Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 419/2014 AI generated

Territorial jurisdiction for forced execution under old and new civil procedure codes: debtor's domicile versus bailiff's office

Case Number Decizia nr. 419/2014
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice settled a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be heard by the Court of Răcari, rejecting the counter-competence claim advanced by the Court of Sector 3 Bucharest. The dispute arose from a request to initiate forced execution against a debtor based on a credit contract, where the two lower courts disagreed on territorial competence after one court declined jurisdiction in favor of the other based on conflicting interpretations of procedural law. The decisive legal basis was the application of the old Code of Civil Procedure (specifically Article 373(2)), rather than the new code, due to the principle of intertemporal law for pending executions, which established that when execution is sought in all forms without specifying a particular form, jurisdiction lies with the court of the debtor's domicile, presumed location of the assets, rather than the office of the court bailiff.

Legislator headnote

AI generated

art. 3711 alin. (3) C. proc. civ, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for forced execution under old and new civil procedure codes: debtor's domicile versus bailiff's office: Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că, raportat la data înregistrării cererii de executare silită (21 ianuarie 2013) și față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, procedura executării silite este guvernată de dispozițiile C. proc. civ. anterior, fiind aplicabile dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că, judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea este instanța competentă, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction Civil Procedure Code procedural orders general legal principle domicile

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului de competență constată următoarele:

Prin cererea formulată de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești I.G.M., G.M., P.M. și V.G.C.G. s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei M.M., în baza titlului executoriu – contract de credit din 15 aprilie 2008 emis de I.M.C. SA.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3711 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 990 din 16 septembrie 2013, Judecătoria Răcari a declinat competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând că potrivit art. 665 alin. (1) din Noul C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare, iar în raport de dispozițiile art. 650 alin. (1), instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum executorul judecătoresc are sediul în sectorul 3 București, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei sector 3 București.

Judecătoria Sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 14923 din 6 decembrie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Răcari și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că, raportat la data înregistrării cererii de executare silită (21 ianuarie 2013) și față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, procedura executării silite este guvernată de dispozițiile C. proc. civ. anterior, fiind aplicabile dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că, judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea este instanța competentă, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum, împotriva debitoarei M.M., cu domiciliul în jud. Dâmbovița, localitatea T., executorul judecătoresc a solicitat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, fără a se stabili forma concretă de urmărire silită, necesară determinării instanței de executare, competența de soluționare este dată de domiciliul debitorului, unde se prezumă că se află bunurile urmărite.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, va constata că, în speță, competența soluționării cererii revine Judecătoriei Răcari, pentru considerentele ce succed:

În temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de contract de credit din 15 aprilie 2008, creditoarea I.M.C. SA a formulat cerere de declanșare a procedurii executării silite împotriva debitoarei, la 21 ianuarie 2013, urmare căreia s-a constituit Dosarul de executare nr. 25/2013.

Se constată că, litigiul este guvernat de dispozițiile vechiului C. proc. civ., față de prevederile art. 25 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care „procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi”.

Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite revine instanței de executare, respectiv judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea.

Cum domiciliul debitoarei M.M. se află în județul Dâmbovița, localitatea T., iar executarea silită a fost solicitată în toate formele prevăzute de lege, singurul criteriu determinant în stabilirea competenței îl reprezintă domiciliul debitorului, unde se presupune, în mod rezonabil, că se află bunurile debitorului.

Pentru aceste considerente, urmează ca Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., să stabilească competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Răcari, ca instanță de la domiciliul debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2014.