Abuse of office and forgery charges dismissed for lack of material prejudice and immediate consequences in state-linked commercial transactions

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 229/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei P.E., cereri formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata, P.E., și, în consecință;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., art. 291; C. pen. și art. 215 alin. (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

A fost respinsă cererea de schimbare; a încadrării juridice a faptei în ceea ce privește pe inculpata C.C., din 2 infracțiuni prevăzute de art. 246 C. pen. art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpata C.C.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în ceea ce-l privește pe inculpatul P.N. din infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen. și 26 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), 13 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul P.N.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în ceea ce-l privește pe inculpatul B.G. din infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. - 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul B.G.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.G., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen., 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 1 din rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246, art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit. d) rap. la art. 124 C. pen. a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale în ceea ce privește pe inculpatul B.G. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

În baza art. 13 alin. (12) C. proc. pen. s-a dispus continuarea procesului penal, și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (fapta 3 rechizitoriu)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. proc. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. ( fapta 4 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.C. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 11 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 33 lit. a), 13 C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.N., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 1 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art 246 C. pen., art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen. s-a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale în ceea ce-l privește pe inculpatul P.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (fapta 3 rechizitoriu).

În baza art. 13 alin. (21) C. proc. pen. s-a dispus continuarea procesului penal și, în baza art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10, d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 d C. proc. pen. a fost achitat, același inculpat, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 33 lit. a), 13 C. proc. pen. (fapta 4 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., s-a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale în ceea ce o privește pe inculpata P.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 13 alin. (12), C. proc. pen., s-a dispus continuarea procesului penal și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 d C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.E., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., s-a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale în ceea ce privește pe inculpata P.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

În baza art. 13 alin. (12) C. proc. pen. s-a dispus continuarea procesului penal și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

S-a dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 și din 27 ianuarie 2000.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SA Constanța prin administrator judiciar SC I. cu sediul în Constanța, str. C., jud. Constanța, privind obligarea inculpaților B.G., C.C., P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.S.T. SRL cu sediul în Constanța, Incintă Port - Dana 18, jud. Constanța la plata sumei de 72.522.401.168 lei vechi și echivalentul în lei a 3.241 dolari SUA.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaților și ale părții responsabile civilmente SC A.S.T. SRL Constanța până la concurența sumei de 72.522.401.168 lei vechi, măsură instituită prin încheierea din 03 august 2005 a Judecătoriei Sibiu, dată în Dosarul nr. 569/2005 al Judecătoriei Sibiu.

În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B.G., pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

- C.C.,pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

- P.N., pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. și art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

- P.E., pentru infracțiunile prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat, în fapt, că SC A.S.P. a fost înființată în baza Hotărârii de Guvern nr. 1293/1990 ca societate, cu capital de stat iar din anul 1995 a intrat în proces de privatizare (persoane fizice și juridice) statul rămânând acționar cu un procent de 18,529%.

Această societate comercială are ca obiect de activitate în principal intermedieri în comerțul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile și semiproduse din producția, internă și import, cu tradiție în municipiul Constanța și în țară, funcționând de peste 50 de ani sub denumirea de I.C.E. A. și S.P. SA Constanța, cu sediul în București, iar din luna aprilie și-a mutat sediul în Constanța unde a funcționat sucursala acesteia.

În toată această perioadă la sucursala SC A.S.P. SA Constanța, conducerea a fost asigurată de inculpatul B.G. în calitate de director executiv, apoi de director coordonator și director general adjunct, iar inculpata C.C. a îndeplinit funcția de contabil.

La rândul său SC A.S.T. a fost înființată în anul 1991, în termenii contractului și statului societății, autentificat sub număr 15477 din 26 iulie 1991 și a Sentinței civile nr. 2445/C din 31 iulie 1991 a Judecătoriei Constanța, această societate fiind înființată pentru a agentura navele cu care opera SC A.S.P. Constanța.

În ceea ce privește activitatea inculpaților în cadrul acestor societăți, se reține că inculpatul B.G. a îndeplinit funcții de administrare la Societatea Comercială "A.S.P." -Sucursala Constanța, inclusiv membru al Consiliului de Administrație potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii și Alimentației nr. 76 din 26 decembrie 1990 până la 01 august 1991, după pare și-a reluat funcțiile din 07 aprilie 1995 până la 01 iulie 2001.

Inculpatul P.N. a deținut de la înființarea SC "A.S.P." - Sucursala Constanța până la 29 august 1995 și funcția de consilier comercial până la data de 30 iunie 2001 în afara schemei de organizare. Dar, totodată, asigura și conducerea SC "A.S.P." SRL Constanța în calitate de președinte ( administrator) împreună cu soția sa, inculpata P.E., contabil șef.

Inculpata C.C. a îndeplinit funcția de contabil șef la SC "A.S.P." S.A. Constanța de la înființare până la data de 21 aprilie 2001, când sediul societății s-a mutat de la București la Constanța.

În desfășurarea activităților specifice, SC "A.S.P." S.A. Constanța, pe perioada analizată 1995 - 2000 ce face obiectul cauzei penale, a încheiat contracte de prestări servicii cu SC "B." București, SC "A." București, SC "R." București, SC "P." București, SC "A.I." București, SC "Z." Buzău, SC "D." SA Constanța, SC "O." Râmnicu Vâlcea, SC "A." Bacău.

Pentru derularea acestor contracte, cu încălcarea prevederilor legale, inculpații B.G. și C.C. din partea SC "A.S.P." SA Constanța au încheiat la rândul lor contracte economice cu SC "A.S.P." SRL Constanța, semnate de inculpatul P.N.

În acest sens, de menționat contractele din 24 august 1995, contractul din 18 decembrie 1997, contractul nr. 4031/1998 și contractul din 06 iulie 2000, acest ultim contract fiind semnat numai de inculpații B.G. și P.N.

Aceste contracte au fost încheiate sub formă scrisă, cu precizarea părților contractante și a obiectului său determinat - obligația de a face anumite prestații portuare, stabilindu-se termenele de operare, tarifele de plată, rezolvarea eventualelor litigii, modalitățile concrete și termenele de plată.

De asemenea, în aceste contracte, cu excepția celui din 2000, au fost precizate și clauze penale cu titlu de penalități pentru întârzieri în plata facturilor.

În acest sens, se invocă încălcarea dispozițiilor art. 142 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 144, art. 145 din Legea nr. 31/1990, arătându-se că aceste contracte au fost profitabile doar pentru SC "A.S.P." SRL Constanța, care a totalizat în perioada 1995 - 2000 un beneficiu net de 59.328.257.000 lei, în condițiile în care SC "A.S.P." Constanța, a înregistrat în aceeași perioadă un beneficiu net nesemnificativ prin reducerea până la limita de subzistență, în condițiile în care această societate presta serviciile cu dotări proprii și forță de muncă, ajungând să fie în imposibilitatea de a achita anumite creanțe, inclusiv salariile personalului.

În categoria serviciilor portuare efectuate de SC "A.S.P." prin intermediul său, SC "A.S.T." SRL Constanța sunt exemplificate operațiunile de transport indirect de cereale în perioada 1995 - 2000, pentru care s-a practicat un preț de 4,5 $/tonă sau 3,5 $/tonă, în timp ce pentru alți beneficiari s-a practicat un preț de 5,5 $/tonă sau 4 $/tonă, pentru șrot transport direct s-au aplicat 2 $/tonă în perioada 1995 - 1997, iar pentru alți parteneri s-au facturat 2,5 $/tonă, pentru transport indirect șroturi s-a aplicat un preț de 4,5 $/tonă fără a fi prevăzut în contractele încheiate, iar tariful practicat cu SC "A." SRL în mai 1997 a fost de 6,5 $/tonă, iar la importul de zahăr brut în vrac s-a aplicat un plus de 2,25 $/tonă în perioada 1997 - 2000, în timp ce cu SC "A." s-au prevăzut 2, 5 $/tonă în anul 1998.

În aceste condiții, s-a dedus făptuirea, încheierea și derularea contractelor cu SC "A.S. T." SRL Constanța a condus la realizarea unui volum important de venituri pentru această societate cu repercusiuni în reducerea beneficiilor la SC "A.S.P.", cu toate că operațiunile de prestări servicii portuare ar fi putut fi realizate în condiții optime prin dotările existente și personaj calificat de către diverși beneficiari direct de către SC A.S.P. și nu prin intermediul SC "A.S.T." SRL Constanța.

Aprecierile experților desemnați în cele 4 expertize contabile judiciare au fost apreciate ca total eronate, deoarece au făcut mențiuni repetate că acele contracte încheiate în perioada 1995 - 2000 de SC "A.S.P." - Sucursala Constanța cu SC A.S.T. SRL Constanța ar fi fost benefice pentru ambele părți, aspect necorespunzător realității, sens în care se menționează și declarațiile martorilor C.G., Ș.N., G.D. - expert parte, Ț.M., C.A., C.M.

La aceste probe au fost adăugate și concluziile revizorilor SC "A.S.P." Constanța din 2001, precum și măsurile dispuse de conducere la acea dată ce au făcut obiectul protocolului din 30 mai 2001, însă neacceptate de conducerea SC "A.S.P." SRL Constanța prin adresa din data de 29 mai 2011.

Față de cele mai de sus s-a stabilit drept prejudiciu suma de 59.328.257.000 lei în sarcina inculpaților B.G., P.N., C.C., reprezentând suma de bani obținută nejustificat de SC "A.S.P." SRL Constanța în dauna SC "A.S.P." Constanța ca urmare a contractelor încheiate și derulate în perioada 1995 - 2000, prin încălcarea legii.

În acest context s-a constatat că, fapta inculpaților B.G., C.C., P.N., care prin încălcarea unor dispoziții legale (Legea nr. 31/1990) precum și obligațiile statutare aparținând SC A.S.P. Constanța, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au încheiat contracte economice în perioada 1995 - 2000 cu SC "A.S.T." SRL Constanța conducând la producerea unui prejudiciu de 59.328.257.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a reținut, de asemenea că, în cadrul relațiilor comerciale de prestări servicii portuare în perioada 1995 - 2000, așa cum s-a menționat, s-au încheiat contracte economice cu încălcarea legii de către inculpații B.G., C.C. și P.N., iar în clauzele acestor contracte s-au prevăzut și anumite penalizări pentru plata cu întârziere a contravalorii prestației, în sarcina beneficiarului SC "A.S.T." SRL Constanța.

Întrucât scadența de plată a facturilor a fost stabilită diferit sub aspectul cuantumului și a datei și modalității de plată, s-a constatat de către revizorii SC "A.S.P." Constanța și de experții contabili ai acestei societăți că, prin neplata la timp a prestațiilor efectuate în favoarea SC "A.S.T." SRL Constanța, a rezultat un prejudiciu cert de 13.194.144.168 lei și 3214 $, responsabilitatea acestei situații revenind inculpaților B.G., C.C. și P.N., care, din interese materiale și de familie, au susținut interesele economico-financiare ale SC "A.S.T." SRL Constanța.

