Admissibility of DNA evidence from vehicle interior where collection process lacks witness attendance and precise location documentation

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 6/A din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinței penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 72/P din 1 aprilie 2010 a Tribunalului Bihor s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului O.N.D., de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore în data de 12 februarie 2009, arestat preventiv din 12 februarie 2009 până la 21 februarie 2009 și de la 20 martie 2009 până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a revocat măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului O.N.D. prin încheierea nr. 17 din 20 martie 2009 a Tribunalului Bihor, mandat de arestare preventivă din 20 martie 2009 a Tribunalului Bihor și a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat într-o altă cauză.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins pretențiile civile formulate de părțile civile F.D.D. și B.F.A.

A dispus conservarea mijloacelor de probă, corpuri delicte, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, ce poartă sigiliul Institutului de Criminalistică București.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 9 februarie 2009, inculpatul a fost în vizită la martorul M.T.C. împreună cu martorul P.L. și încă o persoană. Plecarea de la locuința martorului a inculpatului s-a făcut cu un taximetru aparținând firmei de taxi S.

Astfel, inculpatul a arătat că în data de 9 din 10 februarie 2009 la plecarea de la locuința prietenului său M.T.C. acesta i-a chemat un taximetru și că mașina respectivă a fost a victimei. Inculpatul a arătat că taximetrul a fost chemat de gazdă în intervalul de timp 23:30-24:00 și a arătat care a fost traseul urmat. Taximetrul care a venit la comandă era un autoturism marca X., de culoare gri metalizat ce purta însemnele firmei de taxi S. Martorul P.L. s-a urcat pe locul din spate din partea dreaptă, iar după ce a schimbat bancnota și i-a restituit martorului M.C. 40 RON, a urcat pe locul din față. Traseul pe care l-au urmat a fost: punctul de plecare, str. S.O., din fața unui salon de coafură, de aici au mers în marșarier până la podul de pontoane, apoi s-au deplasat pe strada care leagă strada S.O. și B-dul D. pe care și-au continuat deplasarea, apoi au intrat pe str. T., până au intrat pe strada C.C. La postul de poliței de lângă piață, au virat pe o străduță la stânga, au trecut pe lângă Pensiunea T.A. și în spatele localului D.E. a coborât din autoturism martorul P.L. Au continuat deplasarea pe str. M. și au ajuns pe str. C. la locuința sa. Costul cursei a fost de 6,4 RON și a plătit 7 RON.

Declarația sa este confirmată de xerocopiile caietului de comenzi telefonice ridicat de la firma de taxi S. potrivit căruia, comanda de pe str. S.O. la salon a fost preluată de indicativul 89 (al victimei) la ora 23:45. Aceasta se coroborează cu imaginea video surprinsă de camera de luat vederi de la Banca C.R., Sucursala R. care surprinde trecerea unui autoturism X. cu cupolă de taxi la ora 23:58, aceasta aflându-se pe traseul indicat de inculpat cu ocazia audierii sale.

De altfel, poziția sa este susținută și de martorii M.T.C. și P.L.

Martorul M.T.C. arată că în data de 9 februarie 2009 a fost vizitat de inculpat în locuința sa se mai aflau și alte persoane printre care și martorul P.L. Inculpatul și acest martor au plecat ultimii, iar în momentul în care s-au hotărât să plece, le-a chemat acestora un taxi de la firma S. Comanda a fost făcută pentru str. S.O. la Salonul „M.B.”.

Martorul P.L. confirmă faptul că în data de 9 februarie 2009, în apropierea miezului nopții, a plecat de la locuința lui M.C. împreună cu inculpatul. Deplasarea au făcut-o cu un taximetru chemat de gazdă. S-a urcat în mașină în spate, iar inculpatul a stat pe locul din dreapta față. Acesta arată că nu poate indica traseul întrucât nu cunoaște numele tuturor străzilor pe care au trecut, dar coborârea sa din taximetru a avut loc la localul „D.E.”.

Martorul C.E.C. confirmă că în data de 9 februarie 2009 a fost la locuința martorului M.T.C. unde a rămas până în apropierea miezului nopții, iar la plecarea sa au rămas inculpatul și martorul P.L.

Inculpatul a rămas acasă până a doua zi dimineața când în jurul orelor 12:00 a plecat la barul „D.M.” din apropierea P-ței R. unde s-a întâlnit cu prietena sa B.L. și a rămas până aproximativ la orele 15:20. Declarația sa este susținută de martora B.L. care confirmă întâlnirea pe care au avut-o la barul „D.M.” unde au rămas până în jurul orei 15:00.

După despărțirea de prietena sa, inculpatul l-a contactat pe martorul B.C. căruia îi promisese că îi duce mama la A. pentru rezolvarea unui dosar de daună. După ce a făcut acest drum cu mama martorei, inculpatul a revenit acasă.

În jurul orei 17:00, potrivit înțelegerii anterioare, a discutat telefonic cu martorul P.L. cu care s-a și întâlnit în fața blocului în care locuiește inculpatul. De aici au plecat la clubul „E.N.” unde s-au întâlnit cu B.C. și U.C.

Martorul B.C. declară că, cu ocazia acestei întâlniri i-a dat inculpatului suma de 15 RON și cheile de la autoturismul său X1 pentru a merge a doua zi la un service auto. După aceasta a plecat din acel local însă inculpatul și cei doi martori, P.L. și U.C., au rămas.

Martorul P.L. confirmă poziția inculpatului și a martorului sus arătat cu privire la această întâlnire și arată că după plecarea lui B.C. din club, toți trei s-au dus la locuința lui U.C. unde a mai venit un prieten de-al lor a cărui poreclă este „T.N.”. Au comandat mâncare și au băut. Au rămas în locuința acestuia până în jurul orei 02:30-03:00 când împreună cu inculpatul au plecat spre casă. Taxiul l-au chemat de pe telefonul său mobil și aparținea firmei „H.”. Taximetristul care i-a dus l-a lăsat întâi pe el acasă, iar apoi pe inculpat.

Martorul U.C. arată că în seara de 10 februarie 2009 s-a întâlnit cu inculpatul și cu martorii P.L. și B.C. la clubul „E.N.” situat în apropierea Pieței R. A văzut când inculpatul a luat cheile de la martorul B.C. pentru a-i duce acestuia autoturismul a doua zi la service. După plecarea martorului B.C. a plecat împreună cu inculpatul și martorul P.L. la locuința sa unde a venit și „T.N.”. Au comandat mâncare și au consumat fiecare aproximativ câte un pahar de bere (băutura a fost adusă de „T.N.” și s-au uitat la un film). „T.N.” a plecat mai repede, iar inculpatul și martorul P.L. au plecat în jurul orei 02:00-02:30. Nu i-a auzit să cheme vreun taxi.

