Expropriation compensation valuation challenge: procedural nullity of judicial expert report and waiver of cassation appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania accepted the defendant municipality's request to renounce the appeal, thereby upholding the lower court's decision, which had set the expropriation compensation at approximately €11,600. The dispute arose from an expropriation of a 79 m² land plot for urban road widening, where the original claimant sought a higher valuation, resulting in a conflicting judicial appraisal of €40,248 by the first-instance court versus a reduced value by the appellate court. The appellate court had modified the compensation after declaring the initial expert report null due to procedural violations in the appointment and communication of experts, relying on a new assessment that determined the market value without accounting for construction diminution. The final outcome is governed by the principle of party autonomy and the rules of civil procedure regarding the disposition of litigation at the cassation level, where the court took act of the renunciation, leaving the appellate decision irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 25 din Legea nr. 33/1994, art. 246 alin. (1) C. proc. civ, art. 316 C. proc. civ; Expropriation compensation valuation challenge: procedural nullity of judicial expert report and waiver of cassation appeal: În motivarea deciziei, s-a reținut că expertiza judiciară efectuată la fond este lovită de nulitate, deoarece prima instanță a încălcat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind inițial un singur expert care să stabilească cuantumul despăgubirilor și doar ulterior a mai desemnat alți doi experți care au fost interogați în legătură cu însușirea concluziilor raportului de expertiză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Primăria municipiului Oradea, majorarea contravalorii despăgubirii acordate prin hotărârea din 27 octombrie 2010 de la 35.118,47 RON, adică 8.216 euro, la o altă sumă determinată în urma efectuării unui raport de expertiză.
În motivare, reclamantul a arătat că deține în proprietate imobilul înscris în cartea funciară Oradea, situat administrativ în Oradea, str. C., care se întinde până la str. P.U.
Din cauza lucrărilor de modernizare și lărgire a străzii P.U., care se efectuează în zona în care se află imobilul, a fost expropriat cu suprafața de 79 m.p., pentru care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Primăria municipiului Oradea l-a despăgubit cu suma de 8.216 euro, adică 35.118,47 RON.
Reclamantul a apreciat că suma care i s-a acordat cu titlu de despăgubire este mică, în raport cu prejudiciul care i-a fost cauzat.
Prin sentința nr. 2482/C din data de 16 decembrie 2011, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis cererea formulată de reclamant, a dispus modificarea hotărârii din 27 octombrie 2010 emisă de Municipiul Oradea, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, pe care le-a majorat la suma de 40.248 euro, obligând pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.620 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere valoarea totală a terenului, anterior exproprierii, stabilită prin raportul de expertiză dispus a se efectua în cauză, respectiv 47.700 euro.
S-a reținut că prin exproprierea suprafeței de 79 m.p., reprezentând curtea și grădina casei reclamantului, s-a adus atingere valorii de circulație a imobilului, scăderea fiind de 15.484 euro.
Prin urmare, suma propusă de experții desemnați în cauză a fost stabilită la 40.248 euro, pe care instanța a avut-o în vedere la pronunțarea sentinței.
Prin decizia nr. 29/A din data de 28 mai 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis, ca fondat, apelul declarat de Municipiul Oradea, prin primar, împotriva sentinței anterior menționate, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor de la 40.248 euro la 11.613 euro.
În motivarea deciziei, s-a reținut că expertiza judiciară efectuată la fond este lovită de nulitate, deoarece prima instanță a încălcat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind inițial un singur expert care să stabilească cuantumul despăgubirilor și doar ulterior a mai desemnat alți doi experți care au fost interogați în legătură cu însușirea concluziilor raportului de expertiză.
De asemenea, instanța de apel a mai reținut că lucrarea menționată anterior nu a fost comunicată pârâtului, încălcându-i-se dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Prin urmare, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, prin care s-a concluzionat că valoarea de circulație a terenului în litigiu este de 11.613 euro, respectiv 51.094,88 RON, iar valoarea construcției proprietatea reclamantului nu a fost diminuată, urmare exproprierii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Oradea, prin primar, solicitând modificarea, în parte a hotărârii atacate, în sensul anulării obligației de a achita cheltuieli de judecată în cuantum de 900 RON, reprezentând diferența onorariului experților.
În motivele de recurs, pârâtul a susținut că instanța de apel a stabilit, în mod greșit, în sarcina sa obligația de achita suma mai sus menționată, deoarece a depus la dosar dovada achitării integrale a onorariului de expert, în cuantum de 6.930 RON.
Recursul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea de ședință din data de 5 noiembrie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului spre competentă soluționare secției I civile a aceleiași instanțe, care are complete specializate să judece litigiile ce au ca obiect exproprierea.
Prin urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul secției I civile la data de 21 noiembrie 2013.
Asupra cererii de renunțare la judecată formulată de recurentul-pârât Municipiul Oradea, prin primar, la data de 8 ianuarie 2014, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă.
Coroborând prevederile textului legal menționat anterior cu dispozițiile art. 298 și art. 316 C. proc. civ., normele de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în etapa procesuală a recursului, în măsura în care nu sunt potrivnice.
Întrucât renunțarea la judecată reprezintă un act de dispoziție al părții, obligatoriu pentru instanța învestită cu soluționarea litigiului, continuarea judecării cauzei nu se poate realiza decât în urma manifestării de voință a celui interesat.
Din această perspectivă, având în vedere că procesul civil este guvernat și de principiul disponibilității, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului de față, formulată de recurentul-pârât Municipiul Oradea, prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea recurentului pârât Municipiul Oradea, prin primar, la judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 29/A din 28 mai 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, îndreptată prin încheierea din data de 12 septembrie 2013 a aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.