Cocaine trafficking convictions quashed and remanded for retrial over evidence-law challenges

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 15 din 15 ianuarie 2013, a hotărât următoarele:

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.R. la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.R. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 16 ani (șaisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V.R., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 340 din 16 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 6662 din 25 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, în final, inculpatul V.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul V.M., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata S.F.A., la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata S.F.A. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 12 ani (doisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpata S.F.A., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.T.Șt., la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.T.Șt. să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpatul P.T.Șt., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 9 comprimate care conțin MDMA, rămase din 11 comprimate ecstasy, indisponibilizată la I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022006 din data de 03 ianuarie 2012, 13 comprimate care conțin MDMA, rămase din 15 comprimate ecstasy indisponibilizate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022005 din data de 03 ianuarie 2012, cantitatea de 223,33 grame cocaină și 5,05 grame cocaină, rămase din cantitatea de 229,08 grame cocaină indisponibilizată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022007 din data de 03 ianuarie 2012, cantitatea de 177,88 grame cannabis și 6 grame cannabis, rămase din cantitatea de 6,72 grame cannabis indisponibilizată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0022388 din data de 24 mai 2012.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.800 lei provenită din fondurile D.C.C.O., primită de inculpatul P.T.Șt., în schimbul vânzării cantității de 36 comprimate ecstasy, sumă care nu a fost recuperată în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv a unui cântar electronic ce a fost ridicat de la inculpatul P.T.Șt. și depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0022387 din 24 mai 2012. și a unui grinder metalic (aparat folosit în mărunțirea mugurilor de cannabis)

S-a dispus restituirea, către inculpați, a următoarelor bunuri: a unui telefon marca Samsung cu seria IMEI 359780/04/291968/2 ce conținea o cartelă V. cu seria 108261733809; un telefon marca Nokia cu seria IMEI 359043/04/584201/7; o cartelă SIM V. cu seria 108217539946, ce au fost ridicate de la inculpatul P.T.Șt. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0087513 din 24 mai 2012;

- un telefon marca Nokia model 1616-2 cu seria IMEI 356242/04/984896/1 ce conținea cartela C. seria 8940030611507659248; un telefon mobil marca N. model C3-00 CU SERIA imei 355933/04/337685/7 ce conținea cartela SIM Frog cu seria 8940030311005425016; o cartelă SIM Vectone Mobile cu seria 43150000010354547; telefonul mobil N. model 1616-2 cu seria 358633/04/478019/1 ce conținea cartela SIM C. cu seria 8940030711609106450; cinci cartele SIM: marca Ortel Mobile Nederland cu seria 46247882502, Frog cu seria 8940030211002501688 și O. cu seria 0902150049083P0468, C. cu seria 8940030211600153015; V. cu seria 004266663952; un telefon mobil marca S. model SGH-X510 cu seria IMEI 352650/01/995808/7 ce conținea o cartela SIM C. cu seria 8940031110630894979; un telefon mobil marca ZTE-GS302 cu seria IMEI 356693040738652 și un telefon mobil marca Nokia model C3-00 cu seria IMEI 355933/04/061045/6 ce conținea o cartelă SIM C. cu seria 8940030711609106732, ce au fost ridicate de la adresa unde locuiau inculpații V.R., V.M. și S.F.A. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0087514 din 24 mai 2012.

- un telefon marca S. model GT-E 1230 cu seria IMEI 358735/04/356608/1 ce conținea cartela SIM V. cu seria 108207639227; un telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu seria IMEI 354656/04/724443/0 ce conținea cartela SIM O. cu seria 1008240067744H2G7; un telefon marca Samsung model GT-E 1050 cu seria IMEI 359579/04/017360/1 ce conținea cartela SIM V. cu seria 108217404539; un telefon marca N. model 500 cu seria IMEI 357924/04/627725/7 ce conținea cartela SIM C. cu seria 505229976100 și un telefon marca N. model N8 ce conținea cartela SIM O. cu seria 1008140277013, bunuri ce au fost depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0087512 din 24 mai 2012.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații V.R., V.M. și S.F.A. la plata a câte 9.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul P.T.Șt. la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 2191/D/P/2011 din 18 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului V.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen., toate cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.; inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și inculpata S.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din aceeași lege, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.; inculpatul P.T.Șt. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din aceeași lege, cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.

În esență, actul de trimitere în judecată a reținut că inculpatul V.R. în perioada 24 - 25 noiembrie 2011 a procurat din Olanda cantitatea de 229,08 grame cocaină pe care, prin intermediul concubinei sale, inculpata S.F.A. a depus-o, disimulat într-un troler pe cala autocarului cu destinația România de unde a fost preluată de coinculpată.

Inculpatul V.M., fratele inculpatului V.R. a ajutat pe acesta din urmă să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, supraveghind transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam – Sebeș.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală, și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora sens în care a reținut:

La data de 25 noiembrie 2011, lucrători din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că inculpații V.R. și S.F.A. urmau să introducă în țară o cantitate relativ mare de droguri.

Astfel, procedându-se la interceptarea și înregistrarea autorizată a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de către inculpații P.T.Șt. zis „P.”, V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.”, a rezultat că la data de 23 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00, inculpații V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.” au părăsit Municipiul București cu destinația Amsterdam - Olanda, cu scopul de a procura și introduce în țară droguri de mare risc, respectiv cocaină.

Înainte de a pleca din București, la 23 noiembrie 2011 ora 16,19, inculpații V.R. și P.T.Șt. au purtat o discuție telefonică, din care rezultă că inculpatul P.T.Șt. se afla în posesia unei cantități de droguri pe care încerca să o vândă, iar banii obținuți urma să-i dea inculpatului V.R. Cu ocazia aceleași discuții telefonice, inculpații V.R. și P.T.Șt. zis „P.” au stabilit să se întâlnească la locuința acestuia din urmă, pentru a discuta personal detalii privind plecarea inculpatului V.R. la Amsterdam.

La data de 23 noiembrie 2011, ora 22,02, inculpatul V.R. i-a trimis inculpatului P.T.Șt. zis „P.” un SMS cu „S.F.A. Amsterdam”, ceea ce însemna că inculpatul P.T.Șt. zis „P.”, prin serviciul Western Union urma să-i trimită o sumă de bani în Amsterdam pe numele inculpatei S.F.A.

La data de 25 noiembrie 2011, când inculpații V.R., S.F.A. și V.M. zis „F.” se aflau în Amsterdam, inculpatul P.T.Șt. zis „P.” i-a comunicat inculpatului V.R. numele persoanei prin intermediul căreia i-a trimis suma de 300 euro la Amsterdam și codul de expediere a banilor. Persoana folosită în expedierea banilor se numește P.D.C., fiind posibil o rudă apropiată inculpatului P.T.Șt.

În discuțiile telefonice purtate la 25.11 2011, între inculpații V.R. și P.T.Șt. zis „P.”, acesta din urmă îi cerea în mod insistent primului să-i procure și lui droguri, denumite codat „M. a”, însă inculpatul V.R. încerca să-i explice că „Nu promit, am dat deja banii, încerc pe datorie să văd ce pot face”, ceea ce însemna că inculpatul V.R. plătise cocaina și aștepta să-i fi adusă. La 25 noiembrie 2011, ora 16,47, inculpatul V.R., folosind o cartelă telefonică de Olanda, l-a sunat pe inculpatul P.T.Șt., iar acesta din urmă i-a cerut „ … măcar 50-100 … adu-mi ceva … le-am promis la ăștia … să le închid gura la ăștia…”, referindu-se posibil la 50-100 grame cocaină sau 50-100 comprimate ecstasy. În continuarea discuției, inculpatul V.R. i-a spus că „Băi, Șt. ești nebun ? Crezi că n-aș vrea ? Dacă știam de la început. Când am plecat, te-am întrebat și ai zis nu … Așa mi-ai zis în fața scării….”, inculpatul V.R. făcând referire la data de 23 noiembrie 2011, când înainte de a pleca din București l-a vizitat pe inculpatul P.T.Șt. zis „P.”.

În dimineața de 26 noiembrie 2011, s-a reținut că inculpatul V.R., aflat în Amsterdam împreună cu inculpații S.F.A. și V.M. zis „F.”, intrase în posesia a 229,08 grame cocaină, droguri de mare risc ce au fost disimulate într-un troler.

La aceeași dată, ora 08:00, inculpata S.F.A. s-a deplasat în stația firmei E. din Amsterdam, unde se afla parcat autocarul, condus de martorul L.V.D., autocar ce urma să efectueze cursa spre România. Inculpata S.F.A., prezentându-se sub numele fals de N.L., i-a dat martorului L.V.D. trolerul în care se afla disimulată cocaina, spunându-i martorului că tot ea va ridica trolerul de la Sebeș, întrucât se întoarce în țară pe cale aeriană.

Martorul L.V.D. a depozitat trolerul în cala autocarului și i-a dat inculpatei S.F.A. numărul de telefon folosit pe autocar, pentru a păstra legătura cu aceasta și a anunța-o cu privire la ora când autocarul va ajunge la Sebeș.

În stația din Amsterdam, inculpatul V.M. zis „F.” s-a urcat în același autocar, pentru a supraveghea transportarea în siguranță a trolerului ce conținea cocaina până în localitatea Sebeș, unde drogurile de mare risc urmau să fie preluate de inculpații V.R. și S.F.A.

În continuare, la data de 26 noiembrie 2011, inculpații V.R. și S.F.A. au părăsit orașul Amsterdam și în noaptea de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 01:00, cu autoturismul marca Opel Vectra, au intrat în țară prin P.T.F. Nădlac și s-au deplasat până la Sebeș, unde au rămas în așteptarea autocarului.

La data de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 08:30, autocarul, condus de martorul L.V.D. a intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, iar în stațiile din localitățile Arad și Deva, inculpatul V.M. zis „F.” a supravegheat atent cala autocarului, urmărind călătorii care preluau bagajele, conform procesului verbal întocmit în cauză de inspectorul de poliție care la frontieră a urcat în autocar, în scopul supravegherii acestui inculpat.

La 27 noiembrie 2011, orele 11:25 și 13:04, inculpata S.F.A. l-a sunat pe martorul L.V.D., iar acesta i-a spus că autocarul va ajunge la Sebeș în jurul orei 14:00. În cele două discuții telefonice pe care le-a purtat cu martorul L.V.D., inculpata S.F.A. s-a prezentat sub numele fals de „L.”.

La 27 noiembrie 2011, în jurul orei 14:00, autocarul a staționat la Sebeș, iar inculpata S.F.A. a preluat de la martorul L.V.D. trolerul în care se afla cocaina. Inculpatul V.M. zis „F.” și-a continuat deplasarea cu autocarul până în localitatea Sibiu, de unde urma să fie preluat de fratele său, inculpatul V.R.

După ce a intrat în posesia trolerului, inculpata S.F.A. s-a deplasat spre autoturismul marca Opel Vectra, staționat în apropierea autocarului, autoturism în care se afla inculpatul V.R. Inculpata S.F.A. a depozitat trolerul în portbagaj și s-a urcat pe scaunul din dreapta față, după care inculpatul V.R. a pus autoturismul în mișcare, deplasându-se spre Sibiu, de unde urma să-și preia fratele.

Lucrătorii de poliție nu au intervenit în autogara din Sebeș, intenția fiind aceea de a-i supraveghea pe inculpații V.R. și S.F.A. până la Sibiu, de unde aceștia din urmă trebuiau să-l preia și pe inculpatul V.M., intenționându-se surprinderea în flagrant a celor trei inculpați, conform susținerilor din rechizitoriu.

Prezența mai multor autoturisme în apropierea autogării unui oraș mic (Sebeș), într-o zi de duminică, când traficul rutier este redus, a creat suspiciuni inculpatului V.R., sporindu-i vigilența. Pe traseul Sebeș – Sibiu, inculpatul V.R. s-a convins de prezența lucrătorilor de poliție și a accelerat viteza, timp în care inculpata S.F.A. s-a deplasat pe bancheta din spate a autoturismului, a înlăturat spătarul banchetei, a pătruns în portbagajul autoturismului și din troler a scos pachetul ce conținea cantitatea de 229,08 grame cocaină, pachet pe care l-a aruncat vis-a-vis de o benzinărie „P.”, situată la 10 km de ieșirea din Sebeș, pe drumul spre Sibiu.