Martorul R.A., taximetrist la firma „H.”, audiat în data de 12 februarie 2009, a declarat că în jurul orei 03:10 se afla în stația de lângă fostul restaurant „Y”, unde se afla și victima. Martorul a fost solicitat la o comandă pe str. M. de unde a preluat doi clienți, care s-a stabilit a fi inculpatul și P.L. Inculpatul a urcat pe scaunul din față, iar celălalt pe bancheta din spate. Acesta din urmă a coborât lângă Complexul „P.”, iar inculpatul a coborât pe str. C., dar martorul nu a observat ca aceasta să intre în vreo scară de bloc, dar nici nu s-a uitat la asta pentru că nu-l interesa. Martorul a trecut apoi pe lângă „Y”, aflată la o distanță de cca. 100-200 metri de locul în care a coborât inculpatul și l-a văzut în stația de taxi pe B.P.P., în spatele acestuia fiind un alt taximetrist cu un taxi de la firma „F.” cu numere de leasing. Cursa efectuată atunci de martor a fost scurtă, de cca. 2-3 minute și a fost achitată de inculpat. Nu a observat nimic ciudat la nici unul din cei doi pasageri deoarece în caz contrar ar fi reținut fizionomiile. Mai arată că i s-au arătat fotografii la poliție, dar nu poate preciza dacă vreunul din acei clienți a fost inculpatul.

Este evident că acest martor a făcut cursa la care fac referire inculpatul și martorul P.L. deoarece susținerile sale cu privire la modul în care a preluat acea comandă, locul de pornire și locurile în care și-a lăsat cei doi pasageri coincid cu cele declarate de inculpat și de martorul P.L.

După ajungerea sa acasă, inculpatul a trimis două mesaje tip SMS, unul la ora 03:24:12 prietenei sale B.L. (telefon nr. Z1) anunțând-o că a ajuns acasă, iar cel de-al doilea la ora 03:29:17 la nr. de telefon Z2. Următoarea comunicare tip SMS a primit-o la ora 05:32:06 de la nr. de telefon Z3. Aceste date rezultă din comunicările primite de la operatorii de telefonie mobilă și care au comunicat și faptul că la primirea acestora inculpatul a fost localizat prin celula care acoperă zona în care se află și locuința sa.

În intervalul 03:42-05:32 inculpatul nu a recepționat sau expediat mesaje tip SMS ori apeluri care să permită localizarea sa însă în acest interval nici nu s-a stabilit că telefonul inculpatului a fost activ în celulele din zona în care a fost descoperită victima.

Cu privire la ora la care inculpatul a ajuns acasă a fost audiat și tatăl său, O.N. Acesta a arătat în prima declarație dată în faza de urmărire penală că fiul său a venit acasă în jurul orei 05:00 sau 05:30. Această declarație urmează a fi înlăturată întrucât este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză și în special avem în vedere localizările prin intermediul celulelor telefonice de către serviciul de telefonie mobilă. De altfel, martorul revine ulterior asupra acestei declarații chiar în faza de urmărire penală și arată că nu știe ora la care a venit fiul său. Arată că în prima declarație a indicat o oră fiindcă i s-a cerut acest lucru și i s-a spus că nu are importanță aceasta, dar arată că în cameră era întuneric, se vedea că și afară era întuneric, inculpatul nu a aprins lumina și i-a cerut doar să-l trezească dimineața la ora 07:00.

După ajungerea inculpatului acasă victima a fost văzută de către martorul L.I., taximetrist la firma S. pe autoturismul X., care a declarat că l-a văzut pe B.P.P. în noaptea de 10 din 11 februarie 2009 în jurul orelor 01:30-02:00 pe str. R.B. din Oradea de unde a luat un client cu care s-a îndreptat spre str. M.G. În jurul orei 03:40 victima l-a contactat pe martor pe canalul de rezervă și i-a spus că de pe B-dul S.M. și până pe str. T.B. sunt 1400 m și 11 pași, această discuție fiind determinată de o alta, anterioară, cu privire la distanța dintre cele două străzi. În timpul acestei discuții victima i-a spus că nu mai poate discuta întrucât este sunat pe telefonul mobil, după care în acea noapte martorul nu a a mai discutat cu victima și nici nu l-a mai văzut. Martorul nu poate preciza locul în care se afla victima atunci când au discutat ultima dată prin stație. Acesta a mai precizat că în cursul acelei nopți dispeceratul a anunțat o comandă pe str. T.B., iar martorul, care se afla pe str. C.B., s-a oferit pentru comandă. În același timp s-a oferit și victima, care a afirmat că se află pe str. S.M., la intersecție cu str. T. (locul este situat la o distanță de doar câteva sute de metri de locuința inculpatului). Întrucât dispeceratul îl confirmase pe martor pentru acea comandă, la scurt timp cei doi au avut discuția menționată, victima spunând că ar fi fost mai aproape de adresa pentru care s-a făcut comanda.

De asemenea, martorul K.A.D., taximetrist la firma „C.T.” arată că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, în jurul orei 03:30 se afla în stația de taxi situată pe B-dul S.M. și în jurul orei 04:10 a văzut-o pe victimă în aceeași stație. Aceasta era singură în autoturism. A salutat-o folosind avariile, iar după aceea a adormit. S-a trezit cu aproximativ 15-20 de minute înainte de ora 05:00 și a constatat că mașina victimei nu se mai afla în stația aflată pe B-dul S.M.

Din declarația martorului B.F., paznic la SC B. SRL societate ce deține depozitul amplasat vizavi de locul în care a fost descoperită victima rezultă că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, în jurul orei 04:20 a auzit câinii lătrând și a mers lângă gard, văzând astfel că pe partea opusă a șoselei, chiar lângă podul sub care a fost apoi descoperită victima, staționa un autoturism de culoare gri metalizat cu cupolă de taxi. Lângă acest autoturism a văzut un bărbat care părea îmbrăcat în negru și avea o înălțime de circa 1,90 m. după aprecierea sa, acel bărbat a stat lângă autoturism cca. 20 de minute după are a urcat la volan, a întors spre municipiul Oradea și s-a deplasat până lângă sensul giratoriu din apropiere. Aici autoturismul a oprit, iar bărbatul care era la volan a coborât, a venit în fugă până la locul în care staționase anterior, a coborât de pe carosabil pe terenul viran de lângă podul sub care a fost apoi găsită victima, fără ca martorul să vadă ce se întâmplă în continuare întrucât a plecat de lângă gard. În dimineața zilei de 11 februarie 2009 martorul s-a apropiat de podul lângă care staționase autoturismul taxi și spre care se îndreptase apoi în fugă bărbatul necunoscut și a observat astfel cadavrul victimei, după care a anunțat poliția.