De asemenea, actul de sesizare a instanței a reținut că, fapta inculpaților B.G. și C.C., care în calitate de reprezentanți ai SC "A.S.P." - Sucursala Constanța și a inculpatului P.N. - în calitate de reprezentant al SC "A.S.T." SRL Constanța, prin încălcarea în mod repetat într-o rezoluție unică a atribuțiilor de serviciu, stabilite prin statutul societăților și a fișelor posturilor, a condus la neîncasarea penalităților și a dobânzilor (în sumă totală de 13.194.1444.168 lei) pentru prestațiile efectuate de SC "A.S.P." Constanța în perioada 1995 - 2000, avantajând din punct de vedere economico-financiar SC "A.S.T." SRL Constanța, unde existau interese patrimoniale ale inculpaților și familiilor acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a mai arătat că, la data de 12 octombrie 2000, ofițerii de poliție din Portul Constanța au descoperit cantitatea de 6,2 tone zahăr care fusese descărcată din vagonul 1723 aflat în triajul portului, dana 33 și a dispus primirea în custodie a acelei cantități de zahăr industrial la SC "A.S.P." Constanța, conform procesului-verbal de la dosar urmărire penală.

La data de 13 octombrie 2000, inculpații B.G. și P.N. au dispus expedierea cantității de 6,2 tone zahăr către SC "Z." Călărași prin SC A.I. SA București, fapt confirmat prin adresa din data de 12 octombrie 2000, adresată către SC "A.S.T." SRL Constanța și a martorului B.V., în condițiile în care nu se cunoștea proveniența zahărului.

Inculpatul B.G. a comunicat organelor de poliție cu adresa din 12 octombrie 2000, o altă situație legată de descărcarea de zahăr de pe mai multe nave, referindu-se la o altă lucrare penală nr. 464 505 din 10 octombrie 2000.

În acest context, s-a apreciat că fapta inculpatului B.G. de a dispune la data de 13 octombrie 2000, expedierea cantității de 6,2 tone zahăr către fabrica "Z.'' Călărași, în condițiile în care această cantitate se afla în custodia legală a SC "A.S.P.", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

La data de 17 decembrie 1999 SC "A.S.P." S.A. în calitate de prestator servicii portuare încheie contractul economic nr. F.N./1999 cu firma "E.M.S." Limited Londra în calitate de beneficiar, contract ce avea ca obiect conform art. 1, transbordarea direct din vas în vagoane CFR a cantității de 15.000 tone zahăr brut, de proveniență din Brazilia, care urma să vină cu nava "B.A.", în perioada decembrie 1999 - ianuarie 2000.

Cu avizul telex nr. 2574 din 14 decembrie 1999, înregistrat la operatorul SC "A.S.P." Constanța, comandantul navei "B.A.", avizează sosirea navei în Portul Constanța în data de 22 decembrie 1999.

SC "A.S.T." SRL, în calitate de agent al navei "B.A.", cu telexul nr. 3281 din data de 16 decembrie 1999, avizează operatorul SA "A.S.P." Constanța despre sosirea navei în Portul Constanța în data de 22 decembrie 1999, pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr brut de proveniență Brazilia.

În calitate de ordonator, SC "A.S.P." Constanța, la data de 07 decembrie 1999, încheie contractul economic pentru prestări servicii de control marfă import export nr. 0220/19999 cu "E.M.S." Limited Londra.

Aceeași societate comercială, la 18 decembrie 2000, încheie contractul economic 002/1999 cu SC "I.C.B." SRL Constanța, în calitate de beneficiar al serviciilor.

Din verificările efectuate de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, a rezultat că, în realitate, cantitatea netă totală brut de zahăr provenit din Brazilia, descărcată de nava "B.A." și încărcată în vagoane CFR este de 15886,4 tone zahăr, din care numai cantitatea de 15.000 tone a fost declarată la autoritatea vamală.

Referitor la diferența de 886,4 tone zahăr, ca urmare a cercetărilor penale efectuate s-a stabilit că, în cunoștință de cauză, inculpatul B.G. a dispus predarea, fără nicio formă legală, către SC "A.S.T." SRL Constanța, respectiv inculpatului P.N., urmând ca acesta să ia măsuri pentru valorificarea ei.

Ca atare s-a constatat că fapta inculpatului B.G. care în calitatea de reprezentant al SC. "A.S.P." Constanța în luna ianuarie 2000, contrar atribuțiilor de serviciu a dispus întocmirea unor scrisori de trăsură, pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr industrial rezultat ca plus de marfă de la nava "B.A.", proprietatea "E.M.S." Limited Londra, către SC "A.S.T." SRL Constanța, respectiv inculpatului P.N., în valoare de 3.269.929.600 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului P.N., care în cunoștință de cauză cu privire la existența plusului de 886,4 tone de zahăr, l-a ajutat pe inculpatul B.G., să valorifice această cantitate de zahăr la SC "A.I." SA București, întrunește elementele constitutive de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen. și art. 2481 C. pen.

S-a precizat că, pentru valorificarea cantității de 886,4 tone de zahăr ca plus marfă, inculpata P.E., contabil șef la SC "A.S.T." SRL Constanța, întocmește în fals factura fiscală din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 762, 2 tone zahăr import Brazilia și ulterior factura din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160, 2 tone zahăr, atestând nelegal că este proprietarul mărfii.

Această cantitate de 886,4 tone zahăr provenită de la "B.A." este livrată în vagoane C.F.R., cu toată documentația aferentă, la Fabrica de Zahăr Călărași, care aparținea SC "A.I." București.

Contravaloarea zahărului, în sumă de 3.269.929.600 lei, a fost achitată cu ordinele de plată, iar apoi înregistrată în evidențele financiare contabile ale SC "A.S.T." SRL Constanța de către inculpata P.E. în contul nr. aaa, reprezentând venituri din lucrări executate și serviciu prestate.

S-a apreciat că fapta inculpatei P.E. care în calitate de contabil șef la SC "A.S.T." SRL Constanța, a întocmit în fals, facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 762,2 tone de zahăr import, Brazilia și din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr, atestând proprietatea acestora la SC "A.S.T." SRL Constanța, facturi care au fost folosite în valorificarea zahărului la SC "A.I." București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și înșelăciune, prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiași inculpate care în calitate de contabil șef la SC "A.S.T." SRL Constanța, a efectuat cu bună înregistrări inexacte, în contabilitate, respectiv a înregistrat contravaloarea celor 886,4 tone zahăr industrial plătite de SC "A.I." București în contul numărul aaa, ca fiind venituri prestări servicii, cu consecința reflectării în bilanțul contabil al societății a unor date nereale, constituie elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea 80/1991, republicată.

S-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 445 C. proc. pen. instanța de judecată urmează să declare ca fiind false facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr import Brazilia și din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr, întocmite de inculpata P.E.

În faza de urmărire penală a fost administrată proba cu înscrisuri, au fost audiați martorii C.C.G., Ș.N., G.D., I.C., Ț.M., D.S., S.C., M.F., B.V., C.A., C.M., G.O., și s-a procedat la audierea inculpaților.

În faza de urmărire penală, inculpații au arătat că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța, sub număr 2299/2004, însă prin încheierea nr. 6889 din 17 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Sibiu, dosarul fiind înregistrat sub număr 569/2005(177/306/2005).

Prin încheierea penală din 20 septembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, cu motivarea că, rechizitoriul Parchetului Curții de Apel Constanța reține în sarcina inculpatei P.E., săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals, contând în întocmirea în fals a facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 și din 27 ianuarie 2000, acestea având înscrise drept preț al zahărului aparținând părții vătămate "E.M.S." Limited Londra, și înstrăinat către SC "A.I." București, sumele de 596.977.8000 lei vechi, deci o pagubă de peste 200.000 lei (noi), ceea ce atrage competența de soluționare a tribunalului.

Pe rolul Tribunalului Sibiu cauza a fost înregistrată sub număr 177/306/2005, iar prin Sentința penală nr. 106 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, dată în urma conflictului negativ de competență, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, dosarul fiind înregistrat sub număr 3779/85/2009.

În faza de judecată, Tribunalul a procedat la audierea inculpaților, la administrarea probei cu înscrisuri (balanțe contabile, fișe analitice, raport de verificare al expertului D.V., proces-verbal din 30 ianuarie 2001 al DCFF Constanța, la audierea martorilor T.C., I.C., D.S., S.C., S.E., M.F., S.G., B.V., P.N., prin comisie rogatorie la Tribunalul Constanța (Dosar nr. 13196/118/2010 al Tribunalului Constanța), și a martorilor C.G., Ș.N., Ț.M., C.A. prin comisie rogatorie la Tribunalul București, a martorilor P.B., I.G., D.M.D.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, raportată la starea de fapt expusă evaziv în rechizitoriu, fără a preciza cu exactitate care au fost contractele încheiate în perioada 1995 - 2000 care au prejudiciat SC "A.S.P." și cu ce sume a prejudiciat societatea fiecare contract, Tribunalul a reținut că, la data de 15 aprilie 2003 se înregistrează pe rolul Parchetului Curții de Apel Constanța plângerea penală formulată de SC B. împotriva inculpaților B.G., B.M., P.N. și C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, fals și uz de fals, folosirea cu rea-credință a bunurilor societății, furt calificat și contrabandă, constând în aceea că în perioada 1995 - 2001, aceștia iau folosit bunurile, SC A. în interes personal, au încheiat contracte false și și-au însușit sumele de bani rezultate din aceste contracte, producând un prejudiciu de peste 15 miliarde lei SC A.I.

Prin H.G. 1293 din 31 decembrie 1990 se înființează SC A.S.P. Constanța S.A., cu sediul în București și cu o sucursală în Portul Constanța, condusă de un director care reprezintă sucursala în relația cu terții, sucursala putând dispune de bunurile și fondurile pe care le gestionează. Această societate are ca asociați, SC "A.S.T." SRL Constanța, SC B. S.A. București, SA A.S.P. București și pe B.G., C.G. și Ș.N.

Dintre administratorii societății făceau parte inculpații B.G. și martorii C.A.M., C.M., C.G., T.F.

La rândul său, SC "A.S.T." SRL Constanța se organizează ca societate cu, răspundere limitată, având ca asociați: B.M., P.N., T.R. și A.S.P. Constanța S.A. - Sucursala Constanța și SC B. SA București, această societate având ca administrator pe inculpatul P.N.

Între cele două societăți s-au derulat, pe parcursul anilor 1995 - 2000, relații comerciale, în baza contractelor încheiate între acestea.

Dintre aceste contracte rechizitoriul, face referire expresă la contractele, din 24 august 1995, contractul din 18 decembrie 1997, contractul nr. 4031/1998 și contractul din 06 iulie 2000, contracte care au produs un prejudiciu de 59.328.257.000 lei, SC A.S.P. Constanța.

Astfel, la data de 24 august 1995, se încheie între A.S.P. Constanța SA reprezentantă de B.G. și C.C. și SC "A.S.T." SRL Constanța reprezentată de P.N., contractul de prestări servicii portuare, contract având ca obiect transbordarea directă la vagoane sau auto a 14.000 tone soia în vrac ce vor sosi cu nava G.T. în perioada 25 august 2010, cu obligația plății prestației de 2 $/tonă + TVA și a unei penalități de 0,4% pe fiecare zi de întârziere după 30 de zile de la data scadenței.

