Tax evasion via unrecorded illicit tobacco sales: requirement of parallel official accounting for double bookkeeping charge and statute of limitations for forgery incitement

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - S.T. Suceava, S.I., partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și inculpata N.C.M. împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, constată:

Prin sentința penală nr. 136 din data de 30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8747/86/2009, în baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata N.C.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentință și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava la plata sumei de 3.772.231 RON către D. Iași, reprezentând cuantumul drepturilor vamale și fiscale datorate.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava la plata sumei de 47.009 RON către A.N.A.F. cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, precum și la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume până la data plății efective.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor ridicate cu prilejul percheziției efectuate în data de 2 martie 2004 la imobilul proprietatea numitului T.V., respectiv: 202.742 pachete țigarete; 1.102 pachete cafea T.E. a 250 gr/pachet; 1.006 pachete cafea F.E. a 250 gr/pachet; 1.396 pachete cafea F.E. a 100 gr/pachet; 74 pachete cafea J. a 250 gr./pachet; 312 cutii cafea instant M.G. a 100 gr./cutie; 194 cutii cafea instant N.C. a 250 gr./cutie; 44 cutii cafea instant A. a câte 250 gr./cutie; 67,2 kg bomboane S. și K.; 145 kg concentrat supă V.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a anulat chitanța seria S1. și convenția de depozit din 2005 emise de Cabinetul individual de avocatură P.D. din mun. Rădăuți.

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanța 9/P/2008 din data de 9 decembrie 2009 a D.N.A. - S.T. Suceava și puse în executare prin încheierile 35649 - 35654 ale O.C.P.E.N.I. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul 6/P/2008 din data de 17 decembrie 2009 al D.N.A. - S.T. Suceava s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei N.C.M. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) și d) din Legea nr. 87/1994], fiecare dintre acestea în forma prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. și spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei că începând din anul 2003 până la 30 ianuarie 2008 a avut calitatea de asociat/adrninistrator la SC A.R. SRL Suceava (fostă SC A.C. SRL), iar în perioada 20 octombrie 2004 - 26 ianuarie 2007 a avut și calitatea de asociat/administrator la SC E. SRL Suceava.

Astfel cum rezultă din adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei Suceava - Direcția Administrației Piețelor, în anul 2004 SC A. SRL a avut închiriate două spații comerciale în B. Suceava, iar în anul 2005 un număr de patru spații de depozitare și comercializare, spații pe care le-a folosit și la desfășurarea activităților infracționale reținute prin rechizitoriu.

În perioada august 1989 - noiembrie 2004 inculpata a fost căsătorită cu S.I., care a avut la rândul său calitatea de asociat la SC E. SRL din 26 iulie 2005, ulterior comiteri faptelor, precum și pe aceea de asociat la SC A.R. SRL, începând din 07 septembrie 2007.

Sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, s-a reținut desfășurarea activității infracționale în două etape, după cum urmează:

I. în perioada iunie 2003 - 2 martie 2004, inculpata a închiriat garajul familiei T. situat în comuna A., jud. Suceava, locație în care în toată această perioadă a depozitat marfă introdusă în România în mod fraudulos din Moldova sau Ucraina, fiind vorba în majoritate de mărfuri accizabile (țigări și cafea). Această marfa a fost valorificată prin vânzare, fie prin intermediul chioșcurilor închiriate de către societatea SC A.R. SRL în B. Suceava, fie en-gross către alte persoane fizice. Niciuna dintre aceste operațiuni nu a fost evidențiată în contabilitatea societății, iar activitatea infracțională a încetat ca urmare a percheziției din data de 2 martie 2004.

II. în cea de-a doua etapă, inculpata a efectuat demersuri în vederea identificării unui alt spațiu propice pentru desfășurarea activității economice ilicite, astfel că la data de a închiriat în numele societății SC E. SRL un depozit situat în apropiere de B. Suceava. Această a doua fază a activității ilicite s-a desfășurat până la data de (când a avut loc o descindere a lucrătorilor I.P.J. și a celor ai Gărzii Financiare la acest spațiu), și a avut aceeași tipologie ca și în primul caz: spațiul era aprovizionat cu importante cantități de produse accizabile (țigări) introduse și comercializate în România cu sustragerea de la plata taxelor vamale, valorificate de către inculpată prin vânzare.

Cu privire la această a doua etapă a desfășurării activității infracționale, s-a reușit de către organele de urmărire penală depistarea a două agende - practic două registre în care erau consemnate evidențele duble ale inculpatei cu privire la activitățile economice desfășurate, în scopul eludării obligațiilor fiscale.

În baza mențiunilor din cele două agende, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, reținându-se că prin desfășurarea activității infracționale în ansamblul său, în perioada februarie 2004 - iulie 2005, inculpata s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei de 4.807.630 RON.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut prin rechizitoriu că inculpata s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuți și i-a solicitat avocatului întocmirea în fals a unei așa - zise convenții de depozit, prin care se atesta în mod fictiv că între inculpată și numita G.F. s-ar fi încheiat în luna ianuarie 2005 o înțelegere în baza căreia cea din urmă ar fi folosit depozitul din apropierea B. Suceava în perioada ianuarie - august 2005. Cercetările efectuate cu privire la acest înscris au evidențiat că data menționată pe acte este falsă (fiind întocmit în realitate nu în luna ianuarie, ci noiembrie 2005), moment la care numita G.F. era decedată, iar oricum aceasta a avut o situație financiară precară și nu a desfășurat vreo activitate economică.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, s-a reținut că din verificările efectuate a rezultat că în perioada 2003 - 2005 cele două societăți la care inculpata era aaministrator/acționar nu au înregistrat niciun fel de venit și că inculpata nu a avut de asemenea nicio sursă de venituri licite, evidențiată ca atare în evidențele vreunei instituții publice. Insă, în toată această perioadă inculpata a cheltuit atât în nume propriu, cât și al celor două societăți comerciale, suma de 202.796,74 RON, bani rezultați din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, inculpata a creditat societatea SC A.R. SRL, a achitat chiriile spațiilor închiriate de către ambele societăți, a achiziționat două autoturisme (ca persoană fizică și pentru societatea SC A.R. SRL) și a achiziționat în nume propriu imobile terenuri pe care ulterior le-a vândut societății SC A.R. SRL.

Audierea inculpatei N.C. fiu a fost posibilă în cursul cercetării judecătorești întrucât aceasta nu s-a prezentat invocând motive medicale. În aceeași perioadă în care a au fost invocate motive medicale pentru a motiva imposibilitatea de prezentare la Tribunal, inculpata N. s-a deplasat de 11 ori în Ucraina. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. M1. din 20 mai 2011 al IML Iași, avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico - Legale, s-a concluzionat că deplasarea la instanță a inculpatei este posibilă cu ajutor și că starea actuală a afecțiunilor îi permite participarea la proces. Acest raport nu a fost contestat de inculpată prin avocatul ales. Totodată, procurorul a depus la dosarul cauzei adresa A2. din 23 octombrie 2010 a I.G.P.F. - Punctul de contact P., din care rezultă că în timpul cercetării judecătorești inculpata s-a deplasat de 11 ori în Ucraina, de obicei împreună cu martorele A.L. sau P.L., de fiecare dată cu autoturismul SSS., despre care s-a reținut că ar fi fost achiziționat de inculpată în săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța de fond a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este dovedită.

La data de 02 martie 2004, în baza autorizației de percheziție nr. XX a Judecătoriei Suceava, polițiști din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Suceava au efectuat o percheziție la domiciliul martorului T.V., din com. A., jud. S., ocazie cu care au descoperit mai multe categorii de mărfuri accizabile, pentru care proprietarul imobilului nu a putut prezenta acte de proveniență.

Pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză (T.V., T.E., T.D., C.M.G., M.S., G.I., G.T., C.I.P., R.R.) s-a stabilit că în perioada mai - iunie 2003 martora C.M.G. le-a prezentat pe inculpata N.C.M. și pe sora sa H.L.L. soților T.V. și E., cărora le-au solicitat închirierea garajului de la domiciliul lor, lucru cu care cei doi au fost de acord în schimbul sumei de 200 RON lunar, fără a solicita detalii cu privire la scopul în care inculpata urmează să folosească garajul.

Cu toate acestea, atât inculpata cât și martora C.M.G. au precizat faptul că în garaj urmează să fie depozitată marfa ce va fi comercializată în B. Suceava. De altfel, aceasta, ulterior perfectării închirierii a schimbat lacătul de la ușa de acces, dar a lăsat o cheie și martorei T.E., pentru a putea folosi o încăpere anexă.

Din aceleași declarații de martori rezultă că începând din aceea perioadă, mai - iunie 2003, în zonă a început să se desfășoare un trafic intens, atât în timpul zilei cât mai ales noaptea, numeroase mijloace auto venind la garajul închiriat de inculpată, pentru a descărca sau pentru a se aproviziona cu diferite cantități de mărfuri, unele din aceste mijloace de transport fiind înmatriculate în România, iar altele în străinătate (Ucraina sau Moldova).

Martorii T.V. și T.E., persoane care aveau acces la depozit, au declarat că inițial, imediat după închiriere, majoritatea mărfii aprovizionate consta în haine, produse alimentare și produse cosmetice, dar ulterior, acestea au început să fie din ce în ce mai puține, preponderente devenind diverse sortimente de țigări, cafea, etc. de proveniență ucraineană și moldovenească.

Instanța de fond reține că nivelul la care se efectua comercializarea țigărilor introduse ilegal în România este ilustrat și de confiscarea a 1.030 de pachete țigări la data de 01 martie 2004 din autoturismul numitului O.M., din imediata apropiere a depozitului închiriat de inculpată, martorul confirmând că țigările au fost încărcate din acest depozit. Relevante pentru dovedirea volumului de marfă „tranzitat" prin depozitul din comuna A., jud. Suceava sunt și declarațiile martorilor M.S., C.I., O.I., N.C.M., G.T. și G.A., precum și înscrisul pus la dispoziția organelor de anchetă de aceștia din urmă, înscris pe care au fost evidențiate mijloacele de transport care veneau la depozit pentru a ridica marfă.

În urma verificării mențiunilor de pe acest înscris s-a constatat că printre persoanele care, în perioada mai 2003 - 01 martie 2004, s-au deplasat la acest depozit pentru a ridica diferite cantități de țigări și alte produse accizabile au fost:

- R.R., posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. BBB., care a achiziționat țigări de proveniență moldovenească pentru a le revinde în magazinul propriu;

- O.M., posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. VVV., care efectua transportul mărfurilor de la depozitul din comuna A. în B. Suceava. La data de 01 martie 2004 în autoturismul acestuia, oprit pentru control în apropierea depozitului din comuna A., au fost găsite și ridicate în vederea confiscării două baxuri țigări.

- G.D., posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. FFF. și fratele său G.M. (în prezent decedat), posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. ZZZ. care, la solicitarea inculpatei, efectuau transferul mărfurilor de la depozitul din comuna A. în B. Suceava.

Tot din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă fără echivoc că locația la care s-a efectuat percheziția la data de 02 martie 2005 a fost folosită pentru depozitarea de mărfuri, majoritatea accizabile (țigări și cafea) introduse în România în mod fraudulos din Republica Ucraina și Moldova și comercializate de inculpata N.C.M. atât prin punctele proprii de desfacere (chioșcurile 603, 604,- 791 și 1624 din B. Suceava - adresa nr. A3. din 28 decembrie 2007 a Primăriei Suceava) cât și prin vânzare „en - gross" către alte persoane fizice, niciuna dintre aceste operațiuni nefiind înregistrată în evidențele contabile ale SC A.R. SRL.

De asemenea, din declarațiile martorilor polițiști care au participat la acțiunea din ziua precedentă percheziției a rezultat în mod clar opoziția inculpatei în asigurarea accesului organelor statului în spațiul pe care îl folosea (garajul fam. T.), că a aruncat cheile de la ușa de acces și că a oferit polițistului care le-a găsit o sumă importantă de bani pentru a nu înmâna acele chei colegilor săi. Aceste susțineri se coroborează cu declarațiile martorilor T.V. și E., care au relatat aceleași împrejurări de fapt.

Procedându-se la inventarierea mărfurilor identificate la depozitul închiriat de inculpata N.C.M., a rezultat că aceasta s-a aprovizionat în mod fraudulos, din Ucraina și Moldova, fără a avea documente de proveniență și fără a fi autorizată să efectueze importuri de mărfuri accizabile, cu următoarele cantități de produse: 202.742 pachete țigarete din mărcile MA., WE., L., S.G., MX., T.K., D., P. etc., 1.102 pachete cafea T.E. a 250 gr/pachet, 1.006 pachete cafea F.E. a 250 gr/pachet, 1.396 pachete cafea F.E. a 100 gr/pachet, 74 pachete cafea J. a 250 gr./pachet, 312 cutii cafea instant M.G. a 100 gr./cutie, 194 cutii cafea instant N.C. a 250 gr./cutie, 44 cutii cafea instant A. a câte 250 gr./cutie, 67,2 kg bomboane S. și K., 145 kg concentrat supă V.

Pentru toate aceste categorii de produse pentru care nu s-au prezentat acte de proveniență și care proveneau din import, inculpata N.C.M. trebuia să achite suma de 753.948,87 RON drepturi de import datorate la bugetul de stat, din care: taxe vamale 289.473,46 RON; comision vamal, 1.574,81 RON; accize, 292.240,11 RON; TVA, 170.660,47 RON. A.N.V. s-a constituit parte civilă în cauză, conform adresei din 10 februarie 2006 cu valoarea de 753.948,87 RON.

În urma inspecției fiscale totale efectuate de Activitatea de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Suceava, raport nr. F1./2006 și Nota de constatare nr. N1./2008 a Gărzii Financiare Suceava, rezultă că în perioada 2003-2004 societatea nu a desfășurat nicio activitate economică, iar în perioada 2004- 2005 nu a înregistrat în contabilitate niciun fel de venituri. Totodată, din examinarea actelor financiar-contabile ale SC A.R. SRL și ale SC E. SRL și a declarațiilor de impozite și taxe depuse în perioada 2004-2005, rezultă că cele două societăți nu au înregistrat profit și deci asociații nu au putut beneficia de dividende (obiectiv 14 din raportul de constatare).

Același agent economic a achitat către SC K. SRL Suceava suma de 1.060 euro lunar (suma totală de 109.820,81 RON) cu titlu de chirie, a achitat 6.448 RON către Primăria Suceava reprezentând chiria pentru cele patru chioșcuri deținute în B. Suceava și a achiziționat un microbuz marca M.B. în valoare de 14.964 euro (4.180,15 RON) pentru care a achitat taxe în valoare de 5.247 RON. De asemenea, în perioada august 2005 - septembrie 2006, administratorul societății, inculpata N.C.M., a creditat societatea cu sume cuprinse între 2.250 și 48.260 RON, sume pe care și le-a retras periodic, până la sfârșitul anului 2006 când mai înregistra un credit acordat societății de 27.100,78 RON. Instanța de fond reține că deși inculpata N.C.M. nu a avut niciun venit licit, în mod cert a cheltuit prin SC A.R. SRL suma totală de 202.796,74 RON, adică 2.027.967.400 ROL, sumă ce nu putea avea ca sursă decât activitățile ilicite desfășurate de aceasta în paralel, activități foarte profitabile.

În luna noiembrie 2004, inculpata N.C.M. a contactat-o pe martora B.O., director executiv la SC A. SRL Suceava, față de care și-a manifestat intenția de a închiria un spațiu de depozitare și după ce a vizionat mai multe spații aparținând acestei firme, a hotărât să închirieze o magazie în suprafață de 146 mp, situată în afara celorlalte spații, cu acces separat și care permitea gararea mijloacelor de transport chiar la ușa depozitului. Deși prețul solicitat a fost suficient de mare, fiind echivalent mchirierii unui spațiu asemănător ca suprafață, dar cu toate utilitățile (apă, curent, canal, telefon etc), inculpata nu a încercat să negocieze, ci a fost de acord cu valoarea solicitată. De asemenea, inculpata a încercat să o determine pe martoră să nu emită facturi și să nu elibereze chitanțe pentru plata chiriei, dar aceasta nu a fost de acord, drept pentru care s-a procedat la încheierea contractului nr. C1./2004 între SC A. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava, cu valabilitate de 1 an, pentru care au fost emise facturi și chitanțe până în luna decembrie 2005.

După încheierea contractului și până în luna iulie 2005, când s-a procedat la percheziționarea depozitului, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor B.N., G.V., M.C., Ș.V., agenți de pază la SC A. SRL Suceava, inculpata a desfășurat o activitate continuă de aprovizionare și desfacere cu mărfuri accizabile, în principal țigări de proveniență Ucraina și Moldova, fără plata taxelor vamale, a celorlalte taxe datorate bugetului de stat și fără evidențierea acestor operațiuni în evidența contabilă a SC E. SRL sau SC A. SRL.

Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor care erau angajați ca paznici, în toată perioada decembrie 2004-iulie 2005, pe timpul nopții, la depozitul închiriat de inculpată se făcea aprovizionarea cu mărfuri ambalate în cutii de carton, aduse cu mijloace mari de transport marfă, tiruri sau camioane, uneori de 4-5 ori pe săptămână și descărcate în prezența ei. Aceasta se prezenta la depozit, de fiecare dată cu 10-15 minute înainte de ajungerea tir­ului, aștepta până ce marfa era descărcată, iar după plecarea mijlocului de transport mai rămânea circa 30 de minute pentru a o recepționa. De cele mai multe ori, inculpata era însoțită de martorii G.D. sau S.G. Aceștia foloseau un autoturism DA. carosat și unul marca VO. cu care transportau mărfurile din depozit la destinațiile stabilite de inculpata N.C.M. Mijloacele de transport cu care se făcea aprovizionarea depozitului aveau plăcuțe de înmatriculare fie în România, fie în Ucraina sau Moldova.

Întreaga activitate de aprovizionare-cumpărare, dar și de desfacere-vânzare a mărfurilor accizabile, introduse în țară în mod fraudulos, cu sustragerea de la plata taxelor vamale și a celorlalte taxe datorate bugetului de stat, nu a fost reflectată în evidența contabilă a SC E. SRL sau SC A. SRL Suceava, societăți în care inculpata avea calitatea de asociat/administrator, iar acești agenți economici nici nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru a desfășura activități de genul celor descrise în situația de fapt.

La data de 15 iulie 2005, polițiști din cadrul I.P.J Suceava - Serviciul de Investigare al Fraudelor și ulterior reprezentanți ai Gărzii Financiare Suceava au efectuat, în prezența inculpatei N.C.M. și a reprezentantului SC A. SRL Suceava, o descindere la depozitul închiriat de inculpată, descindere în urma căreia s-a constatat că aceasta folosea spațiul închiriat de la SC A. SRL pentru depozitarea unor importante cantități de produse accizabile (țigări) introduse și comercializate în România cu sustragerea de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat.

Astfel în locația menționată au fost identificate 70.000 pachete țigări din care: 48.000 pachete țigări marca S.G.; 12.000 pachete țigări marca M.O.C.; 10.000 pachete țigări marca L. De asemenea, în incinta aceluiași depozit au mai fost identificate: 17 baxuri goale țigări L. aferente a 8.500 pachete țigări; 3 baxuri goale țigări DU. aferente a 1.500 pachete țigări; 30 baxuri goale țigări S.G. aferente a 15.000 pachete țigări; 11 baxuri goale țigări M.O.C. aferente a 5.500 pachete țigări și un bax gol țigări DO. Conform instanței de fond, acest lucru demonstrează că în perioada anterioară percheziției inculpata a reușit să distribuie și să comercializeze 30.500 pachete țigări din mărcile menționate mai sus.

În noaptea precedentă, respectiv la data de 14 iulie 2005, orele 23:00 inculpata N.C.M. fusese depistată în apropierea depozitului având asupra sa suma de 7.800 RON 5.300 dolari SUA și 30 euro, sume cu privire la care, la data respectivă, organele de poliție au considerat că nu s-a putut face dovada că ar proveni din traficul ilegal cu țigări, fiind restituite acesteia.

În aceeași împrejurare, de la inculpată au fost ridicate două agende cu însemnări scrise de către aceasta, cu privire la care ulterior s-a stabilit că reprezintă evidențe contabile duble și reflectă comerțul ilicit cu țigări de proveniență Ucraina și Moldova, introduse și comercializate ilicit în România. întreaga activitate frauduloasă a fost evidențiată în aceste două registre, agende, ridicate de la aceasta la data de 15 iulie 2005, aceste registre constituind o evidență dublă ținută în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Caracterul de acte conținând înregistrări contabile a fost atribuit agendelor și de către instanța civilă. Prin sentința civilă nr. 3526 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 173 din 29 martie 2006 a Tribunalului Suceava, hotărâri judecătorești, sunt calificate aceste înscrisuri ca fiind registre întocmite de comerciant în conformitate cu art. 52 C. com.

Procedăndu-se la examinarea acestor înscrisuri și coroborând mențiunile din registre cu declarațiile martorilor audiați în cauză precum și cu celelalte probe administrate s-a constatat următoarele:

I. AGENDA NR.1 cu copertă de culoare albastră, numerotată de la 1 la 112, conține de la pagina 13 până la pagina 19 evidența comercializării unor importante cantități de țigări din mărcile S.G., M.O.C., D., PL., M.O.C., L., AS., DU., P. etc, cu prezentarea numărului de baxuri, cartușe și pachete precum și valoarea acestora, după cum au fost comercializate de la începutul anului 2005 până în luna iulie 2005. În partea dreaptă a filelor sunt înregistrate vânzările și sumele rezultate din comercializarea acestor cantități de țigări, indicându-se numele persoanelor ce au desfășurat activitatea de vânzare. Periodic, la aceste cantități de țigări s-au efectuat inventare, evidențiindu-se stocurile de marfă, banii rezultați din vânzarea țigărilor și sumele rămase.

Din examinarea mențiunilor efectuate în această agendă a rezultat că înregistrările au fost efectuate după aceeași metodologie ca și în cazul evidențelor contabile pentru gestiuni, în cazul de față fiind vorba de țigările depozitate în locația din Suceava, Calea U., închiriată și folosită de SC E. SRL. Potrivit acelorași mențiuni, valoarea țigărilor comercializate până la 27 ianuarie 2005 a fost de 835.120.000 ROL, iar până la 28 ianuarie 2005 în sumă de 1.345.650.000 ROL. Țigările au fost introduse în depozitul firmei în 14 tranșe, de fiecare dată fâcându-se aprovizionarea cu aproape aceleași mărci: S.G., M.O.C., L., PL., D., A., marfa fiind recepționată în formă contabilă pe baxuri, cartușe, pachete de țigări, valoare unitară și valoare totală. În aceste condiții se concluzionează că activitatea desfășurată la depozitul SC E. SRL nu a fost doar una de depozitare, ci a reprezentat întregul circuit comercial: aprovizionare - recepție - vânzare - inventar.

Conform însemnărilor din agendă, valoarea țigărilor cu care a fost aprovizionat depozitul până la 27 ianuarie 2005 a fost de 1.158.745.000 RON și cosmetice, din care au fost vândute țigări în valoare de 835.120.000 ROL, rămânând marfă nevândută în valoare de 323.625.000 ROL și cosmetice.

În perioada ianuarie - 20 aprilie 2005, la depozitul SC E. SRL s-au mai efectuat 31 de aprovizionări cu aceleași tipuri de sortimente de țigări, de fiecare dată marfa fiind recepționată în formă contabilă, pe baxuri, cartușe, pachete, valoare unitară și valoare totală. Valoarea rezultată din vânzarea țigărilor până la 20 aprilie 2005 a fost de 4.818.925.000 ROL.

În perioada 20 aprilie - 20 mai 2005 au mai fost înregistrate 17 aprovizionări cu aceleași sortimente de țigări recepționate în procedură contabilă, înregistrându-se vânzări de 3.999.614.000 ROL dintr-un volum de marfa de 4.228.550.000 ROL rezultând un stoc de marfa în valoare de 228.936.000 ROL, confirmat prin semnătură de inculpată. La data de 09 iulie 2005 stocul de marfă (țigări) era de 71.900.000 ROL, după care s-au mai operat două aprovizionări în valoare totală de 344.250.000 ROL, rezultând un stoc de 416.150.000 ROL din care s-au efectuat vânzări în valoare de 235.000.000 ROL.

Stocul rămas după aceste vânzări a fost identificat cu ocazia percheziției din 15 iulie 2005 și coincide, atât valoric cât și faptic, cu mențiunile din evidențele duble ținute de inculpata N.C.M., respectiv 96 baxuri S.G., 20 baxuri L. și 24 baxuri M.O.C.

Tribunalul a respins apărările inculpatei în sensul că din examinarea conținutului agendei, coroborat cu probatoriul administrat în cauză, nu rezultă dacă cifrele menționate se referă la baxuri, cartușe sau pachete de țigări. Stocul faptic inventariat la momentul descinderii organelor statului coincide ca număr de baxuri cu mențiunile inculpatei din cuprinsul agendei, iar probatoriul testimonial administrat relevă un rulaj impresionant al mărfurilor depozitate, ca și un număr ridicat de transporturi (unele dintre acestea cu mașini mari), ceea ce nu poate corespunde decât unei activități economice desfășurată cu zeci de baxuri de țigări, nu cartușe sau pachete.

II. Agenda nr.2 cu copertă de culoare neagră, numerotată de la 1 la 153, cuprinde mențiuni scrise de inculpată la pag. 2, 11, 12, 67 și 67-145. Agenda a fost completată cronologic între filele 67 - 145, de la ultima filă spre început, procedeu folosit la arhivarea actelor contabile ale societăților comerciale. Mențiunile din această agendă se referă cu precădere la evidența țigărilor cumpărate, a sumelor plătite, a cantității de țigări comercializate, a sumelor rezultate din vânzare, a persoanelor ce au desfășurat această activitate și a stocurilor de marfă. Între cele două registre (agende) există o strânsă corelație, cea de a doua având menționate în plus sume în dolari și euro plătite pentru țigări, calculul diferenței de plată, sume plătite șoferilor, sume de bani împrumutate și restituite, nume de cetățeni ucraineni alături de sumele de bani plătite acestora pentru țigări, numere de telefon din Ucraina, stocuri de marfa pe date și depozite.

Instanța de fond, rezumând mențiunile efectuate de inculpată în cele două agende, constată că acestea se referă la aprovizionările cu țigări de proveniență Ucraina și Moldova, prețurile plătite pentru achiziționarea acestora, cheltuielile cu transportul și depozitarea, veniturile realizate din vânzări, stocuri și inventare periodice, operațiuni care ar fi trebuit evidențiate în contabilitatea reală a agenților economici. Omisiunea evidențierii acestor activități și operațiuni economice, deosebit de rentabile, în contabilitatea reală și întocmirea unei evidențe contabile duble s-a făcut tocmai în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat.

Autenticitatea mențiunilor din cele două registre (agende) cu privire la scrierea lor de către inculpata N.C.M. a fost stabilită prin raportul de constatare tehnico-științifică din 05 februarie 2008. Inculpata a recunoscut că agendele îi aparțin și că însemnările cu privire la comercializarea țigărilor au fost efectuate de către ea, dar că această evidență a fost ținută la solicitarea unor cetățeni moldoveni sau ucraineni pe care nu îi cunoaște prea bine, că le-a permis acestora să depoziteze în locația închiriată pentru SC E. SRL diferite cantități de mărfuri, printre care și țigări și că mărfurile erau aduse de acești cetățeni cu sacoșele, în limita plafonului vamal.

Susținerile inculpatei sunt infirmate de constatările organelor de poliție care, în depozitul folosit de SC E. SRL, au găsit zeci de baxuri de țigări nedesfăcute, ceea ce atestă că introducerea acestora în România se făcea în mod organizat și cu mijloace de transport adecvate acestei activități, precum și de declarațiile martorilor audiați în cauză din care rezultă că inculpata era văzută frecvent atât în zona depozitului, cât și în alte împrejurări, însoțită de cetățeni ucraineni. De asemenea, veniturile realizate de inculpată în perioada de referință (relevate atât sub aspectul infracțiunii de spălare de bani, cât și sub aspectul sumelor de bani depistate asupra inculpatei la data de 14 iulie 2007), precum și înlăturarea apărărilor acesteia referitor la presupusa activitate a numitei G.F., sunt de natură a demonstra lipsa de temei a unor astfel de apărări.

Apărarea inculpatei în sensul că țigările nu îi aparțineau a fost înlăturată de către instanța de judecată prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se statuează cu putere de lucru judecat că SC E. SRL Suceava a deținut în afara antrepozitului fiscal și a comercializat pe teritoriul României, fără a deține documente de proveniență, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, (sentința civilă nr. 3527 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 337 din 16 mai 2007 a Tribunalului Suceava).

Inculpata mai susține că în perioada respectivă, ianuarie - iulie 2005, SC E. SRL nu a desfășurat activitate, nu a efectuat importuri de produse cosmetice sau țigarete, iar închirierea spațiului către cetățenii ucraineni sau moldoveni s-a făcut cu titlu gratuit, fără a percepe vreo sumă de bani cu titlu de chirie. Aceste susțineri vin în contradicție cu aspectele stabilite prin raportul de constatare tehnico-științifică și cu celelalte probe din care rezultă că în perioada ianuarie - iulie 2005 inculpata a cumpărat, deținut și comercializat, în mod ilegal, fără a evidenția în contabilitate aceste operațiuni, peste 1 milion pachete țigări și alte produse accizabile.

Și în această situație, instanța a statuat cu putere de lucru judecat că evidențele duble ținute de inculpata N.C.M., în calitate de asociat/administrator la SC E. SRL, „au valoarea unor înscrisuri care fac dovada în contra celui de la care emană (art. 52 C. com.) și care reflectă activitatea comercială a acestui agent economic pentru perioada ianuarie - iulie 2005 cu produse accizabile, fără a îndeplini condițiile prevăzute de lege și fără a deține documente de proveniență, (sentința civilă nr. 3526 din 31 octombrie 2005 a judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 173 din 29 martie 2006 a Tribunalului Suceava).

Solicitând Companiei N.I.N. SA. date în legătură cu marcajele existente pe pachetele de țigări comercializate de inculpata N.C.M., aceasta a comunicat că marcajele respective nu au fost tipărite în cadrul acestei companii și au trimis modele de comparație care nu sunt asemănătoare sub aspectul scrisului și elementelor imprimate cu cele de pe pachetele de țigări confiscate de la inculpată.

Conform datelor comunicate de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava (adresele nr. A5./2009, nr. A6./2008), inculpata N.C.M. a efectuat în perioada 01 ianuarie 2004 - 2007 un număr de 181 deplasări în Ucraina, singură ori împreună cu soțul său S.I. De cele mai multe ori aceasta s-a deplasat cu mijloace de transport proprietate personală, dar au fost și situații când a efectuat deplasarea cu mijloace de transport și cu cetățeni ucraineni (S.T.G., B.R.M., K.H. etc.)

Pentru lămurirea unor aspecte legate de existența unor relații comerciale între inculpata N.C.M. și anumiți cetățeni ucraineni, s-a promovat o cerere de asistență judiciară către Procuratura Generală a Ucrainei și au fost solicitate unele date prin Departamentul de Luptă împotriva Crimei Organizate - Regiunea C. rezultând următoarele:

- martorii G.V.V., T.V.P., S.V. a lui C. au declarat că o cunosc pe inculpata N.C.M. și că se vizitează reciproc, se contactează telefonic, dar niciodată între ei nu au existat relații de afaceri. Niciodată nu au transportat marfă pentru inculpată și nici nu știau că aceasta are o firmă, dar unii aveau cunoștință cum că ar fi contabilă la o societate comercială.

Cu privire la numita G.O.F. pavlivna, presupusă parte în convenția de depozit încheiată la 13 ianuarie 2005 la biroul avocatului P.D. din Rădăuți, s-a stabilit că aceasta nu a avut niciodată pașaport și nici nu a formulat vreo cerere pentru eliberarea unui asemenea document, nu a intrat niciodată în România și nici nu figurează în evidențele fiscale de la localitatea de domiciliu, nu a desfășurat nicio activitate generatoare de venituri impozabile, lucra cu ziua pe la diverși cetățeni din satul BE., raionul Noua S.U., Regiunea C., a decedat la 02 aprilie 2005.

Din verificarea listei apelurilor primite și efectuate și a agendelor ridicate de la inculpata N.C.M. a rezultat că aceasta, în perioada 2004 - 2008, a purtat convorbiri telefonice cu cetățenii ucraineni posesori ai următoarelor posturi telefonice: T1.; T2.; T3.; T4.; T5.; T6.; T7.; T8.; T9.; T10.; T11.; T12.; T13.

Pe baza probelor administrate prin comisie rogatorie s-a putut stabili că:

- nr. de telefon T6. este aferent postului telefonic cu titular T.V.P. din C., Ucraina.

- nr. de telefon T1. este aferent postului telefonic cu titular H.V. a lui V. din sat B., Regiunea C., Ucraina.

