Aggravated murder conviction in inter-ethnic conflict: violation of right to defense by failure to hear eyewitness and conduct requested DNA expert analysis

Deliberând asupra recursurilor declarate constată următoarele:

Prin sentința penală 187 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărători, din infracțiunea de „omor calificat” prevăzută și pedepsită de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de „încăierare” prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (3) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului I.C. (fost C.), poreclit „M.”, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat” prevăzute și pedepsite de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la 17 august 2009 și până la 23 martie 2011, inclusiv.

A fost menținută măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea de ședință din 22 martie 2011.

S-a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă G.E. personal, cât și pentru minorii G.R.N. și G.R.M. și a fost obligate inculpatul să plătească acestora suma de 29.288 lei daune materiale și suma de 100.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.740 lei reprezentând contribuție lunară pentru întreținerea minorilor G.R.N. și G.R.M., calculată pentru perioada 14 iulie 2008 - 26 septembrie 2011 și în continuare, lunar, câte 120 lei pentru G.R.N. și 100 lei pentru G.R.M., începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul copiilor.

S-a respins cererea privind plata cheltuielilor judiciare formulată de partea civilă G.E.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță de fond a reținut, din examinarea probelor administrate la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, că partea vătămată Ș.B., din orașul Cisnădie, județul Sibiu, se afla în luna iulie 2008 într-un camping pentru emigranți, situat pe strada Grochowska din Varșovia, efectuând diverse activități de comerț, împreună cu Ș.B., în același camping mai locuiau G.E. concubina acestuia, G.P., Ș.M. și Ș.V., frații săi, precum și G.L., soția lui G.P., I.D., concubina lui Ș.M., G.I.D. și N.N.L., toți din județul Sibiu.

În apropierea locului unde se afla organizat campingul pentru emigranți, se afla o stație P. și un magazin gen supermarket „R.”.

În același loc erau cazați și inculpatul I.C. (fost C.), zis „M.”, împreună cu concubina acestuia G.C.R., precum și rudele inculpatului: I.R. zis „Z.”, C.C. zis „Ș.”, C.V. zisă „I.” și concubinul acesteia F.R. zis „R.”, cu toții din municipiul Suceava.

În ziua de 10 iulie 2008, în acest camping au mai apărut C.T.D. zisă „S.” din Botoșani, împreună cu soțul C.G. zis „N.” și copii lor, C.D., C.A., C.A., C.F.I. zisă „T.”, C.C. zis „C.”, precum și ginerii N.O. zis „E.” și R.M. zis „F.”.

În camping, membrii grupului de etnie rromă din județul Sibiu erau numiți „Unguri” iar membrii grupului de etnie rromă din județele Botoșani și Suceava au fost numiți „moldoveni”.

În ziua de 11 iulie 2008, în timp ce bărbații din grupul ungurilor se aflau prin bazarele din Varșovia, între G.E., concubina victimei și C.C. zis „Ș.” a avut loc un conflict determinat de atitudinea celui din urmă, care s-a urcat într-un autoturism aparținând concubinilor Ș.B. și G.E. și a ascultat muzică cu sonorul la maxim, după care a încercat să deplaseze autoturismul în fața căsuțelor în care locuia. La intervenția numitei G.E., Ș. i-a adresat cuvinte triviale, ceea ce a făcut ca la întoarcerea grupului de rromi din județul Sibiu, al cărui lider era martorul G.P., între aceștia și grupul de rromi moldoveni, al cărui lider era inculpatul, să aibă loc o discuție, inculpatul dând asigurări că numitul C.C. a fost beat și a vrut să împingă autoturismul doar pentru a asculta muzică.

Inculpatul și-a cerut scuze din partea lui C.C., care era beat și le-a promis rromilor din județul Sibiu că asemenea incidente nu se vor mai întâmpla. La această discuție, lângă G.P. se afla și victima Ș.B., căruia concubina îi relatase cele întâmplate și între el și Ș. a avut loc un schimb de replici mai dure, de natură a agrava conflictul dintre cele două grupuri de rromi.

În dimineața zilei de sâmbătă, 12 iulie 2008, martorul G.P. împreună cu Ș.B. s-au deplasat în bazarul W., unde au efectuat acte de comerț până în jurul prânzului. În jurul orelor 12,30-13,00, când s-au întors în camping i-au găsit pe rromii din grupul moldovenilor stand în fața căsuțelor și consumând băuturi alcoolice, respectiv votcă, la câteva mese îmbinate. Întrucât cei din grupul moldovenilor erau sub influența alcoolului, G.P. și-a luat familia și s-au deplasat în spatele campingului unde au jucat tenis până seara, când între Ș.V. din grupul ungurilor și N.O., R.M., C.C. și C.C., toți din grupul moldovenilor, a avut loc un schimb de replici, toți adresându-și cuvinte triviale.

În noaptea de 12 iulie 2008, în jurul orelor 01,00-02,00, rromii din grupul celor din Sibiu au intenționat să se culce, dar între aceștia și rromii din județele Botoșani și Suceava a izbucnit un nou conflict și o încăierare, soldată cu atacuri reciproce.

Au intervenit mai întâi organele din paza orășenească și apoi organele de poliție care au condus cele două grupuri de rromi la o secție de poliție. Aici, inculpatul I.C., care se putea înțelege cu polițiștii în limba engleză, a prezentat situația într-un mod favorabil grupului moldovenilor, astfel încât cei din grupul ungurilor au fost tratați ca persoane vinovate.

În timp ce rromii din cele două grupuri se aflau în sediul poliției, în afara incintei s-au adunat și femeile din cele două clanuri.

După circa două ore, inculpatul, împreună cu persoanele care-l însoțeau au fost eliberați iar la ieșirea din secție, inculpatul i-a amenințat pe rromii din grupul celor de la Sibiu că, în momentul în care vor ieși din secția de poliție, vor fi omorâți („o să vă scot mațele afară”).

În jurul orelor 04,00, au fost eliberați și rromii din județul Sibiu, care pentru a ajunge în camping au luat mai întâi un tramvai până în stația R.W. iar în continuare au folosit un autobuz de transport în comun până în apropierea supermarket-ului R. În momentul în care au coborât din autobuz, aceștia au observat că din campingul de lângă stația P. se deplasa spre ei autoturismul marca V.S. de culoare roșie și alte autoturisme (un V.G. de culoare albastră și un O.V. de culoare vișinie) aparținând rromilor moldoveni.

În momentul în care au ajuns în apropierea grupului de rromi din județul Sibiu, aceștia au observat că cei din grupul moldovenilor au deschis portierele de la autoturismele, care continuau să ruleze încet, și au coborât înarmat cu bastoane de baseball, cuțite și macete, strigând celor din grupul ungurilor să nu fugă pentru că și așa vor fi omorâți.

Frații victimei, respectiv Ș.M. și Ș.V., precum și femeile din grupul rromilor unguri au fugit, de frică, prin spatele supermarket-ului R., printre copacii aflați în fața campingului, însă nemaiavând timp să fugă pe același traseu, victima Ș.B. și martorul G.P. s-au refugiat pe o potecă îngustă, din parcul situat lângă stația P., de-a lungul gardului, spre campingul de emigranți.

O parte din rromii moldoveni au alergat după G.P. și Ș.B., iar când i-au ajuns din urmă, inculpatul I.C. l-a lovit pe G.P. cu un baston de baseball, acesta cazând la pământ, inculpatul continuând să fugă după victimă.

În timp ce G.P. era lovit de C.C. zis „Ș." și de o altă rudă a inculpatului, a auzit victima strigând „nu mă bate că mă omori”. Când s-a uitat spre locul de unde veneau strigătele, martorul G.P. declară că l-a văzut pe inculpatul I.C. lovind victima cu bastonul de baseball peste cap, după care a strigat să i se dea un cuțit, continuând să o lovească în zona coapselor și în special în piciorul stâng. Martorul G.P. declară că victima a mai fost lovită și de alte persoane din grupul moldovenilor însă acestea, după ce aplicau loviturile cu bâtele și cu mânerul unei săbii, în special în zona capului, fugeau spre mașini.

Același martor a precizat că ultimul s-a ridicat de pe victimă inculpatul, care avea un cuțit în mână și, în timp ce se îndrepta înspre el, a apărut martora G.E., concubina victimei, iar în apropiere a oprit o mașină de poliție.

Martorul a precizat că este exclusă orice confuzie cu privire la persoana inculpatului, pe care îl cunoștea din camping, ca fiind șeful clanului moldovenilor, iar pentru a fi exclusă orice eroare în acest sens, i s-a prezentat la Poliția din Varșovia mai multe fotografii, din care l-a indicat fără nici o ezitare pe inculpat.