De asemenea, la data de 18 decembrie 1997, între cele două societăți se încheie contractul de prestări servicii portuare nr. 4991, având ca obiect prestări servicii portuare, cu stipularea tarifelor practicate pentru fiecare tip de operațiune și a unor penalități de 0,25% pe fiecare zi de întârziere. Acest contract este modificat ulterior, printr-un addendum, prin care se modifică unele tarife practicate, în sensul reducerii acestora.

La data de 06 iulie 2000 între același societăți se încheie contractul de prestări servicii portuare nr. 2620, prin care se stipulează tarifele pentru servicii portuare cuprinse între 0,40 $/tonă și 5,25 $/tonă.

Datorită acționariatului reciproc în cazul celor două societăți, acestea au stipulat în raporturile contractuale o serie de facilități constând în practicarea unor tarife preferențiale față de cele practicate cu alți agenți economici, împrejurare cunoscută și acceptată de conducerea SC A.S.P. Constanța SA de la București. În acest sens, apare ca fiind relevantă adresa din 09 iunie 2000 a A.S.P. Constanța prin care directorul general T.F. comunică sucursalei Constanța faptul că în ședința Consiliului de Administrație au fost aprobate tarife de prestări servicii portuare cu o reducere de 0,77 $/tonă la semințe de floarea soarelui și 0,70 $/tonă la cereale pentru SC B. SA și SC "A.S.T." SRL.

De altfel, relația comercială dintre cele două societăți a făcut obiectul analizei Consiliului de Administrație al SC A. SA București în mod permanent, astfel cum rezultă din convocatorul emis pentru data de 09 octombrie 2000 și din declarațiile martorilor C.G., Ș.N., C.A.M.

Astfel, martorul C.G. arată că inculpatul B.G. prezenta lunar rapoarte referitoare la activitatea societății, iar martorul Ș.N. arată că SC A. exercita un control asupra contractelor încheiate cu SC "A.S.T." SRL. La rândul său martora C.A.M. arată că între cele două societăți au fost încheiate contracte preferențiale cu acordul Consiliului de Administrație, însă SC "A.S.T." SRL nu a fost singura societate care a beneficiat de astfel de contracte. La rândul său martorul P.B., arată că tarifele practicate între cele două societăți erau foarte apropiate de tarifele societăților prestatoare de servicii. Aceleași împrejurări relatează și martorul I.G.

Este adevărat că sucursala Constanța a A. a fost înștiințată, de către directorul general T.F., să încheie contracte de prestări servicii portuare direct cu partenerii interni și externi, fără intermediari (SC "A.S.T." SRL), însă, această înștiințare s-a făcut la data de 10 octombrie 2000 prin adresa nr. 1883, deci după momentul încheierii contractelor la care face referire rechizitoriul.

În ceea ce privește situația penalităților de întârziere, acestea au fost solicitate de SC A. începând din anul 2001 pentru serviciile prestate în perioada 1997 - 2001, fiind emise facturile din 30 decembrie 2002 și din 15 aprilie 2003. De altfel, între părți au avut loc și o conciliere privitoare la calcului penalităților aferente contractelor nr. 4991/1997 și 2620/2000 deși prin contractul nr. 2620/2000 nu au fost stipulate penalități de întârziere.

Pentru nerespectarea clauzelor referitoare la penalitățile de întârziere, conducerea A., București a solicitat, în mai multe rânduri, inculpatului B.G. explicații pentru ca, prin procesul verbal încheiat la data de 11 iulie 2001, revizorul contabil S.G. să calculeze o pagubă, în patrimoniul A. Constanța de 16.942.332.615; lei datorată gestionării necorespunzătoare a patrimoniului societății în, perioada 1995 - 2001. În aceste condiții A. Constanța a emis o serie de decizii împotriva inculpaților.

Concluziile raportului revizorului S.G. sunt însă contradictorii cu concluziile celor 4 rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză, și cu toate acestea, procurorul apreciază că aprecierile experților judiciari sunt eronate, întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor, C.G., Ș.N., Ț.M., C.A.M. și C.M., date în faza urmăririi penale.

Examinând cuprinsul acestor expertize, Tribunalul a constatat că raportul expertului judiciar B.V. constată că, în relațiile dintre SA A. Constanța și SC "A.S.T." SRL, nu poate fi reținut vreun prejudiciu în dauna vreuneia dintre părți. În același sens, expertul L.D., constată că nu se înregistrează niciun prejudiciu la SC A. SA ci numai sume de încasat cu titlu de daune interese care sunt reciproce, existând hotărâri judecătorești în favoarea SC "A.S.T." SRL, iar valoarea datorată de SC A. către SC "A.S.T." SRL este mai mare decât valoarea datorată de SC "A.S.T." SRL.

De asemenea, expertiza judiciară întocmită de experții L.N., G.D., B.V., B.M., S.O. și T.G., constată că tarifele aplicate în contractele A. cu SC "A.S.T." SRL nu diferă în raport cu cele aplicate altor societăți, iar relația contractuală dintre cele două societăți a fost benefică pentru A. și nu există prejudiciu pentru această societate sau responsabilități pentru inculpați, întrucât revizorii contabili au finalizat greșit calculul penalităților, întrucât nu au ținut cont de termenul de prescripție de 3 ani conform Decretului nr. 167/1958, nu au ținut cont de prevederile contractului privitoare la marjă de efectuare a plăților de 40 de zile, au calculat daune la daune și nu s-a demarat o acțiune în justiție contra SC "A.S.T." SRL pentru a întrerupe termenul de prescripție. Pe cale de consecință, experții au concluzionat că nu există prejudiciu pentru A., dar există sume de plată din partea A. către SC "A.S.T." SRL ca pagube rezultante din neexecutarea contractelor încheiate.

Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de expertul B.F., a constatat că nu s-au înregistrat prejudicii ca urmare a relațiilor dintre SC "A.S.T." SRL și SA "A.S.P." Constanța.

Relevantă în acest sens este și adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC "A.S.P." Constanța prin lichidator judiciar SC I. Constanța, prin care se atestă faptul că, la data deschiderii procedurii, din evidențele contabile nu există un sold debitor sau un prejudiciu, motiv pentru care nu se mai susține cererea de constituire de parte civilă formulată inițial, întrucât acea constituire de parte civilă nu era susținută de acte contabile.

Această adresă este însoțită de balanțe contabile și fișele analitice aferente perioadelor aprilie, mai, iunie 2007, registru jurnal - mai 2007, note contabile și OP-uri.

În aceste condiții, Tribunalul a constatat că, atât la momentul imediat următor încheierii contractelor specificate în rechizitoriu, cât și ulterior, în patrimoniu SC "A.S.P." Constanța, nu s-a înregistrat niciun prejudiciu, iar neîncasarea orii neincluderea în contractul nr. 2620/2000 a unor penalități de întârziere nu a produs niciun prejudiciu de natură patrimonială la SC A., în condițiile în care dispozițiile legale aplicabile la momentul încheierii contractelor (Legea nr. 76/1992), prevedeau caracterul facultativ al clauzei penale în contracte comerciale, aceste dispoziții legale fiind abrogate prin art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 10 din 19 aprilie 1997 și, ulterior prin O.G. nr. 9/2000 care prevede libertatea părților de a stabili rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești.

Tribunalul a constatat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. și anume: urmarea imediată, cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane.

Această vătămare este necesar să aibă o asemenea gravitate, respectiv, să fi produs consecințe deosebit de grave, anume o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei vechi sau perturbare deosebit de gravă a activității unei persoane fizice sau juridice.

Nefiind îndeplinite aceste condiții Tribunalul a apreciat că lipsește latura obiectivă a infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - primele două fapte din rechizitoriu reținute în sarcina inculpaților B., G.C.C. și P.N., motiv pentru care, Tribunalul, în baza art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10, lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații pentru aceste fapte.

Sub aspectul încadrării juridice a acestor fapte, inculpații C.C., P.N. și B.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen., într-o singură infracțiune continuată, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în forma complicității pentru inculpata C.C., cu motivarea că sunt incidente dispozițiile normei cu caracter special, norme față de care dispozițiile Codului penal în materia abuzului în serviciu nu au caracter subsidiar.

Examinând aceste cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu în infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor ori creditului societății, Tribunalul a constatat că textul art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 sancționează fapta fondatorului administratorului directorului sau reprezentantului legal al societății de a folosi, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect.

În speță lipsește unul din elementele constitutive ale aceste infracțiuni respectiv, folosirea cu rea-credință a bunurilor societății, nefiind întrunită, astfel latura obiectivă a acestei infracțiuni.

În aceste condiții, Tribunalul a apreciat cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor din abuz în serviciu prev. de art. 246, art. 2481 C. pen., 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 42, art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, ca fiind neîntemeiate și, pe cale de consecință le-a respins.

În ceea ce privește a treia faptă din rechizitoriu reținută în sarcina inculpaților B.G. și P.N., aceea de a dispune la data de 13 octombrie 2000, expedierea unei cantități de 6,2 tone zahăr industrial către fabrica Z. Călărași, această cantitate de zahăr aflându-se în custodia legală a SC A.S.P. Constanța, Tribunalul constată că, prin procesul-verbal din 11 octombrie 2000 întocmit de Serviciul Poliție Port Constanța, s-a constatat că din vagonul 1723 aflat pe linia 4 dana 31, s-au descărcat 110 saci cu zahăr industrial, iar din verificările efectuate la cabina CFR, vagonul era trecut în situația tirajului de aproximativ 2 luni, fiind făcută mențiunea rest marfă. În urma cântăririi acestui zahăr a rezultat o cantitate de 6020 kg zahăr industrial, lăsat în custodia lui B.V. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în perioada 01 august - 17 august 2000, în danele 31 - 33 au descărcat zahăr brut navele P.R., A., P. și A., cu nota de predare recepție 39659 fiind expediată la SC Z. Călărași, cantitatea de 6020 kg zahăr provenit de pe nava A. deși prin adresa din 16 martie 2004, SA A.I. SA București atestă că nu figurează în evidențele lor achiziția, la data de 18 octombrie 2001, a 6020 kg zahăr de la SC A. Întrucât beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. a fost SC A.I. SA, reprezentanții SC A. au dispus expedierea cantității de zahăr găsită în plus în favoarea beneficiarului, în acest caz, A. acționând ca un intermediar între furnizorul extern al mărfii și beneficiarul intern, fără a exista vreun titlu (contract, factură, comandă), care să-i confere SC A. calitatea de custode legal, așa cum se susține în rechizitoriu. Faptul că această societate a descărcat nava nu-i conferă niciun drept asupra mărfii, astfel că, în concluziile expertizei contabile judiciare efectuate. În faza de urmărire penală, care constată că nu există prejudiciu pentru A. și nici persoană responsabilă, apar a fi în acord cu actele existente la dosarul cauzei.

Mai mult decât atât, această expertiză constată că cele 6,02 tone de zahăr au provenit din colectarea resturilor din vagoanele măturate și din măturătura de pe dane, pentru acestea neexistând obligația legală de înregistrare în evidențele contabilei.