Activitatea inculpatei a fost suficient de rentabilă pentru a-i asigura resursele financiare necesare achitării chiriilor pentru spațiile de depozitare și de vânzare a mărfurilor achiziționate ilegal, pentru achiziționarea unor mijloace auto de transport persoane și marfa și a-și însuși un profit substanțial. Exemplificativ s-a indicat în cuprinsul rechizitoriului că pentru cantitatea de 293 baxuri de țigări au fost efectuate cheltuieli de achiziție, inclusiv pentru șoferi în sumă de 38.931 dolari SUA (20.231+17.200+1000+500) la un curs mediu de 29.685 ROL = 1 dolari SUA, însemnând 1.155.666.735 ROL și s-au vândut țigaretele cu suma de 1.920.612.500 ROL (LL. - 591.562.500 RON, DA. - 63.575.000 RON, OV. - 423.875.000 RON, DN. - 475.475.000 RON și RO. - 366.125.000 RON), rezultând astfel doar pentru aceste două aprovizionări un profit net în sumă de 764.945.765 ROL, reprezentând un procent de 66,19 % din valoarea investiției.

În apărare, inculpata a contestat încadrarea juridică reținută, susținând că organul de urmărire penală a procedat la o transferare a răspunderii penale de la infracțiunea de contrabandă (așa cum aceasta era reglementată la nivelul anilor 2004 - 2005, respectiv anterior modificărilor semnificative din anul 2010), la infracțiunea de evaziune fiscală. Apărarea a învederat instanței că sub aspectul infracțiunii de contrabandă, organul de urmărire penală (D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava) a dispus scoaterea de sub urmărire penală, astfel că ceea ce s-a reținut în sarcina inculpatei ca fiind o activitate ilicită se poate circumscrie cel mult unei/unor contravenții din legislația de la momentul respectiv (la regimul vamal, la regimul fiscal sau la Legea nr. 12/1990).

Tribunalul a constatat că sunt întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, atât în modalitatea reglementată de art 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cât și în cea reglementată de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005. Chiar dacă în prezent în practică și doctrină sunt discuții în ceea ce privește raportul infracțiunii de evaziune fiscală față de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, această problemă de drept nu poate fi pusă în discuție decât în contextul săvârșirii unei fapte ulterior modificărilor aduse Legii nr. 86/2006 prin O.U.G. nr. 54/2010. La momentul de referință, infracțiunea de contrabandă era reglementată de Legea nr. 141/1997 și avea ca element material al laturii obiective doar „trecerea peste frontieră", iar ca cerință esențială de loc, referitor la latura obiectivă „prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal".

Activitatea subsecventă acestei treceri, chiar cu privire la însăși bunurile astfel introduse, nu era calificată de legiuitor ca fiind infracțiunea de contrabandă - aspecte ce rezultă, cel puțin în parte sau implicit, din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a inculpatei sub aspectul infracțiunii de contrabandă.

Marfa depozitată în garajul familiei T., cea din depozitul din apropierea B. și cea despre care rezultă din conținutul agendelor că a fost rulată de către inculpată a fost valorificată prin vânzare în chioșcurile din B. Suceava. Chiar și în situațiile în care martorii au achiziționat cantități mai mari direct din depozite (de exemplu cazul martorului R.), punctul de contact era tot B. și acoperirea era asigurată de presupusa activitate comercială ilicită desfășurată la chioșcuri. În consecință, toate aceste operațiuni trebuiau evidențiate în actele contabile ale societăților la care inculpata era administrator/asociat, în vederea stabilirii corespunzătoare a obligațiilor fiscale.

În fapt însă, întreaga activitate economică s-a desfășurat „subteran", „la negru", întrucât cele două societăți nu erau autorizate a efectua operațiuni comerciale cu țigări și niciuna dintre persoanele din prezenta cauză nu era antrepozitar autorizat.

Faptul că țigările importate și comercializate de inculpata N.C.M. sunt produse accizabile atrage îndeplinirea unor condiții suplimentare și existența unor obligații specifice în sarcina persoanei fizice sau a agentului economic, condiții și obligații pe care inculpata și societățile nu le-au respectat și nu le îndeplineau pe parcursul desfășurării activității infracționale.

Instanța reține că dispozițiile legale pertinente prevedeau că prin produs accizabil se înțelege acel produs provenit din producția internă ori din import, pentru care se datorează bugetului de stat, taxe speciale de consum, atât produsele cât și cuantumul taxelor fiind reglementate în mod expres în C. fisc. (art. 162 și următoarele C. fisc.).

În conformitate cu dispozițiile art. 167 și următoarele C. fisc., importul reprezintă orice intrare de produse accizabile în România, cu trei excepții prevăzute în mod expres și care nu se regăsesc în situația de fapt expusă la pct. 1. Se consideră, de asemenea, import scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România, utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv și apariția oricărui eveniment care generează obligația plății drepturilor vamale de import.

Pentru importurile de produse accizabile se aplică prevederile legislației vamale.

Țigările sunt clasificate ca produse accizabile în temeiul art. 162 - 163 lit. a) C. fisc. Produsele prevăzute la art. 162 C. fisc. sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în țară. Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile (art. 164-165 C. fisc.).

Conform art. 168 alin. (1) și 2 C. fisc., este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

Pentru a putea importa produse accizabile, respectiv țigări, în perioada ianuarie - iulie 2005 și anterior, orice agent economic trebuia să îndeplinească următoarele condiții:

- să dețină autorizație de antrepozit fiscal care atestă și dreptul de marcare a produselor din tutun. Prin antrepozitar fiscal autorizat, conform art. 163 lit. e) C. fisc. se înțelege persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal;

- să dețină autorizație de importator obținută cu respectarea condițiilor impuse de autoritatea fiscală centrală;

- să expedieze către producătorul extern marcajele emise de Compania Națională I.N. SA, cu depunerea în vamă a declarației de export temporar, marcaje care să se regăsească pe produsele importate;

- să prezinte în momentul importului, dovada achitării la bugetul de stat a accizelor datorate pentru țigarete și a contravalorii marcajelor la prețul cu TVA.

În conformitate cu prevederile Titlului VII, pct. 27 din H.G. nr. 44/2004, persoana care intenționează să obțină autorizație de importator, depune la autoritatea centrală fiscală, o cerere însoțită de documente privind constituirea persoanei, caziere judiciare, contractele încheiate între importator și producătorul extern, scrisoare de bonitate bancară, o situație din care să rezulte modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale, etc. În vederea eliberării autorizațiilor de importator, autoritatea fiscală centrală solicită avizul autorității vamale centrale și procedează la eliberarea autorizației de importator, în termen de 60 zile de la depunerea cererii.

În cazul țigaretelor și produselor din tutun provenite din import, agentul economic importator este obligat, la momentul importului, să facă dovada plății în avans a accizelor la bugetul de stat, precum și dovada virării în contul Companiei Naționale I.N. SA a contravalorii timbrelor stabilită pe baza prețului cu TVA.

Niciuna din aceste cerințe nu a fost îndeplinită de inculpată pe toată perioada desfășurării activității infracționale, respectiv februarie 2004 - iulie 2005.

Pe de altă parte, toate transporturile de produse accizabile sunt însoțite de un document specific:

- mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoțită de documentul administrativ de însoțire;

- mișcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoțită de factura fiscală ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în normele metodologice;

- transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită este însoțit de factură sau aviz de însoțire;

Inculpata N.C.M. nu a putut prezenta organelor de control niciun fel de document care să justifice importul, transportul ori comercializarea produselor accizabile identificate în depozitul agentului economic.

Cele două agende depistate asupra inculpatei la data de 14 iulie 2005 constituie în fapt evidențe contabile duble, așa cum în mod constant au fost calificate de către toate organele judiciare sau instituțiile starului ce au exercitat atribuții cu privire la activitatea comercială a inculpatei. De altfel, în baza acestor documente s-a procedat la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În consecință, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în modalitatea și cu încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu.

Procedându-se la stabilirea valorii prejudiciului, organele de control fiscal au procedat la reconstituirea operațiunilor comerciale efectuate de inculpată, în calitate de administrator la SC E. SRL, operațiuni reflectate în evidența dublă ținută de aceasta în cele două agende ridicate din depozitul SC E. SRL, rezultând că în perioada ianuarie - iulie 2005 inculpata N.C.M. a deținut și comercializat cantitatea de 1.255.225 pachete țigarete de diferite mărci, de proveniență Ucraina, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat consolidat a taxelor vamale, comisionului vamal, accizelor, valorii în vamă și impozitului pe venit în valoare totală de 3.792.708 RON (adresa nr. A7. din 16 ianuarie 2008 a Autorității Naționale a Vămilor Iași, procesul verbal de constatare nr. P1. din 12 august 2005 al Gărzii Financiare Suceava, plângerea penală nr. 18330 din 28 noiembrie 2005).

În consecință, organul de urmărire penală a reținut că în perioada februarie 2004 - iulie 2005 inculpata N.C.M., asociat/administrator la SC A.R. SRL și SC E. SRL Suceava: a importat (a cumpărat); a depozitat fără a îndeplinii condițiile prevăzute de lege; a comercializat, întocmind evidențe contabile duble și omițând să evidențieze, în evidența contabilă reală a firmelor în care avea calitatea de asociat/ administrator, operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, produse accizabile (țigări și cafea) și neaccizabile, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat consolidat a sumei de 4.807.630 RON, reprezentând datorie vamală, TVA și impozit pe venit, valoare ce reprezintă echivalentul a 1.298.902 euro.

Examinând însă conținutul raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale, coroborat cu raportul de expertiză contabilă depus în cursul cercetării judecătorești (împreună cu obiecțiunile formulate și suplimentul întocmit), tribunalul a reținut ca dovedit un prejudiciu de 3.772.231 RON către D. Iași reprezentând cuantumul drepturilor vamale și fiscale datorate și de 47.009 RON către A.N.A.F. cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, corespunzător unui număr de 1.243.735 pachete de țigări comercializate.

Cuantumul sumei a fost indicat în cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cursul urmăririi penale, iar elementul esențial în reținerea acesteia se referă la numărul de pachete de țigări ce trebuie luate în considerare. Sub acest ultim aspect, experții desemnați în cursul cercetării judecătorești au interpretat diferit mențiunile din agendele examinate, indicând însă că „nu contestă modul matematic în care organul de cercetare penală a efectuat determinarea prejudiciului", iar refacerea calculului în modalitatea indicată de organul de urmărire penală „ar conduce la identitate de opinii a experților cu cea a organelor de cercetare penală" (suplimentul la raportul de expertiză, dosar de fond).

Divergența dintre experți poartă asupra cantității de 36.230 pachete de țigări și modul cum acestea au fost evidențiate în agenda 1. Explicația oferită de experții contabili desemnați de către instanță (cum că aceste bunuri au fost date din stocul deja constituit și că deci, conform raționamentului avansat de D.N.A., ar avea loc o calculare de două ori a prejudiciului pentru aceste pachete) nu poate fi primită de către instanță. Este ignorată însăși modalitatea de consemnare a operațiunilor comerciale în cele două agende, respectiv împrejurarea că marfa primită în depozit era evidențiată în agenda 2, iar la momentul valorificării (respectiv al părăsirii depozitului către cumpărători sau către „agenții de vânzări") se menționa în mod corespunzător cantitatea ieșită în agenda 1. În sprijinul acestei concluzii se constată că cele 70.000 pachete de țigări identificate în depozit la data de 15 iulie 2005 nu sunt menționate în agenda 1, în timp ce cantitățile indicate de experți se regăsesc în agenda 2 (respectiv ca marfa intrată în depozitul „societății").

În consecință, sub aspectul laturii civile a infracțiunilor de evaziune fiscală, tribunalul, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpata, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava, la plata sumei de 3.772.231 RON către D. Iași reprezentând cuantumul drepturilor vamale și fiscale datorate. Întrucât prin cererile de constituire parte civilă în prezenta cauză instituția publică nu a solicitat accesorii fiscale la suma pretinsă ca și cuantum al drepturilor vamale și fiscale datorate, nu s-a putut acorda, în soluționarea laturii civile, mai mult decât s-a cerut.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava, la plata sumei de 47.009 RON către A.N.A.F. cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, precum și la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume până la data plății efective.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor ridicate cu prilejul percheziției efectuate în data de 2 martie 2004 la imobilul proprietatea numitului T.V.

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanța 9/P/2008 din data de 9 decembrie 2009 a D.N.A. – S.T. Suceava și puse în executare prin încheierile 35649 - 35654 ale O.C.P.E.N.I. Suceava.

Referitor la cele 70.000 pachete de țigări identificate la depozitul din apropierea B. Suceava, Tribunalul a reținut că inculpata a fost sancționată contravențional (dosar urmărire penală) pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 190 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, respectiv „deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false". Sancțiunea aplicată privea aceste 70.000 de pachete de țigări identificate în depozit, iar prin același proces-verbal de sancționare s-a dispus și sancțiunea contravențională complementară a confiscării țigărilor. Această din urmă măsură a fost de asemenea menținută de către instanță, prin respingerea plângerii contravenționale formulate de către inculpată, împrejurare față de care depozitarul acestor bunuri (Garda Financiară Suceava) a solicitat acordul instanței pentru a proceda la distrugere (solicitare respinsă de instanță).

Față de cele reținute mai sus, chiar dacă cele 70.000 de pachete de țigări se încadrează practic în aceeași unitate infracțională cu faptele de evaziune fiscală de care inculpata este acuzată în acest dosar, instanța nu a dispus confiscarea specială a acestor bunuri, ci doar a celor ridicate de la garajul familiei T.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpata, pentru a încerca să confere o notă de legalitate activității infracționale desfășurate în perioada 2004 - 2005, s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuți și i-a solicitat acestuia întocmirea în fals a unui înscris, intitulat convenție de depozit, prin care se atesta, în mod fictiv, că între ea și numita G.F., cetățean ucrainean, în luna ianuarie 2005 ar fi intervenit o înțelegere cu privire la folosința depozitului din Suceava, Calea U. în perioada ianuarie - august 2005, de către aceasta din urmă.

Caracterul fictiv al împrejurărilor consemnate în înscrisul Convenție de depozit este dovedit de următoarele:

- G.F., cetățean ucrainean nu a avut niciodată pașaport turistic și nu a intrat/ieșit niciodată din Ucraina în România;

- susnumita nu apare în evidențele fiscale ale localității de domiciliu ca realizând venituri impozabile din prestarea vreunei activități comerciale. Aceasta dispunea de resurse financiare precare, pe care le obținea prin prestarea unor activități cu ziua la diferiți cetățeni din comună (nu avea abonament pentru postul telefonic, iar casa era debranșată de la alimentarea cu energie electrică);

- G.F. a decedat la 02 aprilie 2005, fără a avea moștenitori, atât fiul cât și soțul fiind predecedați. în această împrejurare nu avea cum să vină în luna noiembrie 2005 în România pentru a-i aduce inculpatei un exemplar al convenției pe care aceasta să-l depună la dosarele civile existente pe rolul Judecătoriei și Tribunalului Suceava;

- s-a constatat că Biroul Individual de Avocatură P.D. nu a respectat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 referitoare la evidențierea tuturor operațiunilor patrimoniale și la utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate. În acest sens s-a constatat că în perioada 2005-2007 nu a completat corect Registrul Jurnal de încasări și plăți, respectiv a lăsat spații libere între luni în care a înregistrat operațiuni care nu sunt în ordine cronologică.

Astfel se explică faptul că, deși toate celelalte chitanțe cu seria S2. de la nr. SS1. până la SS2. au fost înregistrate în perioada 16 iulie - 29 noiembrie 2005, chitanța cu aceeași serie, nr. SS3. apare înregistrată la 13 ianuarie 2005 fiind aferentă onorarului avocat achitat de inculpata N.C.M.

Conform procesului verbal de control nr. P2./2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Inspecție Fiscală, în mod legal această chitanță ar fi trebuit să apară înregistrată după data de 29 noiembrie 2005. Avocat P.D. nu a formulat obiecțiuni cu privire la constatările organului de control și a recunoscut fapta comisă.

Perioada în care ar fi trebuit înregistrată chitanța S2. nr. SS3. care atesta plata de către inculpata N.C.M. a onorariului de 10.000.000 ROL pentru redactarea convenției coincide cu perioada în care convenția a fost redactată în realitate, adică sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2005. Acest aspect reiese și din faptul că pe parcursul judecării în fond a plângerii contravenționale formulată de inculpată (Dosar nr. 6489/2005 al Judecătoriei Suceava), până la 31 octombrie 2005, aceasta nu a invocat existența vreunui înscris care să ateste închirierea depozitului din Suceava, Calea BU., lucru pe care îl face abia la 20 decembrie 2005, odată cu promovarea recursului, când afirmă că G.F. (decedată din aprilie 2005), a venit în județul Suceava în noiembrie 2005 și i-a predat un exemplar al convenției. Înscrisul întocmit în fals a fost folosit ulterior de către inculpată, fiind depus de către aceasta în dosarele civile nr. 6490/2005 al Judecătoriei Suceava și nr. 134/COM/2006 al Tribunalului Suceava, în scopul anulării proceselor-verbale de contravenție întocmite de Garda Financiară Suceava.

