Suspension of free circulation rights based on criminal conduct and prior breach of travel restriction

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă sub nr. 4999/62 la 29 mai 2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat suspendarea exercitării dreptului pârâtului A.L.C. la liberă circulație, în Austria pentru o perioadă de cel mult 5 ani.

Reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Austria la 5 octombrie 2007, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și această țară, ratificat prin O.U.G. nr. 188/2001, aprobată prin Legea nr. 134/2002.'

La data de 8 noiembrie 2007, Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007, a admis cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Austriei pe o perioadă de 2 ani, ulterior acestei hotărâri, la 1 mai 2009 pârâtul fiind,din nou, returnat din Austria în baza Acordului de readmisie, încheiat între cele două țări, înlăuntrul termenului în care s-a dispus restrângerea dreptului său, fiind arestat de autoritățile acestui stat, la 25 aprilie 2009, astfel cum rezultă din declarația sa, fila 3 dosar fond, întrucât a condus un autovehicul fără permis, pe teritoriul Austriei.

Conduita infracțională a acestuia a constat în conducerea fără permis, faptă pentru care a fost arestat de autoritățile austriece și apoi, returnat.

Prin sentința nr. 207/ D din 6 august 2009,Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins acțiunea, reținând în esență că, deși prin sentința civilă nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007,Tribunalul Brașov, secția civilă, a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului în Austria, reclamanta nu a făcut dovada rămânerii definitive a sentinței invocată în susținerea acțiunii sale, motivele retumării din Austria nefiind dovedite cu înscrisuri care să provină de la Statul Austriac și, care să permită instanței de judecată să aprecieze dacă comportamentul pârâtului a reprezentat o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.

Împotriva sentinței Tribunalul Brașov au declarat apel, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, ambii criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 40 lit. d), art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Apelanți au susținut critici potrivit cu care, relativ la aplicarea art. 38 din Legea nr. 248/2005,coroborat cu prevederile Directivei nr. 2004/38/ CE a Parlamentului European din 29 aprilie 2004 se constată că returnarea pârâtului s-a făcut, nu exclusiv în baza acordului de readmisie, ci urmare faptului particular, concret al speței, al arestării pentru conducere fără permis, împrejurare care, conform legislației române constituie infracțiune, ori săvârșirea unei infracțiuni reprezintă o chestiune gravă, ce afectează ordinea și siguranța publică, în lumina legislației comunitare mai sus indicate.

Declarația dată de pârât de la Poliția de frontieră menționează măsura preventivă ce i s-a aplicat de către autoritățile judiciare austriece și totodată motivul aplicării acesteia, ambii apelanți învederând că, în speță, comiterea unei infracțiuni, sancționată prin luarea unei măsuri preventive privative de libertate este de natură a afecta atât ordinea, cât și siguranța publică, în sensul normei comunitare, sentința tribunalului fiind nelegală în raport de cele expuse.

Prin Decizia nr. 102/ AP din 17 septembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelurile declarate de Direcția Generală de Pașapoarte și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, menținând soluția și motivarea instanței de fond, potrivit cu care prima instanță a stabilit corect faptele care au determinat returnarea pârâtului, apreciind că, prin comportamentul său, conducerea fără permis a unei unei autovehicul pe teritoriul unui alt stat,nu constituie - contrar celor susținute în motivele de apel- o amenințare a ordinii și siguranței publice și nu s-a dovedit existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.

Împotriva deciziei Curții de Apel Brașov au declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și Ministerul Public - Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Brașov, invocând critici comune, încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că instanțele au făcută o aplicare greșită a art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei cirulații a cetățenilor români în străinătate, raportat la infracțiunea săvârșită de pârât, au ignorat dispozițiile art. 40 din același act normativ, cât și cuprinsul legislației comunitare, respctiv art. 27 din Directiva nr. 2004/38/ CE.

În ceea ce privește motivarea eronată a instanțelor, potrivit căreia Direcția Generală de Pașapoarte, în calitate de reclamantă nu a făcut dovada rămânerii definitive a sentinței instanței de fond, nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007, recurenții au arătat că, în considerarea prevederilor art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 "exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) și (5) ale aceluiași articol nu suspendă executarea hotărârii instanței", astfel încât pârâtul avea obligația de a nu intra pe teritoriul Austriei, deoarece dreptul la liberă circulație pe teritoriul acestei țări, îi fusese restrâns prin sentința civilă mai sus amintită.

Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru consideretele ce succed.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din aceast act normativ, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini, apreciind de la caz la caz.

Restrângerea, suspendarea dreptului oricărui cetățean la libera circulație sunt cazuri de excepție, prevăzute expres de lege și reglementate stric de legiuitor.

Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora. Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proportionalitătii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Potrivit art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, incident în cauză, exercitarea de către o persoană a dreptului la liberă circulație în străinătate se suspendă, in următoarele condiții:

a) este învinuită sau inculpată într-o cauză penală și a fost dispusă instituirea unei măsuri preventive în condițiile C. proc. pen.,

b) a fost conadamnată și are de executat o pedeapsă privativă de libertate ceste internată într-un centru de reeducare sau într-un institut medical - educativ, în condițiile legii penale,

d) nu a respectat măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, dispusă în condițiile prezentei legi.

În acest sens este de observat că instanțele de fond și apel au pronunțat soluții nelegale.întrucât prin sentința nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, secția civilă, i s-a restrâns pârâtului A.L.C., exercitarea dreptului la liberă circulație în Austria pentru o perioadă de 2 ani, de la pronunțarea hotărârii, aceasta fiind executorie de drept.

În atare situație, cum conduita infracțională a pârâtului a persistat, se constată de Înalta Curte că se impune casarea hotărârilor pronunțate, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ. și, pe fond .admiterea acțiunii formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în sensul suspendării exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație, pe o perioadă de 3 ani, pentru ca prin activitatea sa să nu aducă atingere ordinii publice, securității publice și în vederea prevenirii faptelor penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Casează Decizia nr. 102/ Ap din 17 septembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și sentința nr. 207/ D din 6 august 2009 a Tribunalului Brașov, secția civilă.

Admite acțiunea și dispune suspendarea exercitării dreptului pârâtului A.L.C. la liberă circulație în Austria, pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data pronunțării prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședința publică,astăzi 9 martie 2010.