Cu privire la această cantitate de zahăr, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.G. și P.N. pentru infracțiunea de abuz în serviciu constând în aceea că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantității de 6,2 tone zahăr către fabrica Z. Călărași, deși această cantitate se afla în custodia legală a SA A. Constanța. Raportat la data faptei și la pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. (închisoare de la 6 luni la 3 ani), Tribunalul, față de dispozițiile art. 124 C. pen., art. 122 pct. 1 lit. d) C. pen., a constatat că această faptă s-a prescris la data de 13 aprilie 2008.

Dat fiind faptul că inculpații au solicitat continuarea procesului penal în condițiile art. 13 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul analizând incidența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., a constatat că, în speță nu este întrunită latura obiectivă întrucât nu au produs nicio pagubă SC A., această cantitate de 6,2 tone zahăr nefiind în proprietatea acestei societăți iar sub aspectul laturi subiective, în sarcina inculpaților nu se poate reține faptul că au dispus expedierea acestei cantități de zahăr cu rea-credință ci acționat în temeiul contractului dintre furnizorul extern al zahărului și beneficiarul intern, presupunând, în mod rezonabil, că această cantitate de zahăr aparține beneficiarului.

Pe cale de consecință, Tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații B.G. și P.N. pentru infracțiunea de abuz în de serviciu prev. de art. 246 C. pen. (fapta 3 din rechizitoriu).

În ceea ce privește a patra faptă din rechizitoriu reținută în sarcina inculpaților B.G. și P.N.,: aceea de a dispune întocmirea unei scrisori de trăsură, pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr, rezultat ca plus marfă de la nava B.A., proprietatea firmei "E.M.S." Limited Londra, către S.Q. "A.S.T." SRL, și de a-l ajuta pe inculpatul B. să valorifice această cantitate de zahăr la SC A.I. (pentru inculpatul P.N.), Tribunalul a constat că, la data de 07 decembrie 1999 se încheie între SC A.S.P. Constanța și " E.M.S." Limited Londra un contract, de prestări servicii portuare având ca obiect transbordarea din vas în vagoane, a unei cantități de 15.000 tone zahăr, ce urmează a sosi cu nava B.A. între decembrie 1999 - ianuarie 2000. Nava B.A. sosește în Portul Constanța, fiind avizat operatorul SC A. despre sosirea navei pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr Brazilia. În urma cântăririi cantității de zahăr descărcată, cu ajutorul prestatorului de servicii SC I.C.B., se constată că a fost descărcată cantitatea de 15.916, 2 tone zahăr, din care 15.000 tone a fost expediată la SC Z. Oradea, 886,4 tone la SC Z. Călărași și 26, 7 tone a fost reîncărcată la bordul navei.

Cantitatea de 160, 2 kg zahăr a fost expediată de A. către SC Z. Călărași, această cantitate fiind plătită cu facturile din 18 ianuarie 2000 și din 27 ianuarie 2000, iar cu privire la această cantitate de zahăr nu s-au regăsit documente justificative, însă a fost achitată taxa vamală.

Vânzarea, de către SC "A.S.T." S.R.L către SC A.I. S.A. București, a cantității de 886,4 tone zahăr s-a făcut în temeiul convenției existente între cele două societăți, potrivit căreia, diferența de cantitate ce depășește 15.000 tone, încărcată în vagoane în vederea tranzitării, va fi achitată de SC Z. Oradea S.A., chiar dacă în evidența SC "A.S.T." SRL nu au fost identificate documente care să precizeze proprietatea acestei societăți asupra cantității de zahăr.

Cu privire la cantitatea de marfă descărcată de pe nava "B.A., expeditorul mărfii" E.M.S." Limited Londra, comunică, încă de la data de 23 iunie 2004, faptul că nici această societate, nici clienții lor, nu au pretenții cu privire la transportul efectuat cu nava "B.A. la Constanța, în perioada 21 decembrie 1999 - 14 ianuarie 2000.

Aceeași poziție exprimă " E.M.S." Limited Londra, și la data de 15 iunie 2005 când precizează că nu au înregistrat vreun prejudiciu în dauna societății prin faptele inculpaților și nu se constituie parte civilă în cauză cât și la data de 21 septembrie 2005.

În aceste condiții, fapta inculpatului B.G. de a dispune întocmirea unor scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886 tone zahăr provenind de pe nava B.A. și a inculpatului P.N., de a-l ajuta pe inculpatul B.G. să valorifice această cantitate de zahăr la A.I., nu a produs urmarea imediată prev. de art. 246 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., aceea de a produce vătămarea intereselor legale ale unei persoane, cu consecințe deosebit de grave. În lipsa unui element esențial al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, nu poate subzista această infracțiune nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Pe cale de consecință, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpații B.G. și P.N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv pentru complicitate la această infracțiune (fapta 4 din rechizitoriu).

În ceea ce o privește pe inculpata P.E., aceasta a fost trimisă în judecată pentru două infracțiuni, prev. de art. 289, art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, constând în aceea că a întocmit în fals facturile fiscale din 18 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr și din 27 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr atestând proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanța, facturi folosite la valorificarea zahărului către A.I. București și a efectuat cu știință înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrând contravaloarea celor 886,4 tone zahăr, în contul aaa ca fiind venituri din prestări servicii, ceea ce a dus la reflectarea în bilanțul contabil a societății a unor date nereale.

Față de această descriere a faptelor din Rechizitoriu, reprezentantul Ministerului Public și inculpata P.E. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile prev. de art. 290 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Examinând aceste, cereri de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a constatat că faptele inculpatei P.E. de a întocmi în fals facturile fiscale menționate, atestând în mod nereal, proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanța se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Facturile fiscale întocmite în cadrul unei societăți comerciale neputând fi asimilate unor înscrisuri oficiale. Pe de altă parte, în săvârșirea acestei infracțiuni nu există nicio activitate, de inducere în eroare a unei persoane și nicio pagubă produsă în patrimoniul vreunei persoane, astfel că nu subzistă latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii, de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

În aceste condiții, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda), tribunalul a constatat că de la momentul săvârșirii faptei (18 ianuarie 2000, respectiv 27 ianuarie 2000), s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. (7 ani și,§ luni), astfel că, Tribunalul a constatat că a intervenit prescripția specială pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Întrucât inculpata a solicitat în mod expres, continuarea procesului penal pentru această infracțiune, Tribunalul continuat procesul penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Analizând elementele constitutive ale acestei infracțiuni, tribunalul a constatat că, falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se facă în unul din modurile arătate în art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii, subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod. În speță, nu este vorba despre o imitare a semnăturii, despre confecționarea unui înscris similar sau despre o alterare a acestuia, și, nici nu s-a produs urmarea imediată cerută de lege, aceea a creării unei stări de pericol urmată de producerea unei consecințe juridice, respectiv, producerea unui prejudiciu material. Ori, aceste facturi au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății, în contul aaa, fiind achitate toate taxele și impozitele aferente, astfel că Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite, în cauză, elementele laturii obiective ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. Pe cale de consecință, Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.E. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

În ceea ce privește a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatei, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, Tribunalul a constatat că, în urma modificării legii prin O.G. nr. 61/2001, Legea nr. 310/2002, O.G. nr. 70/2004, O.U.G. nr. 162/2007, Legea nr. 86/2008, Legea nr. 259/2007, textele au primit o nouă numerotare, astfel că, fapta inculpatei de efectuare cu știință, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, este sancționată de art. 43 din Legea nr. 82/1991 actualizată.

În aceste condiții, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a celei de a doua infracțiuni reținute în sarcina inculpatei P.E., din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de fals intelectual (6 luni la 5 ani), Tribunalul a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, față de dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. ( 7 ani și 6 luni).

Și cu privire la această infracțiune, inculpata a solicitat continuarea procesului penal.

S-a reținut că inculpata a înregistrat în contabilitate cele două facturi care au fost achitate de A.I. către SC "A.S.T." SRL Constanța, astfel cum rezultă din cuprinsul facturilor aflate la dosar urmărire penală, însă, fără ca această înregistrare să producă consecințele prevăzute de lege, respectiv, fără să denatureze veniturile, cheltuielile sau rezultatele financiare ale societății. În aceste condiții, nefiind realizată urmarea imediată, ca element esențial al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Întrucât societatea SC A.S.T. SRL Constanța nu era proprietara cantității de 886,4 tone zahăr, acesta provenind din surplusul descărcat de pe nava B.A., Tribunalul a dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 și din 27 ianuarie 2000, emise de SC A.S.T. SRL Constanța.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că, inițial, SC A. SA Constanța prin reprezentantul legal de la acea dată, martorul T.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumă de 72.522.401168 lei și echivalentul a 3.241 dolari SUA, reprezentând profitul net de care a fost lipsită societatea ca urmare a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Ulterior, urmare a intrării în procedura insolvenței a SC A. SA Constanța, lichidatorul judiciar al acesteia SC I. IPURL Constanța, a specificat pe baza evidențelor contabile de la data deschideri procedurii, că nu există înregistrat niciun prejudiciu în contul SC A.S.T. SRL Constanța astfel că nu își mai menține cererea de constituire parte civilă.

În aceste condiții Tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de SC A. SA Constanța, ca fiind nesusținută.

Pe cale de consecință, Tribunalul constatând că nu există vreo pagubă produsă prin infracțiune, ce se cere a fi reparată, a constatat că măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților nu mai sunt necesare și oportune, motiv pentru care, în baza art 163 C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaților și ale părții responsabile civilmente SC "A.S.T." SRL Constanța, până la concurența sumei de 72.522.401.168 lei vechi, măsură instituită prin încheierea din 03 august 2005 a Judecătoriei Sibiu, dată în Dosar nr. 177/306/2005 (număr vechi 569/2005).

Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând desființarea în parte a hotărârii. În dezvoltarea motivelor de apel astfel cum au fost precizate oral, cu ocazia dezbaterii cauzei, s-a susținut că în mod greșit au fost achitați inculpații B.G. și P.N. privind infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită la 13 octombrie 2000, întrucât aceștia au cunoscut faptul că, cantitatea de zahăr se află în custodie. Totodată, reprezentanta Parchetului a solicitat încetarea procesului penal, deoarece a intervenit prescripția specială.

Reprezentanta parchetului a susținut motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și pentru inculpata intimată P.E., arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea acesteia, întrucât inculpata a realizat înregistrări inexacte în contabilitate. De asemenea, reprezentanta Parchetului a arătat că a intervenit prescripția specială, motiv pentru care arată că se impune încetarea procesului penal.

Deliberând asupra apelului în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a reținut că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a făcut o justă apreciere asupra probatoriul administrat și a reținut o stare de fapt temeinică. La verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei hotărârii apelate nefiind relevate aspecte care să impună desființarea acesteia.

În ceea ce privesc, punctual, criticile formulate de apelant Curtea a reținut următoarele:

S-a reținut prin rechizitoriu, în sarcina inculpaților B.G. și P.N., că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantității de 6,2 t de zahăr către fabrica Z. Călărași deși această cantitate se afla în custodia legală a SA A.E. Constanța, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 din C. pen.

În speță este necontestat că din vagonul 1723 s-au descărcat 110 saci de zahăr industrial.

