Psychiatric care liability: hospital’s appeal dismissed as late-filed, leaving appellate remand in force

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09 octombrie 2012 sub nr. 9335/99/2012 pe rolul Tribunalului lași, secția l civilă, reclamantul B.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, obligarea pârâtului Ia plata sumei de 1.000.000 RON daune morale, să îi livreze originalul biletului de trimitere al Casei Județene de Pensii Iași și un prospect al produsului D.

Prin sentința nr. 229 din 25 ianuarie 2013, Tribunalul lași, secția l civilă, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul își motivează cererea pe presupusa conduită terapeutică inadecvată recomandată de medic, însă sub acest aspect, spitalul nu poate impune anumite sarcini medicului întrucât, potrivii art. 75 din Legea nr. 95/2006 medicul este independent în exercitarea profesiei și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical, sens în care unitatea sanitară chemată în judecată nu are calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 66 din 17 iunie 2013, Curtea de Apel lași, secția civilă, a admis apelui reclamantului împotriva sentinței sus-menționate, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive șî a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că în perioada 20 ianuarie 2010-23 ianuarie 2010 reclamantul B.Ș. a fost internat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, întocmindu-se foaia de observație nr. 1727/2010, aspect recunoscut de pârât prin întâmpinarea depusă la fond.

Tribunalul a reținut că spitalul nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu poate impune anumite sarcini medicului deoarece, potrivit art. 75 din Legea nr. 95/2006, medicul este independent în exercitarea profesiei și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.

În sistemul sanitar din România, însă, legiuitorul recunoaște în mod limitativ angajarea răspunderii civile a furnizorului de serviciu/spitalului, printr-o procedură specială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu toate modificările și completările ulterioare, în cuprinsul Capitolul II intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale și medicamente”.

Astfel, art. 644 alin. (1) stipulează expres că: „Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea sunt consecința uneia din faptele prevăzute la lit. a)-d).

În consecință, unitatea medicală poate răspunde civil doar dacă este îndeplinită una din condițiile statuate de articolul mai sus amintit, aspect ce nu a constituit obiect de analiză în fața primei instanțe.

Cum sfera persoanelor chemate în judecată în procesul civil este circumscrisă principiului disponibilității părților, instanța avea obligația de a tranșa raportul juridic deferit exclusiv în aceste iimite, astfel încât, în mod neiegal a procedat tribunalul atunci când a analizat calitatea procesuală pasivă doar prin raportare la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 95/2006, ce vizează medicul angajat într-o unitate spitalicească și care este independent în exercitarea profesiei și are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.

În condițiile în care reclamantul pretinde că a fost prejudiciat în urma unor acte medicale săvârșite cu ocazia internării la Spitalul Clinic de Psihiatrie lași, instanța are obligația de a tranșa cauza - în limitele învestirii - verificând dacă se probează întrunirea condițiilor reglementate de Capitolul II al Legii nr. 95/2006 intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale și medicamente”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, reiterând considerațiile legate de lipsa calității procesuale pasive a acestei entități în prezenta cauză, raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul susține că i-au fost aduse prejudicii prin fapta unor persoane și nicidecum datorită unui medicament expirat, a unui aparat medical defect sau alte asemenea, pentru a putea fi instituită răspunderea unității sanitare.

Examinând recursul în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispozițiile legale anterior citate, a fost depășit. Astfel, decizia civilă nr. 66 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel lași, secția civilă, a fost comunicată recurentului-pârât, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată Ia dosar apel, la data de 16 iulie 2013.

De la această dată a început să curgă termenul de recurs de 15 zile, care s-a împlinit la dala de 01 august 2013, într-o zi de joi.

Recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel lași la data de 08 august 2013, conform ștampilei de primire aplicată de instanță pe memoriul de recurs.

În atare situație, se constată că recurentul-pârât a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie lași, împotriva deciziei nr. 66 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2014.