Instanța a arătat că în toate declarațiile date la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, acest martor a precizat că inculpatul este singura persoană în a cărei mână a văzut un cuțit și a observat fără nici un dubiu când acesta lovea victima în zona picioarelor, după ce anterior îl auzise strigând să i se dea un cuțit.

Între timp, martora G.E., îngrijorată de soarta concubinului, a înconjurat în fugă campingul și a apărut la locul unde era căzută victima, văzându-l lângă acesta, doar pe inculpat cu un cuțit în mâna și care, la apariția ei, s-a îndreptat spre G.P. Martora a precizat că în același timp cu ea, la locul unde era căzută victima, a sosit și un polițist. polonez, care a început să-i facă semne inculpatului să vină spre el, însă acesta s-a retras câțiva pași cu spatele, după care s-a întors și a fugit spre una dintre mașinile romilor moldoveni, care avea una dintre portiere deschise, în care s-a urcat și s-a îndepărtat de locul faptei.

Prima instanță a constatat că susținerile acestor martori sunt confirmate și de către martorul M.G. care, în declarațiile date la Procuratura din Varșovia, a precizat că în dimineața zilei de 13 iulie 2008, în jurul orelor 4,15, în timp ce patrula cu o mașină de poliție pe strada Grochowska din Varșovia, a observat un grup de cetățeni alergând pe stradă, bănuind inițial că ar fi vorba de un accident rutier. Coborând din autoturism, a văzut între niște arbori, din preajma campingului, într-un loc apropiat de acostamentul străzii, cât și de stația P., o persoană căzută la pământ, care avea răni vizibile în zona picioarelor, fiind în stare de inconștiență. Acest martor a transmis prin stația radio o formulă de ajutor echipajelor de patrulare de pe teritoriul Comandamentului VII Raional de Poliție, dispunând urmărirea autoturismelor care se depărtau de locul faptei și, totodată, a cerut intervenția de urgență a unei mașini de salvare.

Martorul M.G. a precizat, de asemenea, că lângă victimă a văzut o persoană care ulterior a fugit spre mașini și pe care, după fotografii, a identificat-o ca fiind inculpatul I.C.

La circa 5 minute după sosirea martorei G.E. la locul unde era căzută victima au venit și frații acesteia Ș.M. și Ș.V., care au găsit victima în stare de inconștiență și care au declarat că, din cele relatate de G.P., au înțeles că victima fusese lovită cu cuțitul în zona picioarelor de către inculpat.

Martorul Ș.V. a mai precizat că, din cele spuse de G.P., a înțeles că și alte trei persoane au lovit victima, însă singurul care avea cuțit era inculpatul, care a și fost auzit strigând „terminați-l și dați-i la picioare”.

În același sens sunt și declarațiile martorei G.L., soția lui G.P., sosită la fața locului la scut timp după G.E.

După circa 15 minute de la loviturile aplicate victimei, a sosit o mașină de salvare care l-a transportat la Ș.B. aflat tot în stare de inconștiență, la spitalul de pe strada Szaserow Varșovia.

În ziua de 14 iulie 2008 s-a constatat decesul lui Ș.B., cauza fiind preluată de către Procuratura Raională Warszawa - Praga Poludnie. La cererea procurorului M.J. adresată organelor medico-legale, a fost efectuată necropsia cadavrului de către medicul de medicină legală S.T., la Institutul Militar al Spitalului Central din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

La examenul extern al cadavrului, au fost constatate mai multe leziuni sub forma unor plăgi înțepate pe fața laterală a coapsei stângi, pe suprafața frontală a coapsei drepte și orientate spre mijloc, pe suprafața posterioară mijlocie a subcoastei stângi, pe suprafața posterioară a coapsei stângi, zgârieturi ale pielii pe suprafața frontală, a coapsei drepte, pe partea posteriorară a brațului drept, pe suprafața posterioară a brațului stâng, lividități pe suprafața superioară a subcoapsei drepte, în zona pleoapelor ochiului stâng (în ochelari), pe suprafața posterioară a antebnrațului drept și încă două plăgi înțepate pe suprafața primului deget al mâinii drepte, la înălțimea articulației și pe fața posterioară a mâinii stângi. De asemenea, în zona capului, la examenul intern al cadavrului, s-a reținut prezența unor hematoame sangvine, de culoare vișinie, parietal stânga și dreapta.

Din concluziile raportului medico-legal întocmit cu acest prilej, a rezultat că s-au evidențiat o plagă înțepată și tratată chirurgical la nivelul coapsei stângi, în zona posterioară, cu tăierea venei și a arterei subgenunghiare, în trecerea canalului plăgii, patru plăgi înțepate a coapsei stângi: două legate cu canalul în țesăturile subdermale, una cu canalul care duce în raza țesăturilor subdermale cu tăierea mușchiului, o plagă cu canalul care duce spre mușchi; o plagă înțepată a subcoapsei stângi cu canalul care duce la mușchi, plagă înțepată incisivă a degetului mare a mâinii drepte, cu canalul care duce spre țesăturile subdermale, mici lividități și zgârieturi la suprafața pielii coapsei stângi și posterior, la suprafața celor două subcoapse; lividitatea pleoapelor ochiului stâng și o fisură a osului tavanului orbitei ochiului stâng.

Cauza morții lui Ș.B. a fost plaga înțepată a coapsei de sub genunchiul stâng, cu deteriorarea vaselor sangvine mari la nivelul plăgii, hemoragie și comoție traumato-hemoragică. Plăgile înțepate ale extremităților inferioare ale membrelor, precum și ale degetului mare al mâinii drepte, au putut fi produse cu o unealtă ascuțită (de exemplu cuțit), care a intrat în corpul victimei, rana coapsei de sub genunchiul stâng la o adâncime de cca. 10 cm.

Același raport a concluzionat că zgârieturile de la nivelul epidermei și al extremităților au putut fi produse cu o unealtă cu vârf ascuțit, posibil cuțit, iar hematoamele parietal stânga și dreapta, precum și celelalte leziuni de la nivelul capului, nu au influențat asupra mecanismului decesului.

În cursul judecății, la cererea inculpatului, s-a efectuat o expertiză de către S.M.L. Botoșani, pe baza actelor medico-legale întocmite de autoritățile poloneze, cât și a foii de observație de la spitalul unde a fost internată victima, traduse în limba română.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 54/ E din 16 martie 2011 rezultă că din examinarea categoriilor de leziuni descrise în raportul de necropsie, se poate concluziona că, moartea victimei Ș.B. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie decompensat, cu leziuni cerebrale determinate de anoxia prelungită, consecința unei plăgi înțepat-tăiate a membrului inferior stâng, cu secțiuni vasculare.

De asemenea, raportul de expertiză evidențiază că leziunea cu potențial tanatogenerator a fost plaga de pe fața posterioară a coapsei stângi, inferior, probabil la limita cu spațiul popliteu, cu secțiunea arterei și venei poplitee, plagă care s-a putut produce prin lovire cu un obiect înțepător-tăietor.

Concluziile acestui raport de expertiză medico-legală au fost confirmate în totalitate de către Comisia de avizare și control al actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Iași, comisia fiind de acord cu concluziile care sunt științific elaborate și bazate pe datele medicale inserate în expertiză.

Același I.M.L. Iași a întocmit și un nou raport de expertiză medico-legală bazat și pe un răspuns al dr. P.R.F. din cadrul Clinici de Chirurgie Vasculară a Spitalului Sf. Spiridon din Iași.

Instanța a reținut că și acest nou raport de expertiză medico-legală nr. l 178/ CA din 2 septembrie 2011 concluzionează că moartea numitului Ș.B. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie consecutiv hemoragiei externe prin plagă înțepat-tăiată, cu secțiunea arterei și venei poplitee stângi. Secțiunea arterei și a venei poplitee stângi au avut rol tanatogenerator, pe când hematoamele de la nivelul capului nu au avut rol în determinismul morții. Se mai precizează că în cazul arterei și venei poplitee se produce exsangvinare în timp de 10-15 minute, iar în lipsa unei intervenții medicale de urgență, pacientul decedează. Așa cum a reieșit din documentația medicală pusă la dispoziția institutului, conduita terapeutică aplicată victimei din momentul preluării ei de către ambulanță și până la momentul decesului, a fost corectă. Același raport consideră că nu se poate concluziona că amputația de la genunchi, ce a fost propusă la un moment dat, ar fi salvat viața pacientului. Acesta era comatos, prin depășirea timpului de ischemie cerebrală. Fiind vorba numai de gambă, fie că ar fi fost vorba de un sindrom de perfuzie, fie că intervenția de revascularizare nu ar fi reușit, amputația ar fi fost oportună la 2-3 zile după accident și nu imediat, în primele 24 de ore.

