Peremption of cassation appeal for one-year inactivity; inapplicability of Restitution Law to pre-1945 expropriations

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1552 din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. 2754/100/2009, s-a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimatul Primarul Orașului Baia Sprie, s-a dispus respingerea contestației formulată de petenții K.N., K.B. și S.T. împotriva Dispoziției nr. 349 din 4 martie 2009 emisă de intimatul Primarul Orașului Baia Sprie.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Decizia contestată a fost comunicată petenților prin avocat la data de 10 aprilie 2009 și plângerea a fost înregistrată la data de 7 mai 2009 deci cu respectarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul plângerii, instanța a reținut următoarele:

Imobilul în cauză a fost expropriat în anul 1942, așa cum reiese din înscrierea de sub B1, din C.F. nr. X Baia Sprie.

În perioada exproprierii (1942) teritoriul Transilvaniei și al Maramureșului aparținea de statul maghiar. Pe acest teren, statul maghiar, prin Întreprinderea Minieră de Stat a construit locuințe pentru mineri.

La data formulării plângerii, casele sunt locuite de moștenitorii celor care le-au primit de la întreprinderea la care au lucrat și sunt cumpărate și intabulate pe aceștia, și anume: la nr. a din Colonia D.V. (denumirea străzii) locuiește familia numitului D.I., la nr. b, O.E., la nr. c, K.A., iar la nr. d, B.D., case construite în anul 1944 și folosite pe tot parcursul anilor până în prezent, ceea ce dovedește că aceste terenuri nu au fost restituite petenților niciodată după data exproprierii din 1942.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.

Prin Decizia civilă nr. 143/A din 14 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a respins apelul declarat de reclamanți.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că întrucât imobilul în litigiu a fost supus unei exproprieri anterior datei de 6 martie 1945, care constituie data începând cu care, în ipoteza unor preluări abuzive sau fără titlu de către Statul Român devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, în mod corect prima instanță a reținut că acest act normativ nu este incident, astfel încât plângerea împotriva dispoziției de respingere pe același temei nu este întemeiată.

Sfera de cuprindere în timp a preluărilor abuzive este expres limitată la intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nicio preluare situată temporal anterior sau ulterior acestui interval neputând face obiectul unei pretenții întemeiată pe dispozițiile acestei legi.

Este adevărat că la data de 9 februarie 1974 imobilul a fost preluat de către Statul Român, însă preluarea s-a făcut de la Întreprinderea Minieră de Stat și nu de la antecesorul reclamanților.

Critica vizând nelegala reținere a faptului că topograficele în litigiu nu au făcut obiectul dezbaterii succesiunii din 1958 s-a considerat a fi nefondată.

Potrivit încheierii C.F. nr. Y, s-a dispus intabularea certificatului de moștenitor nr. x/1957 eliberat de Notariatul de Stat Baia Mare, în urma dezbaterii succesorale după defunctul K.S. Dezbaterea succesorală a vizat numere top a, b, c, d și e, în condițiile în care imobilul ce face obiectul notificării este evidențiat sub nr. top f, g, h și i.

Reiese că la momentul dezbaterii succesiunii după antecesorul reclamanților, imobilele ce fac obiectul notificării nu au fost cuprinse în dezbaterea succesorală, acestea aflându-se la momentul respectiv în proprietatea Întreprinderii Miniere de Stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții K.N., S.T.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 1 iulie 2010.

La termenul de la 6 iunie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a depus la dosar dovada că recurentul-reclamant K.N. a decedat la data de 21 ianuarie 2010 și că există indicii că ar fi decedat și intimata-reclamantă K.B.

La 2 iulie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 21 octombrie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul de la 6 iunie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a depus la dosar dovada că recurentul-reclamant K.N. a decedat la data de 21 ianuarie 2010 și că există indicii că ar fi decedat și intimata-reclamantă K.B.

Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.

Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanții K.N., S.T. împotriva Deciziei civile nr. 143/A din 14 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS