Divorce appeal: jurisdictional conflict between civil sections resolved by common competence allocation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice ordered the removal of the case from the roll of its First Civil Section and its transfer to the Second Civil Section for competent judgment, thereby upholding the procedural allocation made by the original court despite the First Section’s prior erroneous assumption of jurisdiction. The dispute involved appeals filed by a respondent against a Civil Court of Appeals decision in a divorce proceeding, where the core issue was whether the case fell under the specialized jurisdiction of the First Civil Section or the common civil jurisdiction shared by both sections. The court determined that under Article 19(2) of Law No. 304/2004 and Decision No. 10/2011 of the Supreme Court’s Management College, a divorce claim does not fall under the specialized subject matters (such as intellectual property, expropriation, or specific property claims) assigned to the First Section; instead, it belongs to the common competence distributed equally between the First and Second Civil Sections via the ECRIS application, confirming that the initial random allocation to the Second Section was valid and that the earlier decision claiming otherwise was erroneous.
Legislator headnote
AI generatedart. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004; Divorce appeal: jurisdictional conflict between civil sections resolved by common competence allocation: Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de 1/2 pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă, Secția a II-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.
În lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.
Alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate, în cadrul Secției I civilă funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.
Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de 1/2 pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.
Or, în speță, se constată că obiectul dosarului, respectiv cerere de divorț, nu se circumscrie competențelor specializate alocate completelor de judecată ale Secției I civilă și nici competențelor specializate alocate completelor de judecată ce funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, ci este în sfera competențelor comune, alocate completelor de judecată de la nivelul ambelor secții civile.
Se constată însă că dosarul a fost repartizat aleatoriu spre soluționare Secției a II-a civilă, prin intermediul aplicației ECRIS, bifa repartizare între secții, repartizarea efectuându-se în considerarea competențelor comune alocate completelor de judecată de la nivelul acestei secții și nu a competențelor specializate, cum eronat s-a reținut în Încheierea nr. 18 din 17 ianuarie 2012.
Prin urmare, competența soluționării prezentului dosar aparținea completului învestit inițial cu judecata sa.
Așa fiind, cum completul de judecată al Secției a II-a civilă a fost desemnat să judece cauza în concordanță cu prevederile Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul urmează a fi scos de pe rolul Secției I civilă și trimis, spre competentă soluționare, Secției a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate cauza de pe rol și trimite, spre competentă soluționare, Secției a II-a civilă, recursurile declarate de pârâta W.M. împotriva încheierii de ședință din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1346/220/2009*.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.
Procesat de GGC - GV