Territorial jurisdiction for contraventional toll fines: inapplicability of domicile-based competence reform to pending cases under the contraventions regime.

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 12 aprilie 2012, petenta SC C.P. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal din 21 martie 2012.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 8634 din 16 octombrie 2012, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința nr. 2254 din 04 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul art. 3 coroborat cu art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, trimițând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că aceasta este competentă să judece cauza.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Cornetu a avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prin care s-a modificat competența în privința plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanțele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul săvârșirii faptei.

Prin sentința nr. 4474 din 7 iunie 2013 Judecătoria Brăila a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Instanța a constatat că obiectul cauzei este „anularea procesului-verbal de contravenție”, nefiind o pricină privitoare la bunuri, iar părțile nu pot să înlăture competența teritorială prevăzută de O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1. Argumente de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

In fapt, se reține că la data de 21 martie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul C.A.D.N.R. SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică Cestrin procesul verbal de contravenție din 21 martie 2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul pe A2 Glina Jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei în baza art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 21 martie 2012, anterior intrării in vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia in vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 101 introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

În acest sens, se reține că dispozițiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele in prima instanța, precum si căile de atac in materia contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate in acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor in primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, intre acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce privește litigiile aflate in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, in materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul verbal de contravenție aflat la fila 6 a Judecătoriei Sectorului 6 București rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe A2 Glina Jud. Ilfov, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C.P. SA Brăila în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.