Un aspect relevant care se desprinde din declarația acestui martor este acela că persoana pe care a văzut-o în apropierea autoturismului taxi era îmbrăcată în negru. Ori, inculpatul a declarat că doar geaca pe care o purta era de culoare neagră, pantalonii (tip blugi) erau de culoare deschisă alb-albastru. Declarația sa cu privire la îmbrăcăminte este confirmată de martorul U.C. care arată că în seara de 10 din 11 februarie 2009 inculpatul purta o giacă neagră cu glugă, tivită cu blană albă, blue-jeans de culoare albastră deschis tăiați la genunchi și pantofi sport.

Martorul S.I., paznic la o societate comercială din zona în care a fost abandonat cadavrul, confirmă că în jurul orei 04:30 autoturismul victimei era oprit lângă calea ferată cu fața spre comuna S.A., iar după circa 10 minute (timp în care a reintrat în clădire) autoturismul era întors în cealaltă parte a șoselei, cu fața spre municipiul Oradea.

Martorul C.T. declară că în data de 11 februarie 2009, la ora 04:00 a plecat de la locuința sa din S.A. spre Oradea. Drumul pe care îl face durează aproximativ 25-30 de minute. Imediat ce a trecut bariera a observat pe partea stângă a sensului de mers S.A.-Oradea, a văzut oprit un autoturism X. cu cupolă de taxi. Acest autoturism era oprit cu fața spre S.A. și avea pornite luminile de drum (faza lungă), iar portiera șoferului era larg deschisă. Martorul a arătat că nu a văzut nici o persoană lângă acel autoturism.

În data de 11 februarie 2009, la ora 10:23, martorul B.F. a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că a descoperit în apropierea șoselei de centură a municipiului Oradea cadavrul unui bărbat cu identitate necunoscută care prezintă semnele unei morți violente.

În urma acestei sesizări, procurorul criminalist, medicul legist, specialiști criminaliști și poliția judiciară s-au deplasat la locul indicat unde s-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului, întocmindu-se proces-verbal în acest sens, întocmit în prezența martorului asistent P.D.

Potrivit procesului-verbal de constatare la fața locului a rezultat următoarele:

Pe șoseaua de centură a municipiului Oradea spre comuna S.A., la 50 metri de sensul giratoriu și 15 metri de terasamentul căii ferate Oradea-Arad se află un pod rutier peste un canal de scurgere al apei. Pe platforma betonată de la baza podului, lângă gura de ieșire din partea dreaptă a sensului de mers Oradea-S.A., se află cadavrul unui bărbat care a fost identificat ca fiind B.P.P., taximetrist la firma de taxi S. Oradea.

Cu privire la cadavru:

Cadavrul victimei se află în poziția decubit dorsal, cu spatele rezemat de fundația de piatră a podului, având picioarele întinse, mâna dreaptă întinsă pe lângă corp, iar mâna dreaptă flexată din cot, cu palma sprijinită pe lângă abdomen. Capul victimei este aplecat în față, cu bărbia sprijinită în piept.

Victima era îmbrăcată. Purta pantaloni de stofă de culoare gri petrol, fără curea, iar pe dedesubt avea indispensabili de culoare neagră și chiloți albi cu dungi negre și portocalii în partea superioară. Pantalonii sunt coborâți până la jumătatea feselor. În partea superioară purta un tricou de bumbac cu mânecă lungă cu dungi orizontale alb, negru, gri, peste care avea o cămașă albastru deschis cu dungi verticale albe, iar deasupra un jerseu de culoare crem deschis cu maro închis cu fermoar.

Victima este încălțată cu pantofi tip sport, de culoare maro, probabil din piele și are șireturile legate. Pe întreaga suprafață a tălpii, în zona călcâiului și pe părțile laterale ale pantofilor se află urme de noroi sub forma unor depuneri masive. De asemenea, s-a constatat prezența urmelor de noroi pe toată suprafața și lungimea părților anterioare și posterioare ale pantalonilor și ale jerseului victimei și pe unele porțiuni ale cămășii și părții superioare ale chilotului.

La examinarea îmbrăcămintei cadavrului se constată că la nivelul superior al jerseului, fața anterioară, în zona umărului drept, materialul textil prezintă o ruptură în formă de stea cu dimensiunile de 4/5 cm, având marginile neregulate și arse, iar pe acestea sunt depuse resturi de materie de culoare neagră cu aspect de arsură. Totodată sunt prezente și pete de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge. Ruptura prezentă în jerseu are corespondent atât la nivelul cămășii cât și al tricoului. Rupturile prezente în aceste obiecte de îmbrăcăminte au aceeași formă stelară, cu margini neregulate pe care se evidențiază resturi de materie neagră cu aspect de arsură, însă mai puțin pronunțate și pete de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge.

Medicul legist prezent la fața locului a efectuat o examinare exterioară a cadavrului și a constatat că la nivelul omoplatului drept se află o plagă circulară cu diametrul orificiului penetrant de 6 mm. Pe marginile acesteia, a constatat existența unor urme circulare de depunere de materie de culoare neagră și urme de arsură cu diametrul de 2 cm. Din aceste date a ajuns la concluzia că plaga evidențiată la nivelul deltoidului drept are aspectul unei plăgi împușcate, cu țeava lipită (descărcare absolută) și probabil că reprezintă orificiul de intrare al proiectilului.

Această plagă corespunde cu rupturile evidențiate la nivelul tricoului, cămășii și jerseului.

În zona diametral opusă a acestora, la nivelul mușchiului deltoid stâng și zona corespunzătoare a tricoului, cămășii și jerseului, se evidențiază o plagă circulară cu diametrul de cca 6 mm, care se prezintă sub forma unui orificiu de ieșire a unui proiectil, pe marginea căruia nu se evidențiază urme de arsuri sau de materie neagră (factori suplimentari de tragere) din care se prelinsese sânge spre partea inferioară a corpului, iar pe obiectele de îmbrăcăminte s-a constatat prezența unor rupturi sub formă de orificiu cu aspect circular, cu diametrul de aproximativ 3 mm, marginile fiind îmbibate cu substanță de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge.

Totodată s-a constatat prezența urmelor de noroi pe corpul victimei pe partea superioară a feselor, neacoperită de pantaloni, pe spate, pe mâini, atât în exteriorul cât și în interiorul palmelor, în părul victimei, la nivel frontal.

Alte urme de violență au fost evidențiate o excoriație cu dimensiunile de cca. 1/0,8 cm la nivelul zigomaticului superior dreapta și o echimoză de culoare roșie cu dimensiunile de 1/0,5 la nivel suprasprâncenos dreapta. Alte urme de violență nu se evidențiază.

Asupra victimei au fost descoperite mai multe bijuterii de metal de culoare galbenă, probabil aur: un lanț cu zale la gât, o verighetă și un ghiul pe inelarul stâng, o brățară cu zale la încheietura mâinii stângi.