Distinct de această cantitate de zahăr, din colectarea resturilor din vagoanele măturate și din măturătura de pe dane a rezultat o cantitate de 6.020 kg zahăr industrial. Această cantitate de zahăr provenite de pe nava A. a fost expediată de către SC A. Constanța către SC A.I. SA beneficiarul cantității de marfă livrată contractual cu motivarea că întrucât plusul de marfă a rezultat din resturile colectate de pe nava care a livrat marfă către SC A.I. SA, acesteia era firesc să i se livreze și resturile colectate.

În mod corect instanța de fond a considerat că SC A. Constanța nu avea calitatea de custode legal al acestei cantități de zahăr, în condițiile în care această societate nu a fost decât un intermediar între furnizorul extern al mărcii și beneficiarul intern. Totodată, în mod just s-a statuat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu deoarece nu s-a dovedit în cauză existența vreunui prejudiciu sau a unei vătămări a intereselor unei persoane.

Atâta vreme cât SC A. Constanța nu a avut calitatea de proprietar al mărfii în niciun moment, în patrimoniul său nu s-a produs niciun prejudiciu. Pe de altă parte, nici expeditorul mărfii în privința căreia s-a constatat plusul nu a reclamat vreodată o îndeplinire defectuoasă a obligațiilor contractuale care să-i fi produs o pagubă.

Față de acestea în mod corect instanța de fond continuând procesul penal, a dispus achitarea inculpaților.

Nici solicitarea de constatare a vinovăției inculpatei P.E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 și de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției este neîntemeiată.

S-a reținut în sarcina inculpatei că a înregistrat în contabilitate două facturi care au fost achitate de A.I. către SC A.S.T. SRL Constanța, respectiv a înregistrat contravaloarea a 886,4 tone de zahăr industrial ca fiind venituri din prestări servicii cu consecința reflectării în bilanțul contabil al societății a unor date nereale.

Pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 43 din Legea 82/1991 este necesar nu numai efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitate ci și de existența consecinței produse de aceste înregistrări și respectiv denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare. În speță nu s-a probat în niciun fel consecințele cuprinse în norma de incriminare și nici rechizitoriul nu explicitează în mod concret care ar fi fost aceste consecințe.

Față de cele arătate, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia criticând decizia pentru, nelegalitate și netemeinicie, vizând nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel ale Parchetului și greșita achitare a inculpaților.

Prin Decizia penală nr. 4141 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fapt admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a fost casată decizia penală atacată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel, Curtea de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel a analizat doar în parte calea de atac declarată, neluând în considerare decât motivele de apel susținute oral de către procurorul de ședință, nepronunțându-se asupra tuturor motivelor de apel invocate de către Parchet, încălcându-se astfel disp. art. 378 alin. (3) C. proc. pen.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 24 ianuarie 2013.

Analizând apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, instanța de apel a constatat că Sentința penală nr. 229 din 29 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, a fost criticată pentru motive de nelegalitate vizând neconcordanța între motivare și dispozitiv și reținerea unor încadrări juridice incorecte.

Astfel, examinând cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatei P.E., instanța de fond a motivat că nu subzistă latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase. Instanța de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infr. prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 290 C. pen.

Cu toate acestea, atât în minuta cât și în dispozitivul hotărârii s-a reținut o altă schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei P.E. din infr. prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (5) C. pen., în infr. prev. de art. 290 C. pen.

Un alt aspect de nelegalitate vizează faptul că instanța de fond atunci când s-a pronunțat asupra cererilor de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, nu a redat în mod fidel aceste încadrări juridice pentru fiecare inculpat în parte, ceea ce a dus la neclarități cu privire la faptele reținute inculpaților.

În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților argumentat de faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, și anume urmarea imediată, întrucât din expertizele contabile efectuate în cauză în faza de urmărire penală, din declarațiile martorilor și din adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC A.S.P. SA Constanța prin lichidator, a rezultat că nu există prejudiciu în patrimoniul acestor societăți ca urmare a relațiilor dintre acestea și SC A.S.T. SRL.

Instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, declarații care s-au coroborat cu concluziile raportului de revizie contabilă încheiat la 11 iulie 2001 și cu opinia separată a experților parte G.D. și A.G. și care au stabilit un cuantum al prejudiciului de 59.328.257.000 lei vechi în sarcina inculpaților B.G., C.C. și P.N. și reprezentând suma de bani încasată necuvenit de SC A.S.T. SRL prin derularea contractelor încheiate în perioada 1995 - 2000.

S-a arătat că martorii audiați au declarat că în concluziile expertizelor contabile experții nu s-au bazat pe interpretarea corectă a documentelor justificative prezentate pentru justificare, au făcut interpretări eronate cu privire la modul de calcul al penalităților și nu au făcut niciun fel de referire la incompatibilitățile în semnarea contractelor de către inc. B.G., în condițiile în care soția sa era acționară la S.C A.S.P. SA, iar P.N. era în funcție de execuție la Sucursala A. și în același timp semnatar al contractelor încheiate ca președinte al SC A.

În mod greșit instanța de fond a dat relevanță unei adrese depusă de partea civilă SC A. SA Constanța, prin lichidator SC. Insolv IPURL Constanța, prin care s-a atestat că nu există un sold debitor sau un prejudiciu, astfel că nu a mai susținut cererea de constituire de parte civilă, în condițiile în care adresă, însoțită de acte contabile, se referă la o perioadă mult ulterioară din 2007 și nu la perioada 1995 - 2000 perioadă reținută în actul de sesizare ca activitate infracțională.

S-a mai criticat faptul că instanța nu a avut un rol activ și, nu a dispus efectuarea unei noi expertize contabile care să stabilească existența sau nu a unui prejudiciu.

În, mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inc. B.G. și P.N. pentru săvârșirea infr. de abuz în serviciu, întrucât cei doi inculpați deși cunoșteau că cele 6020 kg zahăr se aflau în custodia SC A.S.P. SA Constanța, au dispus expedierea acesteia către SC Z. Călărași, astfel că trebuia să dispună, încetarea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției speciale.

La fel, în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inc. B.G., P.N. și P.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 2481; C. pen. și respectiv art. 290 C. pen., art. 289 C. pen. rap. la. art. 43 din Legea nr. 82/1991 în ce o privește pe P.E. în condițiile în care s-a dat eficiență doar adresei E.M.S. Limited Londra prin care s-a arătat că nu s-a înregistrat vreun prejudiciu, impunându-se efectuarea unei expertize contabile. Instanța de fond a dispus totuși anularea facturilor fiscale întocmite de inc. P.E., deși a constatat că acestea nu au fost falsificate în vreuna din modalitățile prev. de art. 288 C. pen.

Din cauza intervenirii prescripției speciale se impunea încetarea procesului penal și nu achitarea.

Oral, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea motivelor de apel privind pe inculpații B.G., P.N. și P.E., întrucât a intervenit prescripția specială.

Curtea de Apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu este nefondat și a fost respins, din următoarele considerente:

Instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut o corectă stare de fapt în cauză. Astfel, s-a reținut că prin H.G. nr. 1293 din 31 decembrie 1990 s-a înființat SC A.S.P. Constanța SA, cu sediul în București și cu o sucursală în Portul Constanța, condusă de un director care reprezenta sucursala în relația cu terții, sucursala putând dispune de bunurile și fondurile pe care le gestiona. Această societate a avut ca asociați, SC "A.S.T." SRL Constanța, SC B. SA București, A.S.P. București și pe B.G., C.G. și Ș.N.

Dintre administratorii societății făceau parte inculpații B.G. și martorii C.A.M., C.M., C.G., T.F.

La rândul său, SC A.S.T. SRL Constanța s-a organizat ca societate cu răspundere limitată, având ca asociați B.M., P.N., T.F. și A.S.P. Constanța SA - Sucursala Constanța și SC B. S.A. București, această societate având ca administrator pe inculpatul P.N.

Între cele două societăți s-au derulat, pe parcursul anilor 1995 - 2000, relații comerciale, în baza contractelor încheiate între acestea.

Dintre aceste contracte, rechizitoriul a făcut referire expresă la contractele din 24 august 1995, contractul din 18 decembrie 1997, contractul nr. 4031/1998 și contractul din 06 iulie 2000, contracte care au produs un prejudiciu de 59.328.257.000 lei SC A.S.P. Constanța.

Astfel, la data de 24 august 1995, s-a încheiat între A.S.P. Constanța SA reprezentantă de B.G. și C.C. și SC "A.S.T." SRL Constanța reprezentată de P.N., contractul de prestări servicii portuare, contract având ca obiect transbordarea directă la vagoane sau auto a 14.000 tone soia în vrac ce vor sosi cu nava G.T. în perioada 25 august 2010, cu obligația plății prestației de 2 $ tonă + TVA și a unei penalități de 0,4% pe fiecare zi de întârziere după 30 de zile de la data scadenței.

De asemenea, la data de 18 decembrie 1997, între cele două societăți s-a încheiat contractul de prestări servicii portuare nr. 4991, având ca obiect prestări servicii portuare, cu stipularea tarifelor practicate pentru fiecare tip de operațiune și a unor penalități de 0,25% pe fiecare zi de întârziere. Acest contract este modificat ulterior, printr-un addendum, prin care se modifică unele tarife practicate, în sensul reducerii acestora.

La data de 06 iulie 2000 între-același societăți s-a încheiat contractul de prestări servicii portuare nr. 2620, prin care se stipulează tarifele pentru servicii portuare cuprinse între 0,40 $/tonă și 5,25 $/tonă.

Datorită acționariatului reciproc în cazul celor două societăți, acestea au stipulat în raporturile contractuale o serie de facilități constatând practicarea unor tarife preferențiale față de cele practicate cu alți agenți economici, împrejurare cunoscută și acceptată de conducerea SC A.S.P. Constanța SA de la București. În acest sens, a apărut a fi relevantă adresa nr. 1084 din 9 iunie 2000 a A.S.P. Constanța prin care directorul general T.R. a comunicat sucursalei Constanța faptul că în ședința Consiliului de Administrație de prestări servicii portuare cu o reducere de 0,77 $/tonă la semințe de floarea soarelui și 0,70 $/tonă la cereale pentru SC B. SA și SC "A.S.T."SRL.

De altfel, relația comercială dintre cele două societăți a făcut obiectul analizei Consiliului de Administrație al SC A. SA București în mod permanent, astfel cum rezultă din convocatorul emis pentru data de 09 octombrie 2000 și din declarațiile martorilor C.G., Ș.N., C.A.M.

Astfel, martorul C.G. a arătat că inculpatul B.G. prezenta lunar rapoarte referitoare la activitatea societății, iar martorul Ș.N. arată că SC A. exercita un control asupra contractelor încheiate cu SC "A.S.T." SRL. La rândul său martora C.A.M. a arătat că între cele două societăți au fost încheiate contracte preferențiale, cu acordul Consiliului de Administrație, însă SC "A.S.T." SRL; nu a fost singura societate care a beneficiat de astfel de contracte. La rândul său martorul P.B., a arătat că tarifele practicate între cele două societăți erau foarte apropiate de tarifele societăților prestatoare de servicii. Aceleași împrejurări au fost relatate și de martorul I.G.

