Nullity of appeal for failure to substantiate motives within statutory deadline in Securitate declassification proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null and void, thereby leaving the lower court’s decision final and in force. The dispute concerned a request by the National Council for Studying the Securitate Archives to confirm the defendant's status as a former Securitate officer, based on documents indicating he served as a lieutenant with duties involving the suppression of fundamental rights and intrusive surveillance between 1945 and 1989. Although the defendant had initially declared an appeal against the appellate court’s favorable ruling for the Council, the court found the appeal procedurally defective because the appellant failed to submit the mandatory separate memorandum detailing the grounds for appeal within the statutory period. Citing Article 302(1) and Article 306(1) of the Code of Civil Procedure, which mandate that appeals be substantiated within the legal deadline or they are null, the Court determined that the lack of submitted grounds resulted in the automatic nullity of the appeal, absolving the court of the need to examine the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 301 din C. proc. civ, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to substantiate motives within statutory deadline in Securitate declassification proceedings: The dispute concerned a request by the National Council for Studying the Securitate Archives to confirm the defendant's status as a former Securitate officer, based on documents indicating he served as a lieutenant with duties involving the suppression of fundamental rights and intrusive surveillance between 1945 and 1989. Although the defendant had initially declared an appeal against the appellate court’s favorable ruling for the Council, the court found the appeal procedurally defective because the appellant failed to submit the mandatory separate memorandum detailing the grounds for appeal within the statutory period. Citing Article 302(1) and Article 306(1) of the Code of Civil Procedure, which mandate that appeals be substantiated within the legal deadline or they are null, the Court determined that the lack of submitted grounds resulted in the automatic nullity of the appeal, absolving the court of the need to examine the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for declaring the appeal null because it was not substantiated within the legal deadline.
Procedural rule cited to establish the nullity of the appeal due to the lack of motives in the request.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4946 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul P.M. și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că în speță este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.
Astfel, din documentele depuse în dosar reiese în mod cert faptul că pârâtul a avut „calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989”, deținând gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Argeș, Serviciul 1, calitate în care a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Astfel, măsurile propuse/adoptate de pârât, precum încadrarea informativă a unor persoane suspecte de intenții evazioniste, sau pentru că erau „descendenți legionari semnalați cu manifestări necorespunzătoare”, respectiv semnalați „cu relații de natură suspectă cu cetățeni străini și comentarii necorespunzătoare”, dirijarea unor surse informative care să pătrundă în intimitatea celor urmăriți, urmate de avertizarea persoanelor în cauză, dovedesc un mecanism specific de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celor urmăriți și o grevare a dreptului la viață privată, consacrat legislativ în epocă în art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit căruia „Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale”.
Împotriva sentinței nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a declarat recurs pârâtul P.M., susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, cu precizarea că va depune motivele de recurs printr-o cerere separată, fără însă a depune acest memoriu până la data fixată pentru judecata cererii de recurs.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Art. 302¹ din C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Or, din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Deși cererea prin care se declară calea de atac conține mențiunea că motivele de recurs vor fi dezvoltate într-un memoriu separat, recurentul nu a depus dezvoltarea motivelor de recurs până la data fixată pentru judecată.
În cauză nu s-a constatat existența unor motive de recurs de ordine publică și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.
Art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M. împotriva sentinței civile nr. 4946 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.