Instanța a considerat că acest răspuns satisface și obiecțiunile ridicate de apărătorii inculpatului cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei.

Totodată, s-a reținut că, în sensul celor două expertize medico-legale sunt și concluziile dr. T.I., medic primar legist propus de inculpat pentru a participa la întocmirea raportului de expertiză medico-legală, care în consultanța medico-legală din 18 aprilie 2011 precizează că moartea numitului Ș.B. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie consecutivă hemoragiei externe prin plagă înțepat-tăiată, cu secțiuni vasculare la nivelul membrului inferior stâng.

S-a arătat că situația de fapt reținută în precedent rezultă din declarațiile martorilor G.P., G.E., Ș.M., Ș.V., G.L., I.D., M.G., procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de autopsiere a cadavrului însoțit de planșe fotografice, raport de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 4 februarie 2011 de Institutul de Tehnologie Avansată, constatările medicului S.T., raportul medico-legal de necropsiere a cadavrului, expertiza medico-legală efectuată de S.M.L. Botoșani, avizul Comisiei superioare medico-legale din cadrul I.M.L. Iași și noul raport de expertiză medico-legală efectuat de I.M.L. Iași.

Referitor la poziția procesuală a inculpatului, instanța a reținut că acesta a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului, în toate declarațiile negând că ar fi autorul infracțiunii de omor calificat și încercând să acrediteze ideea că autorul faptei ar fi în realitate numitul I.R. zis „Z.”. Într-o altă declarație, susține că nici nu a participat la scandalul din dimineața zilei de 13 iulie 2008 și nu cunoaște cine l-a lovit cu cuțitul pe Ș.B.

Fiind reaudiat de procurori la data de 12 noiembrie 2009 cu privire la bunurile identificate în autoturismul numitei G.C.R., concubina sa și obiectele de îmbrăcăminte pe care le purta el, victima, precum și celelalte persoane, recunoaște că purta în picioare șlapi de culoare maro, pierzând unul dintre șlapi în cursul evenimentelor din dimineața zilei respective. De fapt, momentul în care inculpatul pierde șlapul și se apleacă după el a fost surprins și de camerele de supraveghere din apropiere, după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la 4 februarie 2010, cât și din imaginile fotografice anexate.

La solicitarea inculpatului s-a efectuat în timpul urmăririi penale și o constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, iar din Raportul de constatare nr. 619330 din 1 februarie 2010 întocmit de I.P.J. Botoșani - Serviciul Criminalistic, rezultă că la întrebările: „Tu l-ai tăiat cu cuțitul pe Ș.B.?”, „L-ai omorât pe Ș.B. pe 13 iulie 2008?”, „Rănile de pe piciorul lui Ș.B. au fost făcute de tine?”, la care, inculpatul a răspuns prin „Nu.”, s-au evidențiat note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice.

S-a reținut că, în declarația luată de instanță, inculpatul susține din nou că este nevinovat, că nu a participat la conflictul în urma căruia a rezultat moartea lui Ș.B. și că â observat desfășurarea acestui conflict de la cea. 50-60 metri distanță, din interiorul unui autoturism. In aceeași declarație, la întrebările puse, recunoaște totuși că 1-a lovit pe G.P. cu piciorul și că era înarmat. De asemenea, susține că i-a văzut pe numiții C.C. zis „C.”, I.R. zis „Z." și C.C. zis „Ș.”, în timp ce l-au prins pe Ș.B., observând când C. îi aplica lovituri cu picioarele, Ș. cu sabia, iar Z. îl lovea cu un cuțit, încercând să acrediteze ideea că autorul faptei ar fi, de fapt, I.R.

La cererea inculpatului au fost audiate mai multe persoane, toate rude ale acestuia, respectiv I.C., sora inculpatului, F.B., vară primară cu inculpatul, I.M., sora inculpatului, I.E., sora inculpatului, I.C., cumnatul inculpatului, I.S., nepotul inculpatului, I.M., sora inculpatului, B.R., fratele inculpatului, H.M., cumnatul inculpatului și Șt.M., nepoata inculpatului.

Toți acești martori au declarat că autor al faptelor ar fi I.R. zis „Z.”, care la o cumetrie organizată în municipiul Dorohoi s-a îmbătat, a povestit și a și arătat participanților cum a procedat la comiterea omorului și lăudându-se că poartă permanent cuțit asupra sa.

Instanța a considerat că declarațiile acestor martori nu pot fi primite, pe de o parte, datorită gradului de subiectivism determinat de rudenia cu inculpatul și împrejurării că nici unul dintre ei nu a fost prezent în dimineața zilei de 13 iulie 2008 în apropierea campingului din Varșovia unde s-au petrecut faptele, iar pe de altă parte, încercării inculpatului și a unor rude de ale sale de a determina pe frații inculpatului și pe alți rromi din clanul ungurilor să-și schimbe declarațiile în sensul că nu inculpatul ar fi vinovat și că victima Ș.B. ar fi fost omorâtă de I.R.. In acest sens, s-a arătat că martorul G.P. a declarat că în luna noiembrie 2009 a fost sunat pe telefonul mobil de o persoană de sex feminin care s-a recomandat ca fiind sora lui M. și care l-a rugat să-și schimbe declarația și să susțină că autor al faptei ar fi Z. Tot în luna noiembrie 2009, G.P. a fost sunat de un bărbat care s-a recomandat ca fiind cumnatul lui M., adică al inculpatului și care l-a rugat să declare că autor al faptei ar fi Z. Martorul G.P. a mai arătat că telefoane asemănătoare a mai primit de la o persoană care s-a recomandat „C. de la Iași”, cât și de la numita G.C.R.

Martora V.V. a declarat că la mijlocul lunii noiembrie 2009, a fost sunată de o femeie care s-a recomandat sora lui M. și care a rugat-o să-i dea numărul de telefon a lui G.P. pentru a-l convinge pe acesta în sensul de a susține că nu inculpatul este autorul faptei, telefoane asemănătoare primind martora și de la un cumnat la inculpatului care s-a autointitulat „F.”, cât și de la martora G.C.R., concubina inculpatului.

Martorul Ș.M., fratele victimei, a declarat că în timp ce se afla în Ungaria a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpat, care i-a solicitat să declare organelor de anchetă că nu el, ci o altă persoană l-ar fi omorât pe Ș.B. și că inculpatul l-a amenințat că are rude în toată Europa, iar în cazul în care nu se va conforma, îl va prinde pe el și pe membrii grupului din Sibiu și îi va omorî.

În același sens a declarat și martorul Ș.V., care a menționat în plus că, la cea. un an de zile de la decesul lui Ș.B., aflându-se în Ungaria împreună cu mama sa și cu martorul Ș.M., l-au văzut pe inculpat și pe concubina acestuia într-o mașină, fapt ce i-a determinat să încerce imobilizarea inculpatului și să cheme poliția, însă după ce inculpatul a fost arestat, a fost pus în libertate la scurt timp, întrucât în urma verificărilor s-a constatat că nu era dat în urmărire generală.

Instanța a reținut că aceleași tentative de a acredita ideea că I.R. zis „Z.” ar fi autorul infracțiunii de omor calificat și nu inculpatul, rezultă și din transcrierea convorbirilor telefonice efectuate de pe telefoanele mobile de către inculpatul I.C., concubina acestuia G.C.R. și o altă persoană necunoscută, care era poreclită „B.”.

S-a constatat că atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanță, au fost audiați și martorii C.C. zis „C.”, C.C. zis „Ș.” și I.R. zis „Z.”, însă nici unul dintre ei nu a recunoscut că ar fi lovit victima cu cuțitul, ci doar martorul C.C. a admis că l-a lovit cu piciorul.

De asemenea, s-a reținut că martorul I.R. a mai precizat că nu s-a lăudat la nici o cumetrie că l-ar fi omorât pe Ș.B. și că la cea. un an de zile de la decesul acestuia a fost contactat de o persoană pe nume I.R., care i-a propus ca în schimbul sumei de 100.000 euro să recunoască că el este autorul faptei și să se supună unei judecăți a țiganilor.

De altfel, a precizat instanța, prin rezoluția nr. 53/P/2010 din 12 august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii I.R., C.C. și C.C., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prevăzute și pedepsite de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Plângerea inculpatului I.C. împotriva rezoluției procurorului a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința nr. 438 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Botoșani, secția penală, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 117 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost respins recursul declarat de către inculpat.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, la dezbaterea în fond a cauzei, s-a arătat că apărătorii acestuia au solicitat schimbarea acesteia din infracțiunea de omor calificat prevăzute și pedepsite de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de încăierare prevăzute și pedepsite de art. 322 alin. (3) C. pen., apreciindu-se că moartea victimei Ș.B. este rezultatul unui conflict dintre romii din zona Sibiului și rromii moldoveni, petrecut în dimineața zilei de 13 iulie 2008, fără a se putea stabili cu exactitate cine a aplicat loviturile de cuțit în coapsa stângă a inculpatului, lovituri care au cauzat o sângerare abundentă și, în cele din urmă, moartea victimei.

