Admissibility of revision for new facts versus re-litigation of evidence and oral motivation of cassation appeal

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 329/ F din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 10657/3/2013 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 184 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 41405/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 3518 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (sentință prin care revizuentul N.I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 02 noiembrie 2006, a fost depistat deținând cantitatea de 5,25 grame heroină, destinată comercializării).

În referatul întocmit de procuror s-a apreciat că cererea petentului este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen. , deoarece acesta nu a putut indica fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, ci și-a menținut atitudinea constantă de nerecunoaștere a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, criticile sale referindu-se la greșita apreciere a probelor, critici care nu se încadrează însă în niciunul din cazurile de revizuire, putând fi invocate în căile de atac, în apel, respectiv, recurs.

În acest context, instanța a reținut că susținerile formulate de revizuient în cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat, astfel că nu pot fi verificate și analizate prin prisma temeiului de drept invocat, de natură a conduce la o soluție diametral opusă celei de condamnare.

De asemenea, instanța a constatat că motivul invocat de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., aprecierea asupra mijloacelor de probă administrate în cauză neputându-se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel că, de plano, acest motiv nu poate reprezenta o împrejurare care să nu fi fost cunoscută de către instanțe la momentul judecării fondului cauzei. Astfel, revizuientul nu a indicat mijloace noi de probă ori vreo altă împrejurare din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.. în acest context, instanța a constatat că, în calea extraordinară de atac a revizuirii, nu se poate proceda la reaprecierea sau prelungirea probatoriului asupra cărora deja s-au pronunțat instanțele, în fond, apel și recurs.

Împotriva acestei sentințe , în termen legal, a declarat apel revizuientul condamnat N.I.

Prin decizia penală nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul N.I. împotriva sentinței penale nr. 329 din data de 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 10657/3/2013.

Revizuientul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, prin cererea de revizuire, petentul a susținut ,în esență, că este nevinovat, fără a arăta însă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat cauza în fond si în căile ordinare de atac.

Astfel, acesta a arătat că drogurile găsite de lucrătorii de poliție aparțineau în fapt numitului E.V. și a invocat nesinceritatea acestuia în declarațiile date. Curtea a constatat că susținerile menționate au fost făcute de acesta încă din faza de urmărire penală și au fost înlăturate motivat de instanța de fond, motivarea fiind însușită și de instanța de apel, apreciind , în consecință , că cererea revizuentului nu se întemeiază pe niciunul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, condamnatul N.I. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea ambelor hotărârii și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, apreciind că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de condamnatul N.I. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

- decizia atacată a fost pronunțată la 27 mai 2013 , adică după intrarea în vigoare - la 15 februarie 2013 - a Legii nr. 2/2013;

- deși a fost declarat în termen, recursul de față, contrar prevederilor 38510 alin. (2) C. proc. pen., nu a fost motivat decât oral, cu prilejul dezbaterilor ce s-au urmat în ședința publică de judecată din 4 decembrie 2013, invocându-se ca temei de drept prevederile art. 3859 alin. (1), pct. 172 C. proc. pen.;

- în această situație, potrivit art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., se iau în examinare (întotdeauna) din oficiu, între acestea nemairegăsindu-se și cel invocat în recursul de față - art. 3859 alin. (1), pct. 172 C. proc. pen.;

- în raport cu prevederile legii procesual penale mai sus-evocate, examinarea obiecțiunilor formulate, prin apărător, de condamnatul revizuient în recurs - obiecțiuni pe care el însuși Ie-a încadrat în cazul de casare mai sus - menționat (art. 3859 alin. (1), pct. 172 C. proc. pen.) - nu este posibil.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b C. proc. pen., recursul declarat de revizuentul condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.