În zona în care a fost identificat cadavrul:

La aproximativ 15 metri de la pod spre sensul giratoriu, pe partea stângă a sensului de mers S.A.-Oradea se evidențiază urme de târâre și fragmente de urme de încălțăminte care formează un traseu de la acostament până la baza terasamentului șoselei. Acesta continuă 4 metri paralel cu șoseaua spre podul unde a fost găsită victima. De aici s-au ridicat fragmente de urme de încălțăminte imprimate în sol. Se evidențiază și urme de tasare din care una cu aspect circular (probabil șezut), iar altele mai mici, produse probabil de genunchi. Urma de târâre continuă paralel cu șoseaua pe o distanță de 8,8 metri, până la șanțul de scurgere.

Pe șosea a fost descoperit un ceas cu carcasă și brățară metalică, cu cadranul spart și brățara ruptă, poziționat în zona de începere a urmelor de târâre. De asemenea, a fost descoperit un briceag cu lungimea de 8,5 cm în care este încastrat material cu aspect de os care era închis.

Au fost găsite lângă cadavru o serie de obiecte aflate în trei pungi de nailon, o pereche de pantofi, o canistră, casete audio fără carcase, mai multe înscrisuri puternic umezite și patru jetoane neinscripționate, fiecare purtând o stea.

Urmele de încălțăminte descoperite la fața locului au fost supuse unei expertize pentru a se constata dacă acestea ar fi putut fi create de încălțămintea ridicată de la inculpatul O.N.D.

Potrivit concluziilor acesteia fragmentele urmelor de încălțăminte ridicate de la fața locului și ridicate prin fotografiere directă nu prezintă elemente generale sau individuale de asemănare cu încălțămintea ridicată de la inculpatul O.N.D.

În aceeași zi, a fost efectuată autopsia victimei, în urma căreia s-a întocmit raportul de constatare medico-legală din ale cărei concluzii rezultă că moartea victimei B.P.P. a fost violentă, s-a datorat hemo-pneumo-toracelui survenit după o plagă împușcată penetrantă toracică, cu interesare viscerală (plămâni, vase), aceasta poate data de 10-12 ore anterior autopsiei, adică poate data din 11 februarie 2009. Leziunile de violență datează din ziua morții și s-au produs prin împușcare cu proiectil tras dintr-o armă de foc (posibil calibrul 6-7) precum și cu lovire cu corp contondent dur urmată de târâre. Orificiul de intrare este unic, situat deltoidian dreapta, iar orificiul de ieșire este tot unic, localizat deltoidian stânga. Tragerea s-a efectuat cu țeava lipită (descărcare absolută). Unghiul de impact a fost aproximativ perpendicular pe tegument de la dreapta spre stânga. Poziția victimei ar fi putut fi șezândă pe locul șoferului, în autoturism, direcția de tragere a fost de la stânga la dreapta în plan orizontal. Între leziuni și deces există legătură directă de cauzalitate, iar alcoolemia victimei a fost zero.

Potrivit declarației părții civile F.D.D., concubina victimei, în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, victima se afla la serviciu fiind taximetrist la firma S.

Partea civilă F.D.D., concubina victimei, a declarat că în seara zilei de 10 februarie 2009 acesta a venit la locul ei de muncă, respectiv magazinul de pe str. L. și a transportat-o la locuința lor pe str. C.B. din Oradea. Victima a plecat apoi la serviciu având asupra sa bijuterii din aur (un lanț cu zale, o verighetă și un ghiul, o brățară cu zale), două telefoane mobile, suma de cca. 400-500 RON, un ceas de mână și un portmoneu u acte de identitate. În plus victima mai purta o geacă de piele tip hanorac de culoare neagră.

De asemenea, martorul B.G.C. arată că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, victima trebuia să își exercite atribuțiile de serviciu și anume acela de taximetrist. În noaptea respectivă, victima urma să lucreze ca de obicei pe autoturismul marca X., autoturism pe care l-a preluat de la martor în data de 10 februarie 2009 în jurul orelor 17:45.

Întrucât autoturismul nu a fost găsit în apropierea locului unde a fost identificată victima, organele de urmărire penală au procedat la darea în urmărire locală a acestuia.

În după-amiaza zilei de 11 februarie 2009, în jurul orei 17:00 martorul S.V. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că autoturismul condus de victimă se află abandonat pe str. L. din Oradea, având ușile închise și asigurate. Autoturismul a fost ridicat și transportat la sediul I.P.J. Bihor în vederea examinării criminalistice.

Potrivit procesului-verbal de examinare criminalistică s-au constatat următoarele:

Autoturismul avea portierele încuiate și asigurate, nu s-au evidențiat urme de forțare sau avarii exterioare, de sub portiera stângă față, partea inferioară atârnă două cabluri electrice, unul roșu și unul negru, având la capete o mufă din material plastic de culoare albă. Autoturismul a fost deschis cu cheia pusă la dispoziție de proprietarul firmei de taxi. S-au prelevat probe biologice de pe mânerul exterior al portierei stânga față, mânerele și clapetele interioare ale portierelor autoturismului, volan, schimbătorul de viteze, legătura de chei găsită în buzunarul interior al portierei stânga față, de pe brațele tetierei scaunului dreapta față. Despre modul în care s-a procedat cu probele biologice cu probele ridicate de pe aceste obiecte nu se face nici o referire în cuprinsul procesului-verbal.

Din autoturism s-au mai ridicat în vederea prelevării de probe biologice cablul de culoare neagră, cu mufă metalică din partea stângă față a mașinii și cele două cabluri de culoare negru și roșu având la capăt o mufă albă care au fost introduse în plicuri separate inscripționate și sigilate cu autocolant roșu.

S-a constatat lipsa din autoturism a aparatului de taxare, a stației de emisie-recepție și a huselor de pe scaunul din dreapta față și de pe șezutul scaunului șoferului. De asemenea, s-a constatat că lipsește cupola luminoasă a firmei de taxi.

La nivelul pedalelor s-a evidențiat urme de noroi uscat care se găsesc în cantități semnificative și pe mocheta podului pedalier. De asemenea, fragmente de noroi se găsesc și între cele două scaune din față și pe husa banchetei din spate.

Scaunul din dreapta față a fost examinat sub incidența luminii UV care a evidențiat mai multe pete de substanță și s-au ridicat probe biologice de pe acestea. De asemenea, a fost tratat cu soluție luminol șezutul acestui scaun care evidențiază în condiții de întuneric o fluorescență de culoare albastru intens, specifică prezenței urmelor de sânge. În partea interioară a portierei stânga față a fost găsit un proiectil deformat de culoare roșiatică cu dimensiunile de aproximativ 1,5 cm lungime și diametrul maxim de 7,8 mm.