Instanța a considerat că această cerere de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită, întrucât, așa cum s-a arătat pe larg în prezentarea situației de fapt, în dimineața zilei de 13 iulie 2008, în fața campingului situat pe strada Grochowska din Varșovia, nu a avut loc nici o încăierare ci, o parte din romii moldoveni i-au urmărit la intrarea în camping pe victimă și pe fratele acestuia, martorul G.P. și i-au lovit cu diverse obiecte.

Încăierarea este o infracțiune cu pluralitate de subiecți activi. Numărul de participanți la încăierare poate fi variabil, dar trebuie să fie suficient de mare ca să se creeze o înlănțuire și o încleștare de indivizi, în așa fel încât să nu se poată distinge activitatea concretă a fiecăruia în cadrul încăierării. Trebuie să existe deci două tabere, de câte cel puțin două persoane fiecare, tabere între care se iscă o ceartă care degenerează în bătaie și încleștare corp la corp sau un schimb colectiv de lovituri de la distanță.

Ori, în speță, a precizat instanța, se poate vorbi de o încăierare în sensul celor precizate anterior, doar în noaptea de 12 iulie 2008, între orele 24,00 - 1,00, când rromii din cele două tabere s-au lovit în incinta campingului, ceea ce a impus intervenția poliției cu mai multe mașini și transportarea participanților la sediul poliției.

Însă, dimineața, în jurul orei 4,00, nu a mai existat o asemenea încăierare, în realitate rromii din clanul moldovenilor care ieșeau din camping cu mai multe autoturisme și intenționau să părăsească Varșovia, în momentul în care i-au observat pe rromii „unguri” din zona Sibiului, coborând în stația de autobuz, au început să-i urmărească, o parte dintre ei fugind după G.E., G.L. și alți rromi din Sibiu, iar inculpatul și martorii C.C., C.C. și I.R., urmărindu-i pe martorul G.P. și pe fratele acestuia Ș.B. Prima instanță a reținut că nu a existat nici o ripostă din partea acestora pentru a se putea vorbi de o încăierare și nici nu au avut când și cum să riposteze, întrucât, în momentul în care au fost ajunși din urmă, au fost loviți de cei patru agresori, cu diverse obiecte.

Cu privire la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, sintetizând probele administrate în cauză, instanța a considerat că, fără nici un dubiu, rezultă că inculpatul a fost văzut la locul faptei cu un cuțit în mână și că a fost singurul care a lovit victima cu acel cuțit. A aplicat nenumărate lovituri cu cuțitul la membrele inferioare, în special în partea de jos a coapsei și în jurul genunchiului de la piciorul stâng, secționând artera și vena poplitee, ceea ce a provocat victimei o intensă hemoragie și, în final, moartea.

În acest sens, s-a menționat că relevantă este observația dr. S.T. care, la întrebarea „Dacă leziunile au fost efectuate cu un cuțit ascuțit pe ambele părți sau pe o singură parte și dacă acestea au fost efectuate cu mai multe obiecte tăietor-înțepătoare?”, precizează că „După starea rănilor și după natura canalelor rănilor, se poate presupune că acestea au putut fi produse cu un singur instrument, cu cel puțin o margine de decupare (ascuțit pe o parte), având vârf relevat și cu lama de aproximativ 10 cm.”, ceea ce conduce indubitabil la concluzia că doar inculpatul a fost cel care a aplicat loviturile cu cuțitul în zona membrelor inferioare ale victimei.

S-a precizat că, în cauză, nu poate fi vorba nici despre existența infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen., așa cum au precizat apărătorii inculpatului, întrucât, prin latura sa subiectivă, omorul se deosebește de această infracțiune. Dacă în cazul omorului, făptuitorul acționează cu intenție, directă sau indirectă, de a ucide, în cazul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acționează cu intenția de a Iovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa. Cu alte cuvinte, infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, care presupune atât intenție în ceea ce privește fapta de lovire sau vătămare corporală, cât și culpă în ceea ce privește moartea victimei. Așa fiind, pentru încadrarea juridică corectă a faptei ca omor sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat făptuitorul.

În surprinderea poziției - psihice pe care inculpatul I.C. a avut-o în momentul comiterii faptei, instanța a precizat că trebuie observat că, față de instrumentul folosit de inculpat (cuțit), de numărul și intensitatea loviturilor, zona vitală în care au fost aplicate și de experiența comună care atestă consecințele pe care le produc asemenea instrumente, amenințările cu moartea proferate de inculpat la ieșirea din sediul poliției din Varșovia, cât și în timp ce lovea victima (vezi declarațiile martorilor), se poate trage concluzia că inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al acțiunii sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana inculpatului, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, însă nu are antecedente penale, iar din relațiile de concubinaj cu numita G.C.R. are patru copii minori.

Tribunalul a arătat că, prin încheierea nr. 53 din 17 august 2009 a Tribunalului Botoșani, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile, iar prin încheierea din 22 martie 2011, măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, inculpatul fiind pus în libertate la data de 23 martie 2011.

Întrucât pentru măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea de ședință din 22 martie 2011, norma procesual penală nu prevede limitări în timp, iar în cursul judecății această măsură nu a fost revocată și nici nu a încetat de drept în condițiile legii, instanța a precizat că o va menține.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, numita G.E., în calitate de soție supraviețuitoare a victimei Ș.B., în nume personal, cât și pentru minorii G.R.N. și G.R.M., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 25.000 euro daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul victimei din Polonia în România în condiții speciale, cheltuieli de îmbălsămare, înmormântare și toate celelalte cheltuieli legate de înmormântare (praznice, parastase etc.), precum și cu suma de 100.000 euro daune morale pentru suferința pricinuită de pierderea soțului, respectiv a tatălui.

S-a solicitat, de asemenea, obligarea inculpatului la plata unor sume lunare pentru cei doi copii minori ai victimei, până la împlinirea vârstei de 18 ani, precum și la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariile și deplasarea avocaților la termenele de judecată.

Din studiul actelor depuse de partea civilă la dosar, instanța a constatat că suma solicitată cu titlu de daune materiale este justificată doar în parte.

Din factura nr. 432 din 4 ianuarie 2011 eliberată că „F.R.” S.R.L., rezultă că partea civilă G.E. a plătit suma de 9.828 lei reprezentând servicii funerare pentru repatrierea decedatului S.B. din Polonia în România. Cu factura nr. 5 din 20 iulie 2008, partea civilă a achitat furnizorului SC H. SRL Sibiu suma de 3.875 lei reprezentând contravaloarea a 155 ciorbe și 155 fripturi achiziționate cu titlu de „pomană” pentru decedat. Tot cu prilejul acestei prăznuiri, partea civilă a adus la local 30 sticle cu Coniac în valoare de 1.500 lei, 30 lăzi cu bere în valoare de 1.800 lei, 150 buc. RED-BULL în valoare de 750 lei, prăjituri în sumă de 1.000 lei, 30 baxuri cu sucuri de 900 lei, deci băuturi și dulciuri în valoare totală de 5.950 lei.

Cu factura nr. 100 din 14 iunie 2009, partea civilă a achitat către M.C. SRL Sibiu suma de 4.560 lei reprezentând contravaloarea sicriului, a crucii și amenajării mormântului pentru victimă. Pentru obținerea pașaportului mortuar, a fost achitată suma de 275 zloți cu chitanța seria MAEB nr. 0857484 din 16 iulie 2008 către Misiunea Diplomatică a României la Varșovia și, întrucât la data judecății, paritatea dintre zlot și leu era aproximativ egală (1 zlot=0,977 lei), instanța va reține în calculul daunelor materiale și suma de 275 lei.

La parastasul făcut victimei la un an de zile, s-a cheltuit suma de 4.800 lei, conform facturii nr. 486 din 13 iunie 2009 eliberată de SC T.P. SRL București.

Totalizând sumele achitate, așa cum sunt menționate în actele analizate anterior, s-a constatat că partea civilă G.E. a cheltuit suma de 29.288 lei pentru repatrierea și înmormântarea victimei, precum și organizarea pomenirilor, conform obiceiului.

Sub aspectul daunelor morale, s-a considerat că decesul victimei Ș.B., care a survenit extrem de brutal și neașteptat a cauzat soției și copiilor săi, intense suferințe psihice, care impun cu necesitate o compensație materială pe care instanța a apreciat-o la suma de 100.000 lei.

