Unstamped claim ruling quashed and remanded; administrative unit prevails as Court of Accounts cannot override statutory jurisdiction

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26 martie 2012, reclamanta Comuna Ciochina prin primar C.V. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea Încheierii din 2 martie 2012 și a Deciziei nr. 4 din 13 ianuarie 2012 emise de Camera de Conturi Ialomița referitor la abaterea prezentată la pct. 4, pentru care s-au dispus măsurile prevăzute la pct. II.2, adică obligarea sa la acoperirea pretinsului prejudiciu legat de „acordarea nelegală a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru toți funcționarii publici din cadrul primăriei (…)”, spor acordat prin Dispoziția Primarului din 21 octombrie 2008 și din 5 ianuarie 2009 în sumă de 84.472 lei pentru perioada ianuarie 2008 - noiembrie 2009.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 4223 din 22 iunie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția de netimbrare a cererii și, în consecință, a fost anulată ca netimbrată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comunală Ciochina prin primar C.V., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la termenul din data de 22 iunie 2012, Curtea a invocat din oficiu excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată.

Curtea a reținut că reclamanta a fost citată pentru două termene consecutive, cel din 11 mai 2012 și respectiv din 22 iunie 2012 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dispozițiilor art. 3 lit. m) teza I din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, iar reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar, motiv pentru care a fost aplicată sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

3. Recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Comunală Ciochina prin Primar C.V.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătându-se că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind invocate în susținerea recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că nu a primit nici o citație cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.

II. Decizia Înaltei Curții de Casații și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv a Deciziei nr. 4 din 13 ianuarie 2012 emisă de Camera de Conturi Ialomița.

Înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Ialomița, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița- secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Comunală Ciochina prin Primar C.V. împotriva sentinței nr. 4223 din 22 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013.