Fraud and forgery conviction quashed and remanded for appellate rehearing of both parties' appeals

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368 din 8 octombrie 2012, Tribunalul Timiș în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul T.G., pentru infracțiunea de înșelăciune, la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 362 din 5 aprilie 2005 a Judecătoriei Petroșani (definitivă la 8 noiembrie 2005) și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute atât această pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cât și pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, astfel că inculpatul T.G., va executa pedeapsa totală de 14 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 348 C. proc. pen., art. 170 C. proc. pen., art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false și a dispus anularea următoarelor înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SRL Timișoara și SC S.C. SRL Moșnița Nouă; - rubricile din factura nr. X1 din 23 iunie 2008: „S.O.C.”, „total” și „semnătura de primire”; - rubricile din factura nr. X2: „S.O.C.”, „24 iunie 2008 SC S.C. SRL”, „semnătura de primire”, „total de plată” și „22 iulie 2008 Timișoara”; - biletul la ordin nr. Y1 și biletul la ordin nr. Y2.

În baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 999 și urm. C. civ., a obligat inculpatul T.G. la plata sumei de 25.460,96 RON către partea civilă SC E.C. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 13.459,4 RON către partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 129.195,42 RON către partea civilă SC B.G. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 4.000 RON către partea civilă SC C.O. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 25.010,49 RON către partea civilă SC P.P. SRL Periam, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 6.000 RON către partea civilă SC R.C. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 47.563,23 RON către partea civilă SC M.K.O. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 169.389,36 RON către partea civilă SC A.T. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 33.374,74 RON către partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 26.776,57 RON către partea civilă SC E.S. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării și la plata sumei de 7.494,45 RON către partea civilă SC R.D. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 8.000 RON cheltuieli judiciare față de stat. A dispus plata sumei de 200 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2791/P/2008 din 27 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la această instanță la data de 30 iunie 2011 sub număr unic Dosar nr. 4697/30/2011, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul T.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., fapte aflate în concurs real.

S-a reținut că inculpatul în baza unei unice rezoluții infracționale, în perioada 2004-2009 a desfășurat mai multe activități infracționale activități prin care, în numele SC T.A. SRL, SC H.T.I. SRL, SC S.P. SRL, SC S.C. SRL și SC T.H.I. SRL, cu prilejul încheierii și derulării contractelor, i-a indus în eroare pe reprezentanții SC E.C. SRL Timișoara, SC Z.T.I. SRL Salonta, SC B.G. SRL Timișoara, SC C.O. SRL Timișoara, SC P.P. SRL Periam, SC R.C. SRL Timișoara, SC M.K.O. SRL Timișoara, SC A.T. SRL Timișoara, SC C.M. SRL Giarmata Vii, SC E.S. SRL Timișoara și SC R.D. SRL Timișoara, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase și prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv emiterea de titluri de plată care nu puteau fi decontate, pentru care nu exista disponibilul necesar sau în numele unor societăți pe care nu le reprezenta, astfel încât să-i determine să fie de acord cu încheierea și executarea contractelor, știind că el nu-și va executa obligațiile contractuale ce-i reveneau, ceea ce a avut ca urmare producerea unor prejudicii de peste 200.000 RON părților civile. Această faptă constituie înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de unsprezece acte materiale. Fapta a fost comisă cu intenție directă și scopul calificat de obținere de foloase materiale injuste iar inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că inculpatul T.G., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna iunie 2008 s-a prezentat de mai multe ori la SC A. SRL Timișoara unde, folosindu-se de numele de S.O.C. și de calitatea de reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia a ridicat mărfuri în valoare de 169.389 RON, a semnat în dreptul numelui „S.O.C.” și în dreptul mențiunilor care apăreau pe facturile nr. X1 (la „total”, „semnătura de primire”) și X2 (la „S.O.C.”, „semnătura de primire”, „total de plată”, „22 iulie 2008”), cu referire la identitatea reprezentantului SC S.C. SRL Moșnița Nouă, și a emis un bilet la ordin pe care a semnat, sub această identitate, la rubricile „avalizat” și „S.O.C.”. Această faptă constituie infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de 9 acte materiale. Fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus: scoaterea de sub urmărire penală față de T.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 11 lit. a), b) și c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., fapte constând în aceea că, inculpatul în calitate de persoană răspunzătoare, în baza procurii generale de administrare a SC E.E.N.P. SRL Giroc, ar fi creat un prejudiciu de 1.558.851 RON bugetului de stat, deoarece ar fi achiziționat produse petroliere (combustibil ușor tip I, combustibil lichid P, solvent ușor tip I, combustibil M) și a comercializat benzină și motorină, operațiuni financiare pe care nu le-a trecut în evidența contabilă a SC E.E.N.P. SRL. S-a reținut pentru această faptă ca fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele dosarului nu a rezultat că inculpatul ar fi deținut calitatea de administrator al SC E.E.N.P. SRL, întrucât, din actele existente la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș reiese că A.O.L. avea calitatea de asociat și administrator unic al SC E.E.N.P. SRL ca și faptul că, în luna martie 1998, aceasta a încheiat o procură generală de administrare prin care o împuternicea pe M.M. să administreze cu puteri depline societatea. Singurul act din care rezultă faptul că inculpatul T.G. ar fi avut calitatea de administrator al SC E.E.N.P. SRL sunt declarațiile olografe date de acesta pe parcursul efectuării actelor premergătoare, declarații care nu pot sta la baza stabilirii vinovăției acestuia în lipsa unor documente legale care să lămurească raporturile în care s-a aflat el cu această societate comercială, iar prin reținerea acestor declarații, ca temei al acuzării, ar fi încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, deoarece ar însemna ca declarațiile sale să stea la baza autoincriminării.

De asemenea prin același rechizitoriu s-a mai dispus și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.V. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de T.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (2 acte materiale), art. 290 C. pen. (4 acte materiale), art. 291 C. pen. (2 acte materiale), art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 4 și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, nefiind administrate probe prin care să se stabilească că a luat la cunoștință despre solicitarea Gărzii Financiare cu privire la controlul față de SC S.C. SRL Moșnița Nouă care nu mai desfășura nici o activitate la sediul din Moșnița Nouă, iar T.G. nu mai locuia la adresa de domiciliu; neînceperea urmăririi penale față de H.T.J. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de S.O.C. și C.I. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26, 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26, art. 290 C. pen., art. 26, art. 293 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de M.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 11 lit. a), b) și c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece deținea calitatea de administrator al SC E.E.N.P. SRL, însă sunt incidente art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru că de la data comiterii faptelor aprilie-iulie 2002 a trecut mai mult de 8 ani, fiind îndeplinit termenul de prescriere a răspunderii penale; neînceperea urmăririi penale față de C.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 4 și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, fiind aplicabile art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că nu mai avea nici o calitate la SC S.C. SRL Moșnița Nouă, când au fost trimise invitațiile Gărzii Financiare și a aflat despre instrumentele de plată emise de inculpat; neînceperea urmăririi penale și față de persoana juridică SC S.P. SRL Oradea sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

La dosar s-a atașat Dosarul de urmărire penală nr. 2791/P/2008 din 27 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost audiați martorii S.E., R.I., S.S., H.L.F., G.A., H.T.J., H.T.S., D.M., B.D.M., C.I., M.V., B.N.F., G.D.V., G.R.G., P.I.E., M.I., P.T., P.I., B.F., S.O.C., C.G., I.C.M.C., N.M.C., T.C.M., B.D.G. și M.D.P.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală și cele administrate în faza de cercetare judecătorească au confirmat starea de fapt descrisă în rechizitoriu, astfel că instanța a reținut următoarele:

Inculpatul T.G. având calitatea de asociat al SC T.A. SRL Timișoara, înregistrată la 1 aprilie 2003 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, la această societate fiind asociat alături de inculpatul și numitul O.R. care deținea și calitatea de administrator. La data de 30 decembrie 2004 a fost înregistrată deschiderea procedurii de lichidare a acestei societății comerciale. De la această dată, instanța de judecată a dispus intrarea în faliment a SC T.A. SRL Timișoara, fiind numit, ca administrator judiciar, lichidatorul judiciar T.I., care a deschis la Banca S.P.I. Romania un cont de lichidare pentru care doar el avea drept de semnătură în bancă.

La data de 22 decembrie 2006 a fost închisă procedura falimentului și s-a dispus radierea debitorului SC T.A. SRL Timișoara, iar din raportul întocmit de lichidator rezultă că societatea nu avea nici un bun, avea datorii către bugetul de stat și nu au fost predate documente contabile.

În perioada în care era asociat la SC T.A. SRL Timișoara, inculpatul T.G., în data de 8 martie 2004 s-a prezentat la sediul SC E.C. SRL Timișoara, unde a luat legătura cu martorul C.M., căruia i-a spus că este reprezentantul SC T.A. SRL Timișoara și se ocupă de construirea unui hotel în Timișoara, motiv pentru care are nevoie de fier beton, cei doi stabilind verbal detaliile livrării cantităților necesare.

În aceeași zi, respectiv 8 martie 2004 i-a fost livrată o parte din marfa solicitată și anume: oțel beton în cantitate de 7080 kg pentru care s-a emis factura nr. X3 în valoare de 154.231.711 ROL, iar restul de marfă și anume: oțel beton, a fost livrată pe data de 12 martie 2004, pentru care s-a emis factura nr. X3 în valoare de 226.434.390 ROL. Marfa a fost transportată în ambele zile de furnizor la SC I.M. SRL, unde urma să se construiască hotelul menționat de inculpat. O parte din marfa livrată a fost achitată de numitul T.G. în numerar în zilele de 8 martie 2004 pentru care s-a emis chitanța nr. X5 în valoare de 30.000.000 ROL, 12 martie 2004 pentru care s-a emis chitanța nr. X6 în valoare de 25.000.000 ROL, 13 martie 2004 pentru care s-a emis chitanța nr. X7 în valoare de 25.000.000 ROL, 15 martie 2004 pentru care s-a emis chitanța nr. X8 în valoare de 10.000.000 ROL. În aceeași zi respectiv 8 martie 2004 marfa livrată de furnizoare către SC T.A. SRL și anume oțel beton în cantitate de 7080 kg a fost refacturată de numitul T.G. pe societatea SC U.D.I. SRL la care numitul T.G. este asociat către societatea SC I.M. SRL pentru care s-a emis factura nr. X9 în valoare de 118.745.320 ROL. În data de 12 martie 2004 restul de marfă livrată către SC T.A. SRL și anume oțel beton în cantitate de 10455 kg a fost refacturată de inculpatul T.G. pe aceeași societate (SC U.D.I. SRL) către societatea SC I.M. SRL pentru care s-a emis factura nr. X10 în valoare de 227.056.462 ROL. Contravaloarea mărfii refacturate de SC U.D.I. SRL a fost achitată integral în numerar de SC I.M. SRL.

Din chitanțele aflate la dosarul cauzei a rezultat că marfa livrată de SC T.A. SRL a fost refacturată de SC U.D.I. SRL către SC I.M. SRL în aceleași cantități (7080 kg și 10455 kg) s-a făcut la un preț mai mic decât prețul facturat de SC T.A. SRL.

Din examinarea rulajului de cont al SC T.A. SRL Timișoara a reieșit că mișcările prin cont au fost reduse, iar biletul la ordin emis la data de 19 aprilie 2004 de inculpat către SC E.C. SRL Timișoara a fost refuzat la plată pentru lipsă parțială de disponibil, în sensul că, din suma de 32.000.000 ROL, a fost acceptată și achitată suma de 56.481,92 ROL, lipsind suma de 31.943.518,08 ROL.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 24 iulie 2006 efectuat de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiș a stabilit că semnăturile depuse pe biletul la ordin emis în numele SC T.A. SRL Timișoara și în favoarea SC E.C. SRL Timișoara au fost efectuate de către inculpat.

Referitor la acțiunea civilă exercitată de SC E.C. SRL Timișoara, aceasta prin reprezentant, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.460,9619 ROL, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat.

Instanța a constatat că referitor la această faptă inculpatul a dat declarație doar în faza actelor premergătoare, declarație în care a recunoscut că a ridicat fierul beton de la SC E.C. SRL Timișoara, că a făcut comanda în numele SC T.A. SRL, al cărei administrator era O.R., și că a refacturat pe numele SC U.D.I. SRL marfa vândută către SC I.M. SRL Timișoara, a recunoscut că a emis biletul la ordin care a fost refuzat la plată din lipsa disponibilului, dar a arătat că nu a avut intenția de a-i înșela pe reprezentanții SC E.C. SRL Timișoara, ci firma sa a intrat în incapacitate de plată, nu a recunoscut că s-ar fi prezentat la SC E.C. SRL Timișoara ca administrator al SC I.M. SRL Timișoara sau că ar fi spus că el construiește hotelul, iar cu privire la refacturarea către SC I.M. SRL Timișoara a arătat că a făcut această operațiune deoarece avea datorii față de această societate.

