Land restitutee may not claim delay damages for missed 60-day administrative decision deadline under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, leaving the lower courts' decisions rejecting the claim in force, thereby ruling in favor of the defendant city hall. The dispute arose from a claim for delay damages, arguing that the municipality failed to decide on a request for the in-kind restitution of an expropriated land parcel within the statutory 60-day deadline mandated by Land Restitution Law No. 10/2001; however, the court found that the municipality had already acknowledged the request and indicated the land was affected by approved investments and occupied by a building, preventing immediate in-kind restitution. Deciding on the basis that Article 24 of Law No. 10/2001 requires an offer for restitution by equivalent rather than imposing a monetary sanction for the mere expiration of the administrative decision period, the court held that the plaintiff was not entitled to delay damages as the statute does not provide for such a pecuniary measure for non-compliance with the 60-day term, consequently upholding the lower instances' conclusion that the claim was unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 10/2001, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; Land restitutee may not claim delay damages for missed 60-day administrative decision deadline under Law No. 10/2001: Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2001, la Tribunalul Argeș, reclamantul B.M. a solicitat ca pârâta- intimată Primăria Municipiului Pitești – Județul Argeș să fie obligată să-i plătească suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune de întârziere întrucât pârâta nu s-a conformat prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu i-a soluționat cererea în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin care a solicitat să-i fie restituit în natură un teren în suprafață de 300 mp situat pe raza Municipiului Pitești, expropriat în baza Decretului nr. 5 din 15 aprilie 1985.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 35 din 13 februarie 2002 a Tribunalului Argeș, s-a respins cererea formulată de reclamantul B.M., împotriva pârâtei Primăria Pitești, ca prematur introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a învederat faptul că pe rolul Tribunalului Argeș, se află spre soluționare cauza ce privește restituirea în natură a terenului solicitat, cauză care până în prezent nu este soluționată.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 41 din 13 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.M., împotriva sentinței civile nr. 35 din 13 februarie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că daunele solicitate de reclamant în prezenta cauză nu ar reprezenta echivalentul terenului solicitat, ci diferența de preț față de prețul pieței a terenului care nu i-a fost restituit ca urmare a revendicării.
Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul B.M. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., deoarece:
- Greșit instanțele i-au respins acțiunea ca prematur formulată, fără să țină seama că a trecut termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru soluționarea cererii de restituire în natură a terenului în litigiu;
- Acțiunea în restituirea terenului în litigiu face obiectul unui alt dosar, iar obiectul prezentei cauze îl formează daune de întârziere solicitate pentru tergiversarea de către Primărie a restituirii în natură a imobilului – terenului solicitat. Daunele solicitat au caracter reparatoriu și nu de despăgubire cum greșit au reținut instanțele.
Recursul nu este fondat.
Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2001, la Tribunalul Argeș, reclamantul B.M. a solicitat ca pârâta- intimată Primăria Municipiului Pitești – Județul Argeș să fie obligată să-i plătească suma de 500.000.000 lei cu titlu de daune de întârziere întrucât pârâta nu s-a conformat prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu i-a soluționat cererea în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin care a solicitat să-i fie restituit în natură un teren în suprafață de 300 mp situat pe raza Municipiului Pitești, expropriat în baza Decretului nr. 5 din 15 aprilie 1985.
Din cuprinsul adresei nr. 33.623 din 25 octombrie 2001, dosar fond anexat la dosarul cauzei rezultă că terenul revendicat este afectat de investiții aprobate, fiind ocupat de construcția Blocului U 6 iar notificarea nr. 16860 din 10 mai 2001, din dosarul de fond va fi soluționată cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzător valorii imobilului.
În contextul actului normativ mai sus menționat, Primăria Municipiului Pitești și-a manifestat disponibilitatea de a rezolva notificarea formulată de reclamant – adresa nr. 37.623 din 25 octombrie 2001. Deci, nu este vorba de un refuz de ofertă din partea Primăriei Municipiului Pitești.
Faptul că până în prezent pârâta Primăria Municipiului Pitești, nu s-a conformat prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu-l îndrituiește pe reclamant să solicite daune de întârziere întrucât textul de lege menționat nu prevede o astfel de măsură pecuniară care să fie aplicată pârâtei pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, prevăzut de textul de lege mai sus enunțat.
Prin urmare, acțiunea reclamantului ce are ca obiect daune de întârziere, este neîntemeiată iar soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt temeinice și date cu aplicarea corectă a legii.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de reclamant nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și în consecință recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 41 din 13 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești, fiind nefondat se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei nr. 41 A din 13 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.