Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 244/2014 AI generated

Trade union standing in individual labor disputes: territorial competence determined by union's seat, assigning case to Bucharest Tribunal

Case Number Decizia nr. 244/2014
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice established the territorial competence of the Bucharest Tribunal to resolve a negative conflict of jurisdiction between the Bucharest and Bacău Tribunals, dismissing the Bacău Tribunal’s claim that the case should be heard at the employee’s workplace. The dispute arose from a labor action filed by a trade union, acting as the active procedural party on behalf of a worker, challenging an employer’s decision to release the employee from work based on alleged breaches of a collective bargaining agreement and labor law; the initial instance had declined jurisdiction on the ground that the union lacked standing, while the appellate court referred it back to the workplace location. The decisive legal basis is the union’s recognized active procedural standing under Article 28(3) of the Social Dialogue Law and a binding decision in the interest of the law, which mandates that under Article 269(2) of the Labor Code, territorial competence for such actions is determined by the seat of the plaintiff union rather than the employee’s domicile or workplace, thereby validating the Bucharest Tribunal’s jurisdiction as the union is headquartered there.

Legislator headnote

AI generated

art. 22 alin. (3) C. proc. civ; Trade union standing in individual labor disputes: territorial competence determined by union's seat, assigning case to Bucharest Tribunal: Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective și, aplicând principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, s-a concluzionat că organizațiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Keywords

AI generated
labor disputes determination of territorial jurisdiction trade union collective agreement negative conflict of jurisdiction assigned competence

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iulie 2012 la Tribunalul Bacău, reclamanta F.S.T.F.R., în numele reclamantei N.L. (având domiciliul în Bacău), a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA și SC V.L.C. V.C.F.R. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încălcarea de către pârâte a dispozițiilor art. 65 alin. (2), teza a II-a din contractul colectiv de muncă 2011-2012 și art. 69 alin. (1) C. muncii; să se constate încălcarea de către pârâte a dispozițiilor art. 3 alin. (3) din contractul colectiv de muncă 2011-2012 la nivel de S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA și încălcarea de către pârâte a dispozițiilor art. 65 alin. (7) din contractul colectiv de muncă pe 2011-2012 la nivel de unitate S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA, deoarece reclamanta nu se încadrează în nici un criteriu de disponibilizare. S-a solicitat anularea deciziei din 18 iunie 2012, repunerea reclamantei în situația anterioară, obligarea angajatorului la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale cuvenite începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reintegrare, actualizate cu rata inflației și a cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Bacău a declinat competența în favoarea Tribunalului București reținând că în speță calitatea procesuală activă aparține titularului dreptului, persoanei în numele căreia organizația sindicală acționează. Organizația de sindicat are calitate procesuală activă, dar dreptul dedus judecății nu aparține organizației de sindicat.

Tribunalul București a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău reținând că reclamanta are domiciliul și locul de muncă în Bacău, instanță competentă material și teritorial să soluționeze cererea și, de asemenea, instanță învestită de reclamantă prin cererea de chemare în judecată

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele ce succed:

Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective și, aplicând principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, s-a concluzionat că organizațiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Atâta timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în determinarea competenței teritoriale urmează să se țină seama de sediul sindicatului.

Această interpretare a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele C. muncii, ci asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației de sindicat.

În consecință, raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2), se va ține seama de sediul sindicatului reclamant.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta F.S.T.F.R. are sediul în București, instanța constată că Tribunalului București îi revine competența soluționării acțiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.