Passive procedural standing of the Mayor to challenge in-kind restitution dispositions issued under Law no. 10/2001

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 965 din 24 iunie 2002 Primarul municipiului Brașov a respins solicitarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe cale de notificare, de numita W.C.J. privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 631,08 mp înscris în C.F. 24649 Brașov nr.top 8782/1/a/53. Prin aceeași dispoziție, în temeiul art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, notificatoarei i s-a făcut oferta de despăgubiri prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, urmând ca în termen de 60 de zile de la primirea ofertei, să opteze pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

În motivarea dispoziției s-a arătat că din expertiza efectuată de ing. C.S., referent cadastral, rezultă că terenul solicitat a fi restituit în natură este situat, în parte, între blocurile de locuințe din str. P. și B-dul A., iar în parte, terenul este ocupat de blocuri, trotuare, zonă verde și alte amenajări exterioare acestora.

La data de 24 iulie 2002 W.C.J. a atacat în justiție dispoziția Primarului municipiului Brașov, solicitând anularea actului și obligarea primarului să emită decizie de restituire în natură a suprafeței de 581,94 mp din terenul total de 631,08 mp înscris în C.F. nr. 24649 Brașov sub nr.top 8782/1/a/53, adică terenul neafectat de construcții sau alte detalii de sistematizare. În caz de refuz, s-a cerut obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de 5.000.000 lei/zi de întârziere.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 491/S din 25 octombrie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Brașov și a respins acțiunea reclamantei pentru acest considerent.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care, prin decizia nr. 6/Ap din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanta W.C.J.

Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut și motivat că potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, unitatea administrativ-teritorială este aceea care își exercită drepturile procedurale și își îndeplinește obligațiile procesuale ca reclamant sau pârât, sau, în alți termeni, își valorifică capacitatea procesuală de exercițiu prin primar sau președintele consiliului județean, după caz.

Aceasta înseamnă că parte în proces și deci calitate procesuală activă sau pasivă vor avea comuna, orașul, municipiul sau județul, iar nu primarul sau președintele consiliului județean, care sunt doar organele (autoritățile executive) prin care unitatea administrativ-teritorială își exercită drepturile și obligațiile procesuale.

Instanțele au considerat că cererea în justiție trebuia formulată direct împotriva municipiului în calitate de pârât, iar nu împotriva primarului care nu are calitate procesuală.

Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului în termen legal a declarat recurs reclamanta W.C.J. care a criticat hotărârile pronunțate în cauză în temeiul următoarelor motive: instanțele au interpretat greșit prevederile art. 24 alin. (7) și art. 26 din Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile art. 61 și art. 71 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale; reclamanta a îndreptat acțiunea împotriva emitentului dispoziției, respectiv a Primarului municipiului Brașov; dacă instanțele au apreciat că dispoziția trebuia emisă de municipiul Brașov și nu de primar, trebuiau să procedeze la anularea actului pentru depășirea competențelor primarului și nu să respingă acțiunea.

Soluția adoptată de instanțe este păgubitoare pentru recurenta-reclamantă, care, nu mai poate în prezent să formuleze o nouă acțiune împotriva Municipiului Brașov deoarece este depășit termenul de 30 de zile stipulat de Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat.

Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că restituirea în natură, soluție cerută de recurenta-reclamantă în prezentul demers judiciar, se va face direct de către unitatea care deține imobilul solicitat. Prin unitate deținătoare se înțelege orice persoană juridică de drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autoritățile administrației publice centrale ori locale, precum și organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”.

Art. 23 din legea citată reglementează procedura administrativă de restituire în natură a imobilelor, alin.6 al articolului arătând că „prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3)”.

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reglementează situația în care restituirea în natură a imobilului solicitat nu este aprobată sau nu este posibilă, caz în care deținătorul nemișcătorului este obligat ca prin decizie sau dispoziție motivată să facă în termen de 60 de zile persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, iar alin. (7) al articolului arată că în situația în care oferta este refuzată, persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia emisă în condițiile alin. (1).

În fine, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală „primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție”.

Textul folosește noțiunea de „primarul reprezintă”, reprezentarea desemnând instituția prin care o persoană numită reprezentant îndeplinește acte procedurale în numele și interesul altei persoane care este parte în procesul civil. Legislația noastră procesuală cunoaște două forme ale reprezentării judiciare: reprezentarea legală (sau necesară) și reprezentarea convențională (sau voluntară). Reprezentarea legală operează doar în cazurile anume determinate de lege, exempli gratia fiind art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Din prevederile legale mai sus menționate rezultă că, în situațiile în care imobilele solicitate au ca persoană juridică deținătoare primăria, dispozițiile date în temeiul Legii nr. 10/2001 se emit de către primar. Mutatis mutandis, acțiunea în justiție va fi deschisă și va fi îndreptată de persoana îndreptățită nemulțumită de soluția adoptată prin dispoziție împotriva primarului ce a emis dispoziția și care reprezintă, în temeiul legii comuna, orașul și municipiul atât în faza procedurii administrative instituită de Legea nr. 10/2001, cât și, ulterior, în justiție, legiuitorul neînțelegând, sub aspectul reprezentării unităților administrativ-teritoriale, să facă vreo deosebire între fază, obligatorie, a procedurii administrative și cea judiciară.

Față de cele ce preced, se constată că prin interpretarea eronată a legii cele două instanțe au respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive, motiv pentru care se va admite recursul reclamantei cu consecința reluării judecății la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta W.C.J. împotriva deciziei nr. 6/Ap din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 491/s din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, secția civilă, și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2004.