O parte din lucrătorii de poliție au oprit în apropierea locului unde s-a observat aruncarea coletului, iar restul lucrătorilor de poliție au continuat urmărirea autoturismului condus de inculpatul V.R. pe o distanță de aproximativ 1 km. După oprirea autoturismului Opel Vectra și imobilizarea inculpaților V.R. și S.F.A., s-a verificat interiorul autoturismului, constatându-se că trolerul de culoare neagră, pe care inculpata S.F.A. l-a preluat din Sebeș, din cala autocarului, se afla în portbagajul autoturismului, dar avea fermoarul deschis, iar interiorul era răvășit.

Lucrătorii de poliție au efectuat căutări în zona unde inculpații V.R. și S.F.A. au aruncat pachetul, dar la data de 27 noiembrie 2011 nu a fost găsit coletul aruncat. Starea de oboseală acumulată de lucrătorii de poliție (pentru a parcurge aproximativ 600 km și a ajunge la Nădlac în dimineața de 27 noiembrie 2011) și având în vedere că era vorba de un câmp cu vegetație crescută, cu aria de căutări extinsă, iar lumina naturală nu permitea o căutare prelungită, s-a amânat continuarea căutărilor pentru una din zilele următoare.

În timp ce lucrătorii de poliție efectuau căutări la aproximativ 100 metri de benzinăria „P.”, martora F.E.C., angajată a benzinăriei, s-a apropiat de echipajele de poliție și a confirmat faptul că a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă a fost aruncat un pachet, cu mențiunea că autoturismul marca Opel Vectra cu care inculpatul V.R. a intrat în țară în noaptea de 27 noiembrie 2011 și pe care l-a condus pe traseul Sebeș - Sibiu era de culoare închisă, respectiv vișinie.

Întrucât la data de 27 noiembrie 2011, nu a fost găsit coletul aruncat de inculpații V.R. și S.F.A., aceștia au fost lăsați să-și continue deplasarea.

În paralel, inculpatul V.M. zis „F.” s-a deplasat cu autocarul condus de martorul L.V.D., până în localitatea Sibiu, unde a coborât din autocar și a rămas în așteptarea inculpaților V.R. și S.F.A., fără a cunoaște faptul că aceștia au fost opriți de lucrătorii de poliție.

La data de 27 noiembrie 2011, după ora 16:30, inculpații V.R. și S.F.A. au purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul V.M. zis „F.” și, în mod insistent, i-au cerut să părăsească orașul Sibiu cu un taxi, comunicându-i totodată că au fost opriți de lucrătorii de poliție. Din Sebeș și până în momentul imobilizării, inculpații V.R. și S.F.A. au observat autoturismele folosite de lucrătorii de poliție și în discuția telefonică de la ora 16:45, inculpata S.F.A. îl atenționa pe inculpatul V.M. zis „F.”, cerându-i să se verifice și să fie atent la anumite mărci și culori de autoturisme.

Inculpații V.R. și S.F.A. nu și-au continuat deplasarea spre București, ci s-au întors spre localitatea Deva, după care au părăsit țara.

De asemenea, la 27 noiembrie 2011, ora 17:21, inculpatul V.R. l-a sunat pe inculpatul P.T.Șt. și i-a cerut să-i expedieze de urgență bani la Deva, tot pe numele inculpatei S.F.A.. În continuarea discuției, inculpatul V.R. i-a spus inculpatului P.T.Șt. că are „probleme mari, serioase” și, de asemenea, l-a sfătuit să „nu te mai cerți cu nimeni, ai înțeles? Absolut cu nimeni, cu nimeni, cu nimeni. Da?.. Adică stai liniștit, stai liniștit…”, ceea ce însemna că-l avertiza să nu mai vândă droguri nimănui.

În perioada 27-28 noiembrie 2011, inculpatul V.R. a purtat numeroase discuții cu fiul său V.A.G., prin care îi cerea să arunce toate telefoanele din casă, să rupă cartelele și să facă curat la medicamente, ceea ce poate denota fie faptul că dorea să înlăture orice posibilă urmă care să-l incrimineze ori exista posibilitatea să mai fi avut în locuință alte droguri. În discuția telefonică din 27 noiembrie 2011, ora 23:14, inculpatul V.R. îi spunea fiului său „A.” că „era să mă nenorocesc pe viață … (adică să fie depistat transportând cocaina). Sunt vai de capul meu și nu mai pot să vin acasă o perioadă …. Te duci pe Magheru, la Western Union, pui banii … pe numele lui A. … S.F.A., Budapesta, Ungaria…”.

Având în vedere numeroasele convorbiri telefonice purtate de inculpații V.R. și S.F.A. în perioada 27-28 noiembrie 2011, ulterior opririi lor în trafic, procesul verbal de flagrant, faptul că martora F.E.C. a observat momentul când din autoturismul în care se aflau inculpații V.R. și S.F.A. s-a aruncat un obiect de culoare închisă, precum și înregistrările efectuate de lucrătorii din cadrul Serviciului Flagrant, ce au sprijinit activitățile desfășurate de lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog, prin ordonanța procurorului din 30 noiembrie 2011, s-a dispus ca lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog să se deplaseze pe DN1, pe ruta Sebeș – Sibiu și să efectueze verificări amănunțite vis a vis de benzinăria „P.”, în zona bornei kilometrice 349, unde existau indicii clare că la data de 27 noiembrie 2011 inculpații V.R. și S.F.A. au aruncat un colet cu droguri.

La data de 01 decembrie 2011, lucrătorii de poliție s-au deplasat în zona indicată de procuror în ordonanța de delegare și în urma unor căutări amănunțite, a fost găsit un pachet ce conținea o substanță albă, pulverulentă, ce era ambalată în folii de plastic și învelită la exterior cu bandă adezivă, tip scotch. În prezența martorului asistent S.L.I., pachetul găsit a fost sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr. 50136 și predat laboratorului pentru analize. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 145027 din 12 ianuarie 2011, pachetul conținea 229,08 grame cocaină, cu o concentrație de 37,37 %.

Tribunalul a constatat că cei trei inculpați au pregătit atent săvârșirea infracțiunii, fiecare avea rolul său prestabilit în activitatea infracțională, iar plecarea la Amsterdam a avut un scop precis, acela de a procura cocaină și a o aduce în țară în scopul vânzării, aspecte ce rezultă fără dubiu din convorbirile inculpatului V.R. cu coinculpatul P.T.Șt. analizate anterior.

Inițial, în faza de urmărire penală, cei trei inculpați și-au exercitat dreptul la tăcere, primele declarații pe care le-au dat fiind la momentul învestirii judecătorului cu propunere de arestare preventivă, ocazie cu care au negat săvârșirea infracțiunii.

În cursul cercetării judecătorești, inculpații au fost audiați, aceștia păstrându-și poziția de nerecunoaștere a infracțiunilor, însă, nefiind în măsură să lămurească aspecte secvențiale ale situației de fapt care se contrazic flagrant cu poziția lor procesuală.

Astfel, toți cei trei inculpați au prezentat ca motiv al deplasării lor la Amsterdam acela al unei vizite la familia coinculpatei unde, apărând o serie de disensiuni, li s-a cerut să plece, moment în care V.R. și S.F. au decis să se reîntoarcă în România, cu autoturismul lor, iar V.M. cu autocarul firmei E., întrucât se certase cu fratele său.

În acest punct, a arătat Tribunalul, a apărut o fractură în apărarea inculpaților, pentru că în condițiile în care apăruseră aceste disensiuni, între cei doi inculpați, frați, nu se explica de ce totuși V.R. i-a cumpărat fratelui său biletul pentru transportul cu autocarul, iar după oprirea în trafic a lui V.R. și S.F., cei doi l-au contactat pe V.M., atrăgându-i atenția că este urmărit și dându-i indicații în legătură cu ceea ce trebuie să facă.

Faptul că, în aceeași dimineață, la același autocar cu care se deplasa V.M. în România, a fost depus trolerul de către S.F., nu este o simplă coincidență, ci vine să demonstreze modul în care cei trei au organizat și pregătit săvârșirea infracțiunilor, V.R. și S.F. nedorind să riște, să se întoarcă în România cu droguri asupra lor, dar în același timp plasându-l în autocar pe V.M. pentru a supraveghea trolerul la opririle autocarului creând aparența prezenței întâmplătoare a acestuia în mijlocul de transport, cu atât mai mult cu cât au făcut cunoscută acea disensiune intervenită între ei.

Că lucrurile nu se desfășurau în limita normalității a fost demonstrată și de explicația total lipsită de veridicitate pe care inculpații V.R. și S.F. au dat-o în fața judecătorului față de motivul pentru care aceasta din urmă a depus trolerul la autocar în condițiile în care, în paralel, cei doi s-au deplasat în România cu mașina personală. Explicația acestora legată de faptul că trolerul nu a mai încăput în mașină pentru că au avut bagaje pe care trebuiau să le lase unor prieteni, în versiunea inculpatului V.R., respectiv a unor rude, în versiunea inculpatei S.F., la Viena, persoane pentru care inculpații nu au putut să dea date de identificare decât niște prenume, iar locul predării a fost unul evaziv „la ieșirea din Viena spre Budapesta la o benzinărie”, nu a putut fi primită și nici nu a fost probată în vreun fel de către inculpați.

Un alt argument care demonstrează precauția inculpaților a constat în aceea că, la predarea trolerului, inculpata S.F.A. s-a prezentat sub o altă identitate, N.L., prezentând un act de identitate cu acest nume și având fotografia inculpatei. Apărările inculpatei au fost legate de evitarea stârnirii geloziei concubinului său în ipoteza în care ulterior predării bagajului, șoferul L.V. i-ar fi făcut avansuri telefonice, deși a arătat că pe șofer nu-l mai văzuse niciodată până atunci și nici nu știa că ar fi obișnuit să facă avansuri. Este evident că o asemenea apărare nu numai că nu este credibilă, dar tinde spre ridicol, în condițiile în care o persoană nu s-ar expune riscului de a folosi o carte de identitate falsă doar pentru a evita o situație ipotetică, aceea ca o persoană pe care pretinde că nu o cunoaște să nu-i facă ulterior avansuri, întrucât concubinul său este gelos. În realitate, fiecare dintre cei trei inculpați a încercat să se expună cât mai puțin, V.R. nedeplasându-se la autocar să predea trolerul și rămânând în mașină, V.M. părând un simplu călător în acel autocar iar S.F. folosind acest act de identitate fals tocmai ca, în eventualitatea în care ar fi fost prins coletul, organele judiciare să se îndrepte spre o ipoteză greșită.

Plecând de la declarațiile coinculpaților, pentru a nu se îndepărta de aspectele ce țin de modul minuțios de pregătire a faptelor, Tribunalul a apreciat că se impune a se mai lămuri un aspect legat de momentul preluării drogurilor la Sebeș, în timp ce coinculpatul V.M. avea bilet până la Sibiu, deși conform propriilor declarații se deplasa la București.

La întrebările judecătorului fondului, în legătură cu motivul pentru care au preluat trolerul la Sebeș și nu în altă locație, spre exemplificare București-ul, care era localitatea în care se deplasau cei doi, explicația celor doi inculpați a fost aceea că intenționau să se oprească la niște prieteni de-ai lor care locuiau, conform declarației inculpatei S.F.A., în apropiere de Sibiu, fără a cunoaște numele localității, urmând ca acesta să-i fie comunicat telefonic, pentru ca pe finalul declarației să arate că, de fapt, nu o sunase deloc pe prietena ei, fusese doar o discuție de principiu și ei luaseră hotărârea conform căreia urmau să o sune, fără să fie ceva stabilit cert. Inculpatul V.R. a precizat că prietenii la care urmau să oprească locuiau într-o localitate între Sebeș și Sibiu, dar a uitat numele localității.

