Administrative jurisdiction excluded for medical re-examination and new diagnostic acts; refusal of judicially ordered medico-legal expert report not actionable as administrative act

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.D., în contradictoriu cu I.N.M.L. „M.M.” București și Spitalul Clinic de Urgență Oftalmologic București, a solicitat obligarea acestora să elibereze în cel mai scurt timp posibil actele medicale corespunzătoare accidentului de circulație din 7 aprilie 2008.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 4774 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului vizează pretinsul refuz nejustificat al Spitalului Clinic de Urgență Oftalmologie București de a-l reexamina din punct de vedere medical (oftalmologic) și de a-i elibera, pe baza consultației, un act medical care să ateste care este în prezent starea sa de sănătate, ca urmare a accidentului de circulație din data de 07 aprilie 2008.

De asemenea, cererea de chemare în judecată are ca obiect și pretinsul refuz nejustificat al I.N.M.L. „M.M." de a efectua un nou raport de expertiză medico-legală în baza noilor acte medicale eliberate ca urmare a examinării de către medicul specialist.

Referitor la cele două solicitări, Curtea a reținut că, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat al unei autorități de a elibera un act administrativ, de a efectua o operațiune administrativă sau de a soluționa o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege nu include și situația examinării medicale a unui pacient care excede sferei operațiunilor și actelor administrative, fiind o activitate de specialitate specifică domeniului medical, finalizată prin stabilirea unui diagnostic și prin eliberarea unui act medical în acest sens.

Se impune precizarea că reclamantul nu solicită eliberarea unor acte medicale preexistente referitoare la starea sa de sănătate, care s-ar afla în păstrarea pârâtului Spitalului Clinic de Urgență Oftalmologie București, ci solicită, în concret, obligarea pârâtului de a-l consulta, de a-i stabili un diagnostic și de a elibera un act medical nou, ca urmare a acestei examinări.

Or, Curtea apreciază că activitatea medicală constând în consultarea și diagnosticarea pacienților nu reprezintă o operațiune administrativă supusă cenzurii instanței de contencios administrativ, fiind o activitate de specialitate ce ține strict de domeniul medical și care nu presupune existența unui raport juridic de drept administrativ între pacient și medicul specialist.

Desigur, este posibil ca, în exercitarea atribuțiilor pur administrative (ex: activitatea de management) un spital să emită și acte administrative dar în ceea ce privește activitatea de consultare și diagnosticare a pacienților, spitalul, prin medicii din cadrul acestuia, nu acționează în calitate de autoritate și, pe cale de consecință, activitatea nu este generatoare de raporturi juridice administrative.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că această activitate medicală ar fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, în cazul de față nu s-ar putea reține un refuz al pârâtului Spitalul Clinic de Urgență Oftalmologie București de a-l examina, din punct de vedere medical, pe reclamant, având în vedere că acesta nu a probat în nici un fel faptul că s-ar fi prezentat la spital în vederea consultării și că ar fi fost refuzat în acest sens.

În ceea ce privește pretinsul refuz al I.N.M.L. „M.M." de a efectua un nou raport de expertiză, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor legale incidente, efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală nu se poate realiza decât în condițiile în care măsura este dispusă de organele judiciare care instrumentează cauza penală la care se referă reclamantul în cuprinsul acțiunii și nu direct la cererea acestuia, așa cum de altfel i s-a comunicat de Ministerul Sănătății prin adresa din 17 octombrie 2011 de la dosar.

Prin urmare, Curtea a constatat că solicitarea reclamantului, adresată direct I.N.M.L., de a efectua o nouă expertiză medico-legală excede cadrului legal care reglementează modul de organizare și funcționare a acestei instituții, situație în care nu se poate reține un refuz nejustificat în sarcina acestui pârât.

Se impune precizarea că, în măsura în care reclamantul apreciază că este necesar să fie efectuată o nouă expertiză medico-legală, are posibilitatea de a formula o astfel de solicitare în cadrul dosarului penal despre care face vorbire în cuprinsul acțiunii, organul judiciar care instrumentează cauza fiind în măsură să aprecieze dacă se impune această măsură.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.D. și a invocat netemeinicia și nelegalitatea acesteia.

