Withdrawal of appeal in revision proceedings treated as dismissal of action under civil procedure disposition rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a five-judge panel, took act of the appellant’s withdrawal from the judicial proceedings, thereby terminating the appeal process without examining the respondent’s exceptions regarding lack of capacity or admissibility. The dispute arose from an appeal against a prior decision of the same court, which had previously dismissed a revision request by the appellant against a Court of Appeal judgment in an administrative and fiscal litigation case. The decisive legal basis for the court's action was Article 406(1) of the Civil Procedure Code, which grants the plaintiff the right to renounce the lawsuit at any time; the court classified this withdrawal as a valid manifestation of the right of disposition that cannot be censored by the court, noting that it occurred after the appeal was served on the respondents but before the first hearing at which parties were legally cited, thus necessitating the termination of the process under Articles 237(2)(6) and 243 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 406 din Legea nr. 134/2010; Withdrawal of appeal in revision proceedings treated as dismissal of action under civil procedure disposition rules: Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin decizia nr. 6737 din 15 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 2217 din 23 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2980/2/2013 formulată de Asocierea F.C.C.A.A.S.
Împotriva deciziei sus menționate, invocând dispozițiile art. 513 alin. (6) din N.C.P.C., la data de 12 decembrie 2013, a declarat recurs revizuenta Asocierea F.C.C.A.A.S.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, formând obiectul Dosarului nr. 5921/1/2013.
La data de 21 ianuarie 2014, recurenta Asocierea F.C.C.A.A.S. a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecată, invocând dispozițiile art. 406 C. proc. civ.
Intimata S.B.M.B.H. a atașat la dosar întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepție: lipsa capacității de folosință și a capacității de exercițiu în ceea ce o privește pe recurentă, lipsa calității de reprezentant în ceea ce privește societatea A.B.G.M.B.H., precum și inadmisibilitatea căii de atac a recursului.
Având în vedere poziția exprimată de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”.
Sub acest aspect, este de observat că, în situația dată, manifestarea de voință în sensul de a renunța la judecată reprezintă o desistare, o manifestare a dreptului de dispoziție al părților în sensul reglementat expres de prevederile art. 9 alin. (3) teza I din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ce nu poate fi supusă cenzurii instanței.
Pe de altă parte, se reține că, în art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt prevăzute două situații, în funcție de faptul dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată sau dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment.
În speță, se constată că renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea recursului către intimați, dar înainte de primul termen la care părțile sunt legal citate, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. (2) pct. 6 teza I și ale art. 243 teza I din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., urmează a se lua act de această împrejurare care pune capăt procesului, fără a se mai impune examinarea excepțiilor invocate de intimate.
Așa fiind, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de A.F.C.C.A.A.S., împotriva deciziei civile nr. 6737 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3702/1/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2014.