Jurisdictional conflict over fiscal-like budgetary claims under EU co-financing: Value-based competence criteria for annulment of financial correction notes

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 965 din 25 octombrie 2012, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin care reclamantul Consiliul Județean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, solicita anularea deciziei nr. II/530 din 25 mai 2012, precum și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. F1. din 23 februarie 2012.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că față de obiectul cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare revenind tribunalului.

Prin sentința civilă nr. 34 din 9 ianuarie 2013, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că în speță sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, creanța bugetară fiind în cuantum de 2.116,80 RON.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.

Verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Teleorman - Secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speță, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de obținere de către reclamant a unor sume avansate din fonduri de cofinanțare comunitare, în temeiul O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Conform dispozițiilor art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență” [alin. (1)] iar „Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” [alin. (2)].

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În speță, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de 2.116,80 RON - asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Teleorman.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2013.