Din relațiile victimei Ș.B. cu partea civilă G.E. au rezultat doi copii, respectiv G.R.N. și G.R.M. Copiii se află în îngrijirea părții civile și, după cum a precizat aceasta, nu primesc pensie de urmaș sau alte ajutoare sociale, cu excepția alocației de stat pentru copii.

Întrucât în prezent, cei doi minori sunt lipsiți de aportul material al tatălui lor, decedat și nici nu au alte surse de venit înafara alocației de stat, s-a apreciat ca fiind justificată și cererea părții civile referitoare la stabilirea în sarcina inculpatului a unei contribuții periodice pentru întreținerea copiilor.

În ceea ce privește cuantumul sumelor lunare pentru fiecare copil în parte, s-a observat că victima Ș.B. nu era încadrat în muncă și nici nu avea alte surse de venit cu caracter permanent. In această situație, s-a avut în vedere venitul minim pe economie, care potrivit H.G. nr. l 193 din 24 noiembrie 2010 este, începând cu data de 1 ianuarie 2011, de 670 lei lunar.

Întrucât o treime din salariul minim brut pe țară, precizat mai sus, este de 220 lei, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 8.740 lei reprezentând contribuția lunară pentru întreținerea minorilor G.R.N. și G.R.M., calculată începând cu data de 14 iulie 2008 (data decesului victimei Ș.B.) și până la data pronunțării hotărârii, respectiv 26 septembrie 2011. De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească, în continuare, lunar, câte 120 lei pentru G.R.N. și câte 100 lei pentru G.R.M., începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul fiecărui copil.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel părțile civile G.E., G.R.N. și G.R.M. și inculpatul I.C.

Partea civilă G.E. a formulat apel atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor G.R.N. și G.R.M. În motivarea apelului părțile civile au criticat sentința penală atât sub aspectul laturii penale cât și civile a cauzei.

Sub aspectul laturii penale s-a arătat că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului este prea mică față de fapta comisă și persoana acestuia, motiv pentru care se impune majorarea acesteia și orientarea spre maximul special al pedepsei prevăzute de textul incriminator.

În privința laturii civile a arătat că despăgubirile acordate cu titlu de daune materiale și morale sunt prea mici față de prejudiciul suferit, motiv pentru care se impune majorarea acestora la suma echivalentă a 25.000 Euro pentru daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei și transportul acesteia în țară și a sumei echivalente a 400.000 Euro pentru daune morale.

Inculpatul I.C. a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet ori achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și exonerarea de la plata daunelor către părțile civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

De asemenea, a solicitat ca, în cazul în care se va reține vinovăția sa, la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., precum și faptul că nu are antecedente penale, are patru copii minori și să se rețină circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., în sensul reducerii pedepsei sub minimul general, iar pentru pedeapsa aplicată să se dispună suspendarea condiționată în baza art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 9 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpatul I.C. și de partea civilă G.E., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru minorii G.R.N. și G.R.M., împotriva sentinței penale nr. 187 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Botoșani, ca nefondate.

Examinând apelurile declarate în cauză sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că la data de 23 aprilie 2009 Ministerul Justiției din Republica Polonia a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de preluare a urmăririi penale inițiată în cauza privind pe I.C. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 156 paragrafele 1 și 3 C. pen. polonez.

Solicitarea a fost întemeiată pe dispozițiile Tratatului între România și Republica Polonă privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, familiale și penale încheiat la data de 25 ianuarie 1962 ratificat prin Decretul nr. 323/1962. Prin rezoluția nr. 512/II/5/2009 din 19 iunie 2009 s-a dispus admiterea cererii de preluare a urmăririi penale privind pe I.C. și trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în vederea efectuării urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

Prin rezoluțiile emise în dosarul penal nr. 1271/P/2009 la data de 17 august 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a dispus începerea urmăririi penale și respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Prin rechizitoriul nr. 1271 din 08 februarie 2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., faptă constând în aceea că, în dimineața zilei de 13 iulie 2008, în jurul orelor 04lD, pe fondul unei altercații pe strada Grochowska din Varșovia - Republica Polonă, în apropierea unei stații de distribuție a combustibilului și a unui camping pentru emigranți, inculpatul i-a aplicat victimei Ș.B. mai multe lovituri cu un cuțit în zona coapselor, orientate spre fața posterioară a genunchiului stâng, cauzându-i leziuni traumatice grave, cu șoc hemoragie sever, care au condus la deces.

S-a arătat că materialul probator pe care se sprijină situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost pe larg descris în actul de sesizare al instanței de judecată.

Analizând cu prioritate excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată, Curtea a constatat că au fost respectate dispozițiile procedurale ce reglementează activitatea de urmărire penală, în deosebi dispozițiile art. 262, 263 și art. 264 C. proc. pen., reclamate ca fiind încălcate.

Actul de sesizare a instanței s-a bazat pe probele administrate de autoritățile judiciare poloneze, parte dintre acestea fiind readministrate în cursul urmăririi penale efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

S-a constatat că rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani respectă condițiile cerute de art. 263 C. proc. pen., cât și dispozițiile art. 264 C. proc. pen., fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul unității de parchet.

În cauză, a reținut instanța de apel, nu este incident niciunul din cazurile prezentate de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care să atragă nulitatea rechizitoriului și respectiv nelegalitatea sesizării instanței de judecată.

Curtea a constatat că aspectele referitoare la situația de fapt și probele pe care se sprijină rechizitoriul nr. l271/P/2009 din 08 februarie 2010 au fost verificate de prima instanță în cadrul cercetării judecătorești.

Apreciind motivele de apel referitoare la probe ca fiind o cerere de readministrare sau completare a probatoriilor administrate în faza de urmărire penală și a. cercetării judecătorești din fața primei instanțe, Curtea a arătat că, după ce în prealabil a pus în discuția părților teza probatorie invocată pentru fiecare probă în parte, utilitatea și concludenta acestor probe, a dispus prin încheierile de ședință respingerea acestora.

A constatat că în cauză a fost administrat un amplu probatoriu atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, probatoriu pe baza căruia s-a reținut o situație de fapt corectă, motiv pentru care Curtea și-a însușit motivarea primei instanțe.

Astfel, a arătat Curtea, pe baza probatoriului administrat de prima instanță, a reieșit cu certitudine că, în dimineața zilei de 13 iulie 2008, pe fondul unui conflict între grupurile de etnie rromă, în apropierea unei stații P. și a campingului pentru emigranți, inculpatul I.C. ce se afla împreună cu alte persoane a lovit victima Ș.B. cu un cuțit în zona coapselor și în special a piciorului stâng, cauzându-i leziuni ce au condus ulterior la decesul acesteia.

Această situație de fapt, s-a reținut că rezultă din procesul - verbal de cercetare la fața locului, procesul - verbal de autopsie și planșele fotografice, raportul de constatare tehnică științifică întocmit la data de 04 februarie 2011 de Institutul de Tehnologie Avansată, fișa medicală a victimei, constatările medicului S.T., raportul de necropsie a cadavrului, expertiza medico-legală efectuată de S.M.L. Botoșani, avizul Comisiei Superioare medico-legale din cadrul I.M.L. Iași și raportul de expertiză medico - legală efectuat de I.M.L. Iași, declarațiile martorilor G.P., G.E., Ș.M., Ș.V., G.L., I.D. și M.G.

Instanța de apel a considerat că momentul în care victima a fost lovită cu cuțitul de către inculpatul I.C. a fost observat de către martorul G.P., martor care a relatat că și celelalte persoane ce se aflau împreună cu inculpatul au lovit victima cu obiecte contondente în zona capului, fiecare dintre acestea părăsind în fugă locul agresiunii. Martorul a arătat că este exclusă orice confuzie cu privire la persoana inculpatului pe care îl cunoaște din camping ca fiind șeful grupării de etnie rromă moldovenească, persoana inculpatului fiind recunoscută de martor și din planșele fotografice prezentate spre recunoaștere.

Declarația martorului G.P. este susținută și de declarația martorei G.E. care, întorcându-se la locul incidentului, l-a văzut pe inculpat lângă victimă, inculpatul având un cuțit în mână.

La scurt timp după incident, la fața locului au sosit și martorii Ș.M. și Ș.V., frații victimei, martori cărora G.P. le-a relatat cele întâmplate, respectiv că victima a fost lovită de către inculpat în zona picioarelor.

Martorul Ș.V. a relatat în declarațiile date că din cele prezentate de martorul G.P. victima a fost lovită de trei persoane, singura dintre acestea care avea cuțit asupra sa fiind inculpatul I.C.