Acest proiectil a fost ulterior suspus unei examinări balistice. Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică rezultă că acesta are dimensiuni asemănătoare proiectilelor care echipează cartușele de calibrul 32 S&W C., 7,5 mm N. sau 7,5 mm S.A.R. Potrivit aceluiași raport se concluzionează că proiectilul putea fi tras cu o armă de foc scurtă și că în evidența centrală a Institutului de Criminalistică nu există alte proiectile care să fi fost trase cu aceeași armă cu care a fost tras glonțul în litigiu.

De asemenea, au fost ridicate un număr de 22 de urme papilare din exteriorul și interiorul autoturismului. Locurile de unde au fost ridicate aceste urme papilare sunt fotografiate. S-a stabilit că 8 dintre acestea sunt create de victima B.P.P., 8 nu sunt apte pentru identificarea criminalistică.

Din restul urmelor papilare ridicate, cea găsită pe rama superioară exterioară a portierei dreapta față a autoturismului a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, potrivit căreia aceasta conține elemente dactiloscopice caracteristice de coincidență cu cele care se întâlnesc la impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a inculpatului.

După identificarea acesteia, s-a făcut un raport de interpretare a urmei și s-a stabilit că aceasta putea fi creată dacă portiera dreapta față se afla în poziție larg deschis, iar persoana ce a creat-o (inculpatul) a închis portiera acționând-o în zona respectivă cu mâna stângă.

De asemenea, faptul că această urmă papilară s-a evidențiat rapid după tratarea cu negru de fum a portierei, iar crestele papilare erau bine conturate, s-a apreciat că aceasta a fost creată recent însă fără să se poată preciza vechimea acesteia.

Martorul B.G.C. a mai declarat că autoturismul X. a fost spălat de el și victimă în data de 9 februarie 2009, ora 17:30 pe părțile exterioare ale caroseriei după care el și victima au șters caroseria cu o cârpă pentru a nu rămâne pătat de apă; de asemenea că interior autoturismului a fost curățat de martor în data de 8 februarie 2009. Prin urmare, toate urmele papilare și probele biologice ridicate din autoturism au fost create în perioada 9 februarie 2009-11 februarie 2009.

Cu privire la prezența acestei urme papilare pe portiera dreaptă față a autoturismului condus de victimă, inculpatul a arătat că în data de 9 din 10 februarie 2009 la plecarea de la locuința prietenului său M.T.C. acesta i-a chemat un taximetru și că mașina respectivă a fost a victimei.

Declarația sa este confirmată de xerocopiile caietului de comenzi telefonice ridicat de la firma de taxi S. potrivit căruia, comanda de pe str. S.O. la salon a fost preluată de victimă la ora 23:45. Aceasta se coroborează cu imaginea video surprinsă de camera de luat vederi de la Banca C.R, Sucursala R. care surprinde trecerea unui autoturism X. cu cupolă de taxi la ora 23:58, aceasta aflându-se pe traseul indicat de inculpat cu ocazia audierii sale.

De altfel, poziția sa este susținută și de martorii M.T.C. și P.L.

Martorul M.T.C. arată că în data de 9 februarie 2009 a fost vizitat de inculpat în locuința sa se mai aflau și alte persoane printre care și martorul P.L. Inculpatul și acest martor au plecat ultimii, iar în momentul în care s-au hotărât să plece, le-a chemat acestora un taxi de la firma S. Comanda a fost făcută pentru str. S.O. la salonul „M.B.”.

Martorul P.L. confirmă faptul că în data de 9 februarie 2009, în apropierea miezului nopții, a plecat de la locuința lui M.C. împreună cu inculpatul. Deplasarea au făcut-o cu un taximetru chemat de gazdă. S-a urcat în mașină în spate, iar inculpatul a stat pe locul din dreapta față.

Din raportul de expertiză întocmit de I.G.P.R, Institutul de Criminalistică, Serviciul de Biocriminalistică din 26 februarie 2009 rezultă că materialele trimise au fost ambalate în colet sigilat și îndeplinesc cerințele privind ambalarea, sigilarea și transportul; pe mufa din material au fost evidențiate microurme care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul O.N.D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al victimei B.P.P. și al numitului B.G.C.

În urma calculelor biostatistice rezultă că inculpatul O.N.D. are de 61.728.395 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să îl substituie pe inculpatul O.N.D. din acest amestec ar putea fi găsită la un număr mai mare de 61.728.395 de indivizi neînrudiți genetic.

Pe mufa din material plastic au fost evidențiate microurme care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul O.N.D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al victimei B.P.P. și al numitului B.G.C.

În urma calculelor biostatistice rezultă că inculpatul O.N.D. are de 61.728.394 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să-l substituie pe inculpat din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 61.728.395 de indivizi neînrudiți genetic.

În probele biologice recoltate de pe partea stângă a volanului autoturismului victimei au fost evidențiate microurme care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul O.N.D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al numitului B.G.C.

Datorită combinațiilor de alele pentru fiecare marker genetic studiat și determinării parțiale a unei alele, profilul genetic al victimei B.P.P. nu poate fi exclus ca fiind participant la constituirea acestui amestec.

În urma calculelor biostatistice rezultă că inculpatul O.N.D. are de 22.935.779 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să-l substituie pe inculpat din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 22.935.779 de indivizi neînrudiți genetic.

Date fiind în cuprinsul procesului-verbal de examinare criminalistică a unor mențiuni din care să rezulte că probele biologice ridicate de pe volan au fost ambalate, sigilate, numerotate nu putem să conchidem că este suficient ca în cuprinsul acestui raport de expertiză ADN să fie menționată poziția acestuia dat fiind rolul probator pe care îl au fiecare din cele două acte. Astfel, dacă procesul-verbal de examinare criminalistică ar trebui să cuprindă elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate probele, cel de-al doilea și anume raportul de expertiză științifică, poate doar proba ce conțin din punct de vedere biologic în speță acele probe, în nici un caz poziția lor.

De altfel, în cuprinsul procesului-verbal de examinare criminalistică se găsesc o serie de mențiuni și anume: poziția scaunului pe care s-au găsit la tratarea cu luminol urmele de sânge (scaunul din față dreapta), locul în care se presupune că ar fi lovit glonțul stâlpul portierei (partea dreaptă față), din interpretarea cărora ar rezulta că victima a fost ucisă în timp ce se afla pe locul din dreapta față (ceea ce ar exclude o cursă întâmplătoare cu un client oarecare) și care ar presupune că, date fiind concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit căruia victima a fost împușcată de la dreapta spre stânga, în plan orizontal, autorul se afla în exteriorul mașinii și fie nu era o persoană înaltă, fie se afla în poziție ghemuită în momentul în care a tras.