În consecință, fapta inculpatei de a determina pe avocatul P.D. să întocmească în fals convenția de depozit din 13 ianuarie 2005, prin atestarea fictivă a datei încheierii convenției și a identității persoanei prezente la încheierea convenției ca fiind cetățeanul ucrainean G.F. înscris pe care ulterior inculpata l-a depus în mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei și Tribunalului Suceava, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea chitanței seria S1. și a convenției de depozit nr. 2/2005 emise de Cabinetul individual de avocatură P.D. din municipiul Rădăuți.

Sub aspectul infracțiunii de spălare de bani, Tribunalul a reținut că în perioada 2004-2005 SC E. SRL nu a efectuat importuri de produse cosmetice sau țigări și nici nu a avut activitate economică. Din analiza dosarelor cu acte financiar contabile ale SC E. SRL Suceava și SC A. SRL Suceava, precum și din declarațiile de impozite și taxe depuse de aceste două firme rezultă că în perioada 2004 - iulie 2005 cele două societăți nu au înregistrat profit și implicit asociații nu puteau beneficia și nu au beneficiat de dividende.

De asemenea, în perioada ianuarie - iulie 2005, în evidența contabilă a SC E. SRL nu au fost evidențiate niciun fel de venituri (sume încasate sau facturate și neîncasate) aferente activității de comerț, astfel încât în balanța de verificare pentru luna iulie 2005 este evidențiată o pierdere curentă de 4.308 RON.

În aceeași perioadă, în evidența contabilă a agentului economic au fost înregistrate doar două facturi fiscale aferente chiriilor datorate de această firmă către SC A. SRL, pentru lunile februarie-martie 2005, facturi cu o valoare totală de 13.210.973 RON. Sumele cu care au fost achitate aceste facturi provin din aportul asociatului cont - „asociați conturi curente", cont care reflectă în contabilitatea societăților sumele puse la dispoziție de asociați. Nici chitanța nr. SS3. din 13 ianuarie 2005 emisă de Cabinet Avocat P.D., cu o valoare de 10.000.000 ROL reprezentând contravaloarea de redactare, convenție depozit, nu apare înregistrată în contabilitatea SC E. SRL Suceava, fiind achitată însă, în numele acestui agent economic, de inculpată, din bani personali, neevidențiați în nicio modalitate în contabilitatea agentului economic.

În ce privește înregistrările din contabilitatea SC A.R. SRL, atât organele de control fiscal cât și experții au concluzionat că nici în această evidență contabilă nu au fost înregistrate venituri și nici o parte din cheltuieli cu chiria ori cu achiziția de bunuri, cheltuieli care însă au fost acoperite, achitate de inculpată din banii proveniți din activitatea infracțională. Astfel la data de 01 aprilie 2005 inculpata N.C.M. cumpără pentru sine, prin împuternicitul C.S.C. (procură specială autentificată sub nr. PS1./2005) autoturismul marca VO., cu prețul de 7.654 euro (279.103.110 ROL), la care se adaugă taxele vamale în valoare de 37.165.147 ROL.

la data de 24 aprilie 2005, conform contractului de vânzare-cumpărare anexat declarației vamale de import nr. DV1. din 06 mai 2005, SC A. SRL achiziționează un microbuz marca M.B., înmatriculat, cu prețul de 14.964 euro (541.801.548 ROL), la care se adaugă taxe vamale achitate în valoare de 52.470.000 ROL. Sursa sumelor de bani necesari pentru achiziționarea microbuzului M.B., plata TVA și a comisioanelor o constituie banii personali ai administratorului inculpata N.C.M., astfel cum rezultă din Nota explicativă și Jurnalul de operațiuni diverse prin contul - „Asociați conturi curente, cont” prin care se realizează creditarea societății de către asociați.

Din adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei municipiului Suceava rezultă că pentru plata chiriei aferente celor patru chioșcuri deținute în perioada ianuarie 2004 - iulie 2005, în B. Suceava, în numele SC A. SRL a fost achitată suma totală de 64.480.000 ROL. Conform Notei de constatare nr. N1./2008 a Gărzii Financiare Suceava, chitanțele eliberate de Administrația Piețelor Suceava nu au fost înregistrate în contabilitatea agentului economic, iar plata „a fost efectuată din banii personali ai administratorului neevidențiați în contabilitatea societății".

Același agent economic a achitat către SC K. SRL, cu titlu de chirie, suma de 1.098.208.100 ROL, în baza contractelor de închiriere din 2005. Conform notei de constatare nr. N1./2008 a Gărzii Financiare Suceava, plata acestei sume a fost făcută atât din bani personali ai inculpatei N.C.M., cât și din încasările din vânzările de mărfuri, fără să fie însă întocmite dispoziții de încasare către casierie.

În perioada august 2005 - decembrie 2006 inculpata, administrator al societății, a creditat agentul economic cu sume cuprinse între 2.250 și 48.260 RON, sume pe care le-a retras periodic până la sfârșitul anului 2006, când mai înregistra un credit acordat societății în valoare de 27.100,78 RON. Nici în cazul acestor operațiuni nu au fost întocmite, în toate cazurile, documente justificative, respectiv dispoziții de plată și dispoziții de încasare.

În baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. CV1. și CV2. din 08 august 2005 la B.N.P. I.V.A., inculpata N.C.M. a cumpărat două parcele de teren pe raza comuna DĂ., jud. Suceava, pentru care a achitat prețul de 6.000 RON, pe care la 03 octombrie 2005 le vinde către SC A. SRL Suceava cu prețul de 6.120 RON, în baza contractului din 03 octombrie 2005.

Deși această operațiune este evidențiată în balanța de verificare și în registrul de casă, organele de control financiar nu au identificat documente, dispoziții de plată, prin care să se facă dovada achitării prețului către vânzătoare.

Instanța de fond reține că din aspectele expuse mai sus, rezultă că în perioada 2003-2005 cele două societăți nu au desfășurat activitate economică și nu au înregistrat venituri în evidențele contabile, astfel că ele nu au înregistrat profit și deci inculpata nu a încasat dividende. De asemenea, inculpata N.C.M. nu avea și nu are calitatea de asociat/administrator la vreo altă societate și nu justifică obținerea în mod licit de venituri din alte activități, însă a realizat transferuri de valori (creditarea SC A. SRL cu sume de bani obținute în urma procedurilor evazioniste) și de bunuri (cumpărarea - vânzarea de mobile și imobile) în nume personal și în numele societăților comerciale administrate, în scopul disimulării originii ilicite ale acestora.

Infracțiunea premisă pentru activitatea de spălare a banilor o constituie infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpata N.C.M., prin aceea că în perioada ianuarie 2004 - iulie 2005, deși a efectuat operațiuni comerciale cu țigări și alte produse accizabile, din care a obținut sume importante, nu a înregistrat în contabilitatea firmelor la care avea calitatea de asociat/administrator, în scopul sustragerii de la plata taxelor către bugetul consolidat al statului, nicio operațiune economică și niciun venit realizat din această activitate.

Inculpata N.C. a încercat să introducă o parte din această valoare, în circuitul juridic și să creeze impresia de legalitate a provenienței banilor, prin operațiuni care îmbracă forma laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor. Astfel, prima fază, și anume aceea de plasare a banilor negri, s-a realizat în principal prin transferul sumelor de bani obținute din activitățile ilicite desfășurate prin intermediul SC E. SRL, în contul SC A. SRL cu titlu de aport asociat sau credit din partea asociat/administrator „cont CB1.". În perioada august 2005 - decembrie 2006, inculpata N.C.M. a creditat aproape lunar SC A. SRL, suma totală a acestor creditări fiind de 138.826,35 RON, iar suma de recuperat de la societate la finalul anului 2006, după restituiri succesive către administrator, fiind de 27.100,78 RON.

O altă modalitate de plasare a banilor proveniți din activități infracționale a fost aceea de transfer direct a acestora în conturile unor furnizori de servicii sub forma plății chiriilor, astfel încât societățile reprezentate de inculpată își achitau debitele față de creditori, dar operațiunile nu erau evidențiate în contabilitatea SC A. SRL sau SC E. SRL, tocmai pentru a nu mai fi necesară justificarea provenienței sumelor folosite în aceste scopuri.

Cea de a doua fază, denumită albire principală sau stratificare presupune operațiuni de ascundere a originii banilor, de separare a veniturilor ilegale de sursa lor ilicită. În acest sens, după ce proceda la creditarea societății cu diferite sume de bani, provenite din comercializarea ilicită a țigărilor, inculpata proceda, la diferite intervale de timp, la retragerea în numerar a banilor din contul societății creând impresia de proveniență licită a unor importante fonduri bănești, fonduri folosite apoi la achiziționarea unor bunuri de valori importante cum ar fi autoturisme sau terenuri.

În ultima fază, de reciclare a banilor proveniți din activități infracționale, se realizează integrarea, adică crearea unei aparențe de proveniență legală a bogăției acumulate în mod nelegal.

În acest sens, inculpata N.C.M. a procedat la achiziționarea, din banii cu care a creditat societatea, în numele acesteia, a unei autoutilitare M.B. și a două suprafețe de teren, a achitat o parte din chiria către SC K. SRL, iar din retrageri, precum și din sumele provenite din comercializare ilicită a țigărilor a cumpărat un autoturism VO. și două suprafețe de teren, pe care ulterior le-a vândut către SC A. SRL. Astfel, deși inculpata N.C.M. nu poate justifica realizarea de venituri licite, a cheltuit atât în nume propriu, cât și al celor două societăți comerciale la care a avut calitatea de asociat/administrator, SC A. SRL și SC E. SRL, suma de 202.796,74 RON, bani rezultați din activitatea infracțională ce îmbracă forma infracțiunii de evaziune fiscală.

Aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002 nu se impune însă a fi făcută în speță, întrucât prin soluționarea laturii civile a infracțiunii de evaziune fiscală (infracțiune premisă pentru cea de spălare de bani) s-a acoperit în totalitate prejudiciul statului, iar inculpata a fost privată de echivalentul sumelor obținute în mod ilicit (și pe care ulterior le-a introdus în circuitul juridic sub o aparență de legalitate). În consecință, cum aceste sume de bani au servit în speță la recuperarea prejudiciului părții civile (prin echivalent bănesc și ca urmare a menținerii măsurilor de confiscare specială), aplicarea dispozițiilor referitoare la confiscarea specială nu se impune a fi făcută.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., reținând în primul rând, și cu o importanță decisivă, amploarea activității ilicite, durata mare în timp a acesteia și sumele mari de bani cu care inculpata a prejudiciat bugetul de stat sau pe care le-a obținut pentru sine. Toate aceste date relevă indicii în sensul că la săvârșirea unor astfel de fapte au participat în mod cert și numeroase alte persoane, unele dintre acestea deținătoare de funcții publice. Acest aspect nu constituie obiectul de judecată sau de individualizare în prezenta cauză, însă relevă însemnata tulburare pe care acțiunile infracționale ale inculpatei au adus-o funcționării instituțiilor statului.

Atitudinea inculpatei atât în timpul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești a fost în mod constant de nerecunoaștere, de încercare de inducere în eroare a organelor judiciare cu privire la situația de fapt și de încercare a eludării sau amânării cu orice preț a angajării răspunderii penale, aspecte față de care lipsa antecedentelor penale este fără consecințe sub aspectul diiriinuării pedepsei.

Pentru aceste motive s-ar fi impus aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantumul maxim prevăzut de lege, însă tribunalul a avut în vedere datele medicale referitoare la starea de sănătate a inculpatei. Deși condiția acesteia nu face imposibilă prezentarea și participarea la cercetarea judecătorească, nu este mai puțin adevărat că aceasta are multiple probleme, în mod special de natură locomotorie. De asemenea, durata mare de timp de la momentul epuizării faptelor (noiembrie 2005) și până la aplicarea pedepsei conduce de asemenea la concluzia inoportunității aplicării pedepsei în cuantumul maxim prevăzut de lege.

A apreciat tribunalul că se impune executarea pedepsei aplicate în regim privativ de libertate, având în vedere atât cuantumul acesteia (față de care nu este posibilă aplicarea niciunei forme de suspendare), cât și amploarea activității infracționale, a prejudiciului și a pagubei produse. Aceste date, coroborate cu atitudinea inculpatei în cursul procesului penal, conduc la concluzia că scopurile pedepsei nu pot fi în niciun caz atinse prin suspendarea executării, ci doar prin privarea de libertate pentru un interval de timp corespunzător gravității faptelor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata N.C.M., părțile civile A.N.V. prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, avocat C.Ă.P. și partea responsabilă civilmente SC A.R. SRL Suceava, prin administratorul S.I.

Apelul declarat de inculpată a fost motivat oral, în cadrul dezbaterilor, consemnat ca atare în încheierea de ședință.

Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași a arătat că în mod greșit prima instanță nu a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 3.792.708 RON cu titlu de prejudiciu, astfel cum a solicitat, în mod argumentat cu privire la proveniența sumelor, în cererea de constituire parte civilă depusă la dosar.

Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. – D.G.F.P. Suceava a solicitat obligarea inculpatei și la plata accizelor și a TVA-ului aferent mărfurilor neînregistrate de către inculpată în actele contabile, în cuantum total de 1.476.338 RON.

Avocat C.Ă.P. a arătat că în mod greșit prima instanță a admis în parte cererea formulată privind scutirea sa de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava, în condițiile în care a făcut dovada că a lipsit motivat de faptul că a asigurat asistență juridică la Judecătoria Gura Humorului, însă și-a asigurat substituirea. Or, la apelul cauzei, avocatul substituent nu s-a prezentat întrucât se afla în sala Judecătoriei Suceava, asigurând asistență juridică unui inculpat.

Numitul S.I. a solicitat, în calitate de reprezentant al SC A.R. SRL Suceava, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a avea posibilitatea să facă dovada faptului că societatea arătată nu a avut probleme de ordin fiscal, deci nu se impunea obligarea sa la plata de despăgubiri.

Prin decizia penală nr. 26 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel Suceava, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de numitul S.I., împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8747/86/2009. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași împotriva aceleiași sentințe. A admis apelurile declarate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava și de inculpata N.C.M., împotriva aceleiași sentințe. A admis apelul declarat de avocat C.Ă.P. împotriva încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în același dosar.

A desființat în parte sentința penală apelată și în parte încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava (ultima relativ la dispozițiile privind reducerea amenzii judiciare aplicate avocatului C.Ă.P.) și în rejudecare:

În temeiul art. 199 alin. (2) C. proc. pen., a admis cererea formulată de avocat C.Ă.P. și a scutit apelantul de la plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 RON aplicată acestuia prin încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2010, înlăturând, din încheierea din data de 19 ianuarie 2011, dispoziția de reducere a amenzii.

A înlăturat, din sentința penală atacată, dispozițiile de aplicare a art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., relativ la inculpată.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata N.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare). A redus durata pentru care pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. a fost aplicată inculpatei de la 10 ani la 4 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la o pedeapsă de 3 ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare).

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. a condamnat aceeași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare (în loc de 1 an închisoare).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a „contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta sentință și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.”

În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatei N.C.M. pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 862 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpata să se va supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei N.C.M. asupra art. 864 raportat la art. 83 și 84 C. pen.

A înlăturat din sentința atacată, dispoziția de condamnare a inculpatei și de aplicare a pedepsei complementare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. vechiul C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași și în consecință a obligat inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL (fostă SC A.C. SRL) Suceava și SC E. SRL Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON reprezentând cuantumul drepturilor vamale datorate (în loc de 3.772.231 RON), reprezentând valoare în vamă, taxe vamale și comision vamal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. vechiul C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava și în consecință obligă inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL (fostă SC A.C. SRL) Suceava și SC E. SRL Suceava la plata sumei de 1.476.338 RON (în loc de 47.009 RON), reprezentând accize, TVA și impozit venit micromtrepririderi, precum și la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume, calculate potrivit C. proc. fisc., începând cu data de 15 iulie 2005 și până la achitarea integrală a debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei.

A obligat pe numitul S.I. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași la plata către stat a câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Celelalte cheltuieli judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea constată că apelul declarat de numitul S.I., în calitate de reprezentant al SC A.R. SRL Suceava, este inadmisibil, cel declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași este nefondat, iar cele declarate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava, de inculpata N.C.M. și de avocat C.Ă.P. sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Relativ la apelul declarat de numitul S.I., în calitate de acționar/administrator al părții responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava, acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Astfel, după cum rezultă din adresa nr. A8. din 21 septembrie 2012 emisă de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, societatea anterior menționată se află în procedura lichidării judiciare, în calitate de lichidator fiind numit, la data de 07 iunie 2011, L.G.R.I. Conform adresei din data de 11 ianuarie 2013 emisă de lichidatorul judiciar la solicitarea instanței, „S.I. nu are nici calitatea de asociat și nici de administrator al acestei societăți (SC A.R. SRL Suceava), începând cu data de 19 septembrie 2008 și până la data curentă a fost și este S.A.V.". În plus, potrivit sentinței comerciale nr. 1095 din 15 decembrie 2011, atașată de către lichidator adresei, în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului". În aceste condiții, nu se poate vorbi despre un drept de reprezentare a societății deținut de numitul S.I., și care să-i permită să declare, valabil, apel în cauză, și nici un interes propriu care să 6 justifice, în condițiile în care nu mai are nicio calitate în cadrul respectivei firme.