Instanța de apel a constatat că declarațiile martorilor oculari G.P. și G.E. se coroborează și cu declarațiile martorului M.G. care a relatat că a observat lângă victimă o persoană care la apariția sa a fugit spre un autoturism. Martorul a fost audiat atât în cursul urmăririi penale efectuate de către autoritățile judiciare poloneze cât și prin comisie rogatorie după învestirea autorităților judiciare române. Fiindu-i prezentate planșe fotografice pentru recunoașterea persoanei pe care a observat-o lângă victima Ș.B., martorul M.G. l-a prezentat pe inculpat ca fiind acea persoană.

Curtea nu a reținut criticile inculpatului din apel referitoare la existența unor vicii ale procedurii recunoașterii persoanei prin intermediul planșelor fotografice, apreciindu-le ca fiind nefondate. Prezentându-i-se martorului M.G. planșe fotografice ce cuprindeau fotografiile a patru persoane printre care și a inculpatului I.C., martorul a recunoscut persoana inculpatului ca fiind cea pe care a văzut-o în imediata apropiere a victimei Ș.B.

Martorul C.l.D. participând la evenimentele din dimineața zilei de 13 iulie 2008, a confirmat că venind la locul incidentului a găsit-o pe victima Ș.B. plină de sânge, care i-a relatat că a fost lovită de o persoană cu cuțitul în zona picioarelor. Martorul relatează că G.P. care se afla la o distanță mică de victimă, putea observa foarte bine actul de agresiune al victimei, aspect confirmat și de martora I.D.

Instanța a arătat că, pentru stabilirea situației de fapt și identificarea persoanelor participante la conflictul dintre cele două grupuri de etnie rromă, inculpatul a solicitat efectuarea de către Î.N.E.C. București a unei expertize a înregistrărilor video de pe CD - ui imprimat de camera de supraveghere primit de la autoritățile judiciare poloneze, probă ce a fost respinsă ca nefiind utilă și concludentă cauzei deoarece atât din conținutul opiniei emise la data de 24 octombrie 2008 de Comandamentul Poliției din Varșovia VII, a raportului de constatare tehnică științifică nr. 331006 din 10 noiembrie 2009, a raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologie Avansată cât și din conținutul procesului-verbal de vizionare a CD - ului încheiat de prima instanță la data de 22 martie 2011, a rezultat că locul producerii agresării victimei este în plan îndepărtat după un spațiu verde cu arbori ce obturează câmpul vizual al camerei, fapt ce nu acordă posibilitatea identificării persoanelor implicate în agresarea efectivă a victimei Ș.B., ci doar se pot identifica autoturismele.

Din conținutul procesului-verbal de autopsie și necropsie a cadavrului întocmit în cursul urmăririi penale de către autoritățile judiciare poloneze și a fișei medicale a victimei, instanța de apel a reținut că aceasta prezenta la examinare mai multe leziuni și plăgi înțepate, cauza morții acesteia fiind plaga inctumă a coapsei de sub genunchiul stâng cu deteriorarea vaselor sangvine mari în trăsătura canalului plăgii, hemoragiei și a comoției traumatico-hemoragice, leziunile din zona capului neinfluențând mecanismul decesului.

Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 541 E din 16 martie 2011 întocmit de S.M.L. Botoșani a rezultat că moartea victimei Ș.B. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie decompensat, cu leziuni cerebrale determinante de anoxia prelungită, consecința unei plăgi înțepat tăiate a membrului inferior stâng cu secțiuni vasculare.

Analizându-se și descriindu-se leziunile constatate asupra victimei în documentele medicale și protocolul de necropsie s-a concluzionat că leziunea fatală a fost plaga pe fața p o steri o ară a coapsei stângi inferior, probabil la limita spațiului popliteu, cu secțiunea arterei și venei poplitee ce s-a putut produce prin lovire cu un obiect înțepător - tăietor, interesarea vasculară determinând starea de șoc hemoragie.

Raportându-se la topografia leziunilor s-a concluzionat că cel mai probabil victima a fost în ortostatism (în picioare), eventual plaga din fața posterioară a coapsei i-a fost produsă dacă victima se afla în poziția culcat cu fața în jos.

Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 1178/ CA din 02 septembrie 2011 întocmit de I.M.L. Iași avizat prin avizul nr. 2089 din 9 septembrie 2011 al Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul aceleiași instituții medico-legală a stabilit aceleași cauze a morții victimei Ș.B., concluzionând că este probabil ca leziunea tanatogeneratoare să fie produsă cu un obiect tăietor înțepător. De asemenea, s-a concluzionat că în raport cu topografia leziunilor, cel mai probabil victima, a fost în ortostatism (în picioare).

Prima instanță de control judiciar a constatat că concluziile rapoartelor medico-legale se coroborează și cu concluziile formulate de F.C. SRL Iași prin expertul medico-legal – Dr. T.I. efectuat la solicitarea inculpatului I.C.

Relevantă în cauză a fost considerată de instanța de apel și observația dr. S.T. care a precizat că după starea rănilor și natura canalelor rănilor, se poate presupune că acestea au putut fi produse cu un singur instrument cu cel puțin o margine de decupare.

Față de concluziile actelor medico-legale și situația de fapt prezentată anterior, Curtea a considerat că rezultă cu certitudine legătura de cauzalitate între acțiunea de lovire a victimei de către inculpat cu un cuțit în zona membrelor inferioare, așa cum relatează martorii prezentați anterior și decesul victimei Ș.B.

Deoarece nu s-au evidențiat neconcordanțe între concluziile rapoartelor de expertiză medico - legală și a celorlalte acte medico - legale emise în cauză referitor la obiectul vulnerant care a produs leziunea cu rezultat tanatologic și la poziția victimei în momentul agresării, precum și a faptului că în cauză există avizul nr. 2089 din 9 septembrie 2011 al Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale de pe lângă IML Iași, Curtea a respins ca nefiind utilă cauzei cererea de avizare a actelor medico-legale de către Comisia de avizare din cadrul I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București.

Curtea a constatat că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă, nesinceră, încercând sa transfere vinovăția privind uciderea victimei asupra celorlalte persoane participante la incident și în mod special asupra numitului I.R.

S-a arătat că, în apărare, inculpatul a solicitat audierea mai multor persoane respectiv I., C., F.B., I.M., I.E., I.C., I.S., I.M., B.R., H.M. și Șt.M., persoane ce se află în relații de rudenie sau afinitate cu acesta. Alături de gradul de subiectivism ridicat pe care îl prezintă depozițiile acestor martori, cum în mod corect a reținut și prima instanță, Curtea reanalizând declarațiile acestora a constatat că martorii nu au participat nemijlocit la incidentul din 13 iulie 2008, ei relatând aspecte despre care au luat cunoștință în diferite împrejurări.

Martorii au susținut că au luat cunoștință despre faptul că numitul I.R. este autorul faptei din declarațiile acestuia cu ocazia participării la o petrecere organizată în municipiul Dorohoi, sau de la alte persoane, declarații ce nu prezintă relevanță deoarece nu se coroborează cu probele administrate în cauză.

În dovedirea caracterului subiectiv al declarațiilor acestor martori, s-a apreciat că, în mod corect prima instanță a evidențiat încercarea inculpatului și a unor rude ale sale de a determina pe martorii oculari să-și modifice declarațiile în sensul prezentării ca vinovat pentru moartea victimei a numitului I.R. Astfel, martorii G.P., V.V., Ș.M., Ș.V. și I.D. au relatat că după producerea evenimentului au fost contactați personal sau membri ai familiilor acestora, de diverse persoane care le-au solicitat să-și modifice declarațiile în sensul relatării că nu inculpatul I.C. este autorul faptei.

De asemenea, Curtea a reținut că martorul I.R. audiat în fața primei instanțe a negat orice recunoaștere a faptei și a făcut precizarea că a fost contactat de o persoană care, în schimbul oferirii unei sume de bani, i-a propus să recunoască că el este autorul faptei din cauză.

Situația prezentată de martori prin care au arătat că s-a încercat influențarea lor de diverse persoane, rude sau apropiați ai inculpatului I.C., s-a considerat că este dovedită și pe baza transcrierilor interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cursul urmăririi penale.

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau a comunicărilor efectuate de la postul telefonic aparținând lui G.C.R. a fost autorizată prin încheierea de ședință nr. 61 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 3738/40/2009.

Curtea a constatat că autorizarea a fost dispusă de către instanța de judecată cu respectarea dispozițiilor art. 91 și următoarele C. proc. pen., infracțiunea presupus comisă de G.C.R. și cea pentru care inculpatul I.C. era cercetat îndeplinind condițiile cerate de art. 91l alin. (2) C. proc. pen., respectiv aceea de infracțiuni grave.