Tribunalul a considerat că toate acestea nu pot fi primite avându-se în vedere probele administrate în cauză și că de fapt, consemnările din procesul-verbal conțin erori. În consecință se poate ca astfel de erori să se fi strecurat și cu privire la locul de unde au fost ridicate cele două cabluri. Astfel se creează un dubiu cu privire la poziția obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, situație în care aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă este irelevant dat fiind faptul că s-a demonstrat că inculpatul a circulat cu acel autoturism în data de 9 din 10 februarie 2009.

De altfel, în lipsa unui proces-verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, întrebarea care apare este ce anume au comparat experții când au stabilit că ADN-ul inculpatului apare în probele biologice ridicate din autoturismul victimei.

Cu ocazia identificării autoturismului victimei în locul în care a fost parcat au fost identificați de către organele de urmărire penală și martorii I.V., J.F.S., J.F.J., B.E., locatari în blocul lângă care a fost găsit autoturismul victimei.

Martorul I.V. a declarat că obișnuiește să își parcheze mașina, o dubiță verde, pe același loc de parcare, care este al doilea de la stâlpul de iluminat public. În perioada 9-12 februarie 2009 a fost plecat la țară și s-a dus cu dubița verde, prin urmare, locul său de parcare a rămas liber. La revenirea acasă a aflat că pe locul său de parcare a fost descoperit de organele de poliție un taximetru. Între timp aflase de la radio că în Oradea a fost ucis un taximetrist. Fiul său nu a observat mașina parcată.

Martora B.E. declară că în data de 11 februarie 2009, s-a trezit ca de obicei la ora 05:00 a ieșit în bucătărie, a privit pe geam ca să vadă cum este vremea afară și a observat că locul de parcare al vecinului său I.V. este gol. Pe acest loc vecinul său parchează de obicei o dubiță verde. Nu a observat ca în parcarea respectivă să fie și acea mașină pe care a văzut-o la întoarcerea de la serviciu (marca X cu partea de jos gri, iar partea superioară vopsită în galben care avea cupolă de taxi și antenă) martora arată că pleacă la serviciu la ora 05:30 și, și în ziua respectivă a plecat tot la ora 05:30.

Martora C.F. declară că în data de 11 februarie 2009 s-a trezit la ora 05:30, iar după aceea s-a uitat pe geamul de la bucătărie pentru a vedea ce vreme este afară. Curtea era foarte luminată și s-a uitat și la mașina personală. A observat că locul de parcare al vecinului I. care are un microbuz verde este gol. La ora 06:10 a plecat la serviciu și a ieșit pe ușa din spate îndreptându-se spre zona unde sunt parcate mașinile. Din nou a constatat că locul de parcare al acelui vecin este gol.

Martorul J.F.S. a arătat că în data de 11 februarie 2009 s-a trezit ca de obicei în jurul orelor 05:00. A plecat de acasă în jurul orei 06:50 cu mașina de serviciu. A observat parcată pe partea dreaptă a mașinii sale o mașină marca X. de culoare gri cu însemnele firmei de taxi având plafonul de culoare galben. Acest autoturism era parcat în locul unde de regulă, parchează vecinul său I.V., o dubiță de culoare verde. Această mașină era parcată lângă stâlpul de iluminat public, a sa fiind a doua mașină de la acel stâlp. La reîntoarcerea acasă, probabil în jurul orei 15:00 acel taxi era parcat tot acolo.

Martorul J.F.J. arată că în dimineața de 11 februarie 2009 între ora 06:00-06:20, nu poate preciza exact, s-a uitat pe geam pentru a vedea vremea de afară și a văzut că lângă mașina familiei se află parcat un taxi de culoare argintie cu galben. Ora la care a văzut această mașina era aproximativ 06:25-06:35. A observat în parcare, lângă mașina sa și a doua mașină de la stâlpul de iluminat public un taxi marca X. Acel taxi era parcat pe locul unde în mod obișnuit își parca vecinul nostru I.V., o dubiță verde. Când a plecat la serviciu, mașina era încă în parcare, la întoarcere însă nu a mai văzut-o, întorcându-se de la serviciu pe la ora 19:00.

Tribunalul a apreciat că declarațiile acestor martori sunt extrem de importante întrucât arată intervalul în care a ajuns mașina victimei să fie parcată în acel loc. Coroborând declarațiile martorei C.F. și B.E. cu declarațiile martorilor J.F.S. și J.F.J. rezultă că autoturismul victimei a fost parcat în acel loc după ora 05:30 dar înainte de ora 06:30. Este logic a crede că orele indicate de martori sunt exacte date fiind rutina programului zilnic și în special a orei de trezire, de plecare la serviciu. Extrem de important este momentul parcării autoturismului deoarece inculpatul fusese localizat acasă la ora 05:32 ca urmare a primirii unui mesaj tip SMS pe telefonul său mobil, de asemenea prezența sa acasă la acea oră este confirmată de familia sa.

Astfel, mama inculpatului a declarat că în dimineața de 11 februarie 2009 s-a trezit ca de obicei la ora 04:45 și a văzut că inculpatul era în camera alăturată și dormea. Poziția sa cu privire la acest aspect este constantă, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească. Declarația sa se coroborează cu declarația soțului său, martorul O.N., care arată că soția sa obișnuiește să se trezească la ora 05:00 dimineața și cu a martorului O.M.D. care arată că în fiecare zi lucrătoare, mama sa se trezește la ora 05:00 dimineața, uneori mai devreme.

Din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul nu avea cum să fie în același timp în două locuri, și să parcheze mașina victimei, și să se afle acasă. Pe de altă parte, distanța dintre cele două locuri este suficient de mare încât să nu-i permită acestuia o deplasare într-un interval extrem de scurt, eventual 05:30-05:32 când a fost localizat acasă prin telefon. Nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi efectuat o astfel de deplasare cu vreun mijloc de transport în comun și anume taxi.

După ridicarea autoturismului victimei din zona în care a fost găsit, s-a constatat lipsa unui aparat de taxat fiscal (amplasat în fața manetei schimbătorului de viteză), a stației de emisie-recepție (aflat în buzunarul portierei din față stânga), a unui microfon prins în suport tip ventuză pe parbriz și a unui mini DVD portabil, husele de pe volan, de pe șezutul scaunului șoferului și tetiera acelui scaun, de pe scaunul din față (șezut, spătar și tetieră), cele două covorașe de pe podurile pedaliere din față.

Aceste lipsuri au fost constatate pe baza declarației martorului B.G.C., martor care deținea autoturismul folosit de victimă și care lucra împreună cu aceasta, unul pe tura de zi, iar celălalt pe tura de noapte.