Astfel, Tribunalul a arătat că aceste susțineri sunt neveridice în condițiile în care inculpații nu sunt în măsură să dea elemente clare de identificare a locației motivând ba că au uitat numele localității, ba că nu știau și urmau să-l afle pentru a face o vizită care nu era prestabilită, realitatea fiind că cei doi au ales această locație după intrarea în țară excluzând preluarea trolerului în frontieră, pericolul expunerii fiind mult prea mare, dar nici nu au dorit să lase transportul până la București, considerând probabil că drogurile sunt mai în siguranță în propria mașină decât într-un autocar despre care este cunoscut faptul că pe teritoriul României efectuează opriri și staționări dese.

Pe cale rutieră, distanța Amsterdam – Nădlac este de 1616 km care, cu o viteză de aproximativ 100 km/h, care poate fi parcursă în 16 ore. Inculpații V.R. și S.F.A. au intrat în țară în noaptea de 27 noiembrie 2011 ora 01:00, adică la interval de 17 ore de la ora când inculpata S.F.A. a pus la cala autocarului trolerul în care se afla ascunsă cocaina. Din aceste simple calcule matematice, rezultă că inculpații V.R. și S.F.A. au părăsit orașul Amsterdam la 26 noiembrie 2011, la scurt timp după ora 08:00. Intenția inculpatului V.R. a fost de a ajunge la Sebeș, cu mult înaintea autocarului și de a rămâne în așteptare un anumit interval de timp, pe care el l-a considerat suficient de a verifica zona și a se convinge că nu exista pericolul depistării.

Deși la data de 26 noiembrie 2011, când a pus la autocar trolerul ce conținea cocaina, inculpata S.F.A. i-a spus martorului L.D. că se va întoarce în țară pe cale aeriană, ea împreună cu inculpatul V.R. au intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, cu un autoturism marca Opel Vectra.

Fiind ascultat, martorul L.V.D. (șoferul autocarului), în ambele faze ale procesului penal, a arătat că pe inculpata S.F.A. o cunoștea sub numele de N.L. și că a văzut-o pentru prima dată în stația din Amsterdam în martie 2011, când aceasta a pus la cala autocarului un troler, ce a fost ridicat de la Ploiești de două persoane, cu privire la care inculpata S.F.A. i-a spus că sunt părinții ei. De asemenea, martorul L.V.D. a arătat că, în septembrie 2011, tot la Amsterdam, inculpata S.F.A. a mai pus la cala autocarului un troler care a fost ridicat de la Făgăraș de către inculpatul V.M. zis „F.”. Martorul L.V.D. a declarat că ultima dată a văzut-o pe inculpata S.F.A. în dimineața de 26 noiembrie 2011, la Amsterdam, când aceasta a pus un troler, pe care tot ea l-a ridicat de la Sebeș. Martorul a arătat că în același autocar s-a urcat și inculpatul V.M. zis „F.”, acesta din urmă având biletul cumpărat din Amsterdam, cu destinația Sibiu. În prezența martorului asistent C.R., martorul L.V.D. i-a recunoscut de pe planșe foto pe inculpații S.F.A. (pe care până în momentul recunoașterii o știa sub numele de N.L.) și V.M. zis „F.”, pe care martorul a afirmat că îl mai văzuse o dată, când ridicase coletul de la Făgăraș. Declarațiile martorului L.V.D. au fost confirmate de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonie purtate la data de 27 noiembrie 2011 orele 11:25 și 13:04 între acesta și inculpata S.F.A., convorbiri în care martorul L.V.D. i se adresa inculpatei cu numele de „L.”, iar aceasta din urmă se prezenta la rândul ei sub acest prenume. Cu privire la verificarea trolerului, martorul a arătat că nu a verificat imediat bagajul, ci ulterior și în mod superficial, fără a constata ceva în neregulă.

La intrarea pe teritoriul României, conform procesului-verbal atașat, în autocar a urcat un inspector din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. care avea ca și atribuții supravegherea numitului V.M., aspect confirmat și de declarația martorului L.V.D. care a arătat că polițistul de frontieră i-a adus o doamnă spunându-i că este verișoara sa, la parchet aflând că aceasta este polițist. Din conținutul procesului-verbal indicat rezultă descrierea inculpatului V.M. care se coroborează cu imaginile înregistrate și redate pe suportul optic audio/video atașat la dosar, precum și faptul că între localitățile Arad și Deva la fiecare oprire inculpatul se dădea jos din autocar și supraveghea cu atenție cala autocarului în care se aflau bagajele călătorilor, urcând în autocar după ce călătorii care ajungeau la destinație își luau bagajele și ușa calei se închidea.

Prezența inculpatului V.M. în apropierea autoturismului a fost consemnată și prin depoziția martorului S.V., subcomisar de poliție, audiat în faza cercetării judecătorești, ca și participant la operațiuni, dar și prin depoziția martorului L.S., de asemenea, participant la operațiuni, care a arătat că până la Sebeș l-a văzut de mai multe ori coborând din autocar, stând de vorbă cu anumite persoane, dar având în raza vizuală cala autocarului, și a martorului M.I. care audiat în faza cercetării judecătorești, a arătat că inculpatul, la opririle autocarului se deplasa pe o distanță de 4 – 5 metri de acesta, dar din zona în care se poziționa avea acces vizual la cala autocarului.

În atare situație, Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului V.M. care, așa cum s-a arătat, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând doar că s-a deplasat întâmplător cu același autocar nu au putut fi primite existând suficiente probe legate de prezența sa în autocar, precum și de măsurile de supraveghere pe care acesta le întreprindea având în permanență contact vizual cu cala mijlocului de transport, unde era depozitat trolerul spre a asigura securitatea acestuia până la momentul preluării lui. Fără a-l putea incrimina, nefiind trimis în judecată, pentru alte acte materiale, dar cu valoare de indiciu privind contribuția sa și modul efectiv al participării sale, este cel semnalat de martorul L. vis-a-vis de preluarea de către acesta a unui alt colet depus de coinculpata S.F. la Amsterdam, la Făgăraș.

După preluarea trolerului inculpații V.R. și S.F.A. au realizat că sunt urmăriți, relevant în acest sens fiind declarațiile ofițerilor de poliție care au participat la operațiune, atât din cadrul B.C.C.O. cât și cei de la Operațiuni Speciale Timișoara, care au preluat autocarul de la intrarea în România și au continuat activitatea până la imobilizarea inculpaților.

Potrivit declarațiilor martorilor M.I. și L.S., după preluarea și transportarea trolerului la autoturismul Opel de culoare vișiniu, acest autoturism și-a început deplasarea efectuând manevre de verificare, deplasându-se pe străzi cu sens unic, pe „interzis”, intrând pe drumul național având ca sens de deplasare Sibiu. Aceste declarații au fost susținute și de imaginile înregistrate în timpul operațiunii, pe suport optic atașate la dosar, relevante fiind și discuțiile pe care ofițerii implicați în operațiune le-au purtat între ei prin stație și din care rezultă pe de o parte, modul în care aceștia se organizau dar și aspectele legate de deplasarea autoturismului inculpaților.

Conform declarațiilor acelorași martori, completată și de declarația martorului S.V., s-a primit ordin de blocare a autoturismului moment în care prin mijloace specifice s-a încercat oprirea acestuia, inculpatul V.R. reușind să spargă blocajul și continuând deplasarea cu o viteză mare, de 140 - 145 km/h, conform înregistrărilor aflate pe suportul magnetic, în declarația sa inculpatul arătând că la momentul la care a trecut prin dreptul benzinăriei rula cu o viteză de peste 120km/h.

Cei trei martori audiați în cauză și care au participat efectiv la activitățile de urmărire au arătat cum rulând cu această viteză mare, mașina inculpaților, s-a angajat în depășirea unui tir, mașina acestora fiind urmată de autoturismul V.P. în care se aflau martorii M.I. și L.S., întrucât primiseră ordin să-i blocheze, având mașina cea mai puternică, moment în care cei doi au arătat că au văzut prin luneta autoturismului condus de V.R. cum S.F. s-a întins spre bancheta din spate, a căutat ceva, apoi a revenit pe locul din față și pe geamul din dreapta față a aruncat un obiect ce poate fi descris ca fiind de culoare maro sau gri, de dimensiunile unei mingi de tenis și care se putea ține într-o mână. Martorii au arătat că nu au putut vedea exact locul unde a căzut pachetul pentru că viteza era foarte mare, dar au luat ca și reper „un cap de pod” din apropiere, moment în care martorul L.S. a anunțat prin stație că „s-a aruncat marfa”.

Contrar încercărilor apărării, la vizionarea CD-ului ce cuprindea imagini ale urmăririi operative a autoturismului inculpaților, de a face diverse analize vis-a-vis de existența unor inadvertențe între imaginile vizionate și declarațiile celor doi martori, Tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, imaginile vizionate confirmând faptul că în trafic, după ce se auzea pe înregistrare că viteza de rulare este de 140 km/h se observa cum rulează o mașină de culoare închisă (a inculpaților), apoi o dubiță albă urmată de autoturismul argintiu în care se aflau cei doi martori, polițiști la Serviciul de Operațiuni Speciale Timișoara. La un moment dat, dubița a fost depășită de ambele mașini, mașina de culoare închisă a intrat în depășirea tirului, mașina poliției, argintie, s-a angajat la rândul ei în depășirea tirului, moment în care prin stație unul din ocupanții acestui autoturism anunța că „marfa s-a aruncat”. S-a impus, pentru a elimina dubiile de care profită apărarea a se arăta că mașina pe care era montată tehnica de înregistrare video nu era mașina ce se afla în imediata apropiere a O., tocmai de aceea a avut posibilitatea să surprindă momentul depășirii autoturismelor, care temporal se suprapune cu momentul anunțării prin stație a aruncării drogurilor.

De remarcat este că potrivit mențiunilor din procesul-verbal întocmit în cauză, dar și din mențiunile declarațiilor celor trei martori, ulterior acestui moment, conform procedurilor, primele două mașini printre care și V.P. au continuat să-i urmărească pe cei doi inculpați, reușind să-i depășească și determinându-i să oprească mașina iar restul mașinilor implicate în operațiune au rămas în zona marcată pentru a căuta drogurile.

Aspectele legate de activitatea inculpatei S.F. în interiorul autoturismului finalizate cu aruncarea pachetului pe geam, așa cum au fost ele redate de cei doi martori oculari care le-au perceput, aflându-se la distanță foarte mică în spatele mașinii inculpaților, așa cum se vede și pe înregistrări, au fost confirmate și de faptul că la momentul opririi autoturismului acestuia și al percheziționării lui s-a descoperit pe bancheta din spate trolerul având fermoarul deschis, care părea a fi răvășit iar placajul care delimita portbagajul mașinii și habitatul mașinii era dat la o parte (declarația martorului S.V., aspect confirmat și prin declarația martorului M.I. care a arătat că a văzut un bagaj deschis în mașină. În același sens, a declarat și martorul G.A.C., care a participat la verificarea mașinii inculpaților și care a confirmat faptul că era deschis hayonul din spate al mașinii așa încât se putea comunica între portbagaj și habitatul mașinii, mașina era răvășită.

Toate aceste elemente au fost redate în procesul-verbal încheiat la momentul operațional al opririi în trafic a mașinii inculpaților și a percheziționării ei, proces verbal pe care persoanele în cauză, inclusiv inculpații l-au semnat.

Ulterior, apărarea, a contestat semnăturile acestui proces-verbal și în încercarea de a demonstra faptul că semnăturile nu le aparțin au depus la dosarul cauzei un raport de expertiză grafică extrajudiciară ale cărui concluzii sunt că semnăturile de la rubrica „persoane în cauză” din procesul-verbal nu au fost executate de V.R. și S.F.A.