Întrucât probatoriul administrat în cauză a stabilit cu certitudine că inculpatul I.C. este persoana care în dimineața zilei de 13 iulie 2008 a lovit victima Ș.B. de mai multe ori cu un cuțit în zona coapselor și a piciorului stâng cauzându-i acestuia leziuni traumatice grave ce au condus ulterior la decesul victimei, Curtea a apreciat ca fiind neutilă și neconcludentă cauzei cererea formulată de inculpatul apelant de a solicita autorităților judiciare poloneze comunicarea tuturor documentelor întocmite în cauză cu prilejul prezentării membrilor grupărilor de rromi la Poliția din Varșovia sau de transmitere a CD-urilor privind înregistrările efectuate în sediul poliției sau a arestului.

Cu aceeași motivare a fost respinsă cererea inculpatului apelant pentru efectuarea unei expertize ADN care să stabilească profilul genetic al urmelor prelevate de pe mijloacele materiale de probă, prin compararea fragmentelor ADN prelevate de la victima Ș.B. cu a tuturor persoanelor implicate în incidentul din dimineața zilei de 13 iulie 2008.

În ceea ce privește raportul de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, Curtea a constatat că acesta s-a efectuat la solicitarea inculpatului I.C., prima instanță neacordând o valoarea probatorie sporită acestui mijloc de probă.

Față de probele prezentate, Curtea a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului I.C. și a apreciat că fapta acestuia care în public a lovit în mod repetat victima Ș.B. cu un cuțit în zona coapselor și a picioarelor, cauzându-i leziuni corporale ce au condus ulterior la deces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și nu ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Curtea a apreciat că prin lovirea repetată și cu intensitate a victimei cu un obiect vulnerant înțepător-tăietor în zone intens vascularizate ale corpului, chiar dacă inculpatul nu a urmărit rezultatul tanatologic, cel puțin a acceptat producerea acestui rezultat, acționând sub forma intenției indirecte prevăzute de art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen.

Stabilind în mod corect vinovăția inculpatului I.C., s-a apreciat că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă ce a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea a constatat că în cauză nu sunt date, împrejurări care să poată constitui circumstanțe judiciare atenuante în favoarea inculpatului. Aspectele legate de persoana inculpatului și a familiei acestuia au fost deja avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de prima instanță, așa încât Curtea a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi reindividualizări a pedepsei prin majorarea sau reducerea acesteia.

În ceea ce privește acțiunea civilă a cauzei promovată de partea civilă G.E. în nume propriu precum și în calitate de reprezentant legal al minorilor G.R.N. și G.R.M., Curtea a constatat că aceasta a fost judicios soluționată pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești de prima instanță.

Pentru stabilirea daunelor materiale, prima instanță a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, suma de 29.288 lei fiind stabilită prin cumularea tuturor cheltuielilor dovedite ca fiind efectuate de partea civilă G.E. pentru repatrierea și înmormântarea victimei Ș.B. precum și a oficiilor ulterioare.

Curtea a apreciat că suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale reprezintă o justă și echitabilă reparație a prejudiciului psihic încercat de partea civilă G.E. și copiii victimei Ș.B., considerându-se că nu se impune majorarea cuantumului daunelor morale.

S-a reținut despre contribuția periodică lunară că a fost fixată de prima instanță în favoarea minorilor G.R.N. și G.R.M. a fost stabilită la nivelul venitului minim pe economie întrucât victima Ș.B. nu avea un venit permanent. S-a constatat că pentru perioada 14 iulie 2008 - 26 septembrie 2011 contribuția periodică lunară a fost fixată în favoarea minorilor în sumă globală calculată la nivelul venitului minim pe economie.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs părțile civile G.R.N., G.R.M., G.E. si inculpatul I.C.

Părțile civile G.R.N., G.R.M. și G.E. au solicitat casarea, în parte, a deciziei recurate și admiterea în totalitate a cererii de constituire de parte civilă.

Inculpatul I.C. a menționat că își întemeiază calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 9, 14, 17, 172 și 18 C. proc. pen.

În esență, prin motivele de recurs scrise și concluziile orale, în apărarea inculpatului s-a susținut că:

- președintele completului de judecată în apel (judecătorul B.O.) era incompatibil să judece apelul inculpatului deoarece, anterior, prin încheierea nr. 225/ R din l4 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a soluționat recursul împotriva încheierii 83 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, prin care s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatului exprimându-se neechivoc asupra fondului cauzei, în sensul că: „..inculpatul, la data de 13 iulie 2008, în jurul orei 4, pe fondul unei altercații, a aplicat victimei lovituri de cuțit în zona coapselor cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces”;

- soluția de condamnare este consecința unei erori grave de fapt deoarece probatoriul administrat nu dovedește că inculpatul este cel care a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- motivarea respingerii mijloacelor de probă, solicitate a fi administrate în apel, constituie o simplă aparență de motivare deoarece nu s-a demonstrat că acestea nu sunt utile cauzei, respectiv nu s-au pus în evidență datele concrete, argumentele care au stat la baza deciziei de a respinge în totalitate administrarea acestora. S-a mai precizat că maniera instanței de apel care, fără a analiza toate motivele cu care fusese sesizată, a considerat că „își însușește motivarea primei instanțe”, apreciind că faptele „au reieșit cu certitudine ..” din probele din dosar, echivalează cu o nemotivare în sensul strict al legii;

- prin respingerea probelor solicitate, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 62 C. proc. pen., care prevăd că instanța de judecată stabilește adevărul și lămurește cauza sub toate aspectele numai prin probe, fiind încălcate și dispozițiile care reglementează dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 51 C. proc. pen. și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.;

- fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece a fost comisă cu praeterintenție;

- s-a făcut o greșită individualizarea a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor și a cazurilor de casare invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3), Înalta Curte constată următoarele:

Analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., invocat de inculpatul I.C., se constată că motivul de recurs subsumat acestuia nu este întemeiat.

Potrivit art. 48 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., judecătorul este incompatibil a judeca, dacă în cauza respectivă, a soluționat propunerea de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.

În cauză, într-adevăr, președintele completului de judecată în apel (judecătorul B.O.) a făcut parte, anterior, din compunerea completului de judecată care a soluționat, prin încheierea nr. 225/ R din l4 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, recursul împotriva încheierii 83 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani prin care se prelungise durata arestării preventive a inculpatului I.C.

Prin decizia în interesul Legii nr. 8/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a soluționat propunerea de luare sau prelungire a măsurii arestării preventive a învinuitului ori inculpatului în cursul urmăririi penale nu devine incompatibil să judece cauza în fond, apel sau recurs.

În jurisprudența sa, C.E.D.O. a stabilit că judecata în fond sau apel de către un complet format din judecători care anterior s-au pronunțat asupra măsurii arestării preventive, nu constituie, în sine, o încălcare a prevederilor ari 6 paragraful 1 din C.E.D.O. cu privire la imparțialitatea instanței, Curtea a considerat că, la momentul dezbaterii privării de libertate, judecătorul analizează în mod sumar date existente în dosar în scopul stabilirii dacă există temeiuri pentru suspiciunea privind comiterea unei infracțiuni de către acuzat. Pe de altă parte, în cazul în care este pronunțată o hotărâre, instanța trebuie să aprecieze dacă probele administrate sunt suficiente pentru a stabili vinovăția acuzatului. Prin urmare, s-a arătat că suspiciunea și stabilirea formală a vinovăției nu pot fi tratate ca asemănătoare.

Mai mult, instanța de recurs constată că judecătorul B.O. a făcut opinie separată cu ocazia judecării cauzei în care s-a pronunțat încheierea nr. 225/ R din l 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, iar paragraful redat de apărarea inculpatului nu face parte din motivarea opiniei separate, ci din motivarea încheierii corespunzătoare opiniei majoritare prin care s-a respins recursul declarant de inculpat împotriva încheierii prin care se dispusese prelungirea duratei arestării preventive.

Având în vedere cele expuse, precum și caracterul obligatoriu al deciziei în interesul legii potrivit art. 414 alin. (4) C. proc. pen., instanța de recurs constată că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3 859 pct. 3 C. proc. pen.

Motivul de recurs prin care inculpatul I.C. a criticat respingerea, de către instanța de apel, a administrării tuturor mijloacelor de probă solicitate în apărare, cu consecința pronunțării deciziei exclusiv în baza materialului probator administrat la urmărire penală și în primă instanță, se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. (în varianta „prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”).