Date fiind lipsurile unor bunuri din interiorul autoturismului, au fost căutate în zona limitrofă comiterii faptei. La circa 300 de metri pe str. O.D. a fost găsit aparatul de taxat pe care martorul B.G.C. l-a recunoscut ca fiind cel din autoturism. În aparat a fost descoperit un bon fiscal emis la data de 11 februarie 2009, ora 04:40 în valoare de 8,96 RON pentru o distanță de 4,215 km. Potrivit declarației aceluiași martor, aparatul de taxat avea o defecțiune tehnică și anume bonul nu ieșea decât prin extragere manuală.

Aspectul că exista bonul în aparatul de taxat a fost interpretat că persoana care a circulat cu victima în autoturism era un străin, cursa fiind întâmplătoare. A fost efectuat un experiment judiciar și s-a parcurs un traseu de la blocul în care locuiește inculpatul până la locul unde a fost găsită victima și s-a stabilit că, distanța este de 4,215 km dacă se urmează cel mai scurt traseu.

Faptul că cele două distanțe, cea înscrisă pe bonul fiscal și cea stabilită cu ocazia experimentului judiciar, sunt identice este irelevant întrucât nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi efectuat vreo comandă telefonică pentru un taxi la locuința sa și nici nu există vreo justificare ca victima să fi părăsit stația de taxi în care se afla. Mai mult, martorul L.I., taximetrist la firma S. arată că la o solicitare făcută de dispeceră la ora 03:40 s-a anunțat și victima, care a afirmat că se afla pe str. S.M., la intersecție cu str. T. Faptul că victima a rămas în același loc este confirmat și de martorul K.A.D., taximetrist la firma „C.T.”, care declară că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, în jurul orei 03:30 se afla în stația de pe B-dul S.M., iar la un moment dat a ațipit, dar s-a trezit în jurul orei 04:10 când a văzut că în spatele său este oprit autoturismul victimei. Martorul a precizat că victima era singur în autoturism, iar martorul l-a salutat cu avariile. Acesta a arătat că a ațipit din nou, iar când s-a trezit, în jurul orei 04:40, autoturismul victimei nu se mai afla în stație.

Prin urmare este mai ușor de presupus că plecarea victimei din stația de taxi s-a datorat venirii unui client decât deplasării acesteia în căutare de clienți cu atât mai mult cu cât era noapte.

Față de aceste aspecte, coincidența celor două distanțe este pur întâmplătoare și irelevantă cauzei.

În dimineața de 11 februarie 2009 în jurul orei 08:30, martorul B.G.C. a constatat că autoturismul nu se află în fața blocului său așa cum ar fi trebuit, motiv pentru care l-a sunat pe B.P.P. pe ambele telefoane mobile, dar acestea erau închise. Martorul s-a deplasat la locuința victimei și a aflat de la concubina acestuia că încearcă să îl contacteze telefonic de la ora 07:00, fără succes. În consecință, martorul s-a deplasat la dispecerat și a aflat că victima nu a anunțat nicio deplasare în afara localității.

După arestarea inculpatului în data de 12 februarie 2009, au fost autorizate interceptările în mediul ambiental și convorbirile telefonice ale acestuia.

În data de 14 februarie 2009, inculpatul afirmă referitor la o potențială testare cu aparatul poligraf că știe că nu este probă în instanță dar că „mă ajută foarte mult și dacă tot îs nevinovat, ce, că n-am nimica de pierdut să-l fac”. Când este întrebat de unul din colegii de celulă dacă a tras, răspunsul este „îs stângaci (…)”, iar la insistența acestuia îi răspunde ironic și vulgar. Cu aceeași ocazie, vorbește cu colegii de celulă despre prezența amprentei pe autoturismul victimei și arată că a fost în vizită la M.T.C. iar de acolo a plecat cu un taxi, aspecte care susține că pot fi confirmate de M.T.C. și C.E.C., precum și de eventualele înregistrări de la firma de taximetre, dat fiind faptul că au făcut comanda prin telefon. La un moment dat este avertizat de unul dintre interlocutori „dacă te prinde cu minciuna” la care răspunde „da n-are cu ce să mă prindă, nu mint”.

În data de 15 februarie 2009, din discuțiile interceptate rezultă că inculpatul este sfătuit să explice prezența amprentei pe autoturismul victimei și anume că ar fi fost cu taxiul la cumpărături, sfat pe care însă inculpatul nu îl urmează când este audiat. Toate discuțiile purtate legată de amprenta respectivă vizează teama inculpatului ca nu cumva martorii să mintă și regretul că nu și-a adus aminte mai devreme de acea cursă efectuată cu taximetrul, situație în care consideră că nici nu ar fi fost arestat. Tot în data de 15 februarie 2009, inculpatul poartă o discuție legată de faptul că o persoană cunoscută de el folosea un pistol de 9 mm, armă automată despre care interlocutorul său afirmă „dacă tu tragi o dată și ții degetul pe ea, atunci zboară toate gloanțele și atunci zboară cum îl apeși, nu mai trebuie (…) aia înseamnă automatic, că tragi odată și gata, nu mai tragi a doua oară, tot tragi (…) că de câte ori tragi de cocoșu ăla mere, până ai glonț pe sector”. Inculpatul arată că această cunoștință a sa a avut pistol în 2000 și nu știe dacă poate sau nu poate să facă rost de arme.

În data de 16 februarie 2009 inculpatul afirmă că a fost întrebat în mod repetat despre P.L. și bănuiește că este suspectat și acesta pentru că acesta a mai fost închis pentru viol și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Mai afirmă că, cu ocazia audierii sale, i s-a spus că este singur și că a fost lăsat de toți prietenii și afirmă despre aceștia că vor fi toți citați la proces și dacă o să aibă curaj să se uite în ochii lui și să mintă.

În continuare este sfătuit de colegii de celulă cu privire la regimul circumstanțelor atenuante și dacă recunoaște, i se poate micșora pedeapsa. Relevant este răspunsul pe care-l dă inculpatul „nu am ce să recunosc! (...) și iar (…) și dacă nu o să am altă posibilitate, pune-te în locul meu, ești nevinovat, tu ai recunoaște? ai putea spune ceva ce n-ai făcut?”.

Întrebat fiind de ce nu își aduce aminte și de ce nu au declarat martorii, prietenii săi, despre cursa efectuată cu taxiul în data de 9 februarie acesta răspunde „noi am fost morți, aia o fost toată problema” răspuns interpretat de interlocutor că fie au fost beți, fie au fost drogați. Această din urmă presupunere este însă infirmată de inculpat „n-am fost așa, bă!” însă ulterior vorbește despre un astfel de consum.