Cu privire la această apărare, Tribunalul a înlăturat-o pentru mai multe considerente, în primul rând având în vedere faptul că ne aflăm în fața unei expertize extrajudiciare, neautorizată de instanța de judecată și care nu a fost efectuată de I.N.C., autoritate competentă în materie, iar pe de altă parte, se poate observa că cele două semnături efectuate pe paginile procesului verbal nu conțin elemente grafice pe baza cărora potrivit doctrinei, dar și jurisprudenței în materie să permită formularea unei concluzii certe de stabilire a autenticității sau neautenticității semnăturilor. Ca o ultimă observație legată de acest aspect, s-a arătat faptul că, este foarte probabil ca în contextul în care inculpații au acționat în mod organizat, preventiv să-și „fi pregătit” eventuale formule cu care să semneze în eventualitatea în care erau nevoit să o facă și care, la un eventual control comparativ cu adevăratele semnături de pe înscrisuri autentice să conducă la o concluzie de genul celei formulate de expertul în cauză.

Revenind la momentul aruncării drogurilor, Tribunalul a arătat că nu pot fi ignorate, din punct de vedere probator, depozițiile martorei F.E.C. care, în faza de urmărire penală, a declarat în mod constant că la data de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 14:30, a observat cum dintr-un autoturism de culoare închisă (referire la autoturismul marc O.V. condus de inculpatul V.R.), care circula cu o viteză foarte mare pe traseul Sebeș – Sibiu a fost aruncat un obiect de culoare închisă. Martora a declarat că autoturismul de culoare galbenă (era unul din autoturismele folosite de lucrătorii de poliție), care se afla în urmărirea celui de culoare închisă a oprit și mai mulți bărbați (lucrători de poliție) au coborât, verificând zona în care se aruncase pachetul.

În faza cercetării judecătorești, această martoră a fost reaudiată și, chiar dacă pe alocuri, declarația acesteia conținea elemente care ar putea să fie interpretate ca și elemente de confuzie, instabilitate, trebuie constatat că elementele esențiale au fost descrise de martoră în concordanță cu primele ei declarații, păstrându-se rezerva unei persoane care nu s-a confruntat până la acest moment cu calitatea de martor și cu specificul unei cercetări judecătorești în care toate părțile implicate au posibilitatea să formuleze, diferit și repetitiv întrebări. Este cert că martora a descris momentul în care din autoturismul de culoare închisă, vișinie, a văzut cum „zboară” un obiect de culoare închisă, pe care chiar dacă nu l-a putut descrie, în raport de poziția vehiculului a arătat că l-a văzut poziționat deasupra acestuia în partea dreaptă a drumului și că era de culoare închisă. Chiar dacă martora a descris că inițial a crezut că este vorba de un accident între acest autoturism și L. galben din spatele lui și a avut percepția că obiectul care a zburat în aer era bara de la autoturism, trebuie avut în vedere contextul în care aceasta a surprins momentul în condițiile în care a arătat că se afla întâmplător în fața benzinăriei, a văzut autoturismele care rulau cu viteză foarte mare, cu mențiunea că distanța era de 50 - 60 m între ea și locul unde se aflau mașinile.

Apărările inculpaților, vis-a-vis de faptul că martora a declarat că în urma mașinii inculpaților se afla un L. galben și că, potrivit declarațiilor celorlalți martori și imaginilor vizionate, acesta nu a apărut în imediata apropiere a autoturismului inculpatului, nu a putut fi primită ca un element de valoare probatorie însemnată, în condițiile pe care le presupune o asemenea operațiune în care au fost implicate mai multe mașini, în care rulajul acestora suportă modificări și schimbări în coloana respectivă, pentru a nu se deconspira, în condițiile în care viteza de rulare era mare și aproape concomitent cu aruncarea pachetului mașina argintie a poliției a depășit mașina inculpaților și s-a poziționat în fața acesteia spre a opri, lucru care este posibil să fi scăpat din aria vizuală a martorei (la o viteză de 140 km/h, ochiul uman surprinde imagini în unități temporale secvențiale). Faptul că martora a văzut L. galben oprit nu exclude că autoturismul inculpaților a fost urmat de alte două mașini de poliție printre care cea argintie în care se aflau martorii M. și L. (lucru confirmat de acesta dar și de imaginile înregistrărilor) și nici nu este contrazis de declarațiile martorului S. care se afla în mașina L. de culoare galbenă, mașină care împreună cu ceilalți participanți la operațiune a oprit în zona acelui podeț vis-a-vis de o benzinărie.

Un ultim aspect, asupra căruia apărarea a formulat o serie de chestiuni pe care le-a apreciat ca și contradictorii este legat de momentul găsirii drogurilor.

Așa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit în cauză, dar și din declarațiile martorilor audiați în seara de 27 noiembrie 2011, pachetul cu droguri nu a fost găsit și, ulterior, procurorul analizând atât înregistrările cât și celelalte mijloace de probă pe care le avea în acel moment a apreciat că se pot relua căutările în data de 01 decembrie 2011, dată la care acestea au fost găsite.

Faptul că zona nu a fost securizată între cele două momente ale căutării, că, deși a fost implicat un număr mare de persoane în activitățile specifice, în data de 27 noiembrie 2011 pachetul nu a fost găsit, sunt elemente care pot fi evaluate ca și minusuri al urmăririi penale, dar nu într-o manieră care să echivaleze cu inexistența unei infracțiuni, pentru că drogurile nu au fost găsite la acel moment inițial.

Martorii audiați în cauză au explicat că la momentul la care s-a anunțat prin stație aruncarea pachetului cu droguri, nu s-a putut stabili cu precizie acel loc datorită vitezei mari de rulare a autoturismelor și a condițiilor fizice (un pachet ce cântărește aproximativ 200 gr. și căruia la o viteză de 140 km/h vântul îi poate schimba traiectoria), luându-se ca și reper un capăt de pod și marcarea practic a unui areal de căutare. S-a remarcat, de asemenea, că acele căutări au durat doar câteva ore pentru că lăsarea serii nu a mai permis acest lucru, în plus, vegetația din zonă fiind un factor care a îngreunat acele cercetări (a se vedea culoarea pachetului găsit, asemănătoare vegetație din zonă).

De altfel, căutările au necesitat timp îndelungat și în data de 01 decembrie 2011 când ele au fost reluate reținându-se din procesul-verbal atașat la dosar urmărire penală., că activitatea de căutare a început la ora 09:00 dimineața, iar pachetul a fost găsit la ora 15:30, în apropierea unui podeț din beton, peste un șanț paralel cu drumul național, în vegetația uscată, relevante fiind în acest sens fotografiile judiciare efectuate în cauză la dosar, vizibilitatea acestui pachet fiind destul de mică în vegetația destul de abundentă așa cum rezultă din foto existente la dosar.

Faptul că la aceste căutări, în afară de organele judiciare implicate nu a participat un martor asistent, nu este un aspect pozitiv al actelor procedurale desfășurate, dar nici nu poate fi sancționat cu înlăturarea acestuia, pentru că toate circumstanțele faptei se coroborează între ele, nu se poate vorbi de un alt pachet aruncat sau plasat de altcineva în condițiile în care corespunde descrierii martorilor și se află în arealul delimitat de aceștia iar explicațiile organului de urmărire penală, față de greutățile reale de a găsi în condițiile meteo și ale locului în care se desfășurau căutările o persoană dispusă să participe la operațiuni, sunt plauzibile.

Nu lipsit de relevanță este faptul că, la momentul găsirii pachetului, organele de urmărire penală au chemat să participe la actele ce urmau să fie întreprinse pe martorul asistent S.L.I. Acesta a arătat că a constatat personal vis-a-vis de benzinărie, la distanță de 80 – 10 metri într-un șanț existența unui pachet de dimensiunile aproximative ale unui pachet de unt, de culoare gri, pe marginea șanțului respectiv fiind trestie, iarbă.

Din corespondența purtată cu Ministerul Public a rezultat, conform adresei de la dosar instanță, că ambalajul pachetului cu cocaină găsit a fost tratat criminalistic, fără a se evidenția urme papilare întrucât în intervalul 27 noiembrie 2011 – 01 decembrie 2011, pachetul a fost supus unor temperaturi scăzute improprii conservării urmelor.

Acest aspect, de altfel, a fost susținut și de prognozele emise de A.N.M., depuse dosar instanță, din care rezultă că în perioada de referință temperaturile au fost sub 0 grade Celsius iar ca fenomene meteorologice s-a înregistrat aer cețos, ceață care depune chiciură, ninsoare.

Ca o ultimă analiză a mijloacelor de probă, judecătorul fondului a mai adăugat câteva elemente ce au rezultat din înregistrările autorizate și care - contrar apărărilor formulate de inculpați, nu exclud pe aceștia din zona infracțională și demonstrează, din contră implicarea acestora măsurile de prevedere pe care și le asumă și chiar măsuri care să le asigure posibilitatea ulterioare a desfășurării activității infracționale.

Astfel, conform procesului verbal de redare a convorbirii purtate la 18 decembrie 2011 între inculpații V.M. zis „F.” și V.R., acesta din urmă îi cerea fratelui său „nu mai vb. toate prostiile pe net tele etc”, ceea ce contura împrejurarea că ulterior datei de 27 noiembrie 2011, inculpatul V.R. și-a sporit măsurile de precauție, cenzurând și discuțiile prin serviciile de socializare.

Din discuțiile telefonice purtate la 25 noiembrie 2011, cu inculpatul P.T.Șt. zis „P.”, a rezultat că inculpatul V.R. era cel care avea acces la traficanții de cocaină din Amsterdam. De asemenea, inculpatul V.R. a implicat doar persoanele apropiate, în care își permitea să aibă încredere respectiv fratele (V.M. zis „F.”) și concubina (inculpata S.F.A.). Inculpatul V.R., ca organizator al activității infracționale, i-a expus doar pe inculpații V.M. zis „F.” și S.F.A., întrucât în situația în care aceștia ar fi fost depistați, el să-și poată continua activitățile pe linia traficului internațional de droguri de mare risc, prin recrutarea și implicarea altor persoane de încredere.

În acest sens, Tribunalul a apreciat că se confirmă demersul de mai sus, relevantă fiind convorbirea din 10 ianuarie 2012, când inculpatul V.R. se afla încă în Olanda, la ora 16:07 l-a sunat pe inculpatul P.T.Șt. zis „P.” și în termeni codați i-a spus că are nevoie de bani „ca să pot să închiriez o casă… Vreau să-mi închiriez casa și după aia să vii încoace, că am ceva de făcut, știi ? … O să așteptăm 2-3 luni, că nu avem ce să facem …”, ceea ce înseamnă că inculpatul V.R. avea nevoie de bani pentru a cumpăra alte cantități de cocaină și intenționa să-l folosească pe inculpatul P.T.Șt. zis „P.” în transportarea și introducerea drogurilor în țară, întrucât era convins că nu se mai putea folosi de inculpații V.M. zis „F.” și S.F.A. Inculpatul P.T.Șt. zis „P.” s-a arătat încântat de idee, confirmându-i că „Eu sunt în picioare”, adică era liber încă și nu au apărut împrejurări care să-i trezească suspiciuni.

Coroborând toate mijloacele de probă la care s-a făcut trimitere, evidențiind atât criticile invocate, apărările înlăturate, dar și modul în care se coroborează elementele probatorii între ele, Tribunalul a constatat că este dovedită pe deplin participarea și vinovăția celor trei inculpați.

În consecință, Tribunalul a arătat că nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului V.R., referitor la infracțiunea de organizare a traficului internațional de droguri, pe motiv că fapta nu există, în condițiile în care s-a prezentat modul în care activitatea de introducere în țară a drogurilor a fost organizată de acesta, atât înaintea plecării din România cât și la Amsterdam, și viza cumpărarea drogurilor, transmiterea banilor necesari acestei cumpărări, modul în care urma să se facă transportul lor în afara teritoriului României dar și în țară, fiind pregătit terenul și pentru activitățile ce urmau a fi desfășurate ulterior pe linia distribuției.

