Nullity appeal for omission of cassation grounds and reformatio in peius in a property retrocession claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the nullity appeal, upholding the final judgment of the Supreme Court that had previously dismissed the claimant’s cassation appeal. The dispute involved a property owner’s action against the city council for retrocession of a 1,800 m² parcel in Bucharest, with alternative claims for in-kind restitution of unoccupied land and damages for the occupied portion; lower courts had dismissed the retrocession claim as unfounded and rejected the alternative claims as time-barred by prescription. The nullity appeal alleged that the Supreme Court had failed to examine a specific cassation ground regarding the legal status of the immovable and that it had violated the prohibition against reformatio in peius by imposing a harsher outcome on the appellant. The High Court ruled that the appeal was unfounded because the appellate court had duly examined all three cassation grounds separately, including the issue of prescription, thus satisfying the requirements of Article 318 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ; Nullity appeal for omission of cassation grounds and reformatio in peius in a property retrocession claim: Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestație în anulare reclamanta, întemeind-o pe prevederile art. 318 C. proc. civ. și susținând în esență că instanța a omis să cerceteze motivele de casare, ce vizează situația juridică a imobilului și că în recurs, în propria sa cale de atac, i-a fost creată o situație mai grea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Reclamanta P.S. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i lase în deplină proprietate terenul în suprafață de 1800 mp, situat în București.
Completându-și acțiunea, reclamanta a solicitat ca în situația în care terenul nu-i poate fi retrocedat integral, să-i fie restituită în natură doar suprafața liberă, iar pentru cea ocupată să-i fie acordate despăgubiri.
Prin sentința nr.200 din 1 martie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, primul capăt de cerere și ca fiind prescris dreptul la acțiune în privința celui de-al doilea.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 372 A din 7 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 3593 din 22 octombrie 2002, a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei curții de apel.
Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestație în anulare reclamanta, întemeind-o pe prevederile art. 318 C. proc. civ. și susținând în esență că instanța a omis să cerceteze motivele de casare, ce vizează situația juridică a imobilului și că în recurs, în propria sa cale de atac, i-a fost creată o situație mai grea.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În speță, instanța de recurs a fost învestită cu soluționarea a trei motive de casare, printre care și cel referitor la prescripția dreptului la acțiune, în privința căruia, reclamanta, care l-a invocat printre motivele de recurs, susține că i-a fost creată o situație mai grea în propria sa cale de atac.
Cum instanța de recurs a cercetat fiecare din cele trei motive de casare separat, se constată că este nefondată contestația în anulare.
În consecință, urmează a fi respinsă contestația în anulare formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 3593 din 22 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, formulată de contestatoarea P.S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.