Majoritatea discuțiilor purtate în data de 17 februarie 2009 nu interesează cauza întrucât privesc un potențial trafic de droguri. În această zi singura discuție legată de faptă vizează o eventuală încadrare mai blândă, eventual tâlhărie și pedepsele care ar putea fi primite în funcție de modificările C. pen. Mai arată că „eu îs sigur ca sunt nevinovat. Deci eu în mintea mea așa gândesc că o să scap (…) eu acum vreau să-mi câștig eu libertate și să demonstrez adevărul, să iasă adevărul la iveală, asta vreau”.

În data de 18 februarie 2009, inculpatul afirmă „eu îmi scriu pe frunte nevinovat și mâine mă duc așa la instanță și pă tricoul ăsta alb pă spate scriu găsiți criminalu”.

În data de 19 februarie 2009, după efectuarea testului poligraf, inculpatul le comunică colegilor de celulă faptul că „nu i-a ieșit bine” și că avocatul îl sfătuise să nu facă o astfel de testare. Cu toate acestea a dorit-o pentru că „eu știu că-s nevinovat, nu-mi dau seama cum o putut ieși așa! (...) da, mă, eu l-am cerut, că dacă-s nevinovat” (…) „eu am crezut că o să mă ajute” (…) „adevără-i că am fost (...), am fost foarte agitat când m-o întrebat (…) numa sentimentul acela, mă, când auzi că ești acuzat de crimă! Deci, tot, tot corpul poate îți („vibrează”)”.

În cursul aceleiași zile inculpatul că greșit când a recunoscut că a tras vreodată cu arma, însă acesta este adevărul că a tras „cu pistol din ăla cu gloanțe de cauciuc a unui prieten de-a meu (…) în câmp”. Mai târziu, le spune că din probele administrate în cauză până în acel moment rezultă că victima era în viață la ora 4:20 și că a murit în jurul orei 5:00, deci „eu exact în momentul crimei dormeam” și explică și faptul că tatăl său s-a încurcat în declarație „îi clar că taică-meu nu avea cum să mă vadă la cinci că maică-mea era trează”. Vorbind despre încadrarea juridică afirmă din nou că nu a comis fapta.

În data de 20 februarie 2009, inculpatul este sfătuit să nu recunoască că are „unul de 9 mm”, iar acesta le cere să nu spună că au discutat despre arme. Discuția despre armă este însă inițiată de unul dintre interlocutorii săi.

În data de 21 februarie 2009, inculpatul afirmă că telefoanele victimei au fost luate din întâmplare și consideră că au fost aruncate, la fel și borseta. Cu privire la armă crede că autorul faptei a aruncat-o în Criș „că doară nu l-o fi țâpat (aruncat) într-un tufiș”. Legat de aceasta interlocutorul său susține că arma nu se aruncă, „arma se tirează”.

În data de 21 februarie 2009, inculpatul susține n-a declarat de prima dată că a circulat cu taxiul respectiv pentru că „păreau toate prea perfecte. Păreau constituite”.

În data de 21 februarie 2009 partenerul de discuții al inculpatului afirmă „el o avut noroc cu D. că o anunțat martorii, și-o schimbat (…)”. Tot atunci inculpatul a afirmat că dacă ar fi explicat prezența amprentei sale de la început, ar fi părut un „act perfect” și astfel ar fi amplificat suspiciunile la adresa sa. Dimpotrivă, părând la început vinovat și justificând apoi cu succes prezența amprentei, ar fi lăsat impresia unei erori judiciare iar cercetările nu ar mai fi fost orientate împotriva sa. În legătură cu tot acest scenariu, inculpatul susține că „Îți dai seama! Deci acolo tot o fost gândit! Nu de mine, deci de afară”.

În data de 12 martie 2009 inculpatul poartă o discuție telefonică cu o persoană necunoscută care îl întreabă „pe la pușca aia a ta, de unde îți luai bilele?” răspunsul inculpatului fiind „în piață, mă (…) din Piața R., acolo pe primul rând trebuie să fie”. Îl mai întreabă dacă îi funcționează pistolul, iar răpusul este: „s-o stricat de un an și, de doi ani s-o rupt”.

În data de 16 martie 2009 inculpatul afirmă la telefon „nu vreau să vorbesc prin telefon, mai ales prin a meu”.

În data de 19 martie 2009, după respingerea primei propuneri de arestare în calitate de inculpat, acesta poartă cu un bărbat „R.” o discuție telefonică referitoare la probele ADN în care afirmă „pă volan, în partea stângă sub husă, bă, îți dai seama, sub husă! Sub husa de la volan, deci așa ceva imposibil! (…) De sub husă, mi-au găsit cică ceva celule de piele, auzi tu! Sub husă! Deci din care rezultă că io nu am purtat mănuși, clar; dacă, dacă îi așa cum zice ei, nu? Zice că victima o fost târâtă nu știu câți metri, și abandonată. Pă corpul victimei, pă hainele victimei, de ce nu se găsesc aceleași celule, același ADN? De ce nu se găsește, dacă mi s-o găsit ADN îi clar că n-am avut mânuși! De ce n-am amprentă, pă volan, pă schimbător! Nu, că doară n-am schimbat cu piciorul!”

După arestarea sa în calitate de inculpat, în data de 21 martie 2009, într-o discuție cu doi bărbați, inculpatul a făcut următoarele afirmații: „dar ce să recunosc, tati? Că n-am făcut nimic! (...) deci să zicem așa, prin absurd. Ai făcut tu o crimă de asta și-ți găsește atâtea dovezi (…) n-ai nici o șansă. Și-ți găsește atâtea dovezi, ADN, amprente, ești prost să nu recunoști, amu, când știi că-ți dă pe viață? Că dacă recunoști și zici că-ți pare rău, poate-ți dă vreo 10 ani. Nu? Din care faci 6 ani, mai mergi la lucru, mai o comportare bună, 4-5 (…) copil tâmpit să nu recunoști”. Reia din nou tema cu testul poligraf și susține „pe mine m-or dus la detector la 7 dimineața, m-or luat din pat. Eu, la 9 aveam instanță. Nu știam dacă mă eliberează sau nu. Toată noaptea n-am dormit. M-am gândit, bă, dacă mă pune în libertate? Dacă nu? Dacă da, dacă nu. Dacă da, dacă nu. Îți dai seama ce stres ai că și tu, cu faptă mică, te stresezi când te duce la instanță. Oricum, te gândești, că doar ești om, nu?” (…) „îți dai seama ce stare psihică am avut eu când m-or dus pe mine la detector?”.

În aceeași zi, seara, inculpatul susține „nu să vină ei cu propuneri că-ți dăm mai puțin. Să vină să-mi zică: îți dăm un an. Nici dacă zice, să vină acum să zică: uită-te, acuma te eliberăm. Azi te (…) tot, tot, tot. De la București să vină. Acum te eliberăm, ia fapta pe tine. Nu. Nu iau fapta nu iau nimic, pentru că îs nevinