Contestație în anulare inadmisibilă: lipsa interesului legitim al intimatului de a invoca omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 6206 din 29 mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva deciziei nr. 767 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a modificat decizia în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul Guvernul României, C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 1163 din 4 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții C.V.V., N.V. și G.E. împotriva Guvernului României, C.C.S.D.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul intimat G.E., în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a Legii nr. 247/2005. În conformitate cu care Primarul General avea obligația de a sigila dosarul administrativ și de a-l preda, pe bază de proces-verbal de predare primire, secretariatului C.C.S.D.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu privire la înadmisibiiitatea căii de atac.

Conform art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că pentru a invoca acest motiv de contestație în anulare nu este suficient ca cel care îl promovează să aibă doar calitatea de parte în recurs, ci, este necesar, să justifice și un interes judiciar care trebuie analizat în raport de motivul contestației în anulare.

În această ipoteză, numai recurentul poate introduce contestație în anulare din moment ce este vorba de omisiunea de a discuta un motiv de recurs. Prin urmare, intimatul nu se poate plânge că instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs, întrucât nu are un interes legitim și actual în acest sens.

Ca atare, susținerea contestatorului, intimat în recurs, în sensul că instanța de recurs nu a analizat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi analizată, întrucât motivul contestației în anulare prevăzut de alin. (1) teza a II-a din art. 318 C. proc. civ. a fost pus exclusiv, de legiuitorul român, la dispoziția recurentului.

Sub un alt aspect, în subsidiar, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită nici condiția premisă ca instanța de recurs să fi respins sau admis numai în parte recursul întrucât, prin decizia atacată cu contestație în anulare, recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva deciziei nr. 767din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis.

În considerarea celor ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., coroborat cu art. 318 alin. (2) teza a II-a și art. 320 C. proc. civ. va admite excepția invocată din oficiu și va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestaterui G.E. împotriva deciziei nr. 6206 din 29 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 4978/2/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată m ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.