Competence over nullity of restitution order: public institution lacks standing under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the decisions of the appellate and first-instance courts, and referred the case to the Hațeg Court of First Instance, effectively ruling in favor of the public institution (APA) by correcting a procedural error. The dispute concerned an action for the absolute nullity of a local administrative order that denied an in-kind restitution request under the land restitution regime and instead offered securities or stock in compensation. The lower courts had erroneously held that the action fell under the specific jurisdiction of the civil tribunal based on the restitution law, but the Supreme Court determined that because the plaintiff was a public institution and not the "entitled person" (victim of expropriation), the specific procedural rules granting competence to the tribunal did not apply; consequently, the case fell within the general competence of the court of first instance under the Civil Procedure Code, as the matter concerned a civil law relationship rather than a direct challenge by a restitution beneficiary.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 1 C. proc. civ, art. 948 C. civ, art. 304 alin. (3) C. proc. civ; Competence over nullity of restitution order: public institution lacks standing under Law 10/2001: The dispute concerned an action for the absolute nullity of a local administrative order that denied an in-kind restitution request under the land restitution regime and instead offered securities or stock in compensation. The lower courts had erroneously held that the action fell under the specific jurisdiction of the civil tribunal based on the restitution law, but the Supreme Court determined that because the plaintiff was a public institution and not the "entitled person" (victim of expropriation), the specific procedural rules granting competence to the tribunal did not apply; consequently, the case fell within the general competence of the court of first instance under the Civil Procedure Code, as the matter concerned a civil law relationship rather than a direct challenge by a restitution beneficiary.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal, setting aside the lower court decisions, and referring the case to the competent court of first instance.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iulie 2002, A.P.A.P.S. a formulat, în contradictoriu cu Primăria Orașului Hațeg și cu R.S., acțiune în constatarea nulității absolute a art. 2 din Dispoziția nr. 293 din 10 mai 2002 emisă de primarul orașului Hațeg, prin care, ca urmare a respingerii cererii privind restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 1159 Hațeg, nr.top 841/1/2/b și 845/2 formulată de persoana îndreptățită R.S., s-a propus acesteia „să opteze pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, pentru diferența dintre valoarea încasată în baza Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului”.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că A.P.A.P.S. nu este singura instituție publică implicată în procesul de privatizare, din această categorie făcând parte orice minister de resort, precum și autoritatea administrației publice locale căreia trebuia să i se adreseze notificarea. Că reclamanta nu este deținătoarea imobilului în cauză și nici nu a avut în portofoliul său societatea deținătoare a imobilului ce s-a solicitat a fi restituit, situație în care nu poate efectua acte de dispoziție cu privire la imobil și nici nu poate acorda măsuri reparatorii în schimbul valorii acestuia.
Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 1842 din 6 noiembrie 2002, a respins acțiunea, această soluție fiind menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 303/A din 27 martie 2003, prin care apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, că întrucât persoana îndreptățită nu a cerut restituirea imobilului în natură acceptând oferta reparatorie sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni, sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 neavând relevanță faptul că reclamanta nu este deținătoarea imobilului.
Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta a declarat recurs reiterând susținerile formulate în instanțele anterioare.
Recursul va fi admis în temeiul motivului de ordine publică invocat din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. vizând competența materială a instanțelor, potrivit considerentelor ce succed.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 reglementează, în art. 21-23, condițiile în care se declanșează procedura administrativă odată cu notificarea, stabilind drepturi și obligații în sarcina persoanelor implicate în această procedură. Între acestea, se prevede obligația „unității deținătoare” de a se pronunța, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură comunicând soluția adoptată „persoanei îndreptățite”.
Tot astfel, legea reglementează în art. 24 condițiile și modalitățile de „restituire prin echivalent” în cazul în care restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, precum și dreptul „persoanei îndreptățite” de a ataca în justiție decizia „unității deținătoare” [art. 24 alin. (7)], atribuind secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare competența de soluționare a contestației persoanei îndreptățite [art. 24 alin. (8)].
Din cele redate rezultă că dreptul de a ataca în justiție măsura adoptată în faza administrativă prealabilă de aplicare a Legii nr. 10/2001 îl are numai „persoana îndreptățită” a cere acordarea de măsuri reparatorii, tribunalului revenindu-i competența de soluționare în primă instanță numai în această situație.
Or în cauză, reclamanta nu se regăsește printre persoanele care se pot prevala de prevederile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, astfel încât revine judecătoriei, potrivit art. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a acțiunii dedusă judecății, fondată în drept pe dispozițiile art. 948 C. civ.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a cu referire la art. 304 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și se va dispune casarea hotărârilor pronunțate, cu trimiterea cauzei la Judecătoria Hațeg, pentru soluționare în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 303 A din 27 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 1842 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Hațeg, ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2004.