Inculpata N.C. a arătat că în mod greșit prima instanță, a procedat în continuare la judecata cauzei, cu înlăturarea actului medical întocmit de SML Suceava, în condițiile în care aceasta nu putea participa la proces, din cauza afecțiunilor de care suferă, motiv pentru care se justifică trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe. Curtea de apel nu a primit apărarea inculpatei. Astfel, potrivit actului medical din data de 14 octombrie 2010, întocmit de SML Suceava, inculpata suferă de mai multe afecțiuni care „îi conferă imposibilitatea deplasării libere" și care „o împiedică să se prezinte la ședințele de judecată".

Acest act a fost contestat de către procuror, cu motivarea că cele reținute se bazează pe acte medicale vechi, nefiind urmarea unei expertizări efective a inculpatei. În prezentele condiții, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către IML Iași. Potrivit concluziilor acestui act medico-legal, „starea actuală a afecțiunilor îi permite participarea la proces", iar „deplasarea la instanță a inculpatei este posibilă cu ajutor (însoțitor)". Prezenta expertiză a fost avizată de Comisia de avizare a IML Iași. La termenul de judecată din data de 01 iunie 2011, instanța de fond a luat act, prin prisma conținutului raportului de expertiză medico-legală despre care s-a făcut anterior vorbire, de faptul că „starea actuală a afecțiunilor inculpatei îi permite participarea la proces". Având în vedere cele aici arătate, în mod corect tribunalul nu a dispus suspendarea judecății, nefiind date cerințele art. 303 alin. (1) C. proc. pen.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, cu precizările ce urmează a fi făcute mai jos, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpata apelantă a comis infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în împrejurările constatate și pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate.

Astfel, începând din data de 12 aprilie 2005 până la 30 ianuarie 2008 (după ce în prealabil această calitate o avusese soțul ei, S.I.), inculpata a avut calitatea de asociat/administrator la SC A.R. SRL Suceava (fostă SC A.C. SRL), iar în perioada 20 octombrie 2004 - 26 ianuarie 2007 a avut și calitatea de asociat/administrator la SC E. SRL Suceava.

După cum rezultă din adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei Suceava - Direcția Administrației Piețelor, în anul 2004 SC A. SRL a avut închiriate două spații comerciale în B. Suceava, iar în anul 2005 un nr. de patru spații de depozitare și comercializare, spații pe care le-a folosit și la desfășurarea activităților infracționale reținute prin rechizitoriu.

În perioada august 1989 - noiembrie 2004, inculpata a fost căsătorită cu numitul S.I., care a avut și el calitatea de asociat la SC E. SRL din 26 iulie 2005, ulterior comiteri faptelor, precum și pe aceea de asociat ia SC A.R. SRL, începând din 07 septembrie 2007.

Sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, s-a reținut desfășurarea activității infracționale în două etape, după cum urmează:

I. în perioada iunie 2003 - 02 martie 2004, inculpata a închiriat garajul familiei T. situat în comuna A., jud. Suceava, locație în care a depozitat marfă introdusă în România în mod fraudulos din Moldova sau Ucraina, fiind vorba în majoritate de mărfuri accizabile (țigări și cafea). Această marfă a fost valorificată prin vânzare, fie prin intermediul chioșcurilor închiriate de către societatea SC A.R. SRL în B. Suceava, fie en-gross către alte persoane fizice. Niciuna dintre aceste operațiuni nu a fost evidențiată în contabilitatea societății, iar activitatea infracțională a încetat ca urmare a percheziției din data de 2 martie 2004.

II. în cea de-a doua etapă, și în materializarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a efectuat demersuri în vederea identificării unui alt spațiu propice pentru desfășurarea activității economice ilicite, astfel că la data de 19 noiembrie 2004 a închiriat în numele societății SC E. SRL un depozit situat în apropiere de B. Suceava. Această a doua fază a activității ilicite s-a desfășurat până la data de 15 iulie 2005 (când a avut loc o descindere a lucrătorilor IPJ și a celor ai Gărzii Financiare la acest spațiu) și a avut în esență aceeași tipologie ca și în primul caz: spațiul era aprovizionat cu importante cantități de produse accizabile (țigări) introduse și comercializate în România cu sustragerea de la plata taxelor vamale, valorificate de către inculpată prin vânzare.

Cu privire la această a doua etapă a desfășurării activității infracționale, s-a reușit de către organele de urmărire penală depistarea a două agende - practic două registre în care erau consemnate evidențele duble ale inculpatei cu privire la activitățile economice desfășurate, în scopul eludării obligațiilor fiscale.

În baza mențiunilor din ele două agende, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, reținându-se în esență că prin desfășurarea activității infracționale în ansamblul său, în perioada februarie 2004 - iulie 2005, inculpata s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei de 4.807.630 RON.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, rezultă că inculpata s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuți și i-a solicitat avocatului întocmirea în fals a unei așa - zise convenții de depozit, prin care se atesta în mod fictiv că între inculpată și numita G.F. s-ar fi încheiat în luna ianuarie 2005 o înțelegere în baza căreia cea din urmă ar fi folosit depozitul din apropierea B. Suceava în perioada ianuarie - august 2005. Cercetările efectuate cu privire la acest înscris au evidențiat că data menționată pe acte este falsă (fiind întocmit în realitate nu în luna ianuarie, ci noiembrie 2005), moment la care numita G.F. era decedată, iar oricum aceasta a avut o situație financiară precară și nu a desfășurat vreo activitate economică.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, din verificările efectuate a rezultat că în perioada 2003 - 2005 cele două societăți la care inculpata era administrator/acționar nu au înregistrat niciun fel de venit și că aceasta nu a avut de asemenea nicio sursă de venituri licite, inserată ca atare în evidențele vreunei instituții publice. Insă în toată această perioadă, inculpata a cheltuit, atât în nume propriu, cât și al celor două societăți comerciale, suma de 202.796,74 RON, bani rezultați din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, inculpata a credita societatea SC A.R. SRL, a achitat chiriile spațiilor închiriate de către ambele societăți, a achiziționat două autoturisme (ca persoană fizică și pentru societatea SC A.R. SRL) și a achiziționat în nume propriu imobile terenuri pe care ulterior le-a vândut societății SC A.R. SRL.

Curtea de Apel reține că situația de fapt se probează cu: proces-verbal de control din 21 octombrie 2005 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal prin care se stabilesc datoriile la bugetul de stat ale SC E. SRL Suceava; notă de constatare nr. N1. din 11 martie 2008 a Gărzii Financiare - Suceava întocmită cu ocazia controlului efectuat la SC A. SRL Suceava care atestă că în perioada 2004-2005 societatea nu a înregistrat în contabilitate nici veniturile realizate și nici toate cheltuielile efectuate; proces-verbal din 20 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava. - Activitatea de Control Fiscal, referitor la activitatea SC A.R.

SRL Suceava; proces-verbal din 29 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal, referitor la activitatea PF M.R.; proces-verbal de control nr. P2. din 26 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal, privind constatările de la Cabinetul Individual de Avocatură P.D.; raport de inspecție fiscală din 08 noiembrie 2006 al D.G.F.P. Suceava - AFP Rădăuți și nota explicativă a avocat P.D.; adresa din 28 iulie 2005 a Direcției Regionale Vamale Iași din care rezultă că SC E. SRL Suceava nu figurează înregistrată cu operațiuni vamale de import prin birourile vamale din subordinea D.R.V.

Iași și adresa din 11 octombrie 2005 a aceleiași instituții din care rezultă că în perioada 2004-2005, prin birourile vamale nu au fost efectuate, în mod legal, importuri de țigarete din Ucraina; adresa din 17 martie 2006 a Direcției Poliției de Frontieră Rădăuți și comunicarea de date prin INTERPOL - din 22 iunie 2006 din care rezultă că cetățeanca ucraineană G.F. (parte în convenția de depozit) nu a deținut pașaport turistic și nu a circulat niciodată în din Ucraina în România; comisia rogatorie nr. 10/BL/2008 efectuată prin Procuratura Generală a Ucrainei cu privire la numita G.F. precum și pentru lămurirea unor date existente în agendele ridicate de la inculpata N.C.M. referitoare la desfășurarea unor relații comerciale cu cetățeni din Republica Ucraina; raport de constatare tehnico-științifică din 05 februarie 2008 al Serviciului Criminalistic al IPJ Suceava care confirmă că mențiunile din cele două agende ridicate de la inculpata N.C.M. au fost scrise de către aceasta; contract de închiriere din 19 noiembrie 2004 încheiat între SC A.

SRL Suceava și SC E. SRL Suceava cu privire la spațiul de depozitare în care la data de 15 iulie 2005 au fost identificate 70.000 pachete de țigări; proces-verbal de constatare din 10 august 2005 al Gărzii Financiare Suceava care atestă faptul că la data de 15 iulie 2005, la depozitul SC E. SRL Suceava au fost identificate 70.000 pachete țigări din mărcile L., M.O.C. și S.G. deținute de acest agent economic cu încălcarea dispozițiilor legale; proces-verbal de constatare din 11 august 2005 al Gărzii Financiare Suceava, care atestă că SC E. SRL Suceava, reprezentată de inculpata N.C.M. a deținut și comercializat în perioada ianuarie - iulie 2005, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, cantitatea de 130.508 cartușe țigări din mai multe mărci; adresele nr. A5. din 01 octombrie 2009 și din 24 aprilie 2008 ale Direcției Poliției de Frontieră Rădăuți care atestă că inculpata N.C.M.

și soțul acesteia, S.I. au efectuat în perioada 2004-2007 peste 180 de intrări ieșiri în/din Ucraina; adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei Municipiului Suceava - Direcția Administrația Piețelor care atestă că SC A. SRL Suceava a deținut în B. Suceava, în perioada 2004 - 2005 mai multe chioșcuri; adresa din 17 ianuarie 2008 și din 07 februarie 2008 a Serviciului Public Comunitar Permise și înmatriculări din care rezultă că în perioada 2004-2005 pe SC A. SRL și inculpata N.C.M. au fost înmatriculate mai multe autovehicule printre care și un microbuz marca M.B.; declarații martori; raport de expertiză contabilă judiciară, împreună cu un supliment prin care s-a răspuns obiecțiunilor formulate de către D.N.A.

și de către apărătorul inculpatei.

De altfel, prin motivele de apel invocate, inculpata nu contestă existența activităților desfășurate relativ la comercializarea cantităților de țigări menționate în cele două agende (și cu privire la care s-a stabilit, prin expertiză, că au fost consemnate în scris de către aceasta) și nici operațiunile vizând cele două societăți comerciale, legate de intrarea/ieșirea din patrimoniul acestora a unor sume de bani sau bunuri, de altfel inserate în actele contabile întocmite în acea perioadă.

Inculpata a arătat că în mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată că ea ar fi introdus în țară țigările ulterior comercializate, în condițiile în care D.I.I.C.O.T., prin ordonanță, a stabilit că nu este dată în sarcina sa infracțiunea de contrabandă, întrucât la acea dată respectiva activitate nu era incriminată penal, ci constituia contravenție. Nefiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, și în condițiile în care nu s-a putut stabili cu certitudine cine a introdus în țară țigările, nu datorează statului taxe vamale.

Este real că prin ordonanța nr. 18D/P/2006 din data de 28 august 2006 a D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava s-a dispus, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei N.C.M. pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu motivarea că „nu au rezultat probe certe din care să rezulte modul în care au fost introduse bunurile în cauză, respectiv locurile prin care acestea au fost introduse, existând indicii cu privire la faptul că în cauză au fost implicați ucraineni care ar fi introdus bunurile în țară prin punctele de frontieră".

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de contrabandă, în reglementarea art. 175 din Legea nr. 141/1997 îl constituie activitatea „trecere peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri".

Potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiune de evaziune fiscală „omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

Se observă așadar că cele două infracțiuni au un element material al laturii obiective distinct, cel al infracțiunii de evaziune fiscală, și pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezentul dosar, constând în neînregistrarea operațiunilor comerciale efectuate privitor la cantitățile de țigări deja introduse în țară. Se includ aici atât activitățile de cumpărare a acestor bunuri, cu menționarea achitării tuturor obligațiilor vamale (taxe vamale, comision vamal) și fiscale (accize, TVA) impuse de aceste operațiuni și reglementate de legislația în vigoare la data respectivă, cât și a celor de revânzare a lor, cu precizarea sumelor încasate și a profitului obținut, ca bază de calcul a profitului și implicit a impozitului pe profit datorat. Toate aceste mențiuni trebuie să aibă la bază actele de proveniență a bunurilor (facturi etc) și dovezi ale plății obligațiilor care incumbă comerciantului.

Or, în speță, inculpata nu a făcut nicio probă că pentru bunurile găsite în cele două locații cu ocazia controalelor efectuate ori pentru țigările menționate ca fiind comercializate în cele două agende ar fi deținut vreun astfel de înscris și nici că operațiunile comerciale efectuate ar fi fost menționate în actele contabile ale celor două societăți.

Potrivit art. 64 din Legea nr. 141/1997, „Importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic. La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import. „Art. 78 precizează că „Valoarea în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia." Potrivit art. 141, „în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import (...), datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate. „Rezultă așadar că la efectuarea unei operațiuni de import, persoana importatoare este obligată să achite datoria vamală aferentă mărfurilor introduse în țară.

În speță, chiar dacă s-ar reține că inculpata nu a introdus personal țigările peste frontiera ucraineană, ci le-ar fi cumpărat ulterior, de la cetățeni ucraineni, nu a făcut dovada, cu documente pe care să le fi înscris în actele contabile ale societăților (deși avea această sarcină, în calitatea sa de comerciant), că respectivele mărfuri au parcurs, anterior dobândirii lor, operațiile de vămuire. În prezentele condiții, obligația plății taxelor vamale - cu titlu de despăgubiri civile - către autoritatea vamală îi incumbă, întrucât prin fapta sa culpabilă s-a cauzat acesteia un prejudiciu, ce se impune a fi reparat.

Inculpata nu a fost însă obligată la plata prejudiciului aferent bunurilor găsite în cele două depozite și confiscate, întrucât, potrivit art. 165 alin. (1) lit. f) din același act normativ, aplicabil în speță, având în vedere data comiterii faptelor, datoria vamală se stinge prin confiscarea definitivă a mărfurilor.

După cum prevăd dispozițiile art. 2062 din Legea nr. 571/2003, asupra tutunului prelucrat se percep accize. Cât privește persoanele obligate la achitarea lor, acestea sunt, potrivit art. 2069 alin. (1) lit. a) pct. 2 lit. b) din același act normativ, în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, cele care dețin astfel de produse sau orice alte persoane implicate în deținerea acestora. Cum inculpata a deținut, în cele două depozite închiriate și a comercializat, potrivit dovezilor administrate, țigări cu privire la care nu a făcut nicio probă că această obligație fiscală ar fi fost achitată, în mod temeinic prima instanță a obligat-o la plata accizelor aferente.

Din interpretarea coroborată a art. 131, art. 134 și următoarele din Legea nr. 571/2003 rezultă că, urmare a dobândirii, prin cumpărare, a țigărilor, urmată de revânzarea lor, în sarcina inculpatei s-a născut și obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată, solicitarea de despăgubiri civile în acest sens fiind îndreptățită.

A mai arătat inculpata că în mod greșit au fost obligate la plata de despăgubiri civile, în solidar cu aceasta, și cele două societăți comerciale (SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava), în condițiile în care, pe de o parte, ele nu aveau ca obiect de activitate comercializarea produselor din tutun, iar pe de altă parte, ea nu a fost administrator la cea dintâi decât începând cu data de 12 aprilie 2005, după cum rezultă din adresa emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava nr. A8. din data de 21 septembrie 2012. Or, nici aceste susțineri nu pot fi primite.

Inculpata a desfășurat activitatea ilicită, care face obiectul prezentului dosar, comercializând țigările prin intermediul chioșcurilor deschise în B. din Suceava, închiriate pe numele SC A.R. SRL Suceava sau prin vânzări directe din depozite, dar și în acest caz fiind cunoscută ca administrând (în drept sau în fapt) cele două societăți comerciale. În plus, cât privește SC A.R. SRL Suceava, în perioada anterioară datei de 12 aprilie 2005, calitatea de administrator a avut-o soțul ei, numitul S.I., care i-a încredințat atribuții pe linia desfășurării activităților specifice, în condițiile în care comercializa, cu acceptul prezumat al acestuia, produse în chioșcurile închiriate în numele respectivei firme.