Ulterior după data începerii urmăririi penale și în fața instanței, inculpatul nu s-a mai prezentat pentru a fi audiat.

Instanța a reținut însă că din declarația martorului C.M., administrator al SC E.C. SRL Timișoara, rezultă că, în luna martie 2004, au livrat mai multe cantități de oțel beton la cererea învinuitului, care i-a spus că este asociat al firmei SC I.M. SRL Timișoara care construiește în Timișoara un hotel care îi aparține; că inculpatul s-a recomandat și ca reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara și a solicitat ca marfa să fie facturată pe numele acestei societăți; că nu a existat un contract scris, ci au fost întocmite doar facturi fiscale; că a convenit cu inculpatul să achite în numerar marfa livrată în aceiași zi; că inculpatul i-a creat convingerea că firma SC T.A.

SRL Timișoara este solvabilă; că fierul beton achiziționat de inculpat a fost livrat direct la hotelul aflat în construcție, așa cum a cerut inculpatul; că inculpatul a achitat în numerar mărfurile înaintea fiecărei livrări; că în data de 12 martie 2004 SC E.C. SRL Timișoara a făcut un transport cu materiale de construcții pentru care inculpatul a achitat parțial în numerar contravaloarea și un alt transport pentru care nu a achitat contravaloarea, ci s-a angajat să o achite, în aceeași zi, cu un ordin de plată, asigurându-i că are sumele de bani necesare și că a introdus la plată ordinul de plată, deși în realitate nu făcuse această operațiune; că atunci când s-a dus la locul construcției unde livraseră fierul beton, pentru a încerca să-și recupereze banii, a aflat că, în realitate, hotelul aparține SC I.M.

SRL și că inculpatul nu are nicio legătură cu construcția hotelului respectiv și nicio calitate în societatea comercială care îl construiește; că inculpatul T.G. a refacturat, în numele SC U.D.I. SRL, la un prețul mai mic decât cel al mărfurilor livrate de ei, oțelul beton achiziționat de la ei și că reprezentanții SC I.M. SRL au plătit integral contravaloarea acestui fier beton, fiindu-i prezentate chitanțele care îi dovedeau plățile efectuate; că ulterior inculpatul a mai achitat în numerar o parte din sumele restante, iar la data de 19 aprilie 2004 i-a înmânat un bilet la ordin în valoare de 3.200 ROL care a fost refuzat la plată, deoarece nu existau lichidități.

Martorul a arătat că în data de 29 aprilie 2004 inculpatul le-ar mai fi remis un alt bilet la ordin în valoare de 3.600 ROL pe care l-au încasat și că inculpatul deși s-a angajat să achite diferența de 25.460,9619 ROL nu a mai făcut nicio plată.

De asemenea, martorul D.D., angajat al SC E.C. SRL Timișoara, a arătat că, din contravaloarea de 29.000 ROL a mărfurilor livrate inculpatului, acesta a achitat 3.600 cu bilet la ordin, iar biletul la ordin emis la 19 aprilie 2004 a fost refuzat la plată, ceea ce le-a întărit convingerea că au fost înșelați.

Din depoziția martorului S.E., administrator al SC I.M. SRL Timișoara a reieșit că, la începutul lunii martie 2004, inculpatul T.G., pe care îl știa de mai multă vreme, i-a spus că are de vânzare o cantitate de fier beton provenită de la o societate comercială care are o datorie față de firma lui, fără a-i spune numele firmei, și că, în schimbul datoriei, va primi o cantitate de oțel beton; că i-a oferit spre vânzare această cantitate de fier beton la un preț mai mic decât prețul pieței, spunându-i că astfel urmărește să-și recupereze banii. Martorul a arătat că a comandat cantitatea de oțel beton necesară construcției pe care o făcea în Timișoara, iar inculpatul i-a livrat cantitatea de 7.080 kg oțel în 8 martie 2004 și 10.455 kg de oțel beton în 12 martie 2004, pentru care i s-a achitat în numerar suma de aproximativ 345.000.000 ROL, facturată de inculpat pentru oțelul beton livrat, primind în schimb chitanțe fiscale. Martorul a declarat că ulterior a mai comandat oțel beton, dar inculpatul nu i-a mai livrat marfa și după aproximativ o lună de la livrarea oțelului beton, a fost căutat de un reprezentant al SC E.C. SRL Timișoara care l-a întrebat dacă inculpatul T.G. este asociat la SC I.M. SRL Timișoara și dacă au plătit oțelul beton livrat, iar el i-a arătat copii după facturile și chitanțele emise de inculpat pentru plata oțelului beton livrat de inculpat.

Așadar, probele dosarului (înscrisurile menționate și declarațiile martorilor) au confirmat că inculpatul a acționat cu intenție directă și scop calificat pentru a-i induce în eroare pe reprezentanții SC E.C. SRL, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase și prin folosirea de mijloace frauduloase, cu prilejul încheierii și derulării contractului, astfel încât să-i determine să-și execute obligațiile contractuale, în scopul de a obține un folos material injust, știind că el nu-și va executa obligațiile contractuale ce-i reveneau.

Referitor la partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta s-a reținut că între reprezentanții acesteia și inculpatul T.G. au existat relații comerciale din anul 2005, valoarea mărfurilor achiziționate fiind mică.

În data de 25 ianuarie 2006, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, a lansat o comandă pentru diferite produse destinate autovehiculelor, de o valoare mare, inculpatul solicitând transportarea acestora la o adresă din Timișoara.

Pentru aceste mărfuri comandate, reprezentanții părții civile SC Z.T.I. SRL Salonta au emis factura nr. X11 din 31 ianuarie 2006, în valoare de 6.486,7 RON și factura nr. X12 din 1 februarie 2006, în valoare de 6.968,4 RON, pe aceste facturi inculpatul T.G. fiind trecut ca reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara. Apoi mărfurile comandate au fost transportate la destinația indicată de inculpat, acesta a făcut recepția mărfii, a semnat facturile și a emis, pentru plata facturilor, în numele SC T.A. SRL Timișoara, un bilet la ordin pentru suma de 6.480,7 RON, emis cu data de 31 ianuarie 2006 și scadent în 5 februarie 2006, și un alt bilet la ordin pentru suma de 6.968,7 RON, emis cu data de 1 februarie 2006 și scadent la 16 februarie 2006. Cele două bilete la ordin semnate și ștampilate de inculpat au fost înmânate de inculpat reprezentantului SC Z.T.I. SRL Salonta, respectiv martorului D.M., ocazie cu care inculpatul l-a asigurat pe acesta că firma sa este solvabilă și nu vor exista probleme cu decontarea celor 2 bilete la ordin, la solicitarea martorului inculpatul prezentând și un bilanț al SC T.A. SRL Timișoara, fără a-i comunica faptul că, în realitate, societatea se afla în lichidare judiciară.

Datorită solicitărilor insistente ale inculpatului, biletele la ordin emise în numele SC T.A. SRL Timișoara au fost introduse la plată peste termenul de prezentare și au fost refuzate, deoarece semnătura nu corespundea cu specimenul depus în bancă, plătitorul nu recunoștea emiterea acestor bilete la ordin, SC T.A. SRL Timișoara fiind în lichidare, iar administrator era lichidatorul T.I.

Dată fiind această situație, martorul D.M. a discutat telefonic cu inculpatul T.G., care i-a spus că a făcut o greșeală dar că va plăti marfa, însă, în urma unor verificărilor pe care le-a făcut, a aflat că, în realitate, mărfurile cumpărate de inculpat de la SC Z.T.I. SRL Salonta au fost revândute de acesta la prețuri mult mai mici.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 24 iulie 2006 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiș, a reieșit că pe biletele la ordin emise la 31 ianuarie 2006 și 1 februarie 2006, în numele SC T.A. SRL Timișoara și în favoarea SC Z.T.I. SRL Salonta, semnăturile depuse la „semnătura emitentului” și la „văzut” au fost executate de inculpatul T.G.

Partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.459,4 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat.

În declarația dată în faza actelor premergătoare, inculpatul a recunoscut că a avut relații comerciale cu SC Z.T.I. SRL Salonta, că s-a prezentat ca asociat al SC T.A. SRL Timișoara, că a ridicat marfă de la aceștia și că a emis două bilete la ordin, semnate și ștampilate, dar a susținut că le-a lăsat drept garanție și că nu a reușit să achite contravaloarea acestor mărfuri, deoarece, la rândul său, nu a reușit să vândă mărfurile și să încaseze contravaloarea acestora, susținând și că va depune facturile de retur marfă. Această susținere nu a putut fi reținută de instanță pentru că probele dosarului dovedesc că inculpatul a acționat cu intenție directă și scop calificat pentru a-i induce în eroare în modalitatea mai sus arătată, pe reprezentanții SC Z.T.I. SRL.

Referitor la partea civilă SC B.G. SRL Timișoara, instanța a reținut că la data de 15 ianuarie 2007 această parte civilă a formulat o plângere penală față de T.G., deoarece în cursul anului 2006, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, în baza contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere cu amănuntul din 3 aprilie 2006, inculpatul a ridicat produse petroliere pentru care s-au emis facturi fiscale, din care o parte au fost achitate în numerar, eliberându-se chitanțe fiscale sau ordine de plată, iar pentru partea rămasă, în valoare totală de 129.195,42 RON, respectiv 13 facturi fiscale, inculpatul nu a mai făcut nicio plată; inculpatul T.G. a emis în data de 12 decembrie 2006 un bilet la ordin scadent la 16 ianuarie 2007, în valoare de 129.125,42 RON, însă la data de 14 decembrie 2006 reprezentanții SC B.G. SRL Timișoara, verificându-i bonitatea la Banca R.I.B. Timișoara, au constatat că SC T.A. SRL Timișoara nu avea cont deschis la această bancă și că societatea era în lichidare.

Astfel, din probele administrate în cauză s-a reținut că la data de 3 aprilie 2006, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unor produse petroliere între SC B.G. SRL Timișoara și SC T.A. SRL Timișoara inculpatul T.G. semnând acest contract în calitate de reprezentant legal al SC T.A. SRL Timișoara, obiectul contractului fiind livrarea lunară de produse petroliere, cantitățile fiind lăsate la latitudinea cumpărătorului, stabilindu-se modalitatea de facturare și de plată. În acest contract s-a prevăzut la punctul IV. „Garanții materiale”: „cumpărătorul acceptă fără condiție completarea și introducerea în bancă a unei file CEC sau bilet la ordin în alb, semnată și ștampilată lăsată drept garanție dacă nu se achită în termenele stabilite prin contract sumele datorate”.

Pe baza acestui contract, au fost întocmite mai multe facturi fiscale privind ridicarea unor cantități de combustibil în valoare totală de 299.773 RON, pe majoritatea facturilor inculpatul T.G. fiind trecut la numele delegatului, mijlocul de transport, iar inculpatul a fost cel care a semnat facturile.

Cu privire la împrejurările încheierii contractului, martorul B.I. a declarat că, în 3 aprilie 2006, inculpatul T.G., ca administrator al SC T.A. SRL Timișoara, i-a cerut să încheie un contract de vânzare a unor produse petroliere și că, la încheierea contractului, i-a lăsat un bilet la ordin în alb, ca și garanție a plăților ulterioare; în perioada 3 aprilie 2006-15 noiembrie 2006 inculpatul achiziționând produse petroliere în sumă de 299.773 RON, din care a rămasă neachitată suma de 129.195,42 RON, iar majoritatea plăților au fost făcute de inculpat prin ordine de plată. În data de 12 decembrie 2006 martorul l-a chemat pe inculpat la sediul firmei sale și acesta a emis, în numele SC T.A. SRL Timișoara, un bilet la ordin scadent în data de 12 ianuarie 2007 pentru suma restantă, inculpatul completând la toate rubricile biletul la ordin, pe care l-a semnat și ștampilat și, în aceeași zi, i-a remis un extras de cont prin care confirma creanța existentă. Dar în 15 ianuarie 2007 când a introdus biletul la ordin în bancă i-a fost restituit deoarece SC T.A. SRL Timișoara nu avea cont deschis la Banca R.I.B. Sucursala Timișoara, atunci aflând și că societatea era în lichidare judiciară de la data de 25 noiembrie 2004, iar la 7 mai 2007 Banca O.T.P. Sucursala Timișoara i-a comunicat faptul că biletul la ordin emis în numele SC T.A. SRL Timișoara nu se poate opera, deoarece contul IBAN al emitentului este incorect și nu aparține nici unei instituții bancare.