De asemenea, au fost înlăturate criticile apărării celor trei inculpați, care au solicitat să se constate că nu există infracțiunea de trafic internațional de droguri de către V.R. și S.F., respectiv de complicitate la trafic internațional de droguri pentru inculpatul V.M., pentru că o asemenea activitate de introducere de droguri în România nu a fost demonstrată. În opinia Tribunalului probele analizate pe larg au demonstrat că primii doi inculpați au plecat în Olanda, convorbirile purtate cu P.T.Șt. au creat convingerea achiziționării drogurilor, droguri transportate prin intermediul autocarului în România, cu activitatea de sprijinire a coinculpatului V.M. care a supravegheat acest transport. De altfel, în afara argumentelor de ordin juridic, probatorii, se completează raționamentul juridic și cu o chestiune de logică pentru că în ipoteza în care în troler nu s-ar fi aflat cocaina, nu se justifica niciunul dintre actele preparatorii, riscante, ale acestui transport. Mai mult, pachetul cu droguri a fost găsit pe teritoriul României, urmare a activității de debarasare de către inculpații V.R. și S.F. pentru a-și asigura scăparea.

Și pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc s-a susținut aceeași teză a apărării pentru inculpații V.R. și S.F., în sensul că nici pe teritoriul României nu a existat o asemenea infracțiune, în opinia apărării inculpații neaflându-se în posesia acestor droguri. Tribunalul a considerat că mijloacele de probă analizate au demonstrat că, ajunși pe teritoriul României, aceștia au preluat de la autocar la Sebeș, trolerul cu droguri și pe distanța dintre Sebeș și Sibiu constatând că erau urmăriți, au încercat să scape de obiectele care incriminau într-un moment în care încheiau o depășire a unui tir, depășire pe care au efectuat-o cu o viteză foarte mare, sperând că vizibilitatea organelor judiciare era obturată și nu vor putea fi prinși.

Nici subsidiarul formulat de apărătorul inculpatului V.R. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, acela al achitării pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el, întrucât nu există o legătură directă între drogurile găsite pe câmp și persoana inculpaților, nu a putut fi primită, Tribunalul apreciind că a demonstrat această legătură de cauzalitate la momentul la care a făcut o coroborare a probelor într-o manieră extinsă, indicând, spre exemplificare declarațiile celor doi martori care au surprins momentul în care coinculpata S.F. a aruncat drogurile pe geam și procesul verbal întocmit în cauză la momentul opririi automobilului condus de aceștia, ocazie cu care s-a constatat că trolerul era deschis și răvășit.

A fost înlăturată și apărarea formulată în subsidiar pentru inculpatul V.M., aceea a achitării, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținută de aceea că nu s-a demonstrat intenția acestuia de a transporta drogurile nu a putut fi primită, în considerentele hotărârii Tribunalul analizând aspecte ce țin de participarea acestui inculpat, participație care nu era compatibilă cu lipsa intenției de a supraveghea acel transport.

Pentru aceste argumente, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:

Faptele inculpatului V.R., constând în aceea că în perioada 24-25 noiembrie 2011, cât timp s-a aflat în Amsterdam – Olanda, a procurat cantitatea de 229,08 grame cocaină pe care în dimineața de 26 noiembrie 2011, ora 08:00, prin intermediul concubinei sale, inculpata S.F.A., le-a depus, disimulate într-un troler, la cala autocarului cu destinația România, de unde au fost preluate de coinculpată, cei doi continuând deplasarea spre Sibiu, cu intenția de a-l prelua și pe inculpatul V.M., care rămăsese în autocar, pe traseu S.F. aruncând drogurile întrucât și-au dat seama că sunt urmăriți, întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic intern de droguri de mare risc și de organizare a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele săvârșite de inculpata S.F.A., constând în aceea că în dimineața de 26 noiembrie 2011, ora 08:00, în timp ce se afla în Amsterdam – Olanda, prezentându-se sub numele fals de N.L., a depus cantitatea de 229,08 grame cocaină, disimulată într-un troler, la cala autocarului cu destinația România, de unde au fost preluate de aceasta, care împreună cu coinculpatul V.M. au continuat deplasarea cu autoturismul cu care intraseră în țară iar pe traseul dintre Sebeș și Sibiu dându-și seama că sunt urmăriți aceasta a aruncat drogurile în timpul deplasării, întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic intern de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta săvârșită de inculpatul V.M., zis „F.”, constând în aceea că în perioada 26-27 noiembrie 2011, l-a ajutat pe fratele său, inculpatul V.R. să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, ajutor ce a constat în faptul că, deplasându-se cu autocarul firmei E., a supravegheat transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam-Sebeș, întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru faptele săvârșite, celor trei inculpați le-a fost aplicată câte o pedeapsă (pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina lor), la a căror stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile Părții generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepselor, dispozițiile legii speciale respectiv Legea nr. 143/2000 care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, precum și împrejurările reale ale faptei relative la natura și cantitatea de droguri de mare risc deținută fără drept, în vederea comercializării, a modului în care faptele au fost săvârșite, în condiții de pregătire minuțioasă a actelor materiale, ceea ce denotă o specializare infracțională a inculpaților, dar și o lipsă de respect ață de valorile ocrotite de lege, raportându-ne și la numărul infracțiunilor comise de fiecare dintre cei trei inculpați dar și la circumstanțele personale ale acestora, reținându-se că niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, încercând să prezinte variante care nu au fost susținute de probele existente la dosar, iar sub aspectul comportamentului anterior inculpatul V.R. este recidivist postexecutoriu, inculpatul V.M. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpata S.A.F., deși nu este cunoscută cu antecedente penale a mai fost sancționată administrativ pentru fapte privind regimul drogurilor.

La individualizarea pedepselor în ceea ce-l privește pe inculpatul V.R., Tribunalul a avut în vedere rolul de organizator pe care acesta l-a avut în activitatea de procurare din Olanda a drogurilor și aducerea lor în țară în vederea comercializării, fără a se ignora starea de recidivă postexecutorie în care se afla și care denotă o perseverență infracțională, chiar dacă în altă materie, la stabilirea limitelor speciale de pedeapsă Tribunalul raportându-se la pedepse situate peste minimul special.

Referitor la inculpata S.F.A., Tribunalul a avut în vedere contribuția efectivă a acesteia la comiterea faptelor, că, deși a fost activă în cadrul participației penale, acest lucru trebuie privit și prin prisma calității de concubină a coinculpatului V.R., reținându-se în favoarea acesteia, cu rezerva că a mai fost sancționată administrativ, lipsa antecedentelor penale, sens în care s-au reținut în favoarea acesteia circumstanțele atenuante judiciare cărora, dându-le eficiență, au fost coborâte limitele de pedeapsă, pentru cele două infracțiuni pentru care a fost condamnată sub minimul special de pedeapsă.

Referitor la inculpatul V.M., Tribunalul a constatat că acesta este cercetat pentru o singură infracțiune, că activitatea sa, de sprijinire a activității celorlalți doi coinculpați a reprezentat o contribuție deosebită la realizarea introducerii în țară a drogurilor și, ca un aspect care i-a agravat situația juridică este starea de recidivă postcondamnatorie, recidivă specială, ceea ce denotă o specializare a inculpatului în această materie și mai ales a evidențiat faptul că rolul pedepsei aplicată pentru condamnarea anterioară nu și-a atins scopul. În consecință, la stabilirea limitelor de pedeapsă, au fost avute în vedere și aceste elemente care determină situarea pedepsei la limita specială a acesteia și totodată în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 340 din 16 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 6662 din 25 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, din cele două aplicate.

Totodată, Tribunalul a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpații V.R. și S.F.A. sunt supuse regulilor concursului de infracțiuni, motiv pentru care s-a dat eficiență dispozițiilor legale în materie, urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea din cele aplicate.

Sub aspectul modalității de executare a pedepselor, dat fiind cuantumul acestora, precum și criteriile ce au stat la baza analizei activității infracționale a inculpaților, cu referire la natura infracțiunilor, numărul actelor materiale, la poziția procesuală a acestora, a circumstanțelor personale, Tribunalul a constatat că singura modalitate legală este aceea în regim de detenție.

2. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel inculpații V.R., V.M. și S.F.A., solicitând admiterea apelurilor și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În motivele de apel expuse oral, apelantul-inculpat V.M. a arătat că întregul material probator nu a demonstrat cu certitudine vinovăția sa necunoscându-se dacă, într-adevăr, acel troler, care a fost ridicat din cala autocarului este același cu trolerul din care s-ar fi luat un pachet care a fost aruncat pe geamul autoturismului. A precizat că nu există la dosar nici o probă directă din care să rezulte faptul că V.M. a făcut vreun transport de droguri pe care să îl treacă peste granița României. În subsidiar, în cazul în care instanța constată că inculpatul V.M. a realizat acel transport de droguri, a solicitat a se observa că nu există niciun indiciu că el este persoana care a adus acele droguri în România.

În motivele de apel expuse oral, apelanții-inculpați V.R. și S.F.A. au arătat că nu există la dosar nici o probă directă din care să rezulte că aceștia au fost persoanele care au realizat un transport de droguri peste granița României. În subsidiar, au solicitat achitarea întrucât nu ei au săvârșit faptele deduse judecății, apreciind că din înregistrările efectuate de organele de poliție nu reiese cine este persoana care a ridicat trolerul și nici că inculpata S.F. a introdus trolerul în autoturism. Au precizat că declarațiile polițiștilor nu s-au regăsit în filmările de filaj tocmai pentru că nu sunt conforme adevărului, existând contradicții între aceste declarații cu privire la locul în care a fost găsit trolerul, precum și faptul că nu există fotografii care să ateste faptul că trolerul prezenta urme de răvășire. Au menționat că prezența martorei care a indicat polițiștilor faptul că a văzut aruncându-se din autoturism un colet, menționată în procesul verbal întocmit la fața locului, nu este confirmată de declarațiile polițiștilor, iar expertiza extrajudiciară a concluzionat că cele două semnături au fost realizate de una și aceeași persoană.

Examinând sentința penală apelată în raport de motivele de apel invocate cât și din oficiu, Curtea a constatat că apelurile declarate sunt nefondate.

Prima instanță a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică fiind corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția apelanților-inculpați cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, inculpatul V.R., în perioada 24-25 noiembrie 2011, cât timp s-a aflat în Amsterdam – Olanda, a procurat cantitatea de 229,08 grame cocaină pe care în dimineața de 26 noiembrie 2011, ora 08:00, prin intermediul concubinei sale, inculpata S.F.A., care s-a prezentat sub numele fals de N.L., le-a depus, disimulate într-un troler, la cala autocarului firmei E., de unde au fost preluate de coinculpată la Sebeș, aceasta împreună cu coinculpatul V.M. au continuat deplasarea cu autoturismul cu care intraseră în țară, spre Sibiu, cu intenția de a-l prelua și pe inculpatul V.M., care rămăsese în autocar, pe traseu inculpata S.F.A. aruncând drogurile întrucât și-au dat seama că erau urmăriți, iar inculpatul V.M., în perioada 26-27 noiembrie 2011, l-a ajutat pe fratele său, inculpatul V.R. să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, ajutor ce a constat în faptul că, deplasându-se cu autocarul firmei E., a supravegheat transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam-Sebeș.

Inculpata S.F.A. a predat martorului L.V.D., șoferul autocarului, trolerul în care se afla disimulată cocaina, spunându-i acestuia că tot ea va ridica trolerul de la Sebeș, întrucât se întorcea în țară pe cale aeriană, martorul L.V.D. depozitând trolerul în cala autocarului și dându-i inculpatei S.F.A. numărul de telefon folosit pe autocar, pentru a păstra legătura cu aceasta și a anunța-o cu privire la ora când autocarul va ajunge la Sebeș.

La data de 26 noiembrie 2011, inculpații V.R. și S.F.A. au părăsit orașul Amsterdam și în noaptea de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 01:00, cu autoturismul marca O.V., au intrat în țară prin P.T.F. Nădlac și s-au deplasat până la Sebeș, unde au rămas în așteptarea autocarului, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 27 noiembrie 2011 de lucrători de poliție din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O. București.

La data de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 08:30, autocarul condus de martorul L.V.D. a intrat în țară prin P.T.F. Nădlac, iar în stațiile din localitățile Arad și Deva, inculpatul V.M. a supravegheat atent cala autocarului, urmărind călătorii care preluau bagajele, coborând de fiecare dată din autocar, conform procesului verbal întocmit în cauză de inspectorul de poliție T.R. din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O. București care la frontieră a urcat în autocar, în scopul supravegherii acestui inculpat .