Este adevărat că, potrivit art. 378 C. proc. pen., instanța de apel verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate, dar aceasta nu înseamnă că dispozițiile legale enunțate se aplică în contra respectării dreptului un proces echitabil și, implicit, a dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât inculpatul I.C. a susținut, ca motiv de apel, că nu este autorul faptei și că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., atunci când i se solicită instanței să examineze cauza în fapt și în drept și să se pronunțe sub aspectul vinovăției sau nevinovăției reclamantului, aceasta nu poate, din motive de echitate a procesului, să decidă fără aprecierea directă a mărturiilor, C.A.D.O.L.F. nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective.

În cauză, instanța de recurs constată că, prin apelul declarat, inculpatul I.C. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar instanța de prim control judiciar, fără a administra nemijlocit vreun mijloc de probă, a soluționat cauza.

În plus, se consideră a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., întrucât instanța a revenit asupra administrării singurei probe încuviințate inculpatului, respectiv audierea martorului G.P. și a respins efectuarea expertizei ADN prorogată după prezentarea și audierea martorului, în contra dispozițiilor legale.

Astfel, prin încheierea din 15 februarie 2012, instanța de apel a admis cererea privind luarea unei declarații martorului ocular G.P., dar acesta nu a mai fost audiat întrucât la termenul din 16 ianuarie 2013 instanța a revenit asupra dispoziției de administrare a acestui mijloc de probă, posibil pentru că martorul, fiind arestat și cu afaceri judiciare la alte instanțe, după cum rezultă din actele dosarului, nu a fost prezentat la Curtea de Apel Suceava, deși a fost citat pentru mai multe termene de judecată.

Potrivit adresei nr. A26523/PAAB din 11 mai 2012, prin care s-a precizat că martorul nu poate fi adus la termenul din 28 mai 2012, s-a comunicat instanței ca, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 275/2006, să se adreseze A.N.P. în vederea armonizării termenelor între instanțe sau emiterea unei dispoziții de transfer temporar a martorului G.P. care avea calitate de inculpat într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, fiind în Penitenciarul Aiud. Aceeași precizare a fost transmisă instanței de apel și pentru termenul din 3 septembrie 2012.

Ulterior, prin adresa nr. 75872/ DSDRP din 26 noiembrie 2012, directorul D.S.D.R.P. a comunicat instanței că a fost strămutată cauza privind pe G.P. de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Cluj, acesta fiind în Penitenciarul Gherla în baza unui mandat de arestare preventivă, iar la data de 6 decembrie 2012 era fixat termen pentru verificarea legalității și temeinicie arestării preventive și, având în vedere și graficul de deplasare a mijloacelor de transport ale Administrației Penitenciarelor, nu se putea dispune transferul acestei persoane la Penitenciarul Botoșani în vederea prezentării la Curtea de Apel Suceava pentru termenul din 3 decembrie 2012.

Se constată, așadar, că martorul G.P. nu a fost audiat deși, după încuviințarea cererii privind audierea acestuia, nu a fost administrat vreun mijloc de probă care să conducă la concluzia că audierea martorului nu mai este necesară sau că este inutilă, în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (2) și (3) C. proc. pen. De altfel, instanța de prim control judiciar nici nu a motivat expres dispoziția prin care a hotărât să nu mai fie administrată proba.

Analizând actele dosarului, instanța de recurs apreciază că nu se poate accepta că martorul nu a putut fi audiat pentru motivul că acesta se afla în stare de arest preventiv într-o altă cauză, aflată pe rolul unei alte instanțe, iar termenele acordate în acel dosar și graficul de deplasare a mijloacelor de transport ale Administrației Penitenciarelor i-au împiedicat transferul la Penitenciarul Botoșani în vederea prezentării și audierii sale de către instanța de apel.

Curtea avea posibilitatea să stabilească un termen care să permită Administrației Penitenciarelor să-l prezinte pe martor pentru audiere, în urma verificării în sistemul E. a termenelor acordate în dosarul ce-l privea pe martor, ori să-l audieze pe acesta prin videoconferință, prin stabilirea unui termen la care martorul să fie prezentat la curtea de apel în a cărei rază teritorială se afla locul de deținere al martorului.

Cât privește efectuarea unei expertize medico-legale biocriminalistice de tip ADN asupra obiectelor materiale care au fost transmise la dosarul cauzei, se constată că prin încheierea din 15 februarie 2012 a fost prorogată pronunțarea asupra probei după primirea răspunsului de la autoritățile poloneze dacă există în histotecă urme biologice prelevate de la victimă necesare efectuării expertizei AND.

Prin adresa din 22 martie 2012 a Procuraturii Districtuale Varșovia - Praga, secția a III-a proceduri preliminare, au fost înaintate materialele sub forma unui plic cu material de autopsie/sânge securizat în timpul autopsiei S.B.

La termenul din 28 mai 2012, fără alte precizări, instanța a prorogat pronunțarea cu privire la admisibilitatea cererii de efectuare a unei expertize ADN a obiectelor materiale care au fost transmise la dosarul cauzei, după prezentarea și audierea martorului G.P.

După cum s-a arătat, prin încheierea din 16 ianuarie 2013 instanța a revenit asupra audierii martorului G.P., iar apoi a respins proba cu efectuarea expertizei ADN ca nefiind utilă și neconcludentă soluționării cauzei, precizând în considerentele deciziei că proba a fost respinsă întrucât probatoriul administrat în cauză a stabilit cu certitudine că inculpatul I.C. a comis infracțiunea de omor calificat.

Instanța de recurs consideră că, prin modul în care s-a procedat în raport de solicitarea inculpatului de a se efectua expertiza ADN, s-a adus atingere dreptului la apărare, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil.

Mijlocul de probă în discuție are caracter științific, astfel că, în ipoteza în care s-ar constata că printre obiectele ridicate de la fața locului s-ar afla și unele aparținând inculpatului care, eventual, ar prezenta urme ce par a fi de sânge, realizarea unei expertize ADN ar fi de natură a clarifica situația de fapt. Instanța de apel trebuia să ia măsuri pozitive, în sensul de a administra nemijlocit probe, pentru a verifica hotărârea primei instanțe.

Înalta Curte constată, de altfel, că autoritățile judiciare poloneze au transmis organelor judiciare române, mai multe „obiecte materiale de prob” ridicate de la locul comiterii faptei (printre care un cuțit, un șlap de culoare maro deschis), care însă nu au fost valorificate în probațiune, iar potrivit efectului devolutiv al apelului reglementat de art. 371 C. proc. pen., instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

În consecință, instanța de recurs reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., atras de greșita aplicare a legii și, în raport de dispozițiile art. 38515 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, acesta fiind singurul remediu procesual pentru înlăturarea încălcărilor constatate. Instanța de apel urmează a avea în vedere și celelalte critici formulate în recurs de către inculpat, a căror analiză nu mai poate fi realizată, față de soluția pronunțată.

Criticile aduse deciziei atacate de părțile civile G.R.N., G.R.M. și G.E., care vizează latura civilă, sunt indisolubil legate de modul de soluționare a laturii penale a cauzei, motiv pentru care recursurile promovate de acestea vor fi admise.

Referitor la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, se arată că prin încheierea pronunțată la data de 22 martie 2011, în dosarul 950/40/2010, Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 139 alin. (l) și (35) raportat la art. 136 alin. (l) lit. b) și alin. (4), art. 145 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului I.C. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Spre deosebire de materia arestării preventive, dispozițiile procedural penale nu prevăd obligația instanței de a se pronunța, în cursul judecății, în sensul menținerii măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea în cazurile în care se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii, ceea ce înseamnă că măsura subzistă până la pronunțarea unei soluții definitive dacă nu intervin motive pentru înlocuirea sau revocarea acesteia, iar în cauză, la acest moment procesul, temeiurile care au stat la baza înlocuirii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea nu au dispărut, din materialul probator rezultând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, conform art. 143 C. proc. pen.

Așadar, ținând seama de caracterul restrictiv al interpretării dispozițiilor procedurale, potrivit cărora măsurile preventive nu pot fi luate, prelungite sau menținute ori revocate decât în limitele prevăzute de norma de reglementare, se impune ca măsura obligării de a nu părăsi localitatea să nu poată fi menținută de instanța de judecată în raport de dispozițiile art. 145 C. proc. pen.

În același sens sunt dispozițiile art. 350 C. proc. pen., care reglementează măsurile pe care le ia prima instanță cu privire la starea de libertate la pronunțarea sentinței, fiind prevăzut, în ipoteza măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, că instanța se pronunță numai asupra luării sau revocării acesteia.

În aceeași ordine de idei este și decizia în interesul Legii nr. 76/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 alin. (l) pct. 2 lit. c) și alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de părțile civile G.E., G.R.N., G.R.M. și de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 9 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului din oficiu pentru termenul din 25 septembrie 2013, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de părțile civile G.E., G.R.N., G.R.M. și de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 9 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului din oficiu pentru termenul din 25 septembrie 2013, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.