Din înscrisurile depuse de SC B.G. SRL Timișoara rezultă că, în baza contractului încheiat, în perioada 3 aprilie 2006-15 noiembrie 2006, s-a făcut alimentarea cu combustibil a unor autovehicule de la stațiile SC B.G. SRL Timișoara, fiind întocmite facturi fiscale pe care apar numele și datele de stare civilă ale inculpatului, care a semnat de primire facturile iar o parte din plăți a fost efectuată, în perioada 20 mai 2006-9 octombrie 2006, în numele SC T.A. SRL Timișoara, însă nu a fost acceptat biletul la ordin în valoare de 129.195,42 RON, emis de inculpat, scadent la 16 ianuarie 2007, bilet în care la rubrica „Emitent” „Cont numărul” și „Deschis la” inculpatul a trecut Banca R.I.B. Timișoara și un număr de cont fictiv, care nu aparține nici unei instituții bancare din România.

Partea civilă SC B.G. SRL Timișoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 129.195,42 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat.

Referitor la partea civilă SC C.O. SRL Timișoara, instanța a reținut că la data de 23 mai 2007 această parte civilă a depus o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului T.G., deoarece, în calitate de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care se obliga să predea materiale refolosibile, fapt ce i-a determinat pe reprezentanții SC C.O. SRL Timișoara să-i achite în avans suma de 4.000 RON, însă inculpatul nu a predat nici un material refolosibil, deși a trecut termenul prevăzut la pct. V, alin. (4), din contractul de vânzare-cumpărare din 3 aprilie 2006, încheiat între SC C.O. SRL Timișoara și SC T.A. SRL Timișoara, reprezentată de inculpatul T.G., care a și semnat contractul, în care s-a stipulat că „în cazurile speciale și la cererea furnizorului, beneficiarul poate acorda un avans în sumă de 4.000 RON acesta urmând a fi acoperit cu livrări de marfă, în termen de 30 de zile de la data acordării, în caz contrar furnizorul va suporta o penalitate de 50% pe zi pentru suma neacoperită prin livrări”. În urma demersurilor făcute de reprezentanții SC C.O. SRL Timișoara pentru recuperarea avansului, s-a constatat că, din ianuarie 2005, SC T.A. SRL Timișoara se afla în lichidare, fiind radiată de la O.R.C. Timiș.

Astfel probele administrate în cauză dovedesc că, la data de 3 aprilie 2006, între reprezentanții SC C.O. SRL Timișoara și inculpatul T.G., ca reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect materialele refolosibile, prin contract inculpatul obligându-se să furnizeze materiale refolosibile beneficiarului SC C.O. SRL Timișoara, iar beneficiarul acordându-i în avans suma de 4.000 RON, ce urma să fie acoperită prin livrarea de mărfuri, în următoarele 30 de zile de la primirea banilor.

În aceeași zi inculpatul a remis reprezentanților SC C.O. SRL Timișoara chitanța nr. X13, emisă în numele SC T.A. SRL Timișoara, pe antetul chitanței fiind trecute datele SC T.A. SRL Timișoara și numărul de cont și banca la care era deschis contul de către lichidatorul SC T.A. SRL Timișoara, la data de 6 octombrie 2005, contul de lichidare al acestei societăți comerciale, fiind aplicată o ștampila pe care apare impresiunea „SC T.A. SRL Timișoara”, diferită de specimenul depus în bancă, iar inculpatul a semnat chitanța prin care confirma primirea avansului din contractul încheiat în 3 aprilie 2006.

Concludente pentru această faptă sunt înscrisurile mai sus menționate aflate la dosar, care se coroborează cu declarația martorului G.A., administrator al SC C.O. SRL Timișoara, care a arătat că, în luna aprilie 2006, inculpatul s-a prezentat la societatea lor, și-a declinat calitatea de reprezentant al SC T.A. SRL Timișoara, i-a spus că societatea sa are cantitate de deșeuri metalice provenite din șine de cale ferată, a solicitat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru aceste materiale. După întocmirea contractului inculpatul l-a semnat și ștampilat apoi a solicitat și primit ca avans suma de 4.000 RON, sumă pentru care a eliberat chitanță, însă ulterior nu a mai livrat materialele contractate și, în urma verificărilor făcute, s-a constatat că SC T.A. SRL Timișoara, la momentul respectiv, era radiată urmare a închiderii procedurii de faliment, aspect pe care inculpatul nu i l-a comunicat.

Partea civilă SC C.O. SRL Timișoara a precizat că prejudiciul cauzat de inculpat, la care se calculează și penalitățile de întârziere, este în sumă totală de 696.000 RON, sumă cu care s-a făcut constituirea de parte civilă în cauză.

Totodată, instanța a constatat că probele dosarului confirmă și activitatea infracțională desfășurată în dauna părții civile SC P.P. SRL Periam și în dauna părții civile SC R.C. SRL Timișoara, de către inculpatul T.G., prin folosirea SC H.T.I. SRL Timișoara. Această societate a fost înregistrată în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 19 octombrie 2006, asociați fiind inculpatul T.G. și H.L.F., care a deținut și calitatea de administrator până la data de 10 iulie 2008, când a fost declanșată procedura insolvenței și a fost numit ca lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență P.A., societatea a avut sediul la domiciliul martorului H.L.F. și a avut deschis un cont la Banca R.I.B., printre obiectivele de activitate fiind intermedierea în comerțul cu combustibil, respectiv comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși, ca și al produselor derivate.

Astfel, inculpatul T.G., în calitate de reprezentat al SC H.T.I. SRL Timișoara, la data de 27 decembrie 2006, a indus în eroare pe H.T.J., administrator al SC P.P. SRL, cu privire la posibilitatea livrării cantității de 9.463 litri motorină, lăsându-i impresia că are posibilitatea de a-i livra cantitatea respectivă de motorină provenită de la SC R.P. SA București, pentru a-l determina să încheie contractul și să achite contravaloarea mărfii, deși în realitate nu exista nici un contract între firma sa și SC R.P. SA București.

În acest sens, probele administrate în cauză dovedesc faptul că, în cursul lunii decembrie 2006, între inculpatul T.G. și H.T.J., care se ocupa efectiv de administrarea SC P.P. SRL (împreună cu tatăl său, care era administratorul înregistrat la O.R.C., H.T.J. având drept de semnătură în numele acestei societăți, fapt care rezultă și adresa din 2 iunie 2009 a Băncii B.P., Agenția Periam), a avut loc o discuție telefonică, informală, privind posibilitatea achiziționării de către SC P.P. SRL a unei cantități de motorină la un preț mai mic, de la una dintre firmele deținute de inculpat. După această discuție în data de 27 decembrie 2006, SC H.T.I. SRL Timișoara, a emis factura fiscală nr. X14 cu privire la vânzarea unei cantități de motorină către SC P.P. SRL, la datele privind expediția fiind trecute numele și datele de stare civilă ale martorului H.L.F., dar la semnătura și ștampila furnizorului apare semnătura inculpatului T.G., care i-a spus martorului H.T.J. că îi va trimite pe fax această factură și a cerut să-i plătească imediat suma respectivă, susținând că benzina provine de la SC R.P. SA și trebuie plătită în avans, inculpatul asigurându-l pe martor că benzina va fi livrată în 28 decembrie 2006, adică a doua zi după efectuarea plății. Pentru a-l convinge pe martor să fie de acord cu termenii înțelegerii și să efectueze plata, pe factura întocmită inculpatul a făcut mențiunea „marfa este de proveniență SC R.P. SA și va fi însoțită de certificatul de calitate și de calibrare”.

Contravaloarea acestei facturi a fost plătită de H.T.J., din fondurile SC P.P. SRL, prin ordin de plată, la data de 27 decembrie 2006, banii fiind ridicați de inculpat. Deoarece nu a mai livrat nicio cantitate de combustibil, inculpatul i-a înmânat lui H.T.J. fila CEC, completată la toate rubricile, mai puțin data emiterii, fila CEC fiind semnată și ștampilată de inculpat, cei doi stabilind ca H.T.J. să o completeze dacă nu va fi livrat combustibilul. În luna ianuarie 2007, deoarece inculpatul nu a livrat combustibilul, H.T.J. a completat fila CEC, pe care a trecut data de 17 ianuarie 2007, după care a introdus-o la plată, însă fila CEC i-a fost restituită, pe documentele băncii fiind făcută doar mențiunea „refuzat în preverificare”, respectiv „exclus din ședința de verificare”.

Din declarația martorului H.T.J. a reieșit că, atunci când a stabilit înțelegerea contractuală cu inculpatul, acesta i-a spus că are un depozit de carburanți și se ocupă cu comercializarea de combustibil, că are de vânzare o cantitate de motorină de proveniență SC R.P. SA și că, dacă o va cumpăra, motorina va fi însoțită de un certificat de calitate. Aceste asigurări primite de la inculpat l-au determinat să încheie tranzacția și să efectueze plata. Martorul a mai arătat că, după data de 28 decembrie 2006, văzând că motorina nu i-a fost livrată, l-a sunat de nenumărate ori pe inculpat, care tot timpul îl asigura că mașina cu combustibil fie este pe drum spre el, fie chiar urmează să plece și că, în ianuarie 2007, învinuitul a venit la Periam și, în prezența martorului P.T., contabilul SC P.P. SRL, i-a promis că îi va livra motorina a doua zi.

Despre împrejurările în care a fost încheiat contractul între SC P.P. SRL și SC H.T.I. SRL, și referitor la împrejurările în care inculpatul a emis fila CEC aflată în litigiu, martorii H.T.J. și B.N.F. au declarat că B.N.F. îl cunoștea pe inculpat de mai multă vreme, iar, atunci când martorul H.T.J. i-a spus că are nevoie de motorină la un preț mai mic, martorul B.N.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul T.G., despre care știa că se ocupă cu comercializarea de carburanți, inculpatul confirmându-i că are în depozit motorină de la SC R.P. SA. Martorul B.N.F. este cel care i-a pus pe cei doi în legătură și a asistat la discuțiile în care inculpatul i-a spus lui H.T.J. că va merge cu el la bancă și îi va da o filă CEC pe care să o introducă la plată dacă în termen de câteva zile nu primește motorina.

După ce a purtat aceste discuții cu inculpatul, numitul H.T.J. și tatăl său, H.T.S., care asistase și el la discuțiile purtate acasă la martorul B.N.F., l-au însoțit pe inculpat la Banca R.I.B., inculpatul a intrat în bancă, de unde a ieșit cu un carnet de file CEC, a completat parțial, semnat și ștampilat prima filă CEC pe care i-a înmânat-o, martorii fiind încredințați de inculpat că acea filă CEC este un mijloc de plată.

Martorul H.T.J. a precizat că el nu a cunoscut tipurile de formulare CEC și nu și-a dat seama că inculpatul i-a lăsat un CEC pe baza căruia se puteau efectua operațiuni de ridicare de numerar din contul deschis la Banca R.I.B. numai de reprezentanții legali ai SC H.T.I. SRL; că, în 17 ianuarie 2007, el a completat rubricile libere și a introdus fila în bancă însă cei de la Banca B.P. i-au spus că acea filă CEC nu poate fi decontată deoarece nu poate fi folosită pentru ridicarea de bani; că inculpatul nu i-a spus că nu ar avea disponibil în cont și că fila CEC nu poate fi introdusă la plată decât de el sau că el ar fi trebuit să fie de față la ridicarea banilor, deoarece era o filă CEC pentru ridicare de numerar, care nu poate fi folosită pentru efectuarea de decontări între societăți comerciale.

De asemenea, martorul H.T.S. a declarat că știe despre contractul încheiat de fiul său cu inculpatul, care s-a angajat să le livreze o cantitate de motorină provenită de la SC R.P. SA; că, în ianuarie 2007, s-a dus cu fiul său la Timișoara, la martorul B.N.F., și a asistat la discuțiile purtate de fiul său și inculpat cu privire la datoria pe care inculpatul o avea la societatea lor pentru motorina plătită și nelivrată; că inculpatul s-a dus cu ei la Banca R.I.B. spunându-le că le va da o filă CEC, a intrat în bancă și a ieșit cu o filă CEC pe care a completat-o în fața lor, a semnat-o și ștampilat-o în numele SC H.T.I. SRL și le-a spus că, dacă nu vor primi motorina în două zile, pot introduce fila CEC la plată; că fila CEC nu le-a fost dată ca și garanție, ci ca mijloc de plată; că a asistat la discuțiile telefonice purtate de fiul său cu inculpatul, care amâna termenul de plată a banilor sau de livrare a motorinei, considerând că au fost înșelați de inculpat, care în realitate nu avea niciun contract de livrare de motorină cu SC R.P. SA sau cu vreo altă societate.

