Civil vs. commercial jurisdiction and mandatory prepayment of judicial fees in insolvency proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice rejected the plaintiff's appeal, leaving in force the lower court's decision that dismissed the lawsuit for insufficient payment of judicial fees. The dispute involved a company in bankruptcy proceedings suing individuals for damages and the return of a restaurant, claiming that under the Bankruptcy Law, the obligation to prepay court fees did not apply. The decisive legal basis was the irrevocable determination that the action was civil in nature (established by a prior decision resolving a negative conflict of jurisdiction between civil and commercial sections), which mandated strict compliance with the mandatory stamp duty requirements of the Law on Judicial Fees; the court held that the procedural order regarding the fee amount, which had not been challenged in administrative litigation, remained valid and enforceable despite the defendant's status in insolvency proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Civil vs. commercial jurisdiction and mandatory prepayment of judicial fees in insolvency proceedings: Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menționând numai că, procesul este comercial, iar societatea fiind în procedura de faliment obligația de a timbra este nelegală, raportat la dispozițiile Legii nr. 64/1995.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. D.S. SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâții B.N., B.E., B.R., H.L. și L.M., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.400.000.000 lei reprezentând despăgubiri, respectiv contravaloarea lucrărilor de construcție, renovare și îmbunătățiri ale restaurantului al cărui proprietar este.
Ulterior, acțiunea a fost completată solicitându-se restituirea imobilului-restaurant, înscris în C.F. 1236 Remetea Mare nr. top 1349-1350/1.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 854 din 20 septembrie 2002, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea, reținând că, reclamantul nu s-a conformat obligației stabilită de instanță de a timbra cererea cu suma de 58.345.000 lei și timbru judiciar de 50.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 19 din 24 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. D.S. SRL Timișoara prin lichidator judiciar P.P., împotriva sentinței civile nr. 854 din 20 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că natura acțiunii este civilă, lucru stabilit irevocabil în urma soluționării conflictului negativ de competență, fiind înlăturată astfel aplicarea dispozițiilor Legii nr. 64/1995. Ca atare, arată instanța conform obligațiilor imperative prevăzute de Legea nr. 146/1997, reclamanta era ținută a se conforma celor stabilite în acest sens prin încheierea din 12 iulie 2002, încheiere care nu a fost de altfel atacată în contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menționând numai că, procesul este comercial, iar societatea fiind în procedura de faliment obligația de a timbra este nelegală, raportat la dispozițiile Legii nr. 64/1995.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum în mod corect s-a apreciat prin hotărârea atacată, natura litigiului de față, a fost stabilită în mod irevocabil ca fiind civilă, în urma soluționării conflictului negativ de competență ivit pe acest temei, între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, secția comercială. În acest cadru Curtea de Apel Timișoara, secția comercială prin decizia civilă nr. 33/2002, a investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Timiș, secția civilă.
Așa fiind și cum nu a contestat-o în niciun mod, reclamanta trebuia să se conformeze dispoziției instanței privind timbrarea acțiunii, în raport de obiectul acesteia, de natură patrimonială, dedus judecății, în conformitate cu prevederile Legii 146/1997, referirea cu totul sumară, la modul general, din recursul declarat, la eventuala incidență în speță a prevederilor Legii nr. 46/1995 rămânând fără semnificație.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. D.S. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 19 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2004.