Validity of mandatory election requirement for dual revolutionary merit statuses in certificate replacement proceedings

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin încheierea din 10 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 127 din H.G. 1707/2006, excepție invocată de reclamantul G.I. în Dosarul nr. 76567/3/2011, în care se judecă cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 7358/2/2012 din 28 septembrie 2012.

În motivarea excepției de nelegalitatea, reclamantul a arătat că prevederile art. 127 din H.G. nr. 1707/2007 sunt nelegale, deoarece termenul de depunere al așa-zisei opțiuni între calitatea de luptător remarcat si cea de urmaș de erou - martir este nefuncțional, fiind vorba de data de 30 decembrie 2006 ca termen final de depunere a opțiunii, iar H.G. nr. 1707/2007 este publicată în M. Of. nr. 8 din 5 ianuarie 2007, prevederile acesteia intrând în vigoare la data publicării în M. Of., deci în 5 ianuarie 2007.

Reclamantul consideră că prin stabilirea termenului de opțiune între cele două calități se încalcă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Reclamantul a invocat și faptul că art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 este nelegal, întrucât contravine Legii nr. 341/2004 care atestă dubla calitate și care nu cuprinde nici o prevedere potrivit căreia o calitate ar exclude cealaltă calitate.

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 6657 din data de 21 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București și Guvernul României și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 127 din H.G. nr. 1707/2006.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004 impune obligația deținătorilor de certificate de revoluționar prin care li s-au conferit mai multe calități dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004, să opteze pentru una dintre aceste calități. Însă, din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 341/2004, nu rezultă faptul că o persoană nu poate deține decât o singură calitate de revoluționar dintre cele prevăzute de lege.

Prima instanță a observat că în lege nu există nici un articol care să prevadă că o persoană nu poate deține decât un singur astfel de titlu, de unde rezultă că, în situația în care o persoană îndeplinește condițiile pentru eliberare a două astfel de titluri, nu există nici un impediment legal pentru eliberarea acestor titluri, cum, de altfel, este situația reclamantului care beneficiază atât de un titlu de ”urmaș-erou martir al Revoluției Române din decembrie 1989”, cât și de titlul de ”luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989”.

Curtea a reținut că dispoziția art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 care obligă deținătorii a două titluri diferite de revoluționar să opteze pentru unul dintre ele, contravine dispozițiilor Legii nr. 341/2004, fiind adoptate cu nerespectarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia ”actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a Hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”.

Instanța de fond a reținut, de asemenea, că dispozițiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 sunt nelegale și în ceea ce privește termenul până la care se impune obligația de a opta între calitățile de revoluționar, termen ce este anterior publicării hotărâri de guvern în M. Of., astfel că încalcă principiul neretroactivității actelor normative.

3. Recursul

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs pârâții Casa de Pensii a Municipiului București și Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1. În susținerea recursului, recurenta - pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod eronat că dispozițiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 sunt nelegale, în condițiile în care acest articol face trimitere la termenul de “calitate” și nu la cel de “titlu”, așa cum aceasta face referire în considerentele sentinței.

A susținut faptul că nu există titlul de “urmaș-erou martir al Revoluției române din decembrie 1989”, ci doar calitatea de “Urmaș de erou martir”.

Prin urmare, dispozițiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006 nu obligă deținătorii a două titluri diferite de revoluționar să opteze pentru unul din ele, ci obligă persoanele care au atât calitatea de Urmaș de Erou Martir, cât și o altă calitate dintre cele prevăzute la art. 11 lit. c), precum și cele care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât și calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Rănit sau Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Reținut, să opteze pentru calitatea ce va fi înscrisă pe noul tip de certificat.

3.2. În susținerea recursului, recurentul - pârât Guvernul României a susținut, în esență, că H.G. nr. 1707/2006 a fost adoptată de executiv, așa cum reiese din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la elaborarea actului fiind respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, proiectul fiind avizat chiar și de Ministerul Justiției.

Recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările intimatului - reclamant

Intimatul - reclamant G.I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului București, ca tardiv formulat, și respingerea recursului declarat de recurentul Guvernul României ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului.

Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București este tardiv formulat, pentru considerentele ce urmează.

Sentința nr. 6657 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtei la data de 28 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 37 din dosarul Curții de Apel București).

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, “soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare (…)”.

Cum recursul a fost a fost transmis prin fax la data de 10 ianuarie 2013, purtând viza de înregistrare la Înalta Curte din aceeași dată, (expediat ulterior prin poștă la data de 14 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul conținând cererea de recurs), rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

Înalta Curte, examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul formulat de recurentul - pârât Guvernul României este fondat.

Obiectul excepției de nelegalitate supuse analizei în cauza de față îl constituie dispozițiile art. 127 din H.G. nr. 1707/2006, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, potrivit cărora “Persoanele care, potrivit certificatelor doveditoare eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au atât calitatea de Urmaș de Erou-Martir, cât și o altă calitate dintre cele prevăzute la art. 11 lit. c), precum și cele care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât și calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Rănit sau Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Reținut vor transmite S.S.P.R., în scris, până la data de 30 decembrie 2006, calitatea pentru care optează să fie înscrisă pe noul tip de certificat."

La art. art. 11 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, se arată semnificația termenilor și expresiilor folosite, astfel:

b) titlul este atestarea înscrisă în certificatul preschimbat și poate fi: Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Rănit; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Reținut; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite; Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989;

c) calitatea este însușirea dobândită de către o persoană în urma preschimbării certificatului și este înscrisă pe noul tip de certificat, după cum urmează: Urmaș de Erou-Martir; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Rănit; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Reținut; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Rănit și Reținut; Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite; Participant la Victoria Revoluției din Decembrie 1989.”

Din analiza acestor dispoziții legale, reiese faptul că nu există titlul de Urmaș-Erou Martir al Revoluției Române, ci doar calitatea de Urmaș de Erou-Martir.

De altfel, distincția între termenul calitate și titlu rezultă și din prevederile art. 1 pct. 16 din H.G. nr. 1707/2006.

Totodată, instanța de control judiciar reține că dispozițiile normative contestate au fost emise în scopul de a se pune în acord dispozițiile cuprinse în Normele metodologice cu normele cuprinse în Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost ea modificată și completată prin Legea nr. 347/2006, iar pe de altă parte, de a se introduce noi norme pentru reglementarea anumitor situații care, în procesul de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 341/2004 și a Normelor metodologice în forma adoptată de Guvern în anul 2004, nu erau suficient de clar reglementate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că respectivele critici de nelegalitate invocate în cuprinsul excepției de nelegalitate sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței nr. 6657 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 127 din H.G. nr. 1707/2006, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2013.