Aceste declarații se coroborează și cu declarația martorului P.T., contabil al SC P.P. SRL, care a arătat că inculpatul s-a prezentat în luna ianuarie 2007 la SC P.P. SRL, unde a purtat discuții cu administratorul H.T.J., angajându-se să livreze până a doua zi motorina datorată, fapt care nu s-a întâmplat; că inculpatul i-a dat lui H.T.J. o filă CEC pentru a-i recupera banii plătiți pentru motorina nelivrată, însă fila CEC respectivă nu putea fi folosită pentru plăți între societăți, ci doar pentru ridicarea de numerar din bancă de către societatea emitentă a filei CEC; că H.T.J. nu i-a arătat fila CEC înainte de a o introduce în bancă, astfel încât el nu a avut posibilitatea să-i spună că nu poate fi folosită pentru efectuarea de plăți.

În urma controlului efectuat la SC H.T.I. SRL Timișoara de către comisarii Gărzii Financiare, Comisariatul Regional Timiș, la solicitarea SC P.P. SRL, s-a stabilit că factura fiscală nr. X14, întocmită în 27 decembrie 2006 de SC H.T.I. SRL Timișoara, cu privire la vânzarea unei cantități de motorină către SC P.P. SRL, a fost înregistrat în contabilitatea SC H.T.I. SRL Timișoara, iar suma virată de SC P.P. SRL a fost înregistrată în evidențele SC H.T.I. SRL Timișoara și această sumă a fost apoi ridicată de asociatul societății, inculpatul T.G., ca avans ridicare marfă.

În declarația sa martorul H.L.F., administratorul societății SC H.T.I. SRL Timișoara, a arătat că nu avea cunoștință despre existența acestei facturi și nici despre tranzacția încheiată de inculpat în numele SC H.T.I. SRL Timișoara; însă a cunoscut faptul că inculpatul a ridicat o sumă de bani ca avans de ridicare a mărfii dar nu a cunoscut și nu l-a interesat modul în care inculpatul a folosit banii respectivi și că inculpatul i-a spus că a emis acea factură proformă, el aflând de la comisarii Gărzii Financiare că factura respectivă a fost înregistrată în contabilitatea societății, însă el nu cunoaște când și în ce împrejurări s-a făcut această înregistrare. Martorul a mai arătat că de la data înființării societății și până la data audierii sale (1 august 2007) societatea nu a desfășurat nicio activitate comercială și nu a avut niciun raport comercial cu vreo firmă de produse petroliere, iar toate actele contabile (facturi, chitanțe) se aflau la inculpatul care avea acces la ștampilele societății, și ștampila, aplicată pe fila CEC emisă pentru SC P.P. SRL, îi aparținea inculpatului.

Din verificările efectuate s-a stabilit faptul că între SC H.T.I. SRL și SC R.P. SA nu a existat niciodată vreo relație comercială, iar societatea nu a desfășurat niciodată activități de intermediere sau de vânzare de combustibil, că SC H.T.I. SRL nu a funcționat niciodată la sediul social, unde în fapt domiciliază mama martorului H.L.F.

Partea civilă SC P.P. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.010,49 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor plătite și nelivrate de inculpat.

Inculpatul a fost audiat la urmărirea penală și a recunoscut că el a purtat discuțiile preliminare cu H.T.J., că i-a spus că are contracte de livrări cu alte societăți și că motorina va fi însoțită de un certificat de calitate, a recunoscut că a întocmit factura proforma pe care a trimis-o pe faxul SC P.P. SRL și că a ridicat banii din contul SC H.T.I. SRL, însă a negat că a avut intenția de a-l înșela pe acesta cu prilejul încheierii sau executării contractului de vânzare-cumpărare, susținând că a fost în imposibilitatea de a livra cantitatea respectivă de combustibil datorită unor probleme apărute cu partenerii care urmau să-i livreze combustibilul respectiv, recunoscând că i-a dat fila CEC menționată martorului H.T.J. însă a susținut că i-a dat-o drept garanție, că i-ar fi spus că nu este mijloc de plată și să nu o introducă în bancă deoarece banii trebuie ridicați în prezența sa, că înțelegerea pe care o avea cu H.T.J. era, ca, dacă nu se livrează marfa, să se prezinte împreună cu el la bancă pentru ca să scoată banii din fondurile SC H.T.I. SRL Timișoara și să-i remită lui H.T.J. pentru recuperarea datoriei. La dosarul cauzei inculpatul a depus două bilete la ordin prin care încearcă să arate că a restituit o mare parte din suma datorată părții vătămate SC P.P. SRL, susținând și că, anterior, a mai achitat suma de 3.000 RON, considerând că prejudiciul creat părții vătămate a fost recuperat.

Inculpatul, în declarația dată la urmărirea penală la data de 7 iunie 2007 a arătat că nu a putut livra marfa către SC P.P. SRL deoarece SC R.P. SA nu mai lucra în perioada respectivă și că ar fi fost indus în eroare de reprezentanții acestei firme, cu care a avut o înțelegere verbală pentru livrarea de combustibil, că a fost pus în imposibilitatea de a livra motorina întrucât SC R.P. SA nu i-ar fi reînnoit contractul datorită problemelor financiar, că SC H.T.I. SRL nu a avut nicio altă activitate comercială în afara acestui contract încheiat cu SC P.P. SRL și că administratorul SC H.T.I. SRL nu a avut nicio implicare. În declarația din 28 ianuarie 2008 inculpatul a recunoscut că nu avea depozit de carburanți dar a declarat că avea cisterne de la SC E.O. SRL Timișoara, societate cu care colabora în sensul că lua motorina și o ducea cumpărătorului, ceea ce ar fi intenționat să facă și cu SC P.P. SRL însă a arătat că nelivrarea motorinei către SC P.P. SRL s-a datorat SC R.P. SA-ului, care nu i-ar fi livrat combustibilul iar cei de la SC E.O. SRL nu i-au onorat comanda.

Instanța nu a putut reține aceste susțineri ale inculpatului pentru că din probele dosarului mai sus analizate, rezultă în mod indubitabil faptul că inculpatul a acționat cu intenție directă și scop calificat pentru a-i induce în eroare în modalitățile mai sus descrise, pe reprezentanții SC P.P. SRL și a-i determina să-și execute obligațiile contractuale, în scopul de a obține un folos material injust, știind că el nu-și va executa obligațiile de a livra combustibilul promis.

Referitor la partea civilă SC R.C. SRL Timișoara, instanța a reținut că aceasta a depus la data de 22 iulie 2008 prin asociatul unic și administratorul P.I., o plângere penală prin care solicita efectuarea de verificări față de reprezentanții SC H.T.I. SRL pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune constând în aceea că, la data de 11 decembrie 2007, SC R.C. SRL Timișoara a comandat cantitatea de 26 m3 de beton de la SC H.T.I. SRL, fiind emisă factura fiscală nr. X15. Pentru suma de 6.000 RON, plătită de SC R.C. SRL Timișoara în numerar, SC H.T.I. SRL a eliberat chitanțele nr. X16 din 11 decembrie 2007 și X17 din 12 decembrie 2007, însă, ulterior, SC H.T.I. SRL nu a livrat marfa, reprezentantul SC R.C. SRL Timișoara considerând că a fost indus în eroare.

Astfel din probele dosarului rezultă că referitor la relația comercială desfășurată între SC H.T.I. SRL Timișoara și SC R.C. SRL Timișoara, s-a stabilit faptul că, la data de 11 decembrie 2007, inculpatul, în calitate de administrator al SC H.T.I. SRL Timișoara, a întocmit factura fiscală nr. X15 privind vânzarea unei cantități de beton către SC R.C. SRL Timișoara, factură pe care a semnat-o și ștampilat-o, inculpatul fiind cel care a eliberat chitanțele nr. X16 din 11 decembrie 2007 și nr. X17 din 12 decembrie 2007, în valoare totală de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea betonului facturat către SC R.C. SRL Timișoara, inculpatul fiind cel care a semnat chitanțele și a aplicat ștampila SC H.T.I. SRL.

Documentele menționate aflate la dosar s-au coroborat cu declarația martorului P.I., asociat unic și administrator al SC R.C. SRL Timișoara, rezultă că, în decembrie 2007 l-a cunoscut pe inculpatul T.G., care s-a recomandat ca administrator al SC H.T.I. SRL Timișoara, iar acesta i-a oferit spre cumpărare o cantitate de beton, despre care a susținut că ar fi achiziționat-o de la SC G.B. SRL dar nu a ridicat-o și nu mai are nevoie de betonul respectiv, fiind dispus să-l vândă la un preț mai bun și să facă livrarea în termen scurt. Deoarece avea nevoie de o cantitate mai mare de beton, martorul P.I. a fost de acord să cumpere betonul și, în 11 decembrie 2007, la sediul firmei sale, învinuitul i-a emis factura fiscală nr. X15 în valoare de 6.757,29 RON, pentru cantitatea de 26 m3 de beton. Contravaloarea mărfii a fost achitată de martor, inculpatului, în numerar, la 11 decembrie 2007, 3.000 RON, și la 12 decembrie 2007, 3.000 RON, pentru sumele achitate inculpatul eliberând chitanțe.

Același martor a mai arătat că inculpatul s-a angajat să-i livreze betonul în data de 12 decembrie 2007, direct la locul în care efectua lucrarea, însă nu i-a fost livrată nicio cantitate de beton, deși inculpatul l-a asigurat că-i va livra betonul a doua zi. Ulterior inculpatul i-a promis că-i va restitui banii în termen de 7 zile, însă inculpatul nu a mai livrat betonul și nici nu i-a restituit banii. Din verificările pe care martorul le-a făcut, a constatat că, la data emiterii facturi, SC H.T.I. SRL Timișoara nu cumpărase și nu avea de ridicat nicio cantitate de beton de la SC G.B. SRL, astfel încât situația prezentată de inculpat în acel moment nu era reală și, dacă ar fi știut acest lucru, nu i-ar fi plătit contravaloarea betonului.

Din adresa din 14 aprilie 2008 a SC G.B. SRL Timișoara rezultă că, în perioada 1 octombrie 2008-15 decembrie 2008, această societate nu au livrat beton către SC H.T.I. SRL, și nu a avut contract de vânzare-cumpărare beton cu SC H.T.I. SRL și că SC H.T.I. SRL nu a efectuat plăți în avans pentru livrarea de beton.

Partea civilă SC R.C. SRL Timișoara prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor plătite și nelivrate de inculpat.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul T.G. prin folosirea SC S.P. SRL Oradea, instanța a reținut că la data de 10 ianuarie 2007 a fost depusă plângere penală de către reprezentanții SC M.K.O. SRL Timișoara, solicitându-se efectuarea de cercetări față de SC S.P. SRL Oradea și față de reprezentantul acestei societăți comerciale, M.V., în legătură cu încheierea contractului de vânzare produse petroliere din 7 noiembrie 2006 și în legătură cu emiterea unui bilet la ordin lăsat ca garanție la încheierea contractului.

La data de 8 iulie 2007 în cauză a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului M.V., în sarcina căruia a fost reținută comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., constând în aceea că a încheiat, în numele SC S.P. SRL Oradea, un contract de livrare motorină, cu SC M.K.O. SRL Timișoara, o parte din motorină fiind luată de alte persoane, care nu aveau nicio calitate în SC S.P. SRL Oradea, și împotriva inculpatului T.G., în sarcina căruia a fost reținută comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., constând în aceea că și-a atribuit calitatea de reprezentant al SC S.P. SRL Oradea, semnând în numele acestei societăți un contract de achiziții carburanți, pe care i-a luat și nu i-a plătit.

Instanța a reținut că probele administrate în cauză dovedesc că, în luna noiembrie 2006, inculpatul T.G. s-a prezentat la SC M.K.O. SRL Timișoara, societate cu care desfășurase de mai mulți ani relații comerciale prin intermediul firmelor pe care le-a administrat, și a discutat cu martorul M.D.P., administrator al SC M.K.O. SRL Timișoara. În cursul acestei discuții inculpatul T.G. i-a spus martorului că este angajat al unei societăți din Oradea, care se ocupă cu colectarea de fier vechi, i-a propus ca mașinile acestei societăți să fie alimentate la stațiile SC M.K.O. SRL Timișoara și a fost de acord cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a carburanților pentru autovehiculele SC S.P. SRL Oradea.

