Inadmissibility of revision against a procedural jurisdiction ruling lacking merits determination

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. 3717/1/2013 la data de 27 iunie 2013, numitul A.D. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Încheierii nr. 2910 din 28 mai 2013, pronunțată de această instanță în Dosar nr. 74/1/2013.

În motivare, revizuentul a arătat că, prin încheierea sus-menționată s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată împotriva Sentinței civile nr. 5833 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și trimiterea spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Această soluție, arată revizuentul, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 1634 din 9 mai 2000, pronunțată în Dosar nr. 67/2000 și nr. 231 din 19 ianuarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 12602/2/2010 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Condițiile de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire sunt îndeplinite, întrucât hotărârile evocate au caracter definitiv, sunt potrivnice, există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., întrucât toate cele trei cauze au ca obiect aceeași fișă a postului modificată nelegal la 3 februarie 1999, înscris nou, descoperit în ședința publică de la 1 martie 2012.

Referitor la termenul de declarare a cererii de revizuire arată că acesta este de o lună, încheierea obiect al prezentei căi extraordinare de atac a fost pronunțată la data de 28 mai 2013, iar cererea a fost înregistrată la data de 27 iunie 2013.

Revizuentul mai arată că în cauză sunt incidente inclusiv dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând că fișa postului la care s-a făcut trimitere anterior, reprezintă un înscris nou în accepțiunea acestui text de lege.

De asemenea, consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, conform cărora „constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României …”, respectiv, în ceea ce privește drepturile salariale și dreptul la pensie deduse judecății pe fond.

Mai arată că, prin calificarea eronată a actelor contestate de revizuent, respectiv, Ordinul nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, înregistrat în carnetul de muncă al revizuentului la poziția 102, Ordinele nr. 1380 din 21 noiembrie 2006, nr. 257 din 28 februarie 2008 și nr. 289 din 3 martie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă, și refuzul nejustificat de a le cenzura în contencios administrativ și fiscal conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, prin hotărârile pronunțate, instanțele au depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare a unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia, motiv pentru care constituie un remediu procesual numai în cazurile strict determinate de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În speță, hotărârea ce face obiectul prezentei cereri reprezintă o încheiere de ședință prin care s-a examinat doar regularitatea formală a sesizării secției I civile a Înalte Curți de Casație și Justiție, prin prisma competenței funcționale a acesteia, dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei secției de contencios administrativ și fiscal.

Cum această încheiere premergătoare nu stipulează asupra unor probleme de fond ce țin de soluționarea litigiului, de natură să aducă atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, ea nu poate constitui obiectul unei cereri de revizuire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D., împotriva Încheierii nr. 2910 din 28 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM