Inadmissibility of penalty annulment appeal due to valid summoning and representation of the injured party

Asupra contestației în anulare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost transmisă prin fax, la 12 aprilie 2013, și înregistrată, sub nr. 2391/1/2013, cererea de contestație în anulare formulată contestatoarea P.M.S. împotriva deciziei penale nr. 921 din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9506/63/2010.

În motivarea scrisă a căii de atac (filele 2-3), contestatoarea a solicitat admiterea cererii de contestație în anulare, desființarea deciziei penale nr. 921 din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și rejudecarea recursului, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, în cauză fiind incidente prevederile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a mai arătat că, în cursul anului 2009, a fost audiată de către organele de poliție iar apoi nu a mai fost citată în cauză și că și-a schimbat domiciliul la dosar existând dovezi în acest sens.

Înalta Curte, analizând cererea de contestație în anulare în raport cu motivul invocat dar și în raport cu actele și lucrările din dosar, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a)-c) si e) C. proc. pen. este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra fondului cererii de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a acesteia.

Înalta Curte, analizând cererea de fată, constată că motivul cererii de contestație în anulare indicat de contestator - cel prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii” - nu este incident în cauză.

Conform actelor de la dosar, în Dosarul nr. 9506/63/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care s-a pronunțat decizia contestată, numita P.M.S. a avut calitatea de parte vătămată.

La primul termen de judecată,4 februarie 2013, partea vătămată P.M.S., deși legal citată, a lipsit, iar apărătorul ales al recurentului inculpat B.A.C. a depus la dosar motive de recurs și două declarații pe proprie răspundere din partea numitelor Z.S. și P.M.S. - însăși partea vătămată (fila 190)- declarații datate 15 noiembrie 2012 în fața unui notar din Germania, instanța luând act de aceste înscrisuri (Încheiere 4 februarie 2013, fila 214-215).

Pentru cel de al doilea termen de judecată - 4 martie 2013, partea vătămată P.M.S. a fost citată la adresele cunoscute, inclusiv prin afișare la ușa Consiliului Local Băilești, județul Craiova, aceasta lipsind fiind însă reprezentată de apărător desemnat din oficiu, avocat Z.C. (împuternicire avocațială fila 253); la acest termen cauza a fost luată în dezbateri, pronunțarea soluției fiind amânată la 18 martie 2013.

Față de cele expuse, concluzia care se impune este că citarea părții vătămate (contestatoarea) P.M.S. pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs - 4 martie 2013-a fost legal îndeplinită, aceasta având cunoștință de existența dosarului încă din data de 15 noiembrie 2012, când s-a prezentat la notar pentru a da declarație, iar prezența sa .personal, în fața instanței de recurs nu era obligatorie, aceasta fiind reprezentată de apărător desemnat din oficiu.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea P.M.S. împotriva deciziei penale nr. 921 din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9506/63/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea P.M.S. împotriva deciziei penale nr. 921 din 18 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9506/63/2010.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.