Cum comercializarea țigărilor se desfășura sub paravanul celor două societăți comerciale, chiar și în situația în care, prin prisma obiectului lor de activitate, nu era permisă aceasta, răspunderea lor patrimonială este atrasă, inculpata neputând invoca propria culpă (de omisiune a modificării prealabile a actelor lor constitutive, în condițiile legii) pentru a fi exonerată de înregistrarea în contabilitate a operațiunilor efectuate.

De altfel, și în condițiile în care obligarea celor două firme, în solidar cu inculpata, la plata de despăgubiri, ar fi fost neîntemeiat dispusă, instanța de control judiciar nu poate proceda la înlăturarea ei, în lipsa vreunui apel valabil declarat de acestea, întrucât, urmând a răspunde civil exclusiv cu patrimoniul propriu, s-ar fi adus atingere principiului neagravării situației inculpatei în propria cale de atac.

A mai arătat inculpata că activitatea sa constituie contravenție, potrivit proceselor-verbale întocmite cu ocazia verificărilor efectuate la cele două depozite, fiind reținută ca atare și de către instanța civilă de judecată, astfel că nu poate fi sancționată de două ori pentru aceeași faptă.

Or, chiar și în situația în care, într-o primă fază, s-ar constata că o anumită activitate se circumscrie sferei ilicitului contravențional, dacă, urmare a cercetărilor ulterioare legal dispuse și efectuate (cum este cazul în speță), rezultă că aceasta întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, nu se poate reține că există autoritate de lucru judecat, și care să atragă achitarea persoanei cercetate.

În susținerea acestui punct de vedere, doctrina și practica judiciară precizează că în condițiile judecării unei fapte ca și contravenție, nu s-a exercitat o acțiune penală care are ca obiect tragerea la răspundere penală a celui care a săvârșit o infracțiune și, în consecință, nici acțiunea penală nu s-a putut stinge. Acțiunea penală nefiind stinsă, nu poate opera ca impediment pentru punerea ei în mișcare existența unei hotărâri a instanței civile prin care pentru aceeași faptă s-a aplicat făptuitorului o sancțiune contravențională.

Prin urmare, achitarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în conformitate cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) nu poate fi dispusă în cauză. Cum elementele constitutive ale infracțiunii anterior arătate, atât sub aspect obiectiv (constând în neînregistrarea operațiunilor comerciale efectuate în documentele contabile ale societăților), cât și subiectiv (fapta fiind comisă cu forma de vinovăție a intenției), în forma sa continuată, sunt date în persoana inculpatei, în mod corect prima instanță a procedat la condamnarea acesteia, pronunțarea unei soluții de achitare nefiind susținută de mijloacele de dovadă administrate.

Aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitor la întreaga activitate ilicită desfășurată de inculpată în perioada 2004-2005, a fost corect dispusă, în condițiile în care aceasta a avut reprezentarea ei de ansamblu, existând unitate de rezoluție infracțională. Fiecare dintre actele comise realizează conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, argumentele pentru care comiterea ei, cu forma de vinovăție cerută de lege, a fost reținută în sarcina inculpatei au fost amplu expuse de către tribunal în considerentele sentinței penale atacate, astfel încât Curtea de Apel și le-a însușit în totalitate.

Relativ la infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., rezultă din probele administrate, cu referire la procesul verbal de control nr. P2. din 26 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal, privind constatările de la Cabinetul Individual de Avocatură P.D., raportul de inspecție fiscală nr. 9499 din 08 noiembrie 2006 al D.G.F.P. Suceava - A.F.P. Rădăuți și nota explicativă a avocatului P.D., adresa din 17 martie 2006 a Direcției Poliției de Frontieră Rădăuți și comunicarea de date prin INTERPOL din 22 iunie 2006 din care rezultă că cetățeanca ucraineană G.F. (parte în convenția de depozit) nu a deținut pașaport turistic și nu a circulat niciodată în din Ucraina în România, comisia rogatorie, efectuată prin Procuratura Generală a Ucrainei cu privire la numita G.F. că inculpata, în luna noiembrie 2005, l-a instigat pe avocatul P.D. din Rădăuți să întocmească în fals o așa - zisă convenție de depozit, prin care se atesta în mod fictiv că între inculpată și numita G.F. s-ar fi încheiat în luna ianuarie 2005 o înțelegere în baza căreia cea din urmă ar fi folosit depozitul din apropierea B. Suceava în perioada ianuarie - august 2005. Prin urmare, și această faptă, reținută în sarcina inculpatei, există și a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege pentru a constitui infracțiune.

Curtea constată însă că în sarcina inculpatei nu poate fi reținută și infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], întrucât pentru aceasta nu sunt întrunite elementele constitutive.

Astfel, potrivit textului de lege anterior arătat, constituie infracțiune de evaziune fiscală „executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor".

Pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni, este necesar ca făptuitorul să întocmească evidențe contabile duble, relativ la activități comerciale efectuate. În literatura de specialitate s-a apreciat că prin „evidențe contabile duble" urmează a se înțelege existența a două seturi de evidență contabilă de același tip și referitoare la aceleași bunuri și valori, din care unul reflectă realitatea economico-financiară a contribuabilului (și pe cale de consecință, este ascuns), iar cel de-al doilea este falsificat, înregistrându-se date și operațiuni din care rezultă venituri inferioare celor reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Într-o altă opinie, pentru existența unei evidențe contabile duble nu este necesară o întreagă contabilitate paralelă, fiind suficientă întocmirea doar a unora dintre documentele oficiale contabile.

Indiferent însă de întinderea evidenței contabile paralele, aceasta trebuie să fie compusă din documente contabile oficiale conținând date reale despre situația financiar-contabilă a contribuabilului. Numai prin folosirea unor astfel de documente se poate crea o stare de pericol în accepțiunea textului de lege anterior menționat.

Executarea unei evidențe contabile duble se poate realiza fie prin folosirea de „înscrisuri" (în sensul de documente contabile oficiale, reale sau falsificate), fie prin folosirea „altor mijloace de stocare a datelor", fiind însă esențial ca ele să constituie o evidență paralelă, fie ea și parțială.

În plus, se impune, pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni, ca înregistrările conținute în evidența paralelă să fie diferite de cele din evidența contabilă oficială și să corespundă stării de fapt fiscale reale.

Relaționând aceste aspecte teoretice la cazul în speță, curtea constată că inculpata nu a întocmit niciun fel de acte contabile oficiale (prevăzute ca atare de dispozițiile normative în materie), ci a procedat doar la efectuarea de înregistrări cu privire la operațiunile comerciale efectuate relativ la țigări de proveniență extracomunitară, în două agende, și care vizau cantitatea cumpărată, cea vândută ori prețul de înstrăinare. Nu există la dosarul cauzei nicio factură, chitanță de plată a prețului ori alte acte, fie și de contabilitate primară, care să se circumscrie sferei documentelor oficiale în materie contabilă. În plus, nu este vorba de două seturi de înregistrări, reale respectiv false, și care să privească activitatea de dobândire/valorificare a țigărilor.

În aceste condiții nu se poate vorbi despre îndeplinirea cerințelor stabilite de lege cu privire la elementul material al infracțiunii (evidențele contabile să fie duble și să fie concretizate în înscrisuri care să constituie documente contabile oficiale), astfel că faptei comise de către inculpată îi lipsește, sub aspectul laturii obiective, unul din elementele ei constitutive.

Mențiunile cuprinse în cele două agende constituie însă mijloace de probă în dovedirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în forma sa. continuată.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata N.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Relativ la pedepsele stabilite în sarcina inculpatei pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care vinovăția sa a fost probată, apreciază curtea, prin raportare la persoana acesteia, nefiind cunoscută cu antecedente penale, la starea sa de sănătate, ea prezentând grave probleme locomotorii, urmare a unui accident auto, la durata lungă de timp scursă de la comiterea lor, cu impact asupra conștientizării necesității de a respecta legea penală și de a-și adapta comportamentul la normele de conduită unanim acceptate, apreciază curtea că cuantumul lor poate fi redus. Astfel, câte 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea fiecăreia dintre infracțiunile prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea celei prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. sunt pedepse necesare, dar totodată și suficiente pentru a răspunde cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen.

Nu se justifică reținerea, în favoarea inculpatei, de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere consecințele faptelor comise, respectiv valoarea ridicată a prejudiciului, și care până în prezent nu a fost, total sau parțial, recuperat.

Cum infracțiunile au fost comise în concurs real, curtea, în conformitate cu art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

Curtea apreciază relativ la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în acord cu prevederile art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen., prin prisma acelorași argumente avute în vedere la diminuarea sancțiunilor, că pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un avertisment pentru inculpată și, chiar fără executare în regim privativ de libertate, nu va mai săvârși infracțiuni.

În latura civilă a cauzei, după cum mai sus s-a argumentat, temeinic inculpata a fost obligată, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava, la repararea prejudiciului cauzat prin fapta de evaziune fiscală comisă, îndeplinite fiind cerințele răspunderii delictuale pentru fapta proprie, dar și cele ale comitentului pentru fapta prepusului, prevăzute de art. 998 și urm. vechiul C. civ., în vigoare la data săvârșirii ei. Relativ la cuantumul prejudiciului, corect și argumentat a fost avut în vedere, de către prima instanță, cel aferent întregii cantități de țigări rezultată din cele două agende, comercializată de către inculpată (incluzând-o și pe cea de 36.230 pachete de țigări, cu privire la a căror existență s-au dat interpretări contradictorii). Curtea apreciază însă că distribuirea sumelor datorate de către inculpată și părțile responsabile civilmente cu titlu de despăgubiri civile, cu unele modificări privind cuantumul acestora, se impune a fi altfel efectuată, în condițiile în care, potrivit constituirilor de parte civilă formulate în cauză, Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava a solicitat suma de 1.476.338 RON, reprezentând accize, TVA și impozit venit microîntreprinderi, cu accesoriile aferente, iar Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași suma de 3.792.708 RON, reprezentând valoare în vamă, taxe vamale, comision vamal, precum și accize și TVA, ultimele două aferente aceleiași cantități de țigări, solicitate totodată și de către prima parte civilă. Cum inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat în acest caz părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava este compus din accize, TVA și impozit pe microîntreprinderi, cu accesoriile aferente.

Constatând că solicitarea formulată în acest sens de către prezenta parte civilă se circumscrie sumelor stabilite cu respectivul titlu, atât prin expertiza contabilă efectuată de către prima instanță, cât și prin calculele efectuate de către specialistul D.I.I.C.O.T. în materie (raport de constatare tehnico-științifică financiar-contabilă), curtea, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., va admite pretențiile civile formulate și va obliga inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava la plata sumei de 1.476.338 RON (în loc de 47.009 RON), reprezentând accize, TVA și impozit venit microîntreprinderi, precum și la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume, calculate potrivit C. proc. fisc., începând cu data de 15 iulie 2005 și până la achitarea integrală a debitului.

Inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, însă prin efectuarea de operațiuni comerciale cu produse supuse taxelor vamale, dar care au fost în prealabil sustrase controlului vamal, și neînregistrarea acestor activități în contabilitate, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași a suferit de asemenea un prejudiciu, în legătură de cauzalitate cu fapta sa de evaziune fiscală. Așadar, și solicitarea prezentei părți civile, de obligare la despăgubiri, este întemeiată, însă numai în limita drepturilor vamale datorate și neachitate, cu referire exclusivă la țigările ce nu au fost supuse confiscării și pentru care datoria vamală se consideră stinsă.

Așa fiind, curtea, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D. Iași și în consecință va obliga inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON constituind drepturi vamale datorate (în loc de 3.772.231 RON), reprezentând valoare în vamă, taxe vamale și comision vamal (calculate prin însumarea celor stabilite pentru fiecare tip de țigări, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică financiar-contabilă mai sus arătat). Prin urmare, suma pe care partea civilă o are de încasat a fost diminuată și nu majorată, astfel cum aceasta a solicitat.

În ceea ce privește avocatul C.Ă.P., curtea constată că acesta a fost amendat, în aplicarea art. 198 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., prin încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2010 cu suma de 1.000 RON, pentru lipsa sa, dar și a avocatului substituent R.U.C. Prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2011, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., amenda aplicată a fost redusă la suma de 400 RON.

După cum rezultă din certificatele de grefa aflate la dosar fond, avocat C.Ă.P. a acordat, la data de 15 decembrie 2010, asistență juridică la Judecătoria Gura Humorului, în Dosarele nr. 1734/237/2009 și nr. 1520/237/2010.

Din încheierea de ședință aflată la dosar fond reiese că, la aceeași dată, avocat R.U.C. a acordat asistență juridică la Judecătoria Suceava, în Dosar nr. 373/314/2010, termen la care s-a procedat la audierea inculpatei R.E. și care, conform celor aici inserate, „a durat foarte mult". Prin urmare, absența celor doi apărători de la Tribunalul Suceava la data de 15 decembrie 2010 în intervalul orar la care cauza a fost strigată este pe deplin motivată, cererea formulată de către avocatul C.Ă.P., de scutire în întregime de la plata amenzii aplicate, fiind astfel justificată.

Împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 8747/86/2009 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S.T. Suceava, S.I., partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și inculpata N.C.M.

Ministerului Public invocă motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., considerând că instanța de apel în mod greșit a dispus achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și sub aspectul laturii civile.

Printr-o greșită interpretare a normei de drept, instanța a considerat că pentru a fi în prezența elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 evidențele contabile trebuie să fie duble și să fie concretizate în înscrisuri care să constituie documente contabile oficiale. întreaga activitate infracțională este evidențiată de conținutul a două agende și constituie o evidență dublă ținută tocmai în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Caracterul de registru, în sensul C. com., atribuit celor două agende a fost stabilit și prin hotărâri judecătorești civile, respectiv sentința civilă nr. 3526/2005 a Judecătoriei Suceava și prin decizia nr. 173/2006 a Tribunalului Suceava, care califică aceste înscrisuri ca fiind registre întocmite de comercianți în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. com. Cercetările au evidențiat faptul că înregistrările din aceste agende au fost efectuate după metodologie, ca și în cazul evidențelor contabile pentru gestiune.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Ministerul Public susține că instanța de fond este cea care a făcut o corectă aplicare a normelor de drept în materie vamală aferente determinării valorii în vamă și a stabilit și a determinat sumele cuvenite celor două părți civile și nu instanța de apel.

Recurenta N.C.M., - prin avocat, a susținut motivele de recurs conform art. 3859 pct. 13 și pct. 172 C. proc. pen.

În ceea ce privește dispozițiile art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. se susține că:

- la momentul săvârșirii presupuselor fapte de către inculpată, nu există nici un fel de documente care să justifice că inculpata a fost cea care a făcut importul respectivelor mărfuri accizabile;

- nu există și nu s-au făcut probe ale unor facturi sau orice alte înscrisuri emise de autoritățile străine către o societate condusă de inculpată sau pe numele unei persoane fizice, care să ateste că respectivele mărfuri sunt importate în România;

prin ordonanța nr. 18/D/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei N.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă cu motivarea că acele cantități de mărfuri accizabile găsite în garajul familiei T. la data de 02 martie 2004 nu au fost introduse în țară de către învinuită, ci de către cetățeni ucraineni.

la momentul la care s-au descoperit respectivele cantități de țigări, fapta de a sustrage de la controlul vamal produse accizabile, indiferent de valoarea acestora, constituia contravenție la regimul vamal (C.S.J., Decizia penală nr. 409/2001, „nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal prin sustragerea unor bunuri de la operațiile de vămuire constituie contravenție vamală, iar nu infracțiunea de evaziune fiscală"). În aceeași decizie, instanța supremă a statuat că art. 7 din Legea nr. 87/1994 prevede că nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire în scopul neachitării taxelor vamale se sancționează potrivit legii, motiv pentru care sancționarea faptelor din domeniul vamal trebuie făcută conform reglementărilor vamale și anume cele prevăzute de Legea nr. 141/1997 (C. vam.) și H.G. nr. 626/1997 (Regulamentul vamal) potrivit cărora fapta de sustragere de la operațiile de vămuire constituie contravenție.

La data de 02 martie 2004, când în garajul familiei T. a fost găsită o cantitate de țigări considerată ca aparținând inculpatei, aceasta nu era administrator la SC A.R. SRL, această calitate deținând-o soțul acesteia, respectiv S.I. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și (4) revine administratorului, context în care nici măcar formal nu se poate reține că inculpata N.C. ar fi avut vreo atribuție prevăzută de lege de a înregistra în contabilitatea SC A.R. SRL cantitățile de țigări care au fost depistate în garajul familiei T.