Este adevărat că sucursala Constanța a A. a fost înștiințată, de către directorul general T.F., să încheie contracte de prestări servicii portuare direct cu partenerii interni și externi, fără intermediari (SC "A.S.T." SRL), însă, această înștiințare s-a făcut la data de 10 octombrie 2000 prin adresa 1883, deci după momentul încheierii contractelor la care face referire rechizitoriul.

În ceea ce privește situația penalităților de întârziere, acestea au fost solicitate de SC A. începând din anul 2001 pentru serviciile prestate în perioada 1997 - 2001, fiind emise facturile din 30 decembrie 2002 și din 15 aprilie 2003. De altfel, între părți au avut loc și o conciliere privitoare la calculul penalităților aferente contractelor nr. 4991/1997 și 2620/2000, deși prin contractul nr. 2620/2000 nu au fost stipulate penalități de întârziere.

Pentru nerespectarea clauzelor referitoare la penalitățile de întârziere, conducerea A. București a solicitat, în mai multe rânduri, inculpatului B.G. explicații pentru ca, prin procesul-verbal încheiat la data de 11 iulie 2001, revizorul contabil S.G. să calculeze o pagubă în patrimoniul A. Constanța de 16.942.332.615 lei datorată gestionării necorespunzătoare a patrimoniului societății în perioada 1995 - 2001. În aceste condiții A. Constanța a emis o serie de decizii împotriva inculpaților.

Concluziile raportului revizorului S.G. au fost însă contradictorii cu concluziile celor 4 rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză, și cu toate acestea, procurorul a apreciat că aprecierile experților judiciari sunt eronate, întrucât nu s-au coroborat cu declarațiile martorilor C.G., Ș.N., Ț.M., C.A.M. și C.M., date în faza urmăririi penale.

Examinând cuprinsul acestor expertize, Tribunalul a constatat că raportul expertului judiciar B.V. a constatat că, în relațiile dintre SA A. Constanța și SC "A.S.T." SRL, nu poate fi reținut vreun prejudiciu în dauna vreuneia dintre părți. În același sens, expertul L.D., a constatat că nu se înregistrează niciun prejudiciu la SC A. SA ci numai sume de încasat cu titlu de daune interese care sunt reciproce, existând hotărâri judecătorești în favoarea SC "A.S.T." SRL, iar valoarea datorată de SC A. către SC "A.S.T." SRL este mai mare decât valoarea datorată de SC "A.S.T." SRL.

De asemenea, expertiza judiciară întocmită de experții L.N., G.D., B.V., B.M., S.O. și T.G., a constatat că tarifele aplicate în contractele A. cu SC "A.S.T." SRL nu au diferit în raport cu cele aplicate altor societăți, iar relația contractuală dintre cele două societăți a fost benefică pentru A. și nu a existat prejudiciu pentru această societate sau responsabilități pentru inculpați, întrucât revizorii contabili au finalizat greșit calculul penalităților, întrucât nu au ținut cont de termenul de prescripție de 3 ani conform Decretului nr. 167/1958, nu au ținut cont de prevederile contractului privitoare la marja de efectuare a plăților de 40 de zile au calculat daune la daune și nu s-a demarat o acțiune în justiție contra SC "A.S.T." SRL pentru a întrerupe termenul de prescripție. Pe cale de consecință experții au concluzionat că nu există prejudiciu pentru A., dar există sume de plată din partea A. către SC A.S.T. SRL ca pagube rezultante din neexecutarea contractelor încheiate .

Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de expertul B.F. a constatat că nu s-au înregistrat prejudicii ca urmare a relațiilor dintre SC A.S.T. SRL și SA A.S.P. Constanța .

Relevantă în acest sens a fost și adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC "A.S.P" Constanța prin lichidator judiciar SC IPURL Constanța, prin care s-a atestat faptul că, la data deschiderii procedurii, din evidențele contabile nu rezultă un sold debitor sau un prejudiciu, motiv pentru care nu a mai susținut cererea de constituire de parte civilă formulată inițial, întrucât acea constituire de parte civilă nu era susținută de acte contabile. Această adresă a fost însoțită de balanțe contabile și fișele analitice aferente perioadelor aprilie, mai, iunie 2007, registru jurnal -, mai 2007, note contabile și OP-uri.

În aceste condiții, Tribunalul a constatat că, atât la momentul imediat următor încheierii contractelor, specificate în rechizitoriu, cât și ulterior, în patrimoniu SC "A.S.P." Constanța, nu s-a înregistrat niciun prejudiciu, iar neîncasarea ori neincluderea în Contractul nr. 2620/2000 a unor penalități de întârziere nu a produs niciun prejudiciu de natură patrimonială, la SC A., în condițiile în care dispozițiile legale aplicabile la momentul încheierii contractelor (Legea nr. 76/1992), prevedeau caracterul facultativ al clauzei penale în contracte comerciale, aceste dispoziții legale fiind, abrogate prin art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 10 din 19 aprilie 1997, și, ulterior, prin O.G. nr. 9/2000 care a prevăzut libertatea părților de a stabili rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești.

Tribunalul a constatat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. și anume: urmarea imediată, cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane.

Această vătămare este necesar să aibă o asemenea gravitate, respectiv, să fi produs consecințe deosebit de grave, anume o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei vechi sau perturbare deosebit de gravă a activității unei persoane fizice sau juridice.

Nefiind îndeplinite aceste condiții Tribunalul a apreciat în mod corect că lipsește latura obiectivă a infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., - primele două fapte din rechizitoriu reținute în sarcina inculpaților B.G., C.C. și P.N., motiv pentru care, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații pentru aceste fapte.

În ceea ce privește a treia faptă din rechizitoriu reținută în sarcina inculpaților B.G. și P.N., aceea de a dispune la data de 13 octombrie 2000, expedierea unei cantități de 6,2 tone zahăr industrial către fabrica Z. Călărași, această cantitate de zahăr aflându-se în custodia legală a SC A.S.P. Constanța, Tribunalul a constatat că, prin procesul-verbal din 11 octombrie 2000 întocmit de Serviciul Poliție Port Constanța, s-a constatat că din vagonul 1723 aflat pe linia 4 dana 31, s-au descărcat 110 saci cu zahăr industrial, iar din verificările efectuate la cabina CFR, vagonul era trecut în situația tirajului de aproximativ 2 luni, fiind făcută mențiunea rest marfă. În urma cântăririi acestui zahăr a rezultat o cantitate de 6020 kg zahăr industrial, lăsat în custodia lui B.V. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în perioada 01 august - 17 august 2000, în danele 31 - 33 au descărcat zahăr brut navele P.R, A., P. și A., cu nota de predare recepție 39659 fiind expediată la SC Z. Călărași, cantitatea de 6020 kg zahăr provenit de pe nava A. deși prin adresa nr. 371 din 16 martie 2004, SA A.I. SA București a atestat că nu figurează în evidențele lor achiziția, la data de 18 octombrie 2001, a 6020 kg zahăr de la SC A. Întrucât beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. a fost SC A.I. SA, reprezentanții SC A. au dispus expedierea cantității de zahăr găsită în plus în favoarea beneficiarului, în acest caz, A. acționând ca un intermediar între furnizorul extern al mărfii și beneficiarul intern, fără a exista vreun titlu (contract, factură, comandă), care să-i confere SC A. calitatea de custode legal, așa cum se susține în rechizitoriu. Faptul că această societate a descărcat nava nu i-a conferit niciun drept asupra mărfii, astfel că, în concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, care a constatat că nu există prejudiciu pentru A. și nici persoană responsabilă, a apărut a fi în acord cu actele existente la dosarul cauzei.

Mai mult decât atât, această expertiză a constatat că cele 6,02 tone de zahăr au provenit din colectarea resturilor din vagoanele măturate și din măturătura de pe dane, pentru acestea neexistând obligația legală de înregistrare în evidențele contabile.

Cu privire la această cantitate de zahăr, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.G. și P.N. pentru infracțiunea de abuz în serviciul constând în aceea că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantității de 6,2 tone zahăr către fabrica Z. Călărași deși această cantitate se afla în custodia legală a SA A. Constanța. Raportat la data faptei și la pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. (închisoare de la 6 luni la 3 ani), față de dispozițiile art. 124 C. pen. și art. 122 pct 1 lit. d) C. pen., s-a constatat că această faptă s-a, prescris la data de 13 aprilie 2008.

Dat fiind faptul că inculpații au solicitat continuarea procesului penal în condițiile art. 13 alin. (12) C. proc. pen. Tribunalul analizând incidența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. a constatat că, în speță, nu este întrunită latura obiectivă întrucât nu au produs nicio pagubă SC A. această cantitate de 6,2,tone zahăr nefiind în proprietatea acestei societăți, iar sub aspectul laturii subiective, în sarcina inculpaților nu se poate reține faptul că au dispus expedierea acestei cantități de zahăr cu rea-credință, ci au acționat în temeiul contractului dintre furnizorul extern al zahărului și beneficiarul intern, presupunând, în mod rezonabil, că această cantitate de zahăr aparține beneficiarului.

Pe cale de consecință, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații B.G. și P.N. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (fapta 3 din rechizitoriu).

În ceea ce privește a patra faptă din rechizitoriu reținută în sarcina inculpaților B.G. și P.N., aceea de a dispune întocmirea unei scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr, rezultat ca plus marfă de la nava B.A., proprietatea firmei " E.M.S." Limited Londra, către SC "A.S.T." SRL, și de a-l ajuta pe inculpatul B. să valorifice această cantitate de zahăr la SC A.I. (pentru inculpatul P.N.), Tribunalul a constatat că, la data de 07 decembrie 1999 s-a încheiat între SC A.S.P. Constanța și "E.M.S." Limited Londra un contract de prestări servicii portuare având ca obiect transbordarea din vas în vagoane a unei cantități de 15.000 tone zahăr, ce urma a sosi cu nava B.A. între decembrie 1999 - ianuarie 2000. Nava B.A. a sosit în Portul Constanța, fiind avizat operatorul SC A. despre sosirea navei pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr Brazilia. În urma cântăririi cantității de zahăr descărcată, cu ajutorul prestatorului de servicii SC I.C.B., s-a constatat că a fost descărcată cantitatea de 15.916,2 tone zahăr, din care 15.000 tone a fost expediată la SC Z. Oradea, 886,4 tone la SC Z. Călărași și 26,7 tone a fost reîncărcată la bordul navei.

Cantitatea de 160,2 kg zahăr a fost expediată de A. către SC Z. Călărași, această cantitate fiind plătită cu facturile din 18 ianuarie 2000 și din 27 ianuarie 2000, iar cu privire la această cantitate de zahăr nu s-au regăsit documente justificative, însă a fost achitată taxa vamală.

Vânzarea, de către SC "A.S.T." S.R.L către SC A.I. SA București, a cantității de 886,4 tone zahăr s-a făcut în temeiul convenției existente între cele două societăți, potrivit căreia, diferența de cantitate ce depășea 15.000 tone, încărcată în vagoane în vederea tranzitării, urma a fi achitată de SC Z. Oradea SA, chiar dacă în evidența SC "A.S.T." SRL nu au fost identificate documente care să precizeze proprietatea acestei societăți asupra cantității de zahăr.

