Employment termination upheld after nullity appeal quashed reinstatement order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the nullity appeal filed by the General Prosecutor, modifying the Tribunal’s decision to uphold the first-instance judgment which rejected the employee's claims. The dispute concerned a labor law action where an employee challenged the termination of his employment contract for unprofessional conduct, seeking reinstatement and back pay; while the Tribunal had initially granted reinstatement finding insufficient proof of professional inadequacy, the Supreme Court determined the lower court erred in assessing evidence that clearly demonstrated repeated disciplinary violations, including tardiness, refusal to wear uniform, misuse of company property, and a prior demotion. Relying on Articles 330(2), 330(1), 312(3), and 304(10) of the Code of Civil Procedure, the Court held the appealed decision was manifestly unfounded, particularly noting that the employee was arrested for theft and corruption against the employer during the period of reinstatement ordered by the Tribunal, thereby confirming the validity of the original dismissal and leaving the first-instance sentence in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. 330 pct. 2 C. proc. civ, art. 304 pct. 10 C. proc. civ; Employment termination upheld after nullity appeal quashed reinstatement order: Așa fiind, Curtea va admite recursul în anulare și în baza dispozițiilor art. 3303 alin. (1) combinat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 10 C. proc. civ. va modifica decizia tribunalului și va respinge recursul contestatorului împotriva sentinței judecătoriei, care va fi menținută.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 decembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeș.
S-a susținut că decizia atacată este vădit netemeinică
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Numitul D.I. a solicitat Judecătoriei Pitești, în contradictoriu cu intimata S.C. N. S.A. Pitești, anularea deciziei nr. 222 din 30 aprilie 1999 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 130 lit. e) C. muncii, reintegrarea sa în postul deținut anterior și plata drepturilor salariale reactualizate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a respins contestația, reținând în esență că petiționarul în calitatea sa de paznic, își îndeplinea defectuos sarcinile de serviciu, întârzia frecvent la program, refuza să poarte uniforma specifică postului și folosea în mod exagerat telefonul societății pentru convorbiri în interes personal.
Prin decizia civilă nr. 2779 din 5 noiembrie 2001, pronunțată cu opinia separată a unui judecător, Tribunalul Argeș a admis recursul contestatorului și a modificat sentința în sensul anulării dispoziției de desfacere a contractului de muncă, reintegrării sale pe postul ocupat anterior și obligării intimatei la 48.642.445 lei reprezentând drepturi salariale.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a considerat, în principal, că nu s-a făcut dovada necorespunderii profesionale care să justifice desfacerea contractului de muncă al contestatorului.
Susținerea făcută în recursul în anulare, potrivit căreia tribunalul a apreciat greșit probatoriile administrate, este justificată.
Astfel, din înscrisuri necombătute (extrasul din contractul colectiv de muncă, consemnul postului de paznic control acces, referatele din 29 mai 1998, 18 noiembrie 1998 și 29 aprilie 1999, nota din 1 iunie 1998 și decizia de retrogradare cu o categorie a celui în cauză pe o perioadă de trei luni pentru săvârșirea în mod repetat a unor abateri) rezultă în mod evident slaba pregătire profesională a contestatorului și conduita sa defectuoasă la locul de muncă.
Mai mult chiar, din înscrisul aflat la dosar recurs rezultă că în perioada în care tribunalul îi admitea recursul și îl reintegra pe postul de paznic, contestatorul era arestat pentru fapte de furt și corupție săvârșite în dauna intimatei, împrejurare care atestă, o dată în plus, caracterul vădit netemeinic al deciziei.
Așa fiind, Curtea va admite recursul în anulare și în baza dispozițiilor art. 3303 alin. (1) combinat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 10 C. proc. civ. va modifica decizia tribunalului și va respinge recursul contestatorului împotriva sentinței judecătoriei, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeș, pe care o modifică în sensul că respinge recursul contestatorului D.I., formulat împotriva sentinței civile nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a Judecătoriei Pitești, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.