În urma acestor discuții numitul M.D.P. a întocmit contractul de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 2006, pe care a trecut datele indicate de inculpatul T.G., ca reprezentant al SC S.P. SRL Oradea trecându-l pe învinuitul M.V., despre care inculpatul T.G. i-a spus că este șeful de depozit care are dreptul de a încheia contracte. Martorul M.D.P. a semnat și ștampilat contractul, pe care i l-a dat inculpatului T.G., care i-a spus că îl va duce la SC S.P. SRL Oradea pentru a fi semnat și ștampilat iar după câteva zile, inculpatul T.G. i-a restituit contractul, care era semnat și purta ștampila SC S.P. SRL Oradea lăsându-i totodată, ca și garanție la încheierea contractului, conform celor stipulate în contract, un bilet la ordin, semnat și ștampilat.

Din declarația numitului M.D.P., administrator la SC M.K.O. SRL Timișoara, rezultă că la negocierile pe care le-a purtat cu inculpatul T.G., era convins că inculpatul reprezintă SC S.P. SRL Oradea deoarece, în vara aceluiași an, inculpatul T.G. fusese la sediul SC M.K.O. SRL Timișoara împreună cu P.S., despre care știa că este patronul SC S.P. SRL Oradea, iar, cu aceea ocazie, inculpatul T.G. i-a spus că este angajatul lui P.S., respectiv director zonal la punctul de lucru din Timișoara al SC S.P. SRL Oradea și se ocupă de achiziționarea de fier vechi, martorul precizând că ulterior i-a văzut împreună de mai multe ori. De asemenea, martorul a mai arătat că inculpatul T.G. a fost cel care i-a indicat numerele de înmatriculare ale autoturismelor aparținând SC S.P. SRL Oradea care urmau să fie alimentate de la pompele de benzină ale SC M.K.O. SRL Timișoara, iar acest fapt i-a întărit convingerea că inculpatul T.G. era reprezentantul SC S.P. SRL Oradea, cu atât mai mult cu cât chiar inculpatul T.G. circula cu un autoturism al SC S.P. SRL Oradea. Martorul a mai arătat că el le-a comunicat lucrătorilor din stația P. numerele mașinilor care puteau alimenta, iar, atunci când mașinile respective luau combustibil, se întocmeau avize de însoțire a mărfii, pe care erau trecute datele mașinii, ale delegatului, cantitatea de combustibil și suma aferentă, că facturarea mărfii se făcea în perioada 15-30 din fiecare lună, iar plata urma să se facă în numerar sau prin instrumente bancare în termen de 7 zile de la facturare, că facturile emise erau înmânate inculpatului T.G., care semna facturile și aplica ștampila SC S.P. SRL Oradea.

După încheierea acestui contract, în perioada 9 noiembrie 2006-11 decembrie 2006, SC M.K.O. SRL Timișoara a emis mai multe facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii, corespunzător cantității de combustibil cu care angajații SC S.P. SRL Oradea au alimentat mașinile, fără ca SC S.P. SRL Oradea să achite contravaloarea carburanților furnizați. Pentru că SC S.P. SRL Oradea nu a făcut nicio plată, martorul M.D.P. a luat legătura cu inculpatul T.G., care i-a comunicat că există întârzieri din cauza plății salariilor dar că se va plăti contravaloarea combustibililor, fapt ce l-a determinat să continue livrarea combustibililor până în luna decembrie, cu atât mai mult cu cât a fost sunat de o persoană, care s-a recomandat a fi P.S. și care a confirmat cele spuse de inculpatul T.G. asigurându-l că plata va fi efectuată în câteva zile, însă nefiind efectuată vreo plată, în data de 11 decembrie 2006, numitul M.D.P. a somat SC S.P. SRL Oradea să-și achite datoriile.

După această somație, reprezentanți ai SC S.P. SRL Oradea au comunicat lui M.D.P. că trebuie să ia legătura cu reprezentantul societății de la punctul de lucru din Timișoara, învinuitul M.V., precum și faptul că reprezentanții SC S.P. SRL Oradea nu au cunoștință despre emiterea vreunui bilet la ordin lăsat ca și garanție la semnarea contractului.

Potrivit declarației martorului M.D.P., în cursul discuțiilor pe care acesta le-a avut cu învinuitul M.V., acesta a recunoscut încheierea contractului, dar i-a spus că el i-a dat inculpatului T.G. sumele de bani necesare pentru achitarea combustibililor.

În continuare între cele două societăți comerciale au avut loc negocieri iar la data de 20 decembrie 2006 s-a procedat la realizarea unui concilierii, la conciliere au participat, din partea SC S.P. SRL Oradea, învinuitul M.V., în calitate de director depozit Timișoara, și inculpatul T.G., în calitate de director zonal Timiș, însă pe parcursul acestei medieri învinuitul M.V. nu a recunoscut realitatea tuturor facturilor emise de SC M.K.O. SRL Timișoara către SC S.P. SRL Oradea, cantitatea ce reprezenta diferența fiind recunoscută doar de către inculpatul T.G.

Doar cu ocazia acestei concilieri numitul M.D.P. a aflat că inculpatul T.G. nu este angajatul SC S.P. SRL Oradea și că învinuitul M.V. a recunoscut că a semnat contractul de vânzare-cumpărare, precum și că ar fi primit o parte din cantitățile de combustibil livrate, iar cealaltă cantitate de combustibil a fost recunoscută doar de inculpatul T.G., care, deși s-a angajat să achite contravaloarea combustibilului respectiv, nu a făcut nicio plată. Martorul a mai susținut că învinuitul M.V. a arătat că nu a fost de acord cu semnarea biletului la ordin lăsat ca garanție, deși aceasta era o clauză din contractul pe care îl semnase, și că biletul la ordin respectiv a fost semnat de inculpatul T.G., fapt pentru care nici nu l-a introdus la plată, iar învinuitul M.V. și inculpatul T.G. s-au certat; învinuitul M.V. a spus că el folosea ștampila cu nr. 23 și ștampila cu nr. 9 este o ștampilă care aparține casieriei de la punctul de lucru din Timișoara al SC S.P. SRL Oradea, dar a recunoscut că era folosită de inculpatul T.G. și că de comun acord a pus acea ștampilă pe contractul de vânzare-cumpărare.

După această conciliere, SC S.P. SRL Oradea a achitat suma recunoscută, de 18.054,81 RON, rămânând neachitată suma de 47.563,23 RON ce reprezintă contravaloarea combustibililor ridicați de inculpatul T.G., care au fost folosiți în interes personal de inculpat.

În declarația dată de învinuitul M.V. acesta a arătat că îl cunoaște pe inculpatul T.G., despre care știe că a avut mai multe afaceri cu P.S. și că erau prieteni; că inculpatul T.G. nu era angajat al SC S.P. SRL, dar era o prezență constantă în cadrul punctului de lucru din Timișoara al acestei societăți; că inculpatul T.G. folosea mașina înmatriculată pe numele SC S.P. SRL, mașină pe care o primise de la P.S.; că în noiembrie 2006 inculpatul T.G. i-a propus încheierea unui contract cu SC M.K.O. SRL pentru aprovizionarea cu combustibil a autoturismelor SC S.P. SRL, iar el a fost de acord cu încheierea acestui contract deoarece îi convenea termenul și modalitatea de plată; că a semnat și ștampilat cu ștampila nr. 9 contractul de vânzare cumpărare din 7 noiembrie 2006 între SC M.K.O.

SRL Timișoara și SC S.P. SRL Oradea, contract care i-a fost adus de inculpatul T.G.; că nu a fost de acord cu lăsarea ca garanție a unui bilet la ordin, dar a omis să elimine această clauză din contract; că nu cunoaște împrejurările emiterii biletului la ordin aflat în litigiu dar semnătura existentă nu îi aparține nici lui, nici lui P.S., ei fiind singurii care aveau drept de semnătură în numele SC S.P. SRL; că inculpatul T.G. l-a asigurat că nu vor fi probleme cu încheierea contractului, chiar dacă nu a fost de acord cu lăsarea unui bilet la ordin ca garanție; că inculpatul T.G. avea acces la ștampila cu nr. 9 a SC S.P. SRL; că inculpatul T.G. i-a spus să nu își facă probleme în legătură cu facturarea și plata acestor combustibili și că el i-a remis anumite sume de bani aferente unor bonuri fiscale prezentate de inculpatul T.G., crezând că acesta va plăti combustibilul livrat de SC M.K.O.

SRL; că, în luna decembrie, atunci când au fost somați de SC M.K.O. SRL pentru plata combustibilului, au constatat că fuseseră emise facturi care nu le parveniseră și că era facturată o cantitatea mult mai mare de combustibil decât cea care figura în evidențele lor; că a constatat că pe facturile și avizele de însoțire prezentate de SC M.K.O. SRL, care nu îi fuseseră predate de șoferii SC S.P. SRL, apărarea numele și semnătura inculpatului T.G. și ștampila cu nr. 9 a SC S.P. SRL, care aparține casieriei din Timișoara; că inculpatul T.G. a recunoscut ridicarea combustibilului, primirea facturilor ca și faptul că a semnat în numele societății și s-a obligat să plătească diferența de 47.563,23 RON; că ei au achitat contravaloarea combustibilului care efectiv a fost livrată.

Încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 2006 între SC M.K.O. SRL Timișoara și SC S.P. SRL Oradea a reprezentat voința celor două societăți comerciale de a desfășura relații comerciale, martorul M.D.P. declarând că printre cei care au alimentat la SC M.K.O. SRL Timișoara au fost învinuitul M.V. și P.S., acest contract fiind executat deoarece reprezentanții SC S.P. SRL Oradea au ridicat și au achitat contravaloarea combustibililor furnizați către ei, chiar dacă aceasta reprezintă doar o parte din valoarea combustibililor livrați. Din avizele de însoțire a mărfii emise către SC S.P. SRL Oradea reiese că pe acestea apar angajați ai SC S.P. SRL Oradea, iar mașinile alimentate care figurează pe avizele de însoțire a mărfii aparțin acestei societăți comerciale și printre persoanele care au și-au alimentat autoturismele figurează învinuitul M.V., iar pe unele avize este aplicată ștampila personală folosită de învinuitul M.V.

Din declarațiile martorilor rezultă că învinuitul M.V. a fost cel care a trimis angajații SC S.P. SRL Oradea la stația de alimentare a SC M.K.O. SRL Timișoara, de unde ridicau cantități mari de combustibil și tot el era cel care ținea evidența cantității de combustibil ridicată și a actelor primite de angajați, toate avizele primite de șoferii SC S.P. SRL fiind semnate de aceștia și apoi predate gestionarului sau lui M.V., nefiind stabilit că M.V. a acționat în baza unei înțelegeri pe care ar fi avut-o cu inculpatul T.G. S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba de un litigiu comercial, care privește contestarea de către SC S.P. SRL Oradea a cantității de combustibil furnizată de SC M.K.O. SRL Timișoara.

Referitor la această faptă în ceea ce-l privește pe inculpatul T.G., din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că a intermediat încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 2006 între SC S.P. SRL Oradea și SC M.K.O. SRL Timișoara, și a creat reprezentanților SC M.K.O. SRL Timișoara impresia că reprezintă interesele SC S.P. SRL Oradea, a semnat și a aplicat ștampila cu nr. 9 pe contractul de vânzare-cumpărare și pe biletul la ordin lăsat ca garanție la SC M.K.O. SRL Timișoara, că între inculpatul T.G., învinuitul M.V. și numitul P.S. existau legături mai vechi, a cunoscut modalitatea de desfășurare a contractului și a alimentat mașina pe care o folosea, și a recunoscut, atât prin minuta încheiată în 20 decembrie 2006, cât și în fața martorului M.D.P., că a profitat de această posibilitate pentru a-și însuși cantitatea respectivă de combustibil, deoarece o parte din semnăturile de pe avizele de însoțire a mărfii nu au fost recunoscute de martorii B.F., S.S., pe facturile fiscale și pe unele avize de însoțire a mărfii fiind semnătura sau datele inculpatului T.G., care a recunoscut acest fapt cu ocazia concilierii ce a avut loc între SC S.P. SRL Oradea și SC M.K.O. SRL Timișoara.

Deși cu privire la această faptă inculpatul nu a dat nicio declarație în dosar pentru că nu s-a prezentat, s-a apreciat că din probe rezultă în mod indubitabil că, profitând de împrejurările descrise mai sus, inculpatul T.G. a acționat cu intenție directă și scop calificat pentru a-i induce în eroare pe reprezentanții SC M.K.O. SRL, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, cu prilejul executării contractului de furnizare de combustibil, deoarece le-a spus că este angajatul SC S.P. SRL și că mașina sa face parte din categoria mașinilor ce urmează a fi aprovizionate în baza contractului încheiat, astfel încât i-a determinat să-și execute obligațiile contractuale, respectiv să-i furnizeze combustibil, în scopul de a obține un folos material injust, știind că el nu-și va executa obligațiile contractuale ce-i reveneau și că nu va achita contravaloarea acestui combustibil.