Cu privire la cantitatea de marfă descărcată de pe nava B.A., expeditorul mărfii "E.M.S." Limited Londra, a comunicat, încă de la data de 23 iunie 2004, faptul că nici această societate, nici clienții lor, nu au pretenții cu privire la transportul efectuat cu nava B.A. la Constanța, în perioada 21 decembrie 1999 - 14 ianuarie 2000.

Aceeași poziție exprimă "E.M.S." Limited Londra, și la data de 15 iunie 2005 când a precizat că nu au înregistrat vreun prejudiciu în dauna societății prin faptele inculpaților și nu s-a constituit parte civilă în cauză cât și la data de 21 septembrie 2005.

În aceste condiții, fapta inculpatului B.G. de a dispune întocmirea unor scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886 tone zahăr provenind de pe nava B.A. și a inculpatului P.N., de a-l ajuta pe inculpatul B.G. să valorifice această cantitate de zahăr la A.I., nu a produs urmarea imediată prev. de art. 246 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., aceea de a produce vătămare a intereselor legale ale unei persoane, cu consecinței deosebit de grave. În lipsa unui element esențial al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, nu poate subzista această infracțiune nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Pe cale de consecință, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpații B.G. și P.N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen. art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv pentru complicitate la această infracțiune (fapta 4 din rechizitoriu).

În ceea ce o privește pe inculpata P.E., aceasta a fost trimisă în judecată pentru două infracțiuni prev. de art. 289, art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. și art: 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, constând în aceea că a întocmit în fals facturile fiscale din 18 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr și din 27 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr atestând proprietatea acestora la SC "A.S.T." SRL Constanța, facturi folosite, la valorificarea zahărului către A.I. București și a efectuat cu știință înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrând contravaloarea celor 886,4 tone zahăr, în contul aaa ca fiind venituri din prestări servicii ceea ce a dus la reflectarea în bilanțul contabil al societății a unor date nereale.

Față de această descriere a faptelor din rechizitoriu, reprezentantul Ministerului Public și inculpata, P.E. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Examinând aceste cereri de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a constatat că faptele inculpatei P.E. de a întocmi în fals facturile fiscale menționatei atestând, în mod nereal proprietatea acestora la SC "A.S.T." SRL Constanța, se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, facturile fiscale întocmite în cadrul unei societăți comerciale neputând fi asimilate unor înscrisuri oficiale. Pe de altă parte, în săvârșirea acestei infracțiuni nu a existat nicio activitate de inducere în eroare a unei persoane și nicio pagubă produsă în patrimoniul vreunei persoane, astfel că nu subzistă latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

În aceste condiții, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă), tribunalul a constatat că de la momentul săvârșirii faptei (18 ianuarie 2000, respectiv 27 ianuarie 2000), s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. (7 ani și 6 luni), astfel că, Tribunalul a constatat că a intervenit prescripția specială pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Întrucât inculpata a solicitat în mod expres, continuarea procesului penal pentru această infracțiune, Tribunalul a continuat procesul penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Analizând elementele constitutive ale acestei infracțiuni, tribunalul a constatat că, falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se facă în unul din modurile arătate în art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii, subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod. În speță, nu este vorba despre o imitare a semnăturii, despre confecționarea unui înscris similar sau despre o alterare a acestuia, și, nici nu s-a produs urmarea imediată cerută de lege, aceea a creării unei stări de pericol urmată de producerea unei consecințe juridice, respectiv, producerea unui prejudiciu material. Ori, aceste facturi au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății, în contul aaa, fiind achitate toate taxele și impozitele aferente, astfel că Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite, în cauză, elementele laturii obiective ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. Pe cale de consecință, Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.E. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

În ceea ce privește a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatei, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, Tribunalul a constatat că, în urma modificării legii prin O.G. nr. 61/2001, Legea nr. 310/2002, O.G. nr. 70/2004, O.U.G. nr. 162/2007, Legea nr. 86/2008, Legea nr. 259/2007, textele au primit o nouă numerotare, astfel că, fapta inculpatei de efectuare cu știință, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, este sancționată de art. 43 din Legea nr. 82/1991 actualizată.

În aceste condiții, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a celei de a doua infracțiuni reținute în sarcina inculpatei P.E., din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Față de limitele de pedeapsă prevăzutele lege pentru infracțiunea de fals intelectual (6 luni la 5 ani), Tribunalul a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, față de dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. (7 ani și 6 luni).

Și cu privire la această infracțiune, inculpata a solicitat continuarea procesului penal.

S-a reținut că inculpata a înregistrat în contabilitate cele două facturi care au fost achitate de A.I. către SC "A.S.T." SRL Constanța, astfel cum a rezultat din cuprinsul facturilor aflate la dosar urmărire penală, însă, fără ca această înregistrare să producă consecințele prevăzute de lege, respectiv, fără să denatureze veniturile, cheltuielile sau rezultatele financiare ale societății. În aceste condiții, nefiind realizată urmarea imediată, ca element esențial al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual, Tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Întrucât societatea SC A.S.T. SRL Constanța nu era proprietara cantității de 886,4 tone zahăr, acesta provenind din surplusul descărcat de pe nava B.A., Tribunalul a dispus anularea facturilor fiscale din 27 ianuarie 2000, emise de SC A.S.T. SRL Constanța.

În ce privește motivele, de apel ale Parchetului referitoare la încadrările juridice greșite reținute de către instanța de fond, motive de apel nesusținute de către reprezentantul Parchetului, instanța a apreciat că acestea sunt evidente erori materiale și de tehnoredactare, din analiza argumentelor prezentate în hotărâre rezultând clar că s-a referit pentru fiecare inculpat în parte la încadrarea juridică pentru care a fost trimis în judecată din punctul de vedere a instanței de apel neexistând neclarități care să modifice sensul hotărârii.

Referitor la critica Parchetului că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților argumentat de faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și ale infracțiunii de abuz, în serviciu în formă calificată, și anume urmarea imediată întrucât din expertizele contabile efectuate în cauză în faza de urmărire penală, din declarațiile martorilor și din adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC A.S.P. SA Constanța prin lichidator, a rezultat că nu există prejudiciu în patrimoniul acestor societăți ca urmare a relațiilor, dintre acestea și SC A.S.T. SRL, Curtea o apreciază a fi neîntemeiată.

În cauză s-au efectuat patru expertize contabile, din concluziile cărora nu a rezultat că s-ar fi produs vreun prejudiciu.

Parchetul a arătat că instanța de fond nu a coroborat declarațiile martorilor audiați în cauză cu raportul revizorului contabil S.G., critică neîntemeiată atâta timp cât din actele de la dosar a rezultat că instanța a analizat declarațiile martorilor în totalitatea lor, nu doar aspecte care susțineau acuzațiile.

Astfel, raportului revizorului S.G. a fost contradictoriu cu concluziile celor 4 rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză. Se constată că raportul expertului judiciar B.V. a constatat că, în relațiile dintre SA A. Constanța și SC "A.S.T." SRL, nu poate fi reținut vreun prejudiciu în dauna vreuneia dintre părți. În același sens, expertul L.D., a constatat că nu se înregistrează niciun prejudiciu la SC A. SA ci numai sume de încasat cu titlu de daune interese care sunt reciproce, existând hotărâri judecătorești în favoarea SC "A.S.T." SRL, iar valoarea datorată de SC A. către SC "A.S.T." SRL este mai mare decât valoarea datorată de SC "A.S.T." SRL.

Din expertizele judiciare întocmite de experții L.N., G.D., B.V., B.M., S.O. și T.G., s-a constatat că tarifele aplicate în contractele A. cu SC "A.S.T." SRL nu au diferit în raport cu cele aplicate altor societăți, iar relația contractuală dintre cele două societăți a fost benefică pentru A. și nu a existat prejudiciu pentru această societate sau responsabilități pentru inculpați.

Opinia contrară a revizorului s-a datorat împrejurării că acesta a finalizat greșit calculul penalităților, întrucât nu a ținut cont de termenul de prescripție de 3 ani conform Decretului 167/1958, nu a ținut cont de prevederile contractului privitoare la marja de efectuare a plăților de 40 de zile, a calculat daune la daune și nu s-a demarat o acțiune în justiție contra SC "A.S.T." SRL pentru a întrerupe termenul de prescripție. Pe cale de consecință, în mod corect, experții au concluzionat că nu există prejudiciu pentru A., dar există sume de plată din partea A. către SC "A.S.T." SRL ca pagube rezultante din neexecutarea contractelor încheiate .

La fel, din expertiza contabilă judiciară efectuată de expertul B.F. a rezultat că nu s-au înregistrat prejudicii ca urmare a relațiilor dintre SC "A.S.T." SRL. și SA A.S.P. Constanța .

S-a mai criticat faptul că instanța de fond nu a făcut referire la incompatibilitățile inculpaților dar, examinând actele de la dosarul cauzei se constată că datorită acționariatului reciproc a celor două societăți, acestea au stipulat în raporturile contractuale o serie de facilități constând în practicarea unor tarife preferențiale față de cele practicate cu alți agenți economici, împrejurare cunoscută și acceptată de conducerea SC A.S.P. Constanța SA de la București. Acest fapt a rezultat și din adresa din 09 iunie 2000 a A.S.P. Constanța prin care directorul general a comunicat sucursalei Constanța faptul că în ședința Consiliului de Administrație au fost aprobate tarife de prestări servicii portuare cu o reducere de 0,77 $/tonă la semințe de floarea soarelui și 0,70 $/tonă la cereale-pentru SC B. SA și SC "A.S.T." SRL.

S-a mai constatat că relația comercială dintre cele două societăți a făcut obiectul analizei Consiliului de Administrație al SC A. SA București în mod permanent, astfel cum a rezultat din convocatorul emis pentru data de 09 octombrie 2000 precum și din declarațiile martorilor C.G., Ș,N., G.A.M.

Astfel, martorul C.G. a arătat că inculpatul B.G. prezenta lunar rapoarte referitoare la activitatea societății, iar martorul Ș.N. arată că SC A. exercita un control asupra contractelor încheiate cu SC "A.S.T." SRL. La rândul său martora C.A.M. a arătat că între cele două societăți au fost încheiate contracte preferențiale cu acordul Consiliului de Administrație, însă SC "A.S.T." S.R.L nu a fost singura societate care a beneficiat de astfel de contracte. La rândul său martorul P.B. a arătat că tarifele practicate, între cele două societăți erau foarte apropiate de tarifele societăților prestatoare de servicii. Aceleași împrejurări au fost relatate și de martorul I.G.

Sucursala Constanța a A. a fost înștiințată de către directorul general, să încheie contracte de prestări servicii portuare direct cu partenerii interni și externi, fără intermediari (SC "A.S.T." SRL), însă această înștiințare a fost făcută la data de 10 octombrie 2000 prin adresa 11883, după momentul încheierii contractelor la care face referire rechizitoriul.

Referitor la situația, penalităților de întârziere calculate de către revizor se constată că acestea au fost solicitate de SC A. începând din anul 2001 pentru serviciile prestate în perioada 1997 - 2001, fiind emise facturile din 30 decembrie 2002 și din 15 aprilie 2003. Între părți au avut loc și o conciliere privitoare la calculul penalităților aferente contractelor nr. 4991/1997 și 2620/2000, deși prin contractul nr. 2620/2000 nu au fost stipulate penalități de întârziere.

