Contestație în anulare inadmisibilă: distincția dintre eroare materială și greșeală de judecată în reevaluarea probelor pe fond

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

Prin decizia nr. 6135 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 6113/2/2010, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta R.E. împotriva deciziei nr. 1355/R din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 1355/R din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei din 28 iunie 2010 a aceleiași Curți de Apel, formulată de revizuenta R.E. în contradictoriu cu intimata M.F.

Instanța a arătat că, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, acesta poate fi declarat împotriva hotărârilor date fără drept de apel, celor date în apel și, în condițiile prevăzute de lege, împotriva hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicțională.

Din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 377 alin. (5) din același cod rezultă că decizia nr. 1355R din 28 octombrie 2010 nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al recursului, având caracter irevocabil.

Înalta Curte a reținut că această soluție se impune în respectarea principiilor legalității și unicității căilor de atac și presupune asigurarea unui cadrul procesual determinat de reguli stricte în desfășurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.

Împotriva deciziei nr. 6135 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a formulat contestație în anulare contestatoarea R.E., invocând dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea arată ca a depus la dosar începând din 2005 - 2010 toate dovezile prin care a dovedit instanțelor că este în drept să solicite „repunerea în toate drepturile avute anterior ca unic proprietar și scoaterea din cauză a celor ce se mențin încă", fără nici un rezultat favorabil.

Contestatoarea susține că instanța nu a verificat dovezile și nu a aplicat dispozițiile art. 129 pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ. privind încadrarea juridică, precum și faptul că nu i s-a permis să-și susțină cauza, deși nu a avut apărător pe tot parcursul procesului.

Contestatoarea solicită admiterea acțiunii ce are ca obiect repunerea în toate drepturile avute anterior ca unic proprietar și anularea ilegalităților, prin aplicarea prevederilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. și art. 1800 C. civ., modificarea în parte a sentinței nr. 5442/2005 pronunțată în Dosarul nr. 7549/2005 de Judecătoria sectorului 6, în sensul admiterii reînscrierii sale în C.F. pe rolul cadastral S.VL, precum și admiterea despăgubirilor în valoare de 100.000 RON pentru daune materiale și morale.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2012 Înalta Curte a pus în discuție inadmisibilitatea contestației în anulare prin raportare la decizia ce se solicită a fi retractată.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o găsește incidență speței pentru următoarele considerente:

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestația în așulare poate fi primită și în cazul în care au fost invocate prin cererea de reciirs motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Deși a invocat dispozițiile legale sus menționate, contestatoarea nu-și motivează cererea în sensul prevederilor art. 317 C. proc. civ., nici sub aspectul neîndeplinirii potrivit cu cerințele legii a procedurii de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina și nici sub aspectul necompetenței instanței.

Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Art. 318 teza (I) C. proc. civ. reglementează drept motiv de contestație în anulare specială săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului.

Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Intră în această categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată. Când instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre o eventuală greșeală de judecată, care nu intră sub incidența art. de lege menționat, neputând fi valorificată în calea de retractare a contestației în anulare.

În speță, contestatoarea invocă pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Astfel de critici, care presupun o verificare și reevaluare a probatoriiîor administrate și a dispozițiilor legale incidente raportului juridic dedus judecății, se circumscriu sferei greșelilor de judecată și nu erorilor materiale, în înțelesul dispoziției art. 318 C. proc. civ., caz în care nu pot fi verificate pe calea contestației în anulare.

Din motivația expusă de contestatoare în cuprinsul contestației sale rezultă că acesta este nemulțumită de modul în care au fost analizate și apreciate dovezile prezentate de ea în susținerea dreptului său de proprietate.

Aceste susțineri nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 318 C. proc. civ., ci privesc nemulțumiri generice referitoare la litigiul inițial din această cauză. Contestatoarea solicită reanalizarea pe fond a cauzei, prin reconsiderarea probatoriului și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.

Față de cele ce preced, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva deciziei nr. 6135 din data de 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2012.