Partea civilă SC M.K.O. SRL Timișoara a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 47.563,23 RON, reprezentând contravaloarea combustibilului ridicat și neachitat de inculpat.

Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul T.G. prin folosirea SC S.C. SRL Moșnița Nouă, instanța a reținut că această societate a fost înregistrată la data de 19 iunie 2006 în evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, societatea având ca asociați și administratori pe B.M. și S.D., iar ulterior acționariatul societății a suferit mai multe modificări, în sensul că la data de 12 octombrie 2007 B.M. și S.D. i-au cedat lui S.F. câte 3 părți sociale fiecare, din cele 10 părți sociale deținute de fiecare, S.F. devenind și administrator de la 7 noiembrie 2007; la data de 26 februarie 2008 inculpatul T.G. a dobândit calitatea de asociat, urmare a preluării celor 6 părți sociale deținute de S.F., de la aceiași dată el fiind numit și administrator; la 11 aprilie 2008 inculpatul T.G. a cedat toate părțile sale sociale, câte 3 fiecăruia, numiților C.I. și E.D., C.I. devenind și administrator; la data de 3 iulie 2008 inculpatul T.G. a preluat toate cele douăzeci de părți sociale (preluând acțiunile deținute de B.M., S.D., C.I. și E.D.), iar de la data de 23 iunie 2008 el a fost numit administrator.

Din documentele depuse la dosar de Banca R.D.G. Sucursala Timișoara, a reieșit că la data de 19 septembrie 2007 a fost deschis contul curent al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, drept de semnătură cu puteri depline având S.D., B.M. și S.O.C., care avea calitatea de director general, fiind depus și specimenul ștampilei folosite de societate. De la data de 10 iunie 2008 S.O.C. și C.I. au dobândit drept de semnătură, iar de la de 17 iulie 2008 în bancă a fost depusă fișa cu specimenul de semnătură al inculpatului T.G. și specimen pentru noua ștampilă a SC S.C. SRL Moșnița Nouă.

Așadar inculpatul nu a avut drept de semnătură pentru acest cont decât după data de 17 iulie 2008, chiar dacă reprezentanții SC S.C. SRL Moșnița Nouă au depus o fișă cu specimene de semnături pentru același cont, fișă care poartă data de 3 martie 2008 și în care la poziția 3 se regăsește inculpatul T.G.

Înscrisurile aflate la dosar, au evidențiat că un alt cont curent al SC S.C. SRL Moșnița Nouă a fost deschis, la data de 12 februarie 2008, la Banca C.E.C., Sucursala Timișoara, ca reprezentanți ai societății cu drept de semnătură fiind trecuți inculpatul T.G. și S.D. și a fost depus un specimen al ștampilei folosite de societate. Extrasul de cont a relevat că pe perioada desfășurării activității, în conturile SC S.C. SRL Moșnița Nouă mișcările au fost nesemnificative și nu reflectă desfășurarea unei activități comerciale constante.

Conformei adresei din 26 mai 2009 a Băncii Naționale a României, după data preluării societății de către inculpatul T.G., au fost înregistrate mai multe incidente de plată cu file CEC și bilete la ordin respinse la plată din cauza lipsei de disponibil, SC S.C. SRL Moșnița Nouă fiind în interdicție bancară în perioada 5 august 2008-5 august 2009.

Probele dosarului dovedesc că la data de 23 iunie 2008, T.G. s-a prezentat la SC A.T. SRL Timișoara unde s-a prezentat cu o altă identitate, și anume cea a lui S.O.C., administrator al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, calitate în care a încheiat contractul din 23 iunie 2008 privind achiziționarea unor mărfuri și în baza acestui contract, T.G. a ridicat mărfuri în valoare de 169.389,36 RON, pentru care au fost emise două facturi ce au fost semnate de inculpat cu numele lui S.O.C., iar pentru plata mărfurilor inculpatul a emis două bilete la ordin, care nu au fost introduse la plată deoarece reprezentanții SC A. SRL Timișoara au constatat faptul că persoana care și-a declinat identitatea de S.O.C. era în realitate inculpatul T.G.

Astfel, la data de 23 iunie 2008, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între SC A. SRL Timișoara, reprezentată de martorul M.I., și SC S.C. SRL Moșnița Nouă, reprezentată de „S.O.C.” în calitate de administrator, obiectul contractului fiind achiziționarea de materiale de construcții, însă, în realitate, persoana care a solicitat încheierea contractului și care a semnat în numele SC S.C. SRL Moșnița Nouă a fost inculpatul T.G., care a aplicat o ștampilă cu impresiunea „SC S.C. SRL Moșnița Nouă”, care, la acel moment, nu era folosită de această societate comercială, modelul respectiv fiind în uz abia după data de 17 iulie 2008, dată la care inculpatul a preluat societatea. În baza acestui contract, SC A. SRL Timișoara a livrat marfa comandată de inculpat și a întocmit factura nr. X1 din 23 iunie 2008, în valoare de 87.714,90 RON, în care, la rubrica delegat, apărea numele „S.O.C.”, dar seria de buletin indicată nu îi aparține martorului S.O.C., iar CNP- ul este cel al inculpatului, care a și semnat la rubricile „total” și „semnătura de primire”.

La data de 24 iunie 2008, SC A.T. SRL Timișoara, a întocmit factura nr. X2, pentru suma de 81.674,46 RON, pe care au fost făcute mai multe mențiuni, iar semnăturile din dreptul numelui „S.O.C.”, din dreptul consemnării „24 iunie 2008 SC S.C. SRL”, „semnătura de primire”, „total de plată” și „22 iulie 2008 Timișoara” au fost efectuate de către inculpatul T.G.

Cele două facturi poartă mențiunea că plata mărfurilor s-a făcut cu bilete la ordin scadente în 18 iulie 2008, respectiv 19 iulie 2008.

Pentru plata acestor mărfuri a fost emis, la data de 24 iunie 2008, biletul la ordin nr. Y1, pentru suma de 81.644 RON, și, la data de 23 iunie 2008, biletul la ordin nr. Y2, pentru suma, de 87.714, 90 RON, scadente la data de 19 iulie 2008, pe ambele bilete la ordin fiind trecut la rubrica „avalizat” numele „S.O.C.” dar numărul cărții de identitate și CNP-ul trecut sunt cele ale inculpatului, care a efectuat toate semnăturile în numele SC S.C. SRL Moșnița Nouă și în numele lui S.O.C. și a aplicat o ștampilă diferită de cea care era în uz.

La data de 21 iulie 2008 ambele bilete la ordin, emise pentru contul SC S.C. SRL Moșnița Nouă deschis la Banca R.D.G., au fost refuzate la plată pe motiv lipsă total disponibil și lipsă de mandat pentru semnatar.

Ca urmare a demersurilor făcute de reprezentanții SC A.T. SRL Timișoara, la data de 5 august 2008 inculpatul T.G. s-a prezentat în fața notarului public, unde a dat două declarații autentice în cuprinsul cărora recunoștea că el a fost cel care a semnat biletele la ordin emise pentru plata facturilor întocmite de SC A.T. SRL Timișoara pentru SC S.C. SRL Moșnița Nouă, ca și faptul că numele „S.O.C.” a fost trecut din greșeală, însă datele de identificare, seria și numărul cărții de identitate, respectiv CNP-ul îi aparțin.

În sensul celor reținute de instanță sunt înscrisurile de la dosar și declarația martorului M.I., administrator al SC A. SRL Timișoara, din care rezulta că, în anul 2008, societatea pe care o administra a primit o oferă din partea SC S.C. SRL Moșnița Nouă, iar martorul P.I.E. a fost contactat telefonic de o persoană care i-a spus că se cheamă S.O.C. Ulterior, la data de 23 iunie 2008, la sediul societății SC A. SRL Timișoara, s-a prezentat un reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, care s-a arătat interesat de achiziționarea de mărfuri, motiv pentru care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 23 iunie 2008, persoana care a semnat ca reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă semnând în numele administratorului S.O.C., identitate pe care și-a declinat-o în fața angajaților SC A. SRL Timișoara.

Ulterior, martorul M.I. a aflat că, în realitate, persoana respectivă nu era S.O.C., ci inculpatul T.G., care nu numai că a afirmat că se numește S.O.C. dar a și semnat contractul cu acest nume și a aplicat pe contract și pe biletele la ordin o altă ștampilă decât cea care era în uz; inculpatul a fost cel care a semnat pe facturile de primire în numele lui S.O.C. și a emis, completat, semnat și ștampilat biletele la ordin folosite pentru plata mărfurilor achiziționate, bilete la ordin care erau avalizate de inculpatul T.G. în numele lui S.O.C.; la data de 25 iunie 2008, inculpatul T.G. s-a prezentat din nou pentru a achiziționa marfă, dar când angajații SC A. SRL Timișoara i-au cerut un act de identitate, inculpatul s-a întors la mașină pretextând că merge după acte, s-a urcat în mașină și a plecat; atunci când au luat legătura telefonic cu S.O.C., la numărul de telefon indicat pe oferta primită anterior, acesta le-a spus că nu el este cel care a achiziționat mărfuri de la societatea lor și au constatat că S.O.C. nu este aceiași persoană cu cea care se prezentase la ei sub această identitatea; că S.O.C. le-a spus că cel care cumpărase mărfuri de la ei este inculpatul T.G.; în aceiași zi s-au dus cu organele de poliție la depozitul unde fusese transportată marfa, însă nu li s-a permis accesul; la 25 iunie 2008, inculpatul T.G. a recunoscut în fața organelor de poliție că el a fost cel care a achiziționat mărfurile; în acest sens, fiind depuse la dosar două declarații olografe prin care inculpatul T.G. recunoaște că el a fost cel care a achiziționat mărfurile ca reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, că el a semnat contractul și a emis biletele la ordin aflate în litigiu și că S.O.C. nu a fost cu el.

De asemenea, în declarația dată de martorul P.I.E., director general al SC A. SRL Timișoara, acesta a arătat că el, împreună cu administratorul M.I., se ocupă de activitățile comerciale și transporturile efectuate de societate; la începutul lunii iunie 2008 au primit o ofertă de la SC S.C. SRL Moșnița Nouă, ofertă semnată de directorul S.O.C.; datorită faptului că prețurile din ofertă erau atrăgătoare, a sunat la numărul de telefon indicat ca fiind al lui S.O.C. și a discutat cu acesta, însă S.O.C. i-a spus că momentan nu se poate livra marfă deoarece nu au în stoc; persoana cu care a vorbit la telefon a spus că îl cunoaște pe numitul M.I., ceea ce i-a creat încredere; după câteva zile, la sediul societății, a venit o persoană care a spus că este S.O.C. și, la 24 iunie 2008, a cumpărat o cantitate de fier beton, în baza contractului încheiat în 23 iunie 2008; persoana respectivă a semnat de primire pe facturile întocmite, el constatând că este aceiași semnătură cu cea de pe contract, iar pentru plata mărfii a emis două bilete la ordin avalizate, pe care le-a completat, semnat ca S.O.C. și ștampilat cu ștampila SC S.C. SRL Moșnița Nouă; biletele la ordin au fost respinse la plată pentru lipsă totală de disponibil și lipsă mandat semnatar; în data de 26 iunie 2008, aceiași persoană, care susținea că este S.O.C., s-a prezentat la sediul societății pentru a mai ridica fier beton, însă gestionarul lor a refuzat să-i onoreze comanda, motiv pentru care persoana respectivă l-a căutat iar el i-a cerut să-i prezinte un act de identitate; persoana respectivă i-a spus că merge la mașină să-și aducă documentele dar nu s-a mai întors; atunci când a sunat din nou la numărul de telefon de pe oferta primită, a vorbit cu S.O.C. căruia i-a cerut să vină la sediu SC A.T. SRL Timișoara, ocazie cu care au constatat că nu este aceiași persoană cu cea care încheiase contractul și care achiziționase marfa folosind același nume, iar ulterior, fiindu-i prezentate de organele de poliție mai multe fotografii, l-a recunoscut în poze pe cel care și-a declinat identitatea lui S.O.C., acesta fiind inculpatul T.G.

Din procesul-verbal întocmit la data de 24 octombrie 2008, de organele de poliție, ca urmarea prezentării pentru recunoaștere, rezultă identificarea făcută după fotografii, de martorul P.I.E., a persoanei care s-a prezentat la sediul SC A.T. SRL Timișoara cu numele de S.O.C., ca fiind inculpatul T.G.