La 27 noiembrie 2011, orele 11:25 și 13:04, inculpata S.F.A. l-a sunat pe martorul L.V.D., iar acesta i-a spus că autocarul va ajunge la Sebeș în jurul orei 14:00, inculpata S.F.A. prezentându-se sub numele fals de „L.”.

Din procesul verbal întocmit la data de 27 noiembrie 2011 de polițiști din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. București a reieșit că în dimineața zilei de 27 noiembrie 20111, în jurul orei 8,30, în punctul de trecere a frontierei Nădlac și-a făcut apariția autocarul firmei E., în autocar aflându-se inculpatul V.M. care urcase la Amsterdam, având ca destinație orașul Sibiu, în localitatea Sebeș, autocarul oprind în autogară, moment în care inculpata S.A.F. s-a apropiat de autocar, a luat legătura cu șoferul care i-a înmânat o geantă de culoare neagră din cala autocarului, pe care aceasta a luat-o, deplasându-se către un autoturism marca O.V. de culoare vișinie, la volanul căruia se afla inculpatul V.R. și a introdus geanta în portbagajul autoturismului, urcând pe locul din dreapta față.

În același proces verbal s-a menționat faptul că după câțiva kilometri pe ruta Sebeș-Sibiu, șoferul autoturismului mai sus menționat, dându-și seama că este supravegheat, a mărit viteza de deplasare, la limita județelor Alba și Sibiu, la aproximativ 10 km de Sebeș, vis-a-vis de benzinăria P., în dreptul unui podeț de beton, din acest autoturism, ocupantul locului din dreapta aruncând pe geam un obiect de culoare neagră, însă, întrucât viteza de deplasare era foarte ridicată, nu s-a putut observa cu exactitate locul unde a căzut obiectul respectiv. S-a mai arătat faptul că după un kilometru de la locul unde a fost aruncat obiectul, s-a reușit oprirea în trafic a autoturismului, fiind identificați șoferul și pasagera, în urma controlului efectuat asupra autoturismului fiind găsită geanta de culoare neagră, ridicată de la autogara din Sebeș, având fermoarul descheiat, în interiorul acesteia nefiind găsite substanțe a căror deținere este interzisă de lege, iar bucata care separa portbagajul de restul interiorului mașinii nu se mai afla la locul ei, ci era aruncată pe bancheta din spate, astfel încât accesul din interiorul autoturismului către portbagaj se putea face foarte ușor.

S-a precizat în acest proces verbal faptul că polițiștii au căutat pachetul în zona în care fusese aruncat, fără a-l găsi, la câteva minute de la începerea căutărilor apropiindu-se martora F.E.C., angajată a benzinăriei P., care le-a spus că a observat că dintr-o mașină de culoare închisă a fost aruncat un obiect de culoare neagră, în declarațiile date aceasta arătând că a văzut cum dintr-o mașină de culoare închisă, în dreptul unui podeț de beton, la aproximativ 100 m de benzinărie, pe geam, pe partea dreaptă a drumului, a fost aruncat un obiect de culoare închisă, fără a putea indica ce anume era acel obiect.

Martorul L.V.D., șoferul autocarului, a declarat că pe inculpata S.F.A. o cunoștea sub numele de N.L. și că a văzut-o pentru prima dată în stația din Amsterdam în martie 2011, când aceasta a pus la cala autocarului un troler, ce a fost ridicat de la Ploiești de două persoane, cu privire la care inculpata S.F.A. i-a spus că sunt părinții ei. De asemenea, martorul L.V.D. a arătat că, în septembrie 2011, tot la Amsterdam, inculpata S.F.A. a mai pus la cala autocarului un troler care a fost ridicat de la Făgăraș de către inculpatul V.M. Același martor a precizat că inculpata S.F.A. în dimineața de 26 noiembrie 2011, la Amsterdam, a depus un troler la autocar, pe care tot ea l-a ridicat de la Sebeș, spunându-i că se întoarce în țară cu avionul.

Potrivit declarațiilor martorilor M.I. și L.S., după preluarea și transportarea trolerului la autoturismul O. de culoare vișiniu, acest autoturism și-a început deplasarea efectuând manevre de verificare, deplasându-se pe străzi cu sens unic, pe „interzis”, intrând pe drumul național având ca sens de deplasare Sibiu, declarații care au fost susținute și de imaginile înregistrate în timpul operațiunii, pe suport optic atașate la dosar, relevante fiind și discuțiile pe care ofițerii implicați în operațiune le purtau între ei prin stație și din care rezultă pe de o parte, modul în care aceștia se organizau, dar și aspectele legate de deplasarea autoturismului inculpaților.

Conform declarațiilor acelorași martori, completate și de declarația martorului S.V., s-a primit ordin de blocare a autoturismului, moment în care prin mijloace specifice s-a încercat oprirea acestuia, inculpatul V.R. reușind să spargă blocajul, continuând deplasarea cu o viteză mare, de 140 - 145 km/h, conform înregistrărilor aflate pe suportul magnetic, în declarația sa inculpatul arătând că la momentul la care a trecut prin dreptul benzinăriei rula cu o viteză de peste 120km/h.

Cei trei martori audiați în cauză și care au participat efectiv la activitățile de urmărire au arătat cum, rulând cu această viteză mare, mașina inculpaților, s-a angajat în depășirea unui tir, mașina acestora fiind urmată de autoturismul V.P. în care se aflau martorii M.I. și L.S., întrucât primiseră ordin să-i blocheze, având mașina cea mai puternică, moment în care cei doi au arătat că au văzut prin luneta autoturismului condus de inculpatul V.R. cum inculpata S.F.A. s-a întins spre bancheta din spate, a căutat ceva, apoi a revenit pe locul din față și pe geamul din dreapta față a aruncat un obiect ce poate fi descris ca fiind de culoare maro sau gri, de dimensiunile unei mingi de tenis și care se putea ține într-o mână. Martorii au arătat că nu au putut vedea exact locul unde a căzut pachetul pentru că viteza era foarte mare, dar au luat ca și reper „un cap de pod” din apropiere, moment în care martorul L.S. a anunțat prin stație că „s-a aruncat marfa”.

Conform procesului verbal din data de 01 decembrie 2011 întocmit de polițiști din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O. București, din cauza condițiilor meteo nefavorabile, a faptului că zona este nelocuită, fiind totodată și ziua de 1 decembrie, s-a arătat că nu s-a putut găsi un martor asistent care să asiste la activitățile efectuate, precum și faptul că la ora 15,30, pe partea dreaptă a DN 1, la km 349, pe sensul de mers spre Sibiu, la aproximativ 150 m de benzinăria P., în apropierea unui podeț de beton, peste un șanț care era paralel cu DN 1, în vegetația uscată din zonă a fost găsit un pachet pătrat, având latura de 10 cm, învelit în totalitate în scotch de culoare maro care conținea o substanță de culoare albă, ridicarea, efectuarea inciziei în pachet și sigilarea acestuia făcându-se în prezența martorului-asistent S.L.I., ale cărui declarații au confirmat cele consemnate în procesul verbal.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 145027 din data de 12 decembrie 2011 a concluzionat că acel pachet avea 229,08 grame, concentrația probei fiind de 37,37 %+ 2 % cocaină.

La data de 27 noiembrie 2011, după ora 16:30, inculpații V.R. și S.F.A. au purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul V.M. și, în mod insistent, i-au cerut să părăsească orașul Sibiu cu un taxi, comunicându-i totodată că au fost opriți de lucrătorii de poliție, din Sebeș și până în momentul imobilizării, inculpații V.R. și S.F.A. observând autoturismele folosite de lucrătorii de poliție, în discuția telefonică de la ora 16:45 inculpata S.F.A. atenționându-l pe inculpatul V.M., cerându-i să fie atent la anumite mărci și culori de autoturisme.

Inculpații V.R. și S.F.A. nu și-au continuat deplasarea spre București, ci s-au întors spre localitatea Deva, după care au părăsit țara.

De asemenea, la 27 noiembrie 2011, ora 17:21, inculpatul V.R. l-a sunat pe inculpatul P.T.Șt. și i-a cerut să-i expedieze de urgență bani la Deva, tot pe numele inculpatei S.F.A., spunându-i că are „probleme mari, serioase” și l-a sfătuit să nu se mai certe cu nimeni și să stea liniștit, ceea ce însemna că-l avertiza să nu mai vândă droguri nimănui.

În perioada 27-28 noiembrie 2011, inculpatul V.R. a purtat numeroase discuții cu fiul său, V.A.G., prin care îi cerea să arunce toate telefoanele din casă, să rupă cartelele și să facă curat la medicamente.

Discuția telefonică din data de 27 noiembrie 2011, ora 23:14, dintre inculpatul V.R. și fiul său este relevantă, acesta spunându-i: „era să mă nenorocesc pe viață …. Sunt vai de capul meu și nu mai pot să vin acasă o perioadă …. Te duci pe Magheru, la Western Union, pui banii… pe numele lui A. … S.F.A., Budapesta, Ungaria…”.

Declarațiile date de inculpați nu au oferit explicații plauzibile pentru comportamentul lor, existând totodată și contradicții între conținutul acestora.

Astfel, toți cei trei inculpați au prezentat ca motiv al deplasării lor la Amsterdam acela al unei vizite la familia coinculpatei unde, apărând o serie de disensiuni, li s-a cerut să plece, moment în care V.R. și S.F. au decis să se reîntoarcă în România, cu autoturismul lor, iar V.M. cu autocarul firmei E. întrucât se certase cu fratele său.

Însă, așa cum a observat și Tribunalul, apărarea inculpaților nu a putut fi reținută întrucât în condițiile în care apăruseră aceste disensiuni, între cei doi inculpați, frați, nu se explică de ce totuși V.R. i-a cumpărat fratelui său biletul pentru transportul cu autocarul, iar după oprirea în trafic a lui V.R. și S.F., cei doi l-au contactat pe V.M., atrăgându-i atenția că este urmărit și dându-i indicații în legătură cu ceea ce trebuie să facă.

Depunerea trolerului de către S.F.A. în același autocar cu care se deplasa inculpatul V.M. în România nu este o simplă coincidență, ci reprezintă o măsură de precauție pe care și-au luat-o cei trei inculpați, aceștia neputând risca să se întoarcă în România cu droguri asupra lor, prezența inculpatului V.M. în autocar având ca scop supravegherea trolerului la opririle autocarului, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de polițistul care a urcat în autocar la punctul de frontieră Nădlac și care l-a urmărit pe inculpatul V.M. pe parcursul deplasării în România.

De asemenea, transportarea trolerului cu autocarul în condițiile în care inculpații V.R. și S.F.A. se întorceau în România cu mașina personală este o dovadă în plus că drogurile se aflau în acel bagaj, explicațiile acestora legate de faptul că trolerul nu a mai încăput în mașină pentru că au avut bagaje pe care trebuiau să le lase unor prieteni, în versiunea inculpatului V.R., respectiv a unor rude, în versiunea inculpatei S.F., la Viena, persoane pentru care inculpații nu au putut să dea date de identificare decât niște prenume, iar locul predării a fost unul evaziv „la ieșirea din Viena spre Budapesta la o benzinărie”, neconcordând și nefiind probate în vreun fel de către inculpați.

Prezentarea inculpatei S.F.A. în fața șoferului autocarului sub o altă identitate, N.L., aceasta arătând un act de identitate cu acest nume și având fotografia inculpatei, a întărit convingerea Curții că trolerul conținea droguri, având în vedere și justificările necredibile ale inculpatei în sensul că nu a dorit să-și decline adevărata identitate deoarece șoferul i-ar fi făcut avansuri la telefon și nu dorea să-l facă gelos pe concubinul său.

Mai mult, preluarea trolerului la Sebeș și deplasarea inculpatului V.M. doar până la Sibiu, deși destinația finală pentru toți era București-ul, nu au putut fi argumentate, inculpații V.R. și S.F.A. arătând că intenționau să se oprească la niște prieteni de-ai lor care locuiau, în apropiere de Sibiu, fără a cunoaște numele localității sau a preciza numele prietenilor.