Organul de urmărire penală impută inculpatei faptul că nu a înregistrat în evidențele scriptice ale societății cantitățile de țigări vândute, prețul comercializării, sumele obținute, ori chiar dacă țigările i-ar fi aparținut inculpata nu ar fi putut să acționeze în maniera dorită de organul de urmărire penală nu numai pentru faptul că obiectul de activitate al societății nu includea comercializarea acestui bun accizabil, dar mai ales pentru faptul că printr-o asemenea consemnare în scriptele societății inculpata ar fi contribuit la propria sa incriminare, întrucât activitatea era ilicită în condițiile absenței avizelor necesare pentru comercializarea acestui produs accizabil.

Recurenta învederează instanței că în cauza Tiron versus România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru că a încălcat dreptul cetățeanului Tiron de a nu contribui la propria incriminare.

Pe de altă parte, consideră că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că deși inculpata a mai fost sancționată contravențional pentru săvârșirea acestor fapte, nu s-a dispus anularea proceselor-verbale de contravenție prin actul de incriminare a inculpatei sau prin orice altă formă - de altfel nici nu mai erau în termen organele în drept să anuleze aceste procese-verbale de contravenție deoarece nu au fost atacate în termenul de 15 zile, așa cum prevede O.G. nr. 2/2001. Așadar, inculpata nu poate fi sancționată de două ori pentru aceleași fapte, respectiv o dată faptele să fie considerate contravenții, iar ulterior, după câțiva ani, să fie considerate infracțiuni. La data presupuselor fapte, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 12/1990 și ale O.G. nr. 92/2003, care prevăd că faptele de a introduce în țară, de a comercializa produse accizabile, constituiau contravenție.

Solicită de asemenea să se constate că, având în vedere data când se reține comiterea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv noiembrie 2005, a intervenit prescripția specială în raport cu prevederile art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen., motiv pentru care se impune admiterea recursului și încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Recurentul S.I. critică decizia din apel, conform motivelor depuse la dosarul de recurs, deoarece nu a fost audiat în legătură cu SC A. SRL, nu a putut prezenta probe și martori în apărarea societății, nu i-au fost restituite actele contabile ale societății pentru a proba nevinovăția SC A. SRL, susținând și că procurorul de caz este implicat indirect în dosar, fără a face însă alte precizări și fără a da alte detalii.

Nu au fost depuse acte în susținerea recursului și nu au fost solicitate probe.

Recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Direcția Regională și pentru operațiuni Vamale a arătat că suma de 1.354.228 RON este corect acordată de către instanța de apel și reprezintă taxele vamale și comisionul vamal aferent cantității de 1.243.735 pachete de țigări, cantitate stabilită pe baza raportului de expertiză contabilă reținut ca probă la pagina 24 din considerentele deciziei penale nr. 26/2013.

Direcția Generală Regională a arătat în motivele scrise de recurs că la suma de 1.354.228 RON se adaugă accesoriile aferente care se calculează de la data săvârșirii faptei până la data achitării inclusiv. Față de cele ce preced, recurenta a solicitat, în scris, să fie menținută suma de 1.354.228 la care părțile responsabile civilmente au fost obligate către bugetul de stat și să fie acordate accesoriile aferente sumei.

Analizând recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, instanța de recurs constată următoarele:

O primă problemă de drept în prezenta cauză este reprezentată de limitele judecării recursului, în raport de faptul că motivele de recurs pentru N.C. nu au fost depuse în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 3856 C. proc. pen., instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport de calitatea pe care recurentul o are în proces. Instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. Conform art. 38510 C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile referitoare la motivarea recursului în termenul prevăzut de lege, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu (cazurile prevăzute în art. 3859 pct. 1, 3-6, 13 și 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului).

În speță N.C. a încălcat termenul de redactare a motivelor de recurs, cu consecința faptului că instanța va putea examina hotărârea recurată doar cu privire la acele critici care se încadrează în cazul de casare de la art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Susținerile apărării referitoare la motivarea în termen a căii de atac, cu cinci zile anterior primului termen de judecată, nu sunt corecte, având în vedere succesiunea cronologică din speță:

- N.C.M. a declarat recurs la data 04 martie 2013;

- primul termen de judecată în recurs a fost la data de 22 octombrie 2013, cu mai mult de șapte luni după declararea recursului.

- citația pentru primul termen de judecată în recurs a fost afișată pe ușa locuinței inculpatei la data de 08 mai 2013, cu cinci luni înainte de primul termen de judecată în recurs. În conținutul citației a fost menționată obligația depunerii în scris a motivelor de recurs cu cinci zile înaintea primului termen.

- la 21 octombrie 2013, înainte de primul termen de judecată de la 22 octombrie 2013, inculpata a trimis pe fax o cerere de amânare a cauzei pentru a-și angaja un avocat ales (în cauză fusese desemnat un avocat din oficiu).

- motivele de recurs au fost depuse la data de 03 decembrie 2013, cel de al doilea termen acordat în cauză, chiar în timpul ședinței de judecată.

În consecință instanța va analiza în ceea ce o privește pe N. doar criticile care se încadrează în art. 3859 pct. 13 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Cazul de casare a fost invocat de către Ministerul Public, S.I. și partea civilă.

Ministerul Public a criticat hotărârea din apel în ceea ce privește achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. ll lit. d) din Legea nr. 87/1994].

În ceea ce privește posibilitatea de a examina soluția de achitare pronunțată conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. de către Curtea de Apel, instanța de recurs constată următoarele:

Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este strict legată de aplicarea legii, fără ca instanța de recurs să poată modifica faptele pe care s-a bazat soluția recurată. Opțiunea legiuitorului de a limita posibilitatea instanței de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor două căi de atac, apelul și respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situația de fapt. Recursul este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanță cum este cea de recurs, ale cărei competențe nu includ și administrarea nemijlocită a probelor cu privire la fapte, nu poate schimba situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate nemijlocit de către instanța de fond și cea de apel. Deși nu poate schimba faptele reținute ca urmare a unei cercetări judecătorești constând în administrarea nemijlocită a probelor, instanța de recurs poate da o altă semnificație juridică faptelor stabilite de către instanța de apel. În consecință instanța de recurs poate examina în cauza de față critica încadrată în art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., respectiv stabilirea consecințelor juridice ale faptelor, și analiza existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală constând în ținerea de evidențe contabile duble, astfel cum se solicită în motivele de recurs.

Instanța de recurs consideră soluția din apel corectă.

Infracțiunea ce face obiectul criticilor din recurs constă în organizarea și conducerea de evidențe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile.

Instanța de apel a achitat-o pe inculpată motivat prin faptul că inculpata nu a întocmit nici un fel de acte contabile oficiale, ci a procedat doar la efectuarea de înregistrări cu privire la operațiunile comerciale efectuate relativ la țigări de proveniență extracomunitară, în două agende și care vizau cantitatea cumpărată cea vândută și prețul de înstrăinare.

Ministerul Public arată că nu este de acord cu această motivare, deoarece caracterul de registru în sensul C. com. atribuit celor două agende a fost stabilit de către o instanță civilă, care a calificat înscrisurile ca fiind registre întocmite de comerciant, conform art. 52 C. com., iar înregistrările din agende au fost efectuate cu aceeași metodologie ca și înregistrările contabile.

Inculpata a fost acuzată pentru:

- săvârșirea unei fapte comisive: organizarea și conducerea de evidențe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile;

- săvârșirea unei fapte omisive: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția.

Instanța de recurs constată că problema de drept o reprezintă situația premisă a infracțiunii de evaziune fiscală constând în organizarea și conducerea de evidențe contabile duble, respectiv dacă situația premisă constă în existența unei obligații de a ține evidențe contabile oficiale sau situația premisă constă în existența unei contabilități oficiale.

Examinând motivarea instanței de apel se constată că soluția acesteia pleacă de la lipsa oricăror evidențe contabile oficiale, în timp ce critica Ministerului Public susține că pentru existența infracțiunii nu este necesar să existe o evidență contabilă oficială și este suficient faptul că s-a probat obligația de ține evidențe contabile și respectiv contabilitatea paralelă constând în cele două agende apreciate, conform unei sentințe civile, ca acte contabile. Ministerul Public nu solicită, în consecință, reținerea unei alte situații de fapt. Ministerul Public argumentează însă că elementul de fapt pe care se bazează soluția din apel (lipsa totală a evidențelor contabile oficiale) nu are nicio relevanță asupra conținutului infracțiunii de evaziune fiscală constând în ținerea de contabilitate dublă.

Infracțiunea față de care s-au formulat motivele de recurs ale Ministerului Public constă, de lege lata, în executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor. Pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni, este necesar ca făptuitorul să întocmească evidențe contabile duble, relativ la activități comerciale efectuate.

Ministerul Public susține că sunt întrunite condițiile elementului material al laturii obiective dacă o persoană are o evidență personală a veniturilor sau cheltuielilor sau plăților realizate, și dacă acea persoană a avut obligația de a ține o evidențe contabile oficiale. Instanța de apel susține că nu este suficient să existe doar obligația de a ține evidențe contabile, nu este suficient ca evidențele oficiale să fi trebuit să fie ținute, fiind necesar ca evidențele oficiale să existe, indiferent de întinderea și conținutul lor.

Critica este nefondată.

Instanța constată o succesiune de legi în timp de la data săvârșirii faptelor și până la judecarea acestora:

a) la data săvârșirii faptelor era în vigoare Legea nr. 87/1994, care incriminează ca infracțiune organizarea și conducerea de evidențe contabile duble;

b) la data judecării faptelor era în vigoare Legea nr. 241/2005 care incriminează ca infracțiune executarea de evidențe contabile duble.

Diferența dintre cele două incriminări constă în faptul că legea nouă subliniază necesitatea existenței ambelor evidențe contabile, iar nu doar a obligației de ține contabilitatea. Executarea evidențelor contabile duble, astfel cum prevede legea nouă, presupune câte o acțiune separată vizând atât evidența oficială (să se țină o evidență contabilă oficială indiferent de întinderea acesteia) cât și evidența paralelă (să existe). Concluzia decurge nu numai din verbum regens executarea, dar și din faptul că acțiunea se referă la mai multe evidențe. Legiuitorul folosește pluralul evidențe contabile duble, ceea ce presupune că a avut în vedere faptul că acțiunea ilicită are ca situație premisă executarea unei evidențe contabile oficiale la care se adaugă executarea unei a doua evidențe, cea paralelă. În cazul în care evidența oficială lipsește, conduita omisivă este incriminată distinct.

Încălcarea obligației de a ține evidențe contabile reprezintă infracțiunea prevăzută de art. ll lit. c) din Legea nr. 87/1994, faptă pentru care N.C.M. a și fost condamnată. Situația de fapt reținută de instanța de apel stabilește lipsa totală a oricărei înregistrări a veniturilor sau cheltuielilor în actele -contabile. Omisiunea totală a înregistrărilor în contabilitate a condus la condamnarea inculpatei N. pentru infracțiunea constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția, faptă pentru care inculpata a fost condamnată. În acord cu instanța de apel, în recurs se apreciază că lipsa totală a evidențelor contabile realizează doar elementul material al infracțiunii prevăzute de art. ll lit. c) din Legea nr. 87/1994. Omisiunea înregistrărilor în contabilitate este dovedită conform mențiunilor cuprinse în cele două agende ridicate de la inculpată, care evidențiază veniturile reale realizate.

Cazul de casare prevăzut de ort. 385 pct. 17 C. proc. pen., greșita aplicare a legii invocat de către S.I.

Recurentul S. a arătat că nu a fost audiat în legătură cu SC A. SRL, nu a putut prezenta probe și martori în apărarea societății, nu i-au fost restituite actele contabile ale societății pentru a proba nevinovăția SC A. SRL, iar procurorul de caz este implicat indirect în dosar.

Examinarea criticilor privind echitatea procedurii față de o persoană este condiționată de calitatea de parte în proces a acelei persoane, de stabilirea interesului acelei persoane cu privire la soluția dată. Recurentul nu a argumentat de ce susținerea instanței de apel, care nu i-a recunoscut calitatea de a susține interesele SC A. SRL, este nefondată, criticând doar faptul că nu a putut prezenta probe și martori. Instanța de recurs nu poate examina criticile ce țin de modul în care s-a desfășurat procedura față de recurent, atât timp cât soluția instanței de apel are în vedere că faptul că acesta este un terț în raport de partea responsabilă civilmente.

În recurs nu a fost criticat niciunul dintre considerentele pentru care instanța a apreciat că S.I. nu are un drept de reprezentare a SC A. SRL:

- adresa nr. A8. din 21 septembrie 2012 emisă de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, conform căreia SC A. SRL se află în procedura lichidării judiciare, în calitate de lichidator fiind numit, la data de 07 iunie 2011, L.G.R.I.;

- adresa din data de 11 ianuarie 2013 emisă de lichidatorul judiciar la solicitarea instanței, conform căreia „S.I. nu are nici calitatea de asociat și nici de administrator al acestei societăți (SC A.R. SRL Suceava), începând cu data de 19 septembrie 2008 și până la data curentă a fost și este S.A.V.";

- sentința comercială nr. 1095 din 15 decembrie 2011, atașată de către lichidator adresei, în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului".

Instanța de recurs nu poate examina critici ce țin modul de soluționare a acțiunii civile decât atunci când în prealabil este investită de o persoană care reprezintă partea responsabilă civilmente sau care probează un interes personal. în lipsa unor argumente conform cărora recurentul are dreptul să susțină interesele SC A. SRL, nu poate fi înlăturată soluția de respingere a căii de atac a apelului ca inadmisibilă. În consecință, instanța de recurs nu poate examina fondul cauzei dacă nu a fost investită în prealabil cu motive de casare privind soluția lipsei de calitate în declararea căii de atac a apelului.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., cu privire la împlinirea prescripției speciale în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., este fondat, iar instanța constată împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., greșita aplicare a legii invocat de către Ministerul Public și A.N.A.F. cu privire la modul de soluționare a laturii civile. Cei doi recurenți au avut susțineri divergente.

Ministerul Public a susținut că instanța de fond este cea care a făcut o corectă aplicare a normelor de drept în materie vamală aferente determinării valorii în vamă, a stabilit și a determinat sumele cuvenite celor două părți civile, astfel că soluția instanței de apel este greșită.

Recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a arătat (dosar de recurs) că suma de 1.354.228 RON este corect acordată de către instanța de apel și reprezintă taxele vamale și comisionul vamal aferent cantității de 1.243.735 pachete de țigări, cantitate stabilită pe baza raportului de expertiză contabilă în timpul cercetării judecătorești și reținut ca probă la pagina X1. din considerentele deciziei penale nr. 26/2013, solicitând însă și acordarea accesoriilor aferente.

Critica Ministerului Public urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:

- din 24 iulie 2013 A.N.A.V. este direcție în cadrul A.N.A.F., deci orice sume acordate separat celor două instituții se regăsesc în patrimoniul A.N.A.F. Conform H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013, privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. asigură administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare date prin lege în competența sa, aplicarea politicii și reglementărilor în domeniul vamal și exercitarea atribuțiilor de autoritate vamală, precum și controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală și vamală, precum a altor fapte date prin lege în competența sa. Direcțiile regionale vamale funcționează, ca structuri fără personalitate juridică în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice;

- latura civilă este guvernată de principiul disponibilității, iar partea civilă a precizat în motivele de recurs că despăgubirile au fost corect împărțite între A.N.A.V. și A.N.A.F., solicitând doar obligarea la plata accesoriilor aferente sumelor dispuse de către instanța de apel.

Critica formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași urmează să fie admisă având în vedere că acestea au fost solicitate înainte de citirea actului de sesizare în cursul urmăririi penale conform adresei din 16 ianuarie 2008 a A.N.V.I., conform actului aflat la d.u.p.

Cazul de casare prevăzut de ort. 3859 pct. 13 C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Inculpata N.C. a afirmat că fapta sa nu este prevăzută de legea penală deoarece stabilirea caracterului penal al faptei de a nu înregistra în contabilitate sumele provenite din vânzarea unor țigări ar presupune, atunci când țigările provin din contrabandă, încălcarea obligație de a nu se incrimina. De asemenea recurenta a afirmat că a fost deja sancționată pentru contravenții care au același conținut ca și infracțiunea.

Criticile sunt nefondate.

Conform art. ll din Legea nr. 87/1994, în vigoare la data săvârșirii faptei, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi (...) c) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția (faptă pentru care inculpata a fost condamnată); (...) d) organizarea și conducerea de evidențe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile (faptă pentru care inculpata fost achitată).

În ceea ce privește aplicarea unor sancțiuni contravenționale pentru fapte având același conținut ca și infracțiunea pentru care a fost condamnată, instanța reține că în cauză au fost aplicate două sancțiuni contravenționale recurentei N.C.M.:

Proces verbal din 10 august 2005 pentru contravenția prevăzută de art. 190 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 d) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit din C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;

Proces verbal din 11 august 2005, pentru contravenția prevăzută de art. 1 lit. a) - e) din Legea nr. 121/1990, conform căreia constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în C. com. sau în alte legi, fără mdeplinirea condițiilor stabilite prin lege; (...)

e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.