De altfel și martora B.D.G., economist la SC A.T. SRL Timișoara a arătat că, în 23 iunie 2008 s-a prezentat o persoană care a susținut că este S.O.C., reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, că i-a întocmit o factură fiscală pentru o sumă de 87.714,90 RON, pe care persoana respectivă a semnat-o, că pe factură au fost trecute datele de identificare ale persoanei care s-a prezentat ca fiind S.O.C., așa cum i-au fost comunicate de acesta, că pentru achitarea facturii persoana respectivă a emis un bilet la ordin completat, semnat și avalizat, iar ulterior, fiindu-i prezentate de organele de poliție mai multe fotografii, l-a recunoscut în poze pe cel care și-a declinat identitatea lui S.O.C., acesta fiind inculpatul T.G.

Din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere întocmit, la data de 6 noiembrie 2008, de organele de poliție, s-a precizat identificarea făcută după fotografii, de martora B.D.G., a persoanei care s-a prezentat la sediul SC A.T. SRL Timișoara cu numele de S.O.C., acesta fiind inculpatul T.G.

De asemenea, martorii C.I. și S.O.C., au arătat că au deținut calitatea de asociat și administrator, respectiv director general la SC S.C. SRL Moșnița Nouă până la data de 30 iunie 2008, dată de la care asociat unic și administrator a devenit inculpatul T.G., și, până la data preluării societății de către inculpat, SC S.C. SRL Moșnița Nouă nu a avut relații comerciale cu SC A.T. SRL Timișoara, nu au cunoștință despre relațiile comerciale derulate, despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat, despre biletele la ordin emise, aceste documente nefiind semnate și ștampilate de ei în numele SC S.C. SRL Moșnița Nouă, iar ștampila aplicată nu este cea care era în uz, și S.O.C. nu a avut niciodată calitatea de administrator. Martorul S.O.C. a mai arătat că a aflat despre existența contractului încheiat cu SC A.T. SRL Timișoara în 26 iunie 2008 de la reprezentanții acestei societăți comerciale, iar ulterior a aflat că inculpatul T.G. este cel care a încheiat contractul, a semnat și ștampilat, în numele SC S.C. SRL Moșnița Nouă, contractul și biletul la ordin, deși la acel moment nu era nici administrator nici asociat al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, ci era doar un simplu angajat; nu cunoaște motivul pentru care inculpatul a trecut pe toate documentele numele său, dar el nu a semnat și ștampilat niciun act; datele de identitate care sunt trecute pe actele întocmite de T.G. nu îi aparțin; că ștampila aplicată nu era folosită de societate în acel moment și nu era înregistrată la bancă și nici la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș, ștampila respectivă fiind ulterior înregistrată de inculpatul T.G.; marfa a fost revândută de inculpatul T.G.; că în momentul în care C.I. a preluat societatea inculpatului i-a fost retras dreptul de a emite instrumente de plată, de a semna contracte sau alte acte în numele societății și nu mai avea specimen de semnătură în bancă; la momentul încheierii contractului cu SC A.T. SRL Timișoara doar el, C.I. și ceilalți asociați aveau drept de semnătură; T.G. s-a prezentat în fața instanței care judeca acțiunea de executare silită pornită de SC A.T. SRL Timișoara împotriva lor și a recunoscut că el a fost cel care a semnat în numele administratorului SC S.C. SRL Moșnița Nouă și a emis cele două bilete la ordin pe care le-a și avalizat și ștampilat.

În susținerea declarației martorului S.O.C., care a contestat acest contract inclusiv în procedura executării silite declanșate de SC A.T. SRL Timișoara împotriva SC S.C. SRL Moșnița Nouă, s-a depus sentința civilă nr. 12917, pronunțată la data de 20 octombrie 2008, în Dosarul nr. 12475/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, în care este consemnată recunoașterea făcută, în fața instanței de judecată, de către inculpatul T.G. și constatarea instanței privind persoana care a emis biletele la ordin aflate în litigiu, ca și declarațiile date de T.G. prin care a recunoscut că el este cel care a încheiat contractul și a emis biletele la ordin pe care le-a înmânat reprezentanților SC A.T. SRL Timișoara.

Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 6 mai 2009, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiș, a stabilit că semnăturile de la pozițiile „văzut”, „avalizat” și „semnătura emitentului” din biletele la ordin emise de către SC S.C. SRL Moșnița Nouă la datele de 23 iunie 2008 și 24 iunie 2008, au fost executate de către inculpatul T.G., iar raportul de constatare tehnico-științifică din data de 29 mai 2009, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.Timiș, a stabilit că semnătura efectuate la poziția „cumpărător” din contractul de vânzare-cumpărare din 23 iunie 2008 a fost executată de către inculpatul T.G.

SC A.T. SRL Timișoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 169.389,36 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat, la care se adaugă și penalitățile de întârziere.

Constatându-se că S.O.C. și C.I. nu au desfășurat nicio activitate prin care, cu intenție, să-l fi ajutat sau să-i fi înlesnit inculpatului T.G., în orice mod, săvârșirea faptelor imputate, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26, art. 290 C. pen., art. 26, art. 293 C. pen., iar față de T.G., care nu și-a declinat calitatea falsă în fața vreuneia dintre instituțiile prevăzute limitativ în alin. (1) al art. 293 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru art. 293 C. pen.

Referitor la partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii instanța a reținut că la data de 10 iulie 2008, inculpatul a lansat în numele SC S.C. SRL Moșnița Nouă o comandă către SC C.M. SRL Giarmata Vii, solicitând livrarea unor cantități de fier beton, iar la data de 11 iulie 2008 inculpatul T.G. s-a deplasat la sediul SC C.M. SRL Giarmata Vii de unde a ridicat mărfurile respective, fiind întocmită factura nr. X18 pentru suma de 33.374,74 RON. Conform înțelegerii stabilite între cele două părți, pentru plata mărfurilor, inculpatul a emis (completat parțial, semnat și ștampilat) fila CEC, însă la 1 august 2008, când a fost introdusă în bancă, această filă CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil și litigiu cu privire la drepturile de proprietate.

Declarațiile martorilor C.G. și I.C.M.C. au confirmat că, la data de 10 iulie 2008, s-a primit comanda în baza căreia inculpatului T.G. i-a fost livrată o cantitate de fier beton, că pentru plata mărfii facturate inculpatul a emis o filă CEC, iar la termenul stabilit pentru plata acesteia, după 30 de zile, s-a refuzat efectuarea plății deoarece SC S.C. SRL Moșnița Nouă nu avea lichidități în contul deschis la Banca C.E.C., cont pentru care fusese emisă fila CEC, și marfa nefiind achitată și s-au considerat înșelați de inculpatul T.G., pe care l-au recunoscut după fotografie.

Partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii, prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 33.374,74 RON, contravaloarea mărfurilor ridicate și neachitate de inculpat.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul T.G. prin folosirea SC T.H.I. SRL Timișoara, s-a constatat că această societate a fost înscrisă în evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 19 mai 2008, asociați fiind inculpatul T.G. și N.I., inculpatul T.G. avea și calitatea de administrator cu drept de semnătură în bancă pentru contul deschis la Banca R. la data de 22 mai 2008, cont al cărui rulajul a fost nesemnificativ, însă din adresa din 1 octombrie 2009 a Băncii Naționale a României rezultă că SC T.H.I. SRL figurează în baza de date cu 13 incidente de plată cu bilete la ordin, față de SC E.S. SRL Timișoara și SC R.D. SRL Timișoara.

Astfel, referitor la partea civilă SC E.S. SRL Timișoara, s-a reținut că inculpatul T.G. în calitate de reprezentant al SC T.H.I. SRL, în perioada 24 octombrie-31 octombrie 2008 a achiziționat marfă de la SC E.S. SRL Timișoara, pentru care au fost emise facturi, pentru plată cărora inculpatul a emis la data de 28 noiembrie 2008, un bilet la ordin în valoare 14.065 RON, care a fost refuzat la plată pe motiv că lipsește numărul de cont IBAN.

Referitor la relația comercială dintre SC T.H.I. SRL Timișoara cu SC E.S. SRL Timișoara, probele administrate în cauză dovedesc că SC E.S. SRL Timișoara a emis, în perioada 24 octombrie 2008-31 octombrie 2008, un număr de 6 facturi fiscale privind achiziționarea unor pavele de către SC T.H.I. SRL, pe facturi fiind trecute la „date privind expediția” și la rubrica „am primit un exemplar al facturii și sunt de acord cu plata SC T.H.I. SRL” numele, seria și numărul de buletin ale inculpatului, care a semnat pe facturi.

În data de 28 octombrie 2008 inculpatul T.G. s-a prezentat din nou la sediul SC E.S. SRL Timișoara pentru a ridica marfa și, cu acea ocazie, a emis, completa, semnat și ștampilat, un bilet la ordin pentru suma de 14.065 RON, pe care l-a înmânat martorei G.G.T., pentru a achita sumele restante datorate SC E.S. SRL Timișoara, însă, la scadență, atunci când a fost introdus la plată, CEC-ul a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Din declarația martorei G.G.T., reprezentant desfacere la SC E.S. SRL Timișoara, rezultă că, în data de 24 octombrie 2008, inculpatul T.G., în calitate de administrator al SC H.T.I. SRL Timișoara, s-a prezentat la sediul SC E.S. SRL Timișoara pentru a achiziționa pavele, fiindu-i întocmită factura fiscală nr. X19 din 24 octombrie 2008 în valoare de 19.065,94 RON, aceasta fiind o factură de avans, din care inculpatul a achitat o sumă de 5.000 RON, urmând ca diferența să fie achitată cu bilet la ordin; în momentul emiterii facturii, inculpatul T.G. a ridicat o parte din marfă, restul mărfii urmând să fie ridicată ulterior, atunci când urma să aducă biletul la ordin prin care să plătească diferența de preț; inculpatul T.G. a ridicat mărfuri până la 31 octombrie 2008, data scadenței biletului la ordin pe care l-au primit de la el; după refuzul la plată al biletului la ordin, a discutat de mai multe ori cu inculpatul, care a asigurat-o că îi va plăti, chiar i-a spus că introdusese în bancă un ordin de plată, însă nu a achitat nicio sumă.

Conform declarației martorelor G.G.T. și T.C.M., angajate ale SC E.S. SRL Timișoara, atunci când a completat biletul la ordin, inculpatul T.G. nu a trecut niciun număr de cont, motiv pentru care biletul la ordin nu a fost acceptat de bancă pentru că nu putea fi decontat. Martorele au arătat că, i-au comunicat acest lucru inculpatului, care a venit la sediul SC E.S. SRL Timișoara, a completat numărul de cont al SC H.T.I. SRL Timișoara, însă biletul la ordin a fost refuzat din nou la plată, de această dată pentru lipsa totală a disponibilului.

Din documentele depuse de SC E.S. SRL Timișoara rezultă că, între data emiterii de către inculpat a biletului la ordin pentru achiziționarea mărfurilor și data refuzului său la plată, inculpatul s-a prezentat de mai multe ori la sediul SC E.S. SRL Timișoara, de unde a ridicat mărfuri, fiind emise facturile fiscale nr. X20 din 31 octombrie 2008, nr. X21 din 29 octombrie 2008, nr. X22 din 29 octombrie 2008, nr. X23 din 24 octombrie 2008, nr. X24 din 24 octombrie 2008, facturi pe care la rubrica expediție apar datele și semnătura inculpatului și ștampila SC T.H.I. SRL Timișoara, inculpatul însușindu-și conținutul facturilor și sumele de plată, plata acestor mărfuri urmând să fie făcută prin emiterea de bilete la ordin sau în numerar, însă, în realitate, inculpatul nu a făcut nicio plată.

Partea civilă SC E.S. SRL Timișoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 26.776,57 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate de inculpat.

În ceea ce privește partea civilă SC R.D. SRL Timișoara, instanța a reținut că la data de 14 iulie 2009 reprezentanții SC R.D. SRL Timișoara au formulat o plângere penală în care solicitau efectuarea de cercetări față de T.G., care, în calitate de reprezentant al SC T.H.I. SRL, ar fi achiziționat mărfuri pe care ulterior nu le-a achitat, iar pentru a garanta plata acestor mărfuri le-ar fi remis un bilet la ordin care, atunci când a fost introdus la plată, a fost refuzat din cauza lipsei de disponibil.

Plângerea a fost înregistrată sub nr. 9734/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, fiind apoi conexată la dosarul cu numărul de mai sus.

La data de 21 octombrie 2009 față de T.G. s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., constând în aceea că, inculpatul T.G. la data de 21 mai 2009, în calitate de administrator al SC T.H.I. SRL, pentru plata mărfii cumpărate de la SC R.D. SRL Timișoara, a emis un bilet la ordin în valoare de 7.494,45 RON, care a fost refuzat la plată pe motiv de lipsă disponibil.

Probele administrate în cauză, dovedesc că, în aprilie 2009, inculpatul T.G. s-a prezentat la sediul SC R.D. SRL Timișoara, unde a solicitat livrarea și montarea a două aparate de aer condiționat pentru Restaurantul „T.” din Timișoara, urmând ca plata să se facă după montarea agregatelor.

