Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2027/2004 AI generated

Post-nationalization property restitution: denial of successor status due to change in legal personality from private company to socialist enterprise

Case Number Decizia nr. 2027/2004
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision to reject the claim and confirming that the plaintiff prevailed in no instance regarding the restitution of the disputed land. The case concerned a restitution claim under Law No. 10/2001, where the plaintiff, a former state-owned socialist enterprise, sought to invalidate a municipal order denying its request for in-kind restitution or equivalent compensation, arguing it was the successor to a private joint-stock company whose assets were nationalized by Law No. 119/1948. The court held that the plaintiff failed to establish the legal prerequisites under Article 3, paragraph (c) of Law No. 10/2001, specifically because it did not prove ownership of the property or its status as a direct legal successor to the original private entity; instead, the court found that the transformation of the private company into a socialist enterprise resulted in the cessation of its legal personality, and the plaintiff subsequently held only administrative rights over the property, not title.

Legislator headnote

AI generated

art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, art. 304 C. proc. civ, art. 261 pct. 5 C. proc. civ; Post-nationalization property restitution: denial of successor status due to change in legal personality from private company to socialist enterprise: The case concerned a restitution claim under Law No. 10/2001, where the plaintiff, a former state-owned socialist enterprise, sought to invalidate a municipal order denying its request for in-kind restitution or equivalent compensation, arguing it was the successor to a private joint-stock company whose assets were nationalized by Law No. 119/1948. The court held that the plaintiff failed to establish the legal prerequisites under Article 3, paragraph (c) of Law No. 10/2001, specifically because it did not prove ownership of the property or its status as a direct legal successor to the original private entity; instead, the court found that the transformation of the private company into a socialist enterprise resulted in the cessation of its legal personality, and the plaintiff subsequently held only administrative rights over the property, not title.

Keywords

AI generated
restitution of nationalized property law of succession right to property private assets legal status joint stock companies

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 304 C. proc. civ.

The court cited this article to determine that the grounds for cassation did not meet the statutory requirements, thereby justifying the dismissal of the appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Decizia nr. 2027 Dosar nr. 1624/2003

La data de 13 iunie 2002 reclamanta E.M. P. a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Petrila solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 786 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. nr. 721 Petrila; să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și S.; să se dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu iar dacă acest lucru nu este posibil să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001.

1. Prin sentința nr. 1906 din 14 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei.

Pronunțând această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a trimis în termenul legal notificarea de restituire în natură a imobilului în litigiu, iar prin dispoziția nr. 786/2002 Primarul orașului Petrila a respins cererea de restituire cu motivarea că reclamanta nu a fost proprietara terenului solicitat și nu întrunește condiția de continuare a activității fostei S.A.R. Petroșani în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Din înscrisurile depuse la dosar și văzând și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de fond a stabilit că reclamanta nu a dovedit că este proprietara imobilului a cărui restituire în natură a solicitat-o și că nu este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani de la care a fost naționalizat bunul prin Legea nr. 119/1948.

Că transformarea societății comerciale anonime, organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării personalității juridice a acesteia.

În acest context, nu se poate considera că reclamanta, care a fost întreprinderere socialistă de stat, fără imobile în proprietate, ar fi continuatoarea activității societății comerciale private S.A.R. Petroșani.

Conchizând că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular, că nu a avut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv de stat, că nu are calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu are vocație la restituirea terenului în litigiu, așa încât contestația reclamantei a fost respinsă de tribunal.

Nemulțumită de această hotărâre, reclamanta a declarat apel.

2. Curtea de Apel Alba Iulia,secția civilă, prin decizia nr. 79/A din 6 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că reclamanta a fost dintotdeauna o întreprindere socialistă de stat care nu a deținut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv și nu are calitatea de continuatoare a S.A.R. Petroșani a cărei personalitate juridică a încetat prin transformarea din societate anonimă, organizată conform codului comercial în întreprindere socialistă. Din această perspectivă, nu se poate vorbi de o continuare a activității, deoarece nu există o unică persoană juridică.

3. În termenul defipt de lege împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, fără a indica expres vreunul din motivele la care se referă art. 304 C. proc. civ.

Din dezvoltarea motivelor de recurs se apreciază că acestea se încadrează în art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, în esență, recurenta susține că decizia pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv, instanța de apel, fără ca apelanta să invoce, a reținut ca motiv de apel faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate că este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani.

Or, apelanta a precizat că în mod netemeinic nu s-a reținut că a făcut dovada continuării activității S.A.R. Petroșani.

Totodată, s-a menționat că instanța de apel nu a motivat convingător hotărârea pronunțată ci a preluat întrutotul considerentele instanței de fond.

Recurenta arată că nu s-au analizat toate probele administrate cu care a făcut dovada continuării, în mod neîntrerupt, a activității S.A.R. Petroșani așa încât se cuvenea să i se restituie în natură imobilul solicitat prin acțiune.

Recursul declarat este nefondat.

Decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii și considerentele de fapt și de drept se încadrează în cerințele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Printr-o interpretare corectă a Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 3 lit. c) din legea menționată deoarece recurenta nu a dovedit că a avut în proprietate imobilul în litigiu și că ar avea calitatea de continuatoare a activității S.A.R.Petroșani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de apel a analizat toate probele administrate din care rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea S.A.R.Petroșani (înființată în anul 1921) și a fost naționalizată prin Legea nr. 119/1948. Activitatea de exploatare a cărbunelui a fost continuată de S.S. înființată prin Decretul nr. 346/1949 și apoi de C.C.Petroșani iar în prezent de C.N.H. S.A. din care face parte și reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naționalizate de stat au fost date în administrarea ministerelor în a cărui domeniu de preocupare intra obiectul întreprinderii naționalizate. În cauza de față, imobilul a fost dat în administrarea Ministerului Minelor.

Deci, reclamanta a avut, cel mult, administrarea imobilului în litigiu și nu proprietatea acestuia.

Ca atare, în mod legal s-a apreciat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada proprietății bunului și nici calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei întrucât nu îndeplinește cerințele niciunui motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de E.M.P. împotriva deciziei civile nr. 79 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.