Având în vedere diferența dintre infracțiune (omisiunea înregistrării în contabilitate) și contravenții instanța respinge critica drept nefondată.

Inculpata mai afirmă că obligația impusă de stat cu privire la evidențierea, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate reprezintă o încălcare a dreptului său de a nu se autoincrimina, deoarece evidențierea în actele contabile a țigărilor comercializate prin firmele sale ar fi fost echivalentă cu declararea sursei ilicite a bunurilor respective. Ca urmare, susține recurenta, nu exista o obligație legală a declarare a veniturilor din vânzarea bunurilor ilicite astfel că fapta sa nu este prevăzută de legea penală.

Instanța de recurs constată că susținerile recurentei sunt nefondate. Argumentele logice folosite de inculpată ar conduce la concluzia că în cazul neînregistrării în contabilitate a unor bunuri de proveniență licită care au făcut obiectul unor acte de comerț constante există infracțiunea de evaziune fiscală, iar în cazul în care omisiunea înregistrării în contabilitate vizează bunuri de proveniență ilicită care au făcut obiectul unor acte de comerț constante infracțiunea nu există.

Instanța de recurs nu poate primi apărările inculpatei, deoarece în lipsa obligației de a declara veniturile, acestea nu ar putea fi colectate în mod corect la bugetul de stat, iar instituțiile care depind de aceste sume nu ar putea funcționa. Omisiunea de a face înregistrările în contabilitate nu reprezintă un caz de automcrirninare cu privire la o infracțiune, ci reprezintă infracțiunea însăși. Nerespectarea obligației de declarare cu sinceritate, în mod real veniturile este o infracțiune în sine, independentă de răspunderea penală pentru actele care au stat la baza obținerii veniturilor. Interdicția automcriminării nu poate fi interpretată ca o imunitate generală, a tuturor conduitelor motivate de dorința de a scăpa de investigația autorității competente.

Există două tipuri de cauze în care în jurisprudența C.E.D.O. s-a constatat încălcarea dreptului la tăcere și a dreptului de nu a contribui la propria incriminare, respectiv în cauzele în care s-au obținut informații prin constrângere în cadrul unei proceduri penale în curs și care vizează persoana supusă presiunilor pentru a furniza informații și în cauzele în care informațiile astfel obținute au fost utilizate într-o procedură penală subsecventă care vizează persoana supusă presiunilor pentru a furniza informații.

În speță inculpata, audiată în cursul urmăririi penale la 01 martie 2004 a declarat că nu cunoaște nimic despre fapte, audiată la data de 15 iulie 2005 a arătat că se prevalează de dreptul de a nu face declarații, reiterând acest drept și la 18 iulie 2005. La prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența avocatului ales, persoana acuzată a arătat că a luat cunoștință de întreg materialul de urmărire penală și nu are plângeri de formulat cu privire la modul de administrare a probelor în cursul urmăririi, precum și că nu are de formulat cereri suplimentare și nici nu dorește să facă vreo declarație. În consecință nu au fost obținute informații prin constrângere de la recurentă.

În ceea ce privește faptul că obligația de a ține evidențe contabile încalcă dreptul de a nu se autoincrimina, pentru a determina dacă s-a încălcat dreptul recurentei de a păstra tăcerea și de a nu se automcrimina, instanța de recurs a analizat modalitatea în care s-a obținut sau s-a încercat să se obțină informații din partea recurentei cu privire la faptele pentru care este acuzată și a constatat că informațiile au fost obținute în urma unor inspecții fiscale: inspecția fiscală din cadrul D.G.F.P. Suceava prin raportul nr. F1./2006 și Nota de constatare nr. N1. /2008 a Gărzii Financiare Suceava au comunicat că în perioada 2003-2004 societatea SC A. SRL nu a desfășurat activitate economică, iar SC E. SRL nu a obținut venituri. Concluzia se întemeiază și pe declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat cu sume „0" la capitolul deconturi privind taxa pe valoare adăugată. Deși SC A. SRL nu a avut un venit licit, a achitat 1.060 euro lunar chirie către SC K. SRL, 6.448 RON chirie pentru patru chioșcuri deținute în B. Suceava, achiziționat un autoturism M.B. pentru care a plătit 14.964 euro și taxe în valoare de 5.247 RON. Referitor la SC E. SRL instanța constată că probele au constat în principal în cele 70.000 pachete de țigări găsite în depozitul folosit de societate, în cele 181 de deplasări făcute în Ucraina, în perioada 01 ianuarie 2004-2007, conform datelor comunicate de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava și în cele două agende aparținând inculpatei în care erau trecute operațiunile comerciale referitoare la țigări. Organele fiscale au solicitat informații persoanei verificate, iar din nota explicativă dată în fața organelor de control fiscal rezultă că nu a efectuat importuri de produse cosmetice sau țigări.

Pentru a decide dacă o procedură aduce atingere chiar substanței dreptului de a nu contribui la propria incriminare se au în vedere în special următoarele elemente: natura și gradul de presiune utilizate pentru a obține elementele de probă, interesul public în identificarea și sancționarea autorului, existența unor garanții procedurale adecvate și utilizarea a probelor astfel obținute.

Instanța constată că inculpata nu a refuzat să comunice informații și nu a fost condamnată pentru refuzul de a nu comunica informații. Inculpata a fost condamnată pentru că în desfășurarea activității firmei sale prin chioșcurile închiriate de SC A.R. SRL în B. Suceava și prin societatea SC E. SRL a comercializat țigări atât en-gross cât și en detail fără a evidenția în actele contabile operațiunile realizate. Practic inculpata a făcut declarații fiscale în sensul că nu a înregistrat venituri, dar a făcut cheltuieli din venituri pe care nu le declarase. Inculpata a ținut evidența veniturilor nedeclarate statului doar pentru sine, nu și în actele contabile pe care avea obligația să le țină și să le prezinte autorităților.

Orice persoană care a decis să desfășoare o activitate de comerț a cunoscut că în calitate de comerciant va fi obligată să respecte anumite reglementări impuse de autorități ca urmare a recunoașterii și limitării, pe cât posibil, a riscului rezultat din folosirea eludarea taxelor datorate. Prin urmare toți cei care aleg să desfășoare acte de comerț să folosească spațiile comerciale organizate ca atare în piețe acceptă și responsabilitățile și obligațiile stabilite de autorități, iar în speță, una dintre obligații impuse de dreptul intern, este aceea de a ține actele contabile relevante pentru identificarea; circuitului bunurilor și a respectării taxelor datorate către stat.

În cauză există obligația de a consemna veniturile în cadrul activității comerciale. Această din urmă obligație, de a face înregistrări în contabilitate, este anterioară infracțiunii și coincide cu momentul la care inculpata a ales să desfășoare o activitate comercială. Statul a verificat registrele contabile și a constatat diferențe între datele din registre și stocul de mărfuri găsit în spațiul de depozitare folosit de firmă. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al inculpatei ar urma să se accepte și că pentru o persoană care afirmă că încă de la începutul activității comerciale a avut intenția de frauda legea nu există obligația de a ține registre contabile, deci că o persoană care și-a propus să comită infracțiunea de evaziune fiscală să nu poată fi condamnată pentru evaziune fiscală, deoarece lipsește obligația de a ține registre contabile. Nu se poate afirma că inculpata nu a cunoscut consecințele faptelor sale, la 02 martie 2004 activitatea desfășurată prin intermediul SC A.R. SRL încetând ca urmare a unei razii a Gărzii Financiare la această firmă, inculpata continuând să comercializeze țigări de contrabandă până la 15 iulie 2005 prin intermediul SC E. SRL (dată la care a avut loc o razie a Gărzii Financiare la SC E. SRL).

Argumentul folosit de recurentă încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenție în sensul identității de rațiune cu cauza Tiron c. României nu are aplicabilitate în cauză (Curtea a declarat că a fost încălcat art. 5 parag. 3 din Convenție în ceea ce privește omisiunea autorităților de a-l aduce de îndată pe reclamant în fața unui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare; a declarat că a fost încălcat art. 5 parag. 3 din Convenție în ceea ce privește omisiunea autorităților de a oferi motive „relevante și suficiente" pentru a justifica necesitatea menținerii arestării preventive a reclamantului).

Precedentul judiciar al Curții Europene cel mai apropiat de speță este decizia Allen c. Regatului Unit (culegerea de hotărâri și decizii a Curții din 2002, vol. VIII) cu privire la obligația de a declara veniturile în scopul impozitării lor. O atare obligație nu echivalează cu o autoincriminare. Din perspectiva dreptului de a nu contribui la propria incriminare, reprezintă o obligație similară cu cea pe care o au comercianții de a înregistra în contabilitate orice operațiune comercială și orice venit încasat. Curtea explica soluția, în primul rând, prin faptul că nu este de conceput un sistem de impozitare fără o asemenea obligație legală de declarare a veniturilor de către orice persoană, cu atât mai mult în cazul comercianților.

Încălcarea obligației de a declara în mod real veniturile este o infracțiune în sine, independentă de răspunderea penală pentru actele care au stat la baza obținerii veniturilor. În plus și în mod determinant, deși persoana interesată poate să comită un fals în declarația de venit tocmai pentru a se sustrage de la răspunderea penala în legătură cu obținerea respectivelor venituri, dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu poate fi atât de larg interpretat ca reprezentând o forma generala de imunitate oferita oricăror acțiuni motivate de dorința de a scăpa de răspundere penală (O'Halloran and Francis v. The United Kingdom, Allen v. the United Kingdom).

Acela care desfășoară o activitate comercială, acceptă existența reglementărilor legale referitoare la comerț și taxe și se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilități, cum ar fi acelea legate de ținerea registrelor contabile și plata taxelor.

În privința garanțiilor procedurale, instanța de recurs remarcă faptul că nu se poate spune că acuzarea nu ar mai fi fost obligată să probeze dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea faptei, iar apărarea avea dreptul să administreze probe. Lipsa înregistrărilor contabile era doar unul dintre elementele care ar fi trebuit probate și care a și fost probat prin registre, dar au mai fost necesare și comparări ale mărfurilor care erau efectiv vândute și a celor trecute în contabilitate, ale sumelor de bani declarate ca venit al firmelor și sumelor efectiv cheltuite de inculpată prin cele două firme.

Probele au demonstrat, de asemenea, că inculpata a cheltuit atât în nume propriu, cât și al celor două societăți comerciale, suma de 202.796,74 RON, bani rezultați din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală:

A creditat societatea SC A.R. SRL, a achitat chiriile spațiilor închiriate de către ambele societăți, a achiziționat două autoturisme (ca persoană fizică și pentru societatea SC A.R. SRL) și a achiziționat în nume propriu imobile terenuri pe care ulterior le-a vândut societății SC A.R. SRL;

În perioada 2003-2005 cele două societăți nu au desfășurat activitate economică și nu au înregistrat venituri în evidențele contabile, nu au înregistrat profit și inculpata nu a încasat dividende;

N.C.M. nu avea și nu are calitatea de asociat/administrator la vreo altă societate și nu justifică obținerea în mod licit de venituri din alte activități, însă a realizat transferuri de valori (creditarea SC A. SRL cu sume de bani obținute în urma procedurilor evazioniste) și de bunuri (cumpărarea - vânzarea de mobile și imobile) în nume personal și în numele societăților comerciale administrate, în scopul disimulării originii ilicite ale acestora;

O altă modalitate de plasare a banilor proveniți din activități infracționale a fost aceea de transfer direct a acestora în conturile unor furnizori de servicii sub forma plății chiriilor, astfel încât societățile reprezentate de inculpată își achitau debitele față de creditori, dar operațiunile nu erau evidențiate în contabilitatea SC A. SRL sau SC E. SRL, tocmai pentru a nu mai fi necesară justificarea provenienței sumelor folosite în aceste scopuri;

N.C.M. a achiziționat din banii cu care a creditat societatea, în numele acesteia, a unei autoutilitare M.B. și a două suprafețe de teren, a achitat o parte din chiria către SC K. SRL, iar din retrageri, precum și din sumele provenite din comercializare ilicită a țigărilor a cumpărat un autoturism VO. și două suprafețe de teren, pe care ulterior le-a vândut către SC A. SRL;

Deși N.C.M. nu poate justifica realizarea de venituri licite, a cheltuit atât în nume propriu, cât și al celor două societăți comerciale la care a avut calitatea de asociat/administrator, SC A. SRL și SC E. SRL, suma de 202.796,74 RON, bani rezultați din activitatea infracțională ce îmbracă forma infracțiunii de evaziune fiscală.

Instanța constată că argumentul decurgând din omisiunea acuzării inculpatei pentru complicitate la contrabandă nu afectează soluția de condamnare pentru evaziune fiscală. Jurisprudența a ajuns la concluzia că elementele incriminării infracțiunii de evaziune fiscală sunt incluse în conținutul infracțiunii de contrabandă, dar considerațiile pe care sunt fundamentate aceste soluții nu produc consecințe în cauză, în care inculpata nu este acuzată de săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

Probele au demonstrat că apărarea inculpatei cu privire la faptul că bunurile aparțineau unor cetățeni ucraineni și ea nu a făcu altceva decât să închirieze un depozit acestor cetățeni, este nesinceră:

- inculpata s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuți și i-a solicitat acestuia întocmirea în fals a unui înscris, intitulat convenție de depozit, prin care se atesta, în mod fictiv, că între ea și numita G.F., cetățean ucrainean, în luna ianuarie 2005 ar fi intervenit o înțelegere cu privire la folosința depozitului din Suceava, Calea U. în perioada ianuarie - august 2005;

- G.F., cetățean ucrainean nu a avut niciodată pașaport turistic și nu a intrat/ieșit niciodată din Ucraina în România;

- G.F. nu apare în evidențele fiscale ale localității de domiciliu ca realizând venituri impozabile din prestarea vreunei activități comerciale. Aceasta dispunea de resurse financiare precare, pe care le obținea prin prestarea unor activități cu ziua la diferiți cetățeni din comună (nu avea abonament pentru postul telefonic, iar casa era debranșată de la alimentarea cu energie electrică);

- G.F. a decedat la 02 aprilie 2005, fără a avea moștenitori, atât fiul cât și soțul fiind predecedați. În această împrejurare nu avea cum să vină în luna noiembrie 2005 în România pentru a-i aduce inculpatei un exemplar al convenției pe care aceasta să-l depună la dosarele civile existente pe rolul Judecătoriei și Tribunalului Suceava;

- că Biroul Individual de Avocatură P.D. nu a respectat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 referitoare la evidențierea tuturor operațiunilor patrimoniale și la utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate. În acest sens s-a constatat că în perioada 2005-2007 nu a completat corect Registrul Jurnal de încasări și plăți, respectiv a lăsat spații libere între luni în care a înregistrat operațiuni care nu sunt în ordine cronologică. Deși toate celelalte chitanțe cu seria S2. de la nr. SS1. până la SS2. au fost înregistrate în perioada 16 iulie - 29 noiembrie 2005, chitanța cu aceeași serie, nr. SS3. apare înregistrată la 13 ianuarie 2005 fiind aferentă onorarului avocat achitat de inculpata N.C.M.

În consecință nu orice obligație de a comunica informații (de exemplu de a face o declarație de venituri sau a ține evidența contabilă) este echivalentă cu o autoincriminare.

Față de cele ce preced, va admite recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și inculpata N.C.M.

Va casa, în parte, decizia penală recurată și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei N.C.M. de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pentru infracțiunea prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpatei N.C.M., constatând intervenită prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplică inculpatei N.C.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Va menține individualizarea executării pedepsei prin suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani și măsurile de supraveghere impuse inculpatei N.C.M. prin decizia penală nr. 26 din 26 februarie 2013.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. vechiul C. civ., va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D.R.A.O.V. Iași și în consecință va obliga inculpata N.C.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL. (fostă SC A.C. SRL.) Suceava și SC E. SRL. Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON, reprezentând cuantumul drepturilor vamale datorate, valoare în vamă, taxe vamale și comision vamal, precum și a penalităților aferente.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - S.T. Suceava și de recurentul S.I.

Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și inculpata N.C.M. împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei N.C.M. de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. l 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 litg C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) C. pen., încetează procesul penal pentru infracțiunea prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpatei N.C.M., constatând intervenită prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplică inculpatei N.C.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Menține individualizarea executării pedepsei prin suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani și măsurile de supraveghere impuse inculpatei N.C.M. prin decizia penală 26 din 26 februarie 2013.

În baza art 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. vechiul C. civ., admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.V. - D.R.A.O.V. Iași și în consecință obligă inculpata N.C.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava și SC E. SRL Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON, reprezentând cuantumul drepturilor vamale datorate, valoare în vamă, taxe vamale și comision vamal, precum și a penalităților aferente.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - S.T. Suceava și de recurentul S.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul S.I. la plata sumei de 200 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate N.C.M. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2014.