Astfel, la data de 30 aprilie 2009 a fost întocmită factura proforma nr. X25, iar apoi, la data de 5 mai 2009, a fost întocmită factura nr. X26 pentru suma de 9.590,45 RON, din care inculpatul a achitat, în avans, suma de 2.096 RON, diferența de 7.494 RON urmând să fie achitată la finalizarea lucrării. Pe facturile întocmite apar datele de identitate și semnăturile inculpatului, care nu și-a respectat obligația de a achita diferența restantă.

Ca urmare a insistențelor reprezentanților SC R.D. SRL Timișoara, inculpatul le-a înmânat acestora un bilet la ordin, ca garanție, până la încasarea sumei, iar, la data de 4 iunie 2009, văzând că inculpatul nu și-a achitat debitul, reprezentanții SC R.D. SRL Timișoara au depus în bancă biletul la ordin primit de la inculpat, biletul fiind respins la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Din declarația martorei N.M.C., angajată a SC R.D. SRL Timișoara, reiese că, după finalizarea lucrării, inculpatul T.G. le-a spus că el a făcut plata, însă, dintr-o eroare, banii i-au fost returnați și, pentru a dovedi cele afirmate, inculpatul le-a înmânat un bilet la ordin, care urma să le rămână ca și garanție până la încasarea sumei însă inculpatul nu a achitat această sumă, deși a aflat că a fost facturată marfa Restaurantului „T.”.

Partea civilă SC R.D. SRL Timișoara prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.494,45 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor ridicate de inculpat și neachitate.

Faptele mai sus descrise săvârșite de inculpatul T.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale) și art. 37 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul în scopul de obținere de foloase materiale injuste, cu intenție directă și în baza unei unice rezoluții infracționale, în perioada 2004-2009 a desfășurat mai multe activități infracționale mai sus arătate, prin care în numele SC T.A. SRL, SC H.T.I. SRL, SC S.P. SRL, SC S.C. SRL și SC T.H.I. SRL, cu prilejul încheierii și derulării contractelor, i-a indus în eroare pe reprezentanții SC E.C. SRL Timișoara, SC Z.T.I. SRL Salonta, SC B.G. SRL Timișoara, SC C.O. SRL Timișoara, SC P.P. SRL Periam, SC R.C. SRL Timișoara, SC M.K.O. SRL Timișoara, SC A.T. SRL Timișoara, SC C.M. SRL Giarmata Vii, SC E.S. SRL Timișoara și SC R.D. SRL Timișoara, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase și prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv emiterea de titluri de plată care nu puteau fi decontate, pentru care nu exista disponibilul necesar sau în numele unor societăți pe care nu le reprezenta, astfel încât să-i determine să fie de acord cu încheierea și executarea contractelor, știind că el nu-și va executa obligațiile contractuale ce-i reveneau, ceea ce a avut ca urmare producerea unor prejudicii de peste 200.000 RON părților civile;

- și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 C. pen., în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) și art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă comisă cu intenție directă de către inculpatul care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna iunie 2008 s-a prezentat de mai multe ori la SC A. SRL Timișoara unde, folosindu-se de numele de S.O.C. și de calitatea de reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia a ridicat mărfuri în valoare de 169.389 RON, a semnat în dreptul numelui „S.O.C.” și în dreptul mențiunilor care apăreau pe facturile nr. X1 (la „total”, „semnătura de primire”) și X2 (la „S.O.C.”, „semnătura de primire”, „total de plată”, „22 iulie 2008”), cu referire la identitatea reprezentantului SC S.C. SRL Moșnița Nouă, și a emis un bilet la ordin pe care a semnat, sub această identitate, la rubricile „avalizat” și „S.O.C.”.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului pentru fapta de înșelăciune în formă continuată, în speță instanța a apreciat că vinovăția este determinată de existența intenției inculpatului de inducere în eroare părțile vătămate, în dosar fiind administrate probe atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească prin care s-a clarificat inducerea în eroare, respectiv existența unui element fraudulos în plan subiectiv, cunoașterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii instrumentelor de plată, pe care se bazează, în afara omisiunii de plată, condamnarea inculpatului. De asemenea, probele dosarului privind vinovăția inculpatului, se referă și la împrejurarea că reprezentanții părților civile deși au convenit cu inculpatul asupra modalităților de plată, nu au cunoscut la data încheierii contractelor, că inculpatul nu poate plăti sumele datorate astfel cum s-a obligat.

Inculpatul nu a fost audiat în faza de cercetare judecătorească întrucât deși a fost citat la termenele de judecată la toate adresele menționate în dosar, acesta nu s-a prezentat, iar la data de 15 iunie 2012 s-a depus la dosar dovada de executare a mandatului de aducere emis cu referire la domiciliul din Timișoara, str. B., în care s-a precizat că nu mai locuiește la această adresă și că s-a stabilit în comuna D., și fiind citat la această din urmă adresă în procesul-verbal privind mandatul de aducere este menționat că inculpatul nu a locuit la această adresă deoarece este o casă în construcție, nu se poate locui și nici nu este cunoscut la această adresă, iar termenul de judecată din 12 septembrie 2012 după închiderea dezbaterilor inculpatul s-a prezentat în sală, comunicându-i-se termenul la care s-a amânat cauza 8 octombrie 2012, însă la acest termen nu s-a mai prezentat pentru a fi audiat.

Din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a dat declarații în faza actelor premergătoare doar referitor la fapta comisă în dauna părților civile SC E.C. SRL, și SC Z.T.I. SRL, și au fost depuse la dosar două declarații olografe în care inculpatul a recunoscut că el a achiziționat mărfurile ca reprezentant al SC S.C. SRL Moșnița Nouă, a semnat contractul și a emis biletele la ordin, prezentându-se sub o altă identitate, însă cu privire la celelalte acte materiale comise, inculpatul nu a mai putut fi audiat în faza de urmărire penală întrucât nu s-a mai prezentat la citațiile emise, aflându-se referatul întocmit în 24 iunie 2011 prin care se constată că inculpatul s-a sustras de la chemarea organelor de urmărire penală, motiv pentru care nu a fost posibilă prezentarea materialului de urmărire penală.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie, deoarece, prin sentința penală nr. 362 din 5 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Petroșani, sentință rămasă definitivă la data de 8 noiembrie 2005, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, iar ultimul act material reținut în sarcina sa în prezentul rechizitoriu a fost comis la data de 30 aprilie 2009, dată la care inculpatul i-a înșelat pe reprezentanții SC R.D. SRL și la care s-a consumat infracțiunea de înșelăciune care formează obiectul prezentului dosar. Cu privire la această pedeapsă nu a intervenit reabilitarea de drept deoarece termenul cerut de lege se îndeplinea la data de 8 mai 2009 iar fapta imputată inculpatului s-a consumat la 30 aprilie 2009. În raport de această condamnare sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a), art. 83 C. pen., inculpatul săvârșind faptele în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a mai constatat că inculpatul a mai fost cercetat și trimis în judecată și în alte dosare penale pentru fapte similare însă soluțiile nu sunt definitive. Astfel în Dosarul nr. 5/P/2005 al D.N.A. Oradea, la data de 27 februarie 2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T.G. pentru comiterea mai multor infracțiuni [fapte prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2)-(5) C. pen., art. 290 C. pen.]. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 1312/111/2006 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 284 din 7 decembrie 2011, soluție nedefinitivă la acest moment. În Dosarul nr. 3310/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, la data de 4 februarie 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T.G. pentru comiterea mai multor infracțiuni [fapte prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a) C.pen.]. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. 1819/271/2009, nefiind încă pronunțată o soluție în cauză.

Având în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social grav al faptelor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comise în formă continuată, împrejurările comiterii prin mijloace frauduloase de către inculpatul care i-a indus în eroare pe reprezentanții părților vătămate cu prilejul încheierii și derulării contractelor, pentru a-i determina la încheierea și executarea contractelor, cu consecința cauzării unor prejudicii importante părților civile și ținând seama că inculpatul a mai comis anterior fapte de același gen, că este recidivist [art. 37 lit. a) C. pen.], precum și de conduita inculpatului care nu s-a prezentat în faza de cercetare judecătorească, instanța l-a condamnat pe inculpatul T.G. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, apreciindu-se că aceste pedepse sunt de natură să asigure o coercițiune mai fermă inculpatului, prevenirea săvârșirii de infracțiunii și încadrarea în comunitate a inculpatului.

Întrucât faptele inculpatului sunt comise în condițiile concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, precum și a dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 12 ani și 6 luni închisoare.

Constatând ca obligatorie față de dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, văzând și jurisprudența C.E.D.O. care opinează asupra unei aprecieri individuale de la caz la caz cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Văzând că inculpatul a săvârșit faptele în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 362 din 5 aprilie 2005 a Judecătoriei Petroșani (definitivă la 8 noiembrie 2005) și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute atât această pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cât și pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, astfel că inculpatul T.G., urmează a executa pedeapsa totală de 14 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 348 C. proc. pen., art. 170 C. proc. pen., art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false și a dispus anularea următoarelor înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SRL Timișoara și SC S.C. SRL Moșnița Nouă; - rubricile din factura nr. X1 din 23 iunie 2008: „S.O.C.”, „total” și „semnătura de primire”; - rubricile din factura nr. X2: „S.O.C.”, „24 iunie 2008 SC S.C. SRL”, „semnătura de primire”, „total de plată” și „22 iulie 2008 Timișoara”; - biletul la ordin nr. Y1 și biletul la ordin nr. Y2.

Având în vedere că prin faptele inculpatului au fost cauzate prejudicii în dauna părților civile, prejudicii a căror valoare rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, instanța în baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 999 și urm. C. civ., l-a obligat inculpatul T.G. la plata sumei de 25.460,96 RON către partea civilă SC E.C. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 13.459,4 RON către partea civilă SC Z.T.I. SRL Salonta, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 129.195,42 RON către partea civilă SC B.G. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 4.000 RON către partea civilă SC C.O. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 25.010,49 RON către partea civilă SC P.P. SRL Periam, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 6.000 RON către partea civilă SC R.C. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 47.563,23 RON către partea civilă SC M.K.O. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 169.389,36 RON către partea civilă SC A.T. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 33.374,74 RON către partea civilă SC C.M. SRL Giarmata Vii, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării; la plata sumei de 26.776,57 RON către partea civilă SC E.S. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării și la plata sumei de 7.494,45 RON către partea civilă SC R.D. SRL Timișoara, sumă actualizată în raport de rata inflației la data executării.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 8.000 RON cheltuieli judiciare față de stat și a dispus plata sumei de 200 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat.

Împotriva sentinței penale nr. 368 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4697/30/2011 din 30 iunie 2011 a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală sub nr. 4697/30/2011 din 3 ianuarie 2013.

Pentru motivarea apelului procurorului s-a depus un memoriu, prin care a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, să se dispună și efectuarea înregistrării în Registrul Comerțului a hotărârii de condamnare.

Prin decizia penală nr. 24 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a desființat sentința penală atacată și, rejudecând s-a dispus să fie comunicată o copie legalizată a sentinței O.N.R.C. în vederea înregistrării mențiunii referitoare la condamnare.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 24 din 6 februarie 2013, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.G. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât aceasta nu s-a pronunțat și cu privire la apelul său.

În subsidiar, inculpatul solicită casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond deoarece nu a fost legal citat și nu și-a putut face apărările necesare.

În ipoteza în care cele două motive de recurs nu vor fi primite, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât fapta nu există.

Inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 10, 18 și 21 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, hotărârea recurată fiind supusă casării în temeiul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Inculpatul T.G. a susținut cu ocazia dezbaterii recursului său că a exercitat calea de atac a apelului împotriva hotărârii primei instanțe însă acest apel nu a fost soluționat de instanța de prim control judiciar.

Din verificările efectuate a rezultat că într-adevăr inculpatul T.G. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 368 din 8 octombrie 2012 la data de 18 octombrie 2012, apel înregistrat la Tribunalul Timiș.

De asemenea, din actele dosarului nu rezultă ca instanța de prim control judiciar să se fi pronunțat printr-o altă hotărâre asupra apelului declarat de inculpat.

Având în vedere că inculpatul a declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță, apel ce nu a fost soluționat, Înalta Curte apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., dispoziții ce impun casarea deciziei și trimiterea cauzei spre soluționare, inculpatul urmând să-și facă apărările pe care le consideră necesare raportat și la împrejurarea că judecarea cauzei în fond și apel s-a efectuat în absența sa.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte două critici formulate de către inculpat și întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 21 C. proc. pen., astfel că în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și de inculpatul T.G., la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.