Parchetul a mai criticat faptul că instanța de fond, în mod greșit a dat relevanță adresei depusă de partea civilă SC "A.S.P." Constanța - prin lichidator judiciar SC IPURL Constanța, prin care s-a atestat faptul că, la data deschiderii procedurii, din evidențele contabile nu a rezultat un sold debitor sau un prejudiciu deoarece se referă la o perioadă mult ulterioară, din 2007, și nu la perioada 1995 - 2000 - perioadă reținută în actul de sesizare ca activitate infracțională, Curtea apreciază că și această critică este neîntemeiată. Astfel, în condițiile în care prejudiciul ar fi existat, acesta ar fi trebuit să apară în evidențele contabile ale lichidatorului chiar și în anul 2007, or dacă lichidatorul a arătat că nu există prejudiciu, instanța de fond a fost nevoită să țină seama de această poziție procesuală.

S-a apreciat că în raport de actele existente la dosarul cauzei, de cele patru expertize judiciare întocmite, de declarațiile martorilor și de poziția lichidatorului părții civile, probe din care nu a rezultat existența vreunui prejudiciu, nu se impunea a se dispune o nouă expertiză judiciară contabilă.

Față de cele arătate, constatându-se faptul că în cauză nu s-a dovedit producerea vreunui prejudiciu de către inculpați, în mod corect instanța de fond a achitat inculpații pe B.G., C.C. și P.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen.

O altă critică a Parchetului a vizat faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inc. B.G. și P.N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât cei doi inculpați deși cunoșteau că cele 6020 kg zahăr se aflau în custodia SC A.S.P. SA Constanța, au dispus expedierea acesteia către SC Z. Călărași, astfel că trebuia să dispună încetarea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției speciale.

Analizând acest motiv de apel, s-a constatat că acuzația viza faptul că inculpații, la data de 13 octombrie 2000, au dispus expedierea unei cantități de 6,2 tone zahăr industrial către fabrica Z. Călărași, această cantitate de zahăr aflându-se în custodia legală a SC A.S.P. Constanța.

Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că în perioada 01 august - 17 august 2000, în danele 31 - 33 s-a descărcat zahăr brut de pe navele P.R., A., P. și A. beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. fiind SC A.I. SA și cu nota de predare recepție 39659, cantitatea a fost expediată la SC Z. Călărași.

Din procesul-verbal încheiat la 11 octombrie 2000 întocmit de Serviciul Poliție Port Constanța, s-a constatat că din vagonul 1723 aflat pe linia 4 dana 31, s-au descărcat 110 saci cu zahăr industrial, iar din verificările efectuate la cabina CFR, vagonul era trecut în situația tirajului de aproximativ 2 luni, fiind făcută mențiunea rest marfă. În urma cântăririi acestui zahăr a rezultat o cantitate de 6020 kg zahăr industrial, lăsat în custodia numitului B.V.

Din concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în faza de urmărire penală s-a constatat că cele 6020 kg de zahăr au provenit din colectarea resturilor din vagoanele măturate și din măturătura de pe dane, pentru acestea neexistând obligația legală de înregistrare în evidențele contabile. Întrucât beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. a fost SC A.I. SA, reprezentanții SC. A. au dispus expedierea cantității de zahăr găsită în plus (6020,kg ) în favoarea beneficiarului, în acest caz, A. acționând ca un intermediar între furnizorul extern al mărfii și beneficiarul intern. De menționat că nu a existat vreun titlu (contract, factură, comandă) care să-i confere SC A. calitatea de custode, legal, așa cum a susținut acuzarea iar această societate nici nu era proprietara cantității de zahăr, neexistând niciun prejudiciu în cauză, astfel că în mod corect instanța de fond, constatând că elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu nu sunt îndeplinite, a dispus achitarea inculpaților.

S-a mai criticat de către Parchet că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inc. B.G., P.N. și P.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. și respectiv, art. 290 C. pen., art. 289 C. pen., rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 în ce o privește pe P.E., în condițiile în care s-a dat eficiență doar adresei E.M.S. Limited Londra prin care s-a arătat că nu s-a înregistrat vreun prejudiciu, impunându-se efectuarea unei expertize contabile. Instanța de fond a dispus totuși anularea facturilor fiscale întocmite, de inc. P.E., deși a constatat că acestea nu au fost falsificate în vreuna din modalitățile prev. de art. 288 C. pen.

Instanța de apel a constatat că în sarcina inculpaților B.G. și P.N. s-a reținut că au dispus întocmirea unei scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr, rezultat ca plus marfă de la nava B.A., proprietatea firmei "E.M.S." Limited Londra, către SC "A.S.T." SRL, și că l-au ajutat pe inculpatul B. să valorifice această cantitate de zahăr la SC A.I. (pentru inculpatul P.N.).

Din actele existente la dosar a rezultat că la data de 07 decembrie 1999 s-a încheiat între SC A.S.P. Constanța și "E.M.S." Limited Londra un contract de prestări servicii portuare având ca obiect transbordarea din vas în vagoane a unei cantități de 15.000 tone zahăr, ce urma să sosească cu nava B.A. între decembrie 1999 - ianuarie 2000. Nava B.A. a sosit în Portul Constanța, fiind avizat operatorul SC A. despre sosirea navei pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr Brazilia. În urma cântăririi cantității de zahăr descărcată s-a constatat că a fost descărcată cantitatea de 15.916, 2 tone zahăr, din care 15.000 tone a fost expediată la SC Z. Oradea, 886,4 tone la SC Z. Călărași și 26,7 tone a fost reîncărcată la bordul navei.

Cantitatea de 160,2 kg zahăr a fost expediată de A. către SC Z. Călărași, această cantitate fiind plătită cu facturile din 18 ianuarie 2000 și din 27 ianuarie 2000, iar cu privire la această cantitate de zahăr nu s-au regăsit documente justificative, însă a fost achitată taxa vamală.

Vânzarea, de către SC "A.S.T." S.R.L către SC A.I. SA București, a cantității de 886,4 tone zahăr s-a făcut în temeiul convenției existente între cele două societăți, potrivit căreia, diferența de cantitate ce depășea 15.000 tone, încărcată în vagoane în vederea tranzitării, urma a fi achitată de SC Z. Oradea SA, chiar dacă în evidența SC "A.S.T." SRL nu au fost identificate documente care să precizeze proprietatea acestei societăți asupra cantității de zahăr.

Cu privire la cantitatea de marfă descărcată de pe nava "B.A.", expeditorul mărfii E.M.S. Limited Londra, a comunicat, încă de la data de 23 iunie 2004, faptul că nici această societate, nici clienții lor, nu au pretenții cu privire la transportul efectuat cu nava "B.A." la Constanța, în perioada 21 decembrie 1999 - 14 ianuarie 2000.

Aceeași poziție ă fost exprimată de " E.M.S." Limited Londra, și la data de 15 iunie 2005 când a precizat că nu au înregistrat vreun prejudiciu în dauna societății prin faptele inculpaților și nu s-a constituit parte civilă în cauză cât și la data de 21 septembrie 2005.

În condițiile în care expeditorul mărfii sau beneficiarul acesteia au comunicat că nu au suferit vreun prejudiciu în urma faptului că inculpatul B.G. a dispus întocmirea unor scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886 tone zahăr provenind de pe naval B.A.) și că inculpatul P.N. l-a ajutat pe inculpatul B.G. să valorifice această cantitate de zahăr la A.I., lipsind elementul esențial al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpaților.

În ceea ce o privește pe inculpata P.E., aceasta a fost trimisă în judecată pentru două infracțiuni prev. de art. 289, art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. și art: 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, constând în aceea că a întocmit în fals facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr și din 27 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr atestând proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanța, facturi folosite la valorificarea zahărului către A.I. București și a efectuat cu știință înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrând contravaloarea celor 886,4 tone zahăr, în contul aaa ca fiind venituri din prestări servicii, ceea pe a dus la reflectarea în bilanțul contabil al societății a unor date nereale.

S-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.

Tribunalul a constatat că faptele inculpatei P.E. de a întocmi în fals facturile fiscale menționate, atestând în mod, nereal proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanța, se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, facturile fiscale întocmite în cadrul unei societăți comerciale neputând fi asimilate unor înscrisuri oficiale. În săvârșirea acestei infracțiuni nu a existat nicio activitate de inducere în eroare a unei persoane și nicio pagubă produsă în patrimoniul vreunei persoane, astfel că nu subzistă latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpatei și împrejurarea că instanța de fond a dispus totuși anularea facturilor fiscale întocmite de aceasta, deși a constatat că acestea nu au fost falsificate în vreuna din modalitățile prev. de art. 288 C. pen., arătând că din cauza intervenirii prescripției speciale se impunea încetarea procesului penal și nu achitarea.

Așa cum a arătat și instanța de fond, falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se facă în unul din modurile arătate în art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii, subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod. În speță, nu este vorba despre o imitare a semnăturii, despre confecționarea unui înscris similar sau despre o alterare a acestuia, și, nici nu s-a produs urmarea imediată cerută de lege, aceea a creării unei stări de pericol urmată de producerea unei consecințe juridice, respectiv, producerea unui prejudiciu material. S-a constatat că aceste facturi au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății, în contul aaa și au fost achitate toate taxele și impozitele aferente, astfel că în mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele laturii obiective ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și s-a dispus achitarea inculpatei.

În ceea ce privește a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatei, cea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, Tribunalul a constatat că în urma modificării legii prin O.G. nr. 61/2001, Legea nr. 310/2002, O.G. nr. 70/2004, O.U.G. nr. 162/2007, Legea nr. 86/2008, Legea nr. 259/2007, textele au primit o nouă numerotare, astfel că, fapta inculpatei de efectuare cu știință, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, este sancționată de art. 43 din Legea nr. 82/1991 actualizată.

În aceste condiții, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a celei de a doua infracțiuni reținute în sarcina inculpatei P.E., din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

S-a reținut în sarcina inculpatei că a înregistrat în contabilitate cele două facturi care au fost achitate de A.I. către SC "A.S.T." SRL Constanța, astfel cum a rezultat din cuprinsul facturilor aflate la dosar urmărire penală, însă, fără ca această înregistrare să producă consecințele prevăzute de lege, respectiv, fără să denatureze veniturile, cheltuielile sau rezultatele financiare ale societății.

Față de acestea, nefiind realizată urmarea imediată, ca element esențial al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a achitat inculpata pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Curtea de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 și din 27 ianuarie 2000, emise de SC "A.S.T." SRL Constanța întrucât deși înregistrarea acestor facturi nu a produs o consecință juridică vizând denaturarea veniturilor, cheltuielilor sau rezultatelor financiare ale societății, ele au atestat totuși o stare de fapt nereală și se impunea a fi anulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, acesta fiind motivat în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.

Prin recursul declarat în scris reprezentantul Parchetului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

În ședința publică din 15 ianuarie 2014, reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.

Raportat la declarația expresă de retragere a recursului formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 26 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.G., C.C., P.N. și P.E., în baza art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de acest act procesual.

Va constata că intimatul inculpat P.N. este arestat în altă cauză.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 26 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.G., C.C., P.N. și P.E.

Constată că intimatul inculpat P.N. este arestat în altă cauză.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - NN