Apelanții-inculpați au solicitat achitarea întrucât faptele imputate nu există, neexistând nicio probă directă care să-i incrimineze, iar, în subsidiar, achitarea întrucât faptele nu au fost săvârșite de ei.

Însă aceste solicitări nu au putut fi primite, inexistența probelor directe datorându-se modului organizat în care inculpații au pregătit comiterea faptelor, luându-și măsuri de precauție pentru a nu trezi suspiciuni, iar, în momentul în care au realizat că erau urmăriți, au acționat prompt pentru a-și asigura scăparea și a înlătura dovezile incriminatoare.

Coroborarea probelor analizate mai sus a dus la o singură concluzie: apelanții-inculpați au săvârșit faptele deduse judecății.

Activitatea de introducere în țară a drogurilor a fost organizată de inculpatul V.R., atât înaintea plecării din România cât și la Amsterdam, și viza cumpărarea drogurilor, fiind prestabilit modul în care urma să se facă transportul lor în afara teritoriului României, dar și în țară, convorbirile purtate cu P.T.Șt. creând convingerea achiziționării drogurilor, droguri transportate prin intermediul autocarului în România, transport supravegheat de inculpatul V.M., care a ajutat astfel la introducerea în țară a drogurilor de către inculpații V.R. și S.F.A., aceștia din urmă reintrând în posesia drogurilor pe teritoriul României, la Șebeș.

S-a invocat faptul că oprirea inculpaților trebuia să se facă la intrarea în țară și nu să se procedeze la urmărirea acestora, însă această decizie a polițiștilor a avut ca scop prinderea în flagrant a celor trei având drogurile asupra lor.

S-a mai arătat de către apărare că în declarațiile date în fața instanței de fond de către polițiștii care au participat la urmărirea inculpaților, aceștia au infirmat venirea martorei F.E.C. la momentul căutării pachetului, însă Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate, martorul S.V. confirmând prezența martorei, iar martorul G.A.C. menționând că nu a fost de față la data de 27 noiembrie 2011 când a apărut respectiva martoră.

De asemenea, contradicțiile dintre declarațiile celor doi polițiști cu privire la locul în autoturism al trolerului la momentul opririi, invocate de apărare, nu au putut fi reținute, martorul S.V. arătând că trolerul a fost găsit pe bancheta din spate, fermoarul era deschis, părea a fi răvășit, placajul care delimitează portbagajul de habitatul mașinii fiind dat într-o parte, iar martorul G.A.C., că placajul era dat la o parte putându-se comunica între portbagaj și habitatul mașinii, mașina era răvășită, neputând afirma cu certitudine dacă trolerul era deschis, cu privire la poziția acestuia, afirmând că acesta „crede” că se afla în portbagaj.

S-a mai invocat de către apărare că declarația martorei F.E.C., dată în fața instanței de fond, nu a făcut decât să confirme că aspectele consemnate în procesul verbal încheiat la data de 27 noiembrie 2011 nu corespund adevărului, însă declarația la care se face referire nu contrazice declarația dată în cursul urmăririi penale, martora arătând că, aflându-se în fața benzinăriei, a văzut o mașină de culoare închisă, urmată de un L. de culoare galbenă, ambele circulând cu viteză, observând un obiect pe care nu îl poate descrie ca formă și dimensiuni, de culoare închisă, zburând în aer, dinspre mașina de culoare închisă, crezând că s-a produs un accident, precizând că inițial a crezut că acel obiect era bara din față a mașinii L., însă aceasta nu a avut nicio avarie, fapt pe care l-a constatat când mașina L. a oprit, din ea coborând polițiștii cu care martora apoi a luat legătura. De asemenea, martora a precizat culoarea mașinii din care s-a aruncat obiectul, aceasta fiind vișinie, aceeași culoare cu a mașinii în care se aflau cei doi inculpați.

Apărările inculpaților în sensul că martora declara că în urma mașinii inculpaților se afla un L. galben și că, potrivit declarațiilor celorlalți martori și imaginilor vizionate, acesta nu apare în imediata apropiere a autoturismului inculpatului, nu afectează veridicitatea declarației acesteia, în condițiile în care în această operațiune au fost implicate mai multe mașini, rulajul acestora suportând modificări și schimbări în coloana respectivă, pentru a nu se deconspira, iar viteza de rulare era mare și aproape concomitent cu aruncarea pachetului mașina argintie a poliției a depășit mașina inculpaților și s-a poziționat în fața acesteia spre a opri.

Apărarea a contestat semnăturile inculpaților V.R. și S.F.A., de pe procesul verbal din data de 27 noiembrie 2011, fiind depus la dosarul cauzei un raport de expertiză grafică extrajudiciară ale cărui concluzii sunt că semnăturile de la rubrica „persoane în cauză” din procesul verbal nu au fost executate de inculpații V.R. și S.F.A., însă, în mod corect, Tribunalul a înlăturat această probă, în primul rând având în vedere faptul că expertiza nu a fost autorizată de instanța de judecată și nu a fost efectuată de Institutul Național de Criminalistică, autoritate competentă în materie, iar pe de altă parte, s-a observat că cele două semnături efectuate pe paginile procesului verbal nu conțin elemente grafice care să permită formularea unei concluzii certe de stabilire a autenticității sau neautenticității semnăturilor.

Apărarea a făcut speculații și cu privire faptul că drogurile au fost găsite câteva zile mai târziu, la data de 01 decembrie 2011.

Acest aspect s-a datorat faptului că au existat factori defavorizanți și anume, viteza de rulare a autoturismelor fiind foarte mare nu s-a putut stabili cu precizie locul căderii pachetului, iar lăsarea întunericului a făcut ca în acea zi căutările să dureze doar câteva ore, vegetația fiind un factor care a îngreunat căutările, pachetul având o culoare asemănătoare vegetației.

De altfel, căutările au necesitat timp îndelungat și în data de 01 decembrie 2011 când ele au fost reluate, conform procesului încheiat la acea dată, activitatea de căutare a început la ora 09:00 dimineața iar pachetul a fost găsit la ora 15:30, în apropierea unui podeț din beton, peste un șanț paralel cu drumul național, în vegetația uscată, vizibilitatea acestui pachet fiind destul de mică în vegetația destul de abundentă, conform fotografiilor depuse la dosar.

Neparticiparea unui martor asistent la căutări a fost motivată de către polițiști în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 01 decembrie 2011, iar la momentul găsirii pachetului, organele de urmărire penală au chemat să participe la actele ce urmau să fie întreprinse pe martorul asistent S.L.I., așa cum reiese din același proces verbal.

Instanța de fond a făcut demersuri pentru a lămuri aspectele legate de întârzierea găsirii pachetului, A.N.M. comunicând informații legate de starea vremii în perioada 27 noiembrie 2011 - 01 decembrie 2011 în zona unde s-a aruncat pachetul, în mare parte fiind ceață, iar temperaturile negative, I.G.P.R. - B.C.C.O. București comunicând prin adresa nr. 2178155 din 29 octombrie 2012 că lăsarea întunericului a făcut ca la data de 27 noiembrie 2011 căutările să se desfășoare în intervalul 14,30-17,00, întreaga activitate de căutare fiind îngreunată de vegetația deasă și uscată, cu atât mai mult cu cât pachetul de cocaină era ambalat în bandă adezivă de culoare maro, asemănătoare pământului și plantelor uscate de la marginea drumului.

De asemenea, D.I.I.C.O.T. – S.T.B. a comunicat instanței de fond la data de 30 decembrie 2012 că ambalajul pachetului cu cocaină găsit a fost tratat criminalistic, fără a se evidenția urme papilare întrucât în intervalul 27 noiembrie 2011 – 01 decembrie 2011, pachetul a fost supus unor temperaturi scăzute improprii conservării urmelor.

Instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate apelanților-inculpați având în vedere criteriile menționate de art. 72 C. pen. și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările de comitere a faptelor, raportat la natura și cantitatea de droguri de mare risc, modul organizat și specializat în care faptele au fost săvârșite, contribuția concretă a fiecărui apelant-inculpat, precum și circumstanțele lor personale, aceștia având o atitudine nesinceră, inculpatul V.R. este recidivist postexecutoriu, inculpatul V.M. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpata S.A.F., deși nu este cunoscută cu antecedente penale, a mai fost sancționată administrativ la regimul drogurilor, fiind reținută în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și făcându-se aplicarea art. 76 C. pen., pedepsele aplicate fiind de natură a atinge scopul pedepsei consacrat de art. 52 C. pen.

În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 155 din 7 iunie 2013, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații V.R., V.M. și S.F.A. împotriva sentinței penale nr. 15/ F din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului București.

A menținut arestarea preventivă a apelanților-inculpați V.R., V.M. și S.F.A.

A dedus din pedepsele aplicate apelanților-inculpați reținerea și arestarea preventivă din data 10 mai 2012 la zi.

A obligat apelanții-inculpați la plata sumei de câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu desemnați pentru cei trei apelanți - inculpați în cuantum de câte 100 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

3. Împotriva deciziei penale evocate au formulat în termen legal recursuri cei trei inculpați aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Verificând respectarea dispozițiilor art. 38510 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile formulate au fost motivate, în acord cu prevederile alin. (2) al textului de lege invocat, printr-un memoriu separat depus la instanța de recurs la data de 15 octombrie 2013, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, termen stabilit în cauză la 7 noiembrie 2013.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda la examinarea motivelor de recurs invocate de recurenții inculpați prin apărătorul ales.

Se reține că, potrivit apărării, hotărârile pronunțate în cauză, atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel au realizat o copie fidelă a rechizitoriului D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București, fără a face o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, lipsind practic raționamentul juridic personal al judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei.

În acest sens, se arată că instanțele nu au examinat legalitatea probelor administrate în faza urmăririi penale și au refuzat administrarea de probe de natură a garanta dreptul la apărare a inculpatului și a influența soluția procesului.

Se invocă aspectul că la întocmirea rechizitoriului au fost avute în vedere două procese verbale de cercetare la fața locului și unul de oprire în trafic a autoturismului condus de V.R., declarația martorului ocular F.E.C., transcrierile convorbirilor telefonice, înregistrările video ce conțin imagini ale urmăririi operative a autoturismului inculpatului V.R., declarația lui T.R. (I.G.P.R.), adresa D.I.I.C.O.T. din 30 decembrie 2012 a Serviciului Teritorial București privind verificarea ambalajului cu cocaina găsită și declarația numitului L.V.D.

Apărarea consideră că cele două procese-verbale de cercetare la fața locului (din 27 noiembrie 2011 și respectiv din 1 decembrie 2011) ar fi putut constitui mijloace de probă dacă ar fi fost întocmite cu respectarea art. 91 C. proc. pen., însă în cauză se constată mai multe neregularități și nelegalități cu privire la cuprinsul acestor procese verbale și forma lor.

Astfel, în viziunea apărării, o primă nelegalitate rezidă în falsificarea semnăturilor inculpaților V.R. și S.F.A. (o asemenea conduită fiind infracțiune) aspect reieșit în urma expertizei grafoscopice extrajudiciare întocmite de expert autorizat care a concluzionat că semnăturile celor doi inculpați nu au fost realizate de aceștia.

În atare împrejurări, apărarea susține că deși s-a solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize grafoscopice judiciare, în condiții de contradictorialitate, de către reprezentanții I.N.C., în mod total nejustificat, proba a fost respinsă, nemotivat, apreciindu-se, superficial că este vorba numai de un minus al urmăririi penale.

Mai mult decât atât, în referire la procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 noiembrie 2011, se arată că dispozițiile art. 91 alin. (1) și (2) C. proc. pen., nu au fost respectate, potrivit susținerilor recurenților inculpați nici din perspectiva semnăturii martorului asistent pretins a fi fost prezent și a fi participat la cercetarea la fața locului, sens în care se invocă declarația martorei F.E.C.