În motivele de recurs, în ceea ce privește netemeinicia, s-a arătat că instanța de fond nu a sesizat vinovăția exclusivă a Spitalului Clinic de Urgență Oftalmologic București care a refuzat în mod ferm să-l reexamineze pentru a constata evoluția negativă (agravarea stării sănătății ambilor ochi).

După accidentul din 7 aprilie 2008 a fost examinat de un medic oftalmolog din cadrul acestui spital și i s-a stabilit un diagnostic, iar cu acel act medical s-a prezentat la I.N.M.L. „M.M.”, care a emis un certificat medico-legal cu 7-8 zile îngrijiri medicale și cu precizarea că dacă se va agrava situația medicală, reclamantul să poată reveni cu acte medicale corespunzătoare.

Nu s-a luat în considerare atitudinea pasivă a pârâtului Spitalul Clinic de Urgență Oftalmologic București care nu a comunicat instanței întâmpinare, iar din actele existente la dosar rezultă culpa exclusivă a Spitalului de Urgență Oftalmologic București care avea obligația de a-l reexamina iar I.N.M.L. să întocmească un certificat medico-legal corespunzător aprecierii sănătății ambilor ochi.

Sub aspectul nelegalității, recurentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de pârâtul I.N.M.L. prin întâmpinare, iar instanța avea posibilitatea conform C. proc. civ., să decline competența materială la o altă instanță competentă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Intimatul I.N.M.L. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri prin care s-a solicitat obligarea pârâților să-i elibereze acte medicale corespunzătoare accidentului de circulație din data de 7 aprilie 2008, dar fără a indica temeiul de drept al cererii.

Însă, așa cum a reținut instanța de fond, chiar dacă nu a indicat expres temeiul de drept, reclamantul a considerat că refuzul celor doi pârâți este unul nejustificat, iar instanța de fond nu a apreciat ca fiind refuz nejustificat în speță.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a se putea adresa instanței de contencios administrativ, persoana trebuie să dovedească:

- vătămarea sa într-un drept al său sau într-un interes legitim;

- această vătămare să fie produsă de o autoritate publică fie printr-un act administrativ;

- fie prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Actul administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ poate fi un act administrativ, pur și simplu sau un act administrativ asimilat.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, „actul administrativ reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”, iar conform art. 2 alin. (2) din același act normativ: „Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal” .

Deși recurentul critică soluția instanței de fond sub aspectul temeiniciei face referiri la refuzul Spitalului Clinic de Urgență Oftalmologic București, totuși la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte refuzul acestuia de a emite acte medicale, refuzul nu poate fi dedus, așa cum susține recurentul-reclamant din întâmpinarea formulată de I.N.M.L. „M.M.” București.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului privind considerarea atitudinii pasive a pârâtului Spitalul Clinic de Urgență Oftalmologic București în raport de faptul că nu a depus întâmpinare în fața instanței de fond, deoarece nedepunerea întâmpinării nu poate conduce la această concluzie.

Sub aspectul criticilor de nelegalitate, se constată că este nefondată critica potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de I.N.M.L. „M.M.” prin întâmpinare.

Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, I.N.M.L. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru că această instanță publică nu avea ca atribuție eliberarea de acte în vederea evaluării stării de sănătate.

Chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, având în vedere că a fost invocată de pârât, recurentul-reclamant nu poate critica soluția instanței de fond sub acest aspect.

Criticile, tot de nelegalitate, invocate de recurent privind posibilitatea ca instanța de fond să decline competența la o altă instanță nu vor fi reținute pentru că, instanța de fond nu avea obligația de a invoca, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, iar reclamantul sau pârâtul nu au invocat excepția necompetenței materiale pentru a se putea dispune, în cazul admiterii, declinarea competenței în favoarea unei alte instanțe.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul D.D. împotriva sentinței civile nr. 4774 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2013.