Health-insurance deduction on magistrate’s salary upheld; restitution claim quashed and dismissed.

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 1 martie 2002 N.M. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Satu Mare și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la restituire a sumelor încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7 % din salariu cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 130/D din 13 mai 2002 Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâții să restituie reclamantei suma reținută în procent de 7 % din salariu pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurări de sănătate. A respins cererea de chemare în garanție a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești formulată de Tribunalul Satu Mare.

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare au fost admise prin decizia nr. 996/R din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, iar sentința a fost modificată în parte în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări O.P.S.N.A.J., care a fost obligată să achite pârâților, Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare, suma la care aceștia au fost obligați în favoarea reclamantei.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii , ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În esență s-a susținut, că prin hotărârile menționate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească magistrații în activitate sau pensionarii precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate care, constituie o obligație distinctă.

Gratuitățile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării.

De la această regulă generală obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și art. 55.

Întrucât magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai prin greșita aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acțiunea reclamantei, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză, urmează a fi casate și în fond, a fi respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 130/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și deciziei civile nr. 996/R din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, pe care le casează și pe fond respinge acțiunea reclamantei N.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.