Argumente în scopul înlăturării mijloacelor de probă obținute nelegal sunt aduse de către apărare și cu privire la procesul verbal întocmit la 1 decembrie 2011, în împrejurările în care acesta s-a realizat în lipsa inculpaților și mai mult, contrazice procesul verbal din 27 noiembrie 2011, menționând că la acel moment nu a putut fi găsit un martor asistent, deși se făcuse referire la martora F.E.C. Prin urmare, obiectivitatea activității de cercetare la fața locului nu a existat, iar caracterul probator și veridic al activității de descoperire a pachetului de droguri nu este evident, lipsa inculpaților la efectuarea cercetărilor la 1 decembrie 2011, lipsa unor elemente de securizate și izolare a zonei respective având, în opinia apărării, ca efect nulitatea acestor mijloace de probă, vătămarea dreptului la apărare a inculpaților, cu consecința art. 46 alin. (2) și art. 197 C. proc. pen., înlăturarea acestor mijloace de probă obținute ilegal.

Înlăturarea procesului verbal din 1 decembrie 2011 avea drept rezultat eliminarea din ansamblul probator a pachetului suspect în care s-a presupus că ar fi fost stupefiante, făcând ca în acuzarea împotriva inculpaților să nu mai existe nicio probă.

Pe de altă parte, apărarea susține că dacă un pachet cu dimensiunea celui din cauză ar fi fost aruncat din autoturismul inculpatului la viteza reținută de organul de urmărire penală, 140-145 km/oră, cu certitudine nu ar fi putut fi găsit în locul în care a fost găsit la 1 decembrie 2011 și ar fi trebuit să prezinte urme evidente de deformare cauzate de impactul cu solul, dar și urme papilare, ceea ce nu s-a constatat în fapt.

Din această perspectivă, apărarea critică maniera în care instanțele de judecată nu au înțeles să administreze proba cu expertiza tehnică auto cu obiectivele menționate, probă ce ar fi fost de natură a înlătura orice dubiu în cauză.

Într-o altă ordine, se prezintă caracterul oscilant al informațiilor oferite de martora F.E.C. în declarațiile date în fața organelor judiciare, relevându-se însă concluzia nelegalității modului de obținere a acestora în faza urmăririi penale, caracterul subiectiv și nelegal al conținutului declarațiilor din acea fază procesuală.

Referitor la interceptările video, apărarea invocă modul în care au procedat instanțele care nu au dat dovadă de rol activ, așa încât să formeze o convingere cu privire la înregistrările video bazate pe elemente tehnice obiective, dar au folosit la condamnarea inculpaților aceste înregistrări care sunt de natură să creeze grave vătămări inculpaților în garantarea dreptului la apărare.

În acest sens, se arată că organele de urmărire penală și instanțele și-au bazat întregul raționament juridic pe înregistrările video cu privire la situația de fapt petrecută la 27 noiembrie 2011 pe ruta Sebeș-Sibiu în care au fost implicați inculpații V.R. și S.F.A. În legătură cu vizionarea imaginilor video, se susține că în urma administrării probei în fața instanței de apel, vizionarea a scos în evidență faptul că organele de urmărire penală au fragmentat cu intenție înregistrarea, iar la momentul solicitării depunerii CD-ului original și integral pentru expertizare, vizionare, reprezentantul Ministerului Public a precizat că suportul original nu există.

Apărarea a înțeles să critice și modul în care până la prezentarea materialului de urmărire penală nu a fost depus niciun raport de constatare tehnico-științifică criminalistică, care să ateste aspectele relevate în adresa D.I.I.C.O.T. din 30 decembrie 2012 privind verificarea ambalajului pachetului cu cocaină.

În acest sens se arată că solicitarea ca procurorul de caz să depună acea adresă, notă a expertului criminalist care a transmis informația potrivit căreia pe pachet nu există urme papilare, este întemeiată.

Referitor la situația prezentată de inspector T.R., ofițer poliție din cadrul I.G.P.R., apărarea învederează că aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă a cauzei, însă este singura probă ce a stat la baza condamnării inculpatului V.M. pentru complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc.

În raport cu acuzațiile aduse celor trei inculpați, pe fondul lor, apărarea solicită achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de elementul material al laturii obiective.

În virtutea celor expuse, în invocarea necesității desfășurării unui proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O. și în condiții de legalitate se apreciază că se impune admiterea recursurilor și în urma casării deciziei atacate trimiterea cauzei spre rejudecare.

Se impune precizarea că apărătorul ales al recurenților inculpați a înțeles să invoce drept caz de casare în susținerea criticilor avansate prevederile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., respectiv greșita aplicare a legii, caz căruia i-a circumscris și critica referitoare la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, în sensul stabilirii unor pedepse mult prea aspre (critica subsidiară).

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, prin prisma criticilor avansate, a cazului de casare invocat Înalta Curte de Casație și Justiție expune cu prioritate următoarele aspecte.

În conformitate cu prevederile art. 3856 C. proc. pen., în situația în care recursul este declarat împotriva unei hotărâri care este dată de instanța de prim control judiciar, efectul devolutiv este statuat prin alin. (1) al articolului evocat, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța de recurs urmează a examina cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

De remarcat că în materia reglementării cazurilor de casare, legiuitorul a înțeles să intervină prin Legea nr. 2/2013 privind degrevarea instanțelor judecătorești, publicată în M. Of. Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013, act normativ care a generat o nouă configurare a reglementării art. 3859 C. proc. pen.

Astfel, în cazul hotărârii supuse atât căii de atac a apelului, cât și căii de atac a recursului (precum cauza prezentă) controlul judiciar exercitat în recurs, cale de atac declarată sub imperiul Legii nr. 2/2013, împotriva unei hotărâri pronunțate în apel după intrarea în vigoare a acesteia, nu poate fi realizat prin prisma altor cazuri de casare decât cele prevăzute expres în conținutul art. 3859 C. proc. pen., în prezent.

În raport cu criticile promovate de recurenții inculpați se reține greșita condamnare a acestora și solicitarea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dar și nelegalitate obținerii unor probe și necesitatea înlăturării acestora din materialul probator al cauzei, conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen. (dintr-o eroare materială, probabil, în motivele de recurs depuse în scris la dosar) apărarea invocând art. 46 alin. (2) C. proc. pen. și art. 197 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că apărarea solicită că în urma constatării ilegalității obținerii mijloacelor de probă, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru asigurarea unui proces echitabil.

Desigur că asemenea cereri formulate în contextul procesual al recursului se impun a fi circumscrise cazurilor de casare reglementate și soluțiilor pe care instanța de recurs le are la îndemână în soluționarea cauzei. Fără a face aprecieri cu privire la caracterul fondat al criticilor aduse de către recurenții inculpați, prin apărătorul ales, în referire la modalitatea desfășurării urmăririi penale, a judecății în fața celor două instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată, în exercitarea controlului jurisdicțional, să se supună actualelor norme care guvernează materia recursului, din perspectiva caracterului expres și limitativ al cazurilor de casare, precum și prin prisma soluțiilor pe care legiuitorul le-a prevăzut în soluționarea recursului.

Procedând la o analiză a conținutului art. 3859 C. proc. pen., a cazurilor de casare ce pot fi supuse examinării în condițiile art. 38510 alin. (2), dar și ale alin. (21) ale aceluiași articol, în raport cu criticile formulate de inculpații V.R., S.F.A. și V.M., prin apărător ales, critici care în mod evident nu se înscriu în prevederile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., ci ating și alte cazuri de casare existente în peisajul procesual până la intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție face următoarele precizări:

Criticile vizând greșita condamnare a inculpaților, caz de casare prevăzut în art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat, nu pot fi evaluate de către instanța de recurs și în mod evident asemenea critici nu pot constitui obiect al examinării din perspectiva art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., așa cum eronat pretinde apărarea.

În același sens, solicitarea inculpaților de a se trimite cauza spre rejudecare nu poate fi primită, în împrejurarea în care prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., statuează fără echivoc ipotezele în care este posibilă o asemenea soluție, respectiv în cazul în care hotărârea a fost casată în variantele prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 3-6 C. proc. pen., ceea ce nu este aplicabil în cauză (nu se poate invoca fundamentat nerespectarea dispozițiilor privind compunerea instanței, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului la judecată ori a inculpatului, când aceasta este obligată, potrivit legii sau lipsa apărătorului, când prezența era obligatorie).

În mod evident în prezenta cauză nu-și află incidența nici dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) cu referire la art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Totodată, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs, în ultim grad de control, numai aspecte de drept, legiuitorul a înțeles să modifice și pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilind că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, într-un plan secundar apărarea a înțeles să invoce greșita individualizare judiciară a pedepsei prea aspre aplicate celor 3 inculpați, ceea ce în mod neîndoielnic excede sferei de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, dar și ariei de control conferit de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Solicitarea avansată de recurenții inculpați, prin apărător, de trimitere a cauzei spre rejudecare în condițiile nelegalității obținerii probelor, a refuzului nejustificat al administrării probelor de către instanțe, astfel cum apărarea susține, urmează a fi evaluată, însă, prin prisma dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc. pen.

În raport cu natura criticilor formulate și apreciind incidența dispozițiilor evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda la admiterea recursurilor cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei la instanța de apel în vederea administrării de probe.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră necesară administrarea de probe, respectiv de a dispune cu privire la caracterul util al efectuării unei expertize grafoscopice judiciare vizând semnăturile inculpaților V.R. și S.F.A. din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 27 noiembrie 2011, în împrejurarea în care la dosarului cauzei inculpatul a produs o expertiză grafoscopică extrajudiciară întocmită de un expert autorizat al Ministerului Justiției care a concluzionat că semnăturile celor doi inculpați sunt false, nefiind realizate de aceștia. În același context se înscrie și necesitatea reaudierii martorilor S.L.I., F.E.C., S.V., în scopul stabilirii cu exactitate a împrejurărilor de fapt în care s-a procedat la activitatea de cercetare la fața locului, la descoperirea acelui pachet de droguri.

Referitor la solicitarea formulată de inculpați instanțelor de judecată prin care la dosarul cauzei s-ar impune a fi depusă adresa, notă a expertului criminalist care a formulat informarea privind concluziile în urma verificării ambalajului pachetului cu cocaină, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că pentru o legală administrare a probatoriului cauzei, instanța de apel va trebui să se pronunțe motivat cu privire la această cerere.

Se impune observația că având sarcina analizei legalității probelor, instanța de prim control judiciar se va impune a constata că simpla adresă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București din 30 decembrie 2012 privind verificarea ambalajului acelui pachet cu cocaină în care se arată că nu au fost evidențiate urme de papile datorită temperaturii scăzute din perioada 27 noiembrie 2011 – 1 decembrie 2011, nu poate constitui un mijloc de probă în sensul legii, fără a fi însoțită de opinia avizată a unui specialist în domeniu, îndeosebi în raport de circumstanțele cauzei, în care s-a contestat maniera în care organele de urmărire penală au efectuat cercetarea la fața locului și în ansamblu legalitatea obținerii probelor. În sensul celor evocate Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că jurisprudența C.E.D.O. a statuat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție cuprinde, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, în sarcina instanței existând obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor de probațiune ale părților. Pe de altă parte, coordonatele unui proces echitabil presupun și independența autorității care să certifice realitatea constatărilor referitoare la lipsa urmelor papilare pe pachetul de droguri. Prin urmare, din moment ce există o îndoială privitor la realitatea, fiabilitatea unor constatări, ar trebui să existe și posibilitatea clară și efectivă ca aceasta să fie supună unei analize de expertiză, înlăturându-se astfel un obstacol de fapt susceptibil de a descuraja persoane care ar fi dorit să reclame eventuale abuzuri ale autorității [(în acest sens C.E.D.O. - Hotărârea din 26 aprilie 2007 – în cauza D.P. împotriva României (M. Of. nr. 830/5.12.2007)].

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații V.R., V.M. și S.F.A. împotriva deciziei penale nr. 155 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va casa decizia penală atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Va menține starea de arest a inculpaților V.R., V.M. și S.F.A.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați V.R., V.M. și S.F.A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații V.R., V.M. și S.F.A. împotriva deciziei penale nr. 155 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Menține starea de arest a inculpaților V.R., V.M. și S.F.A.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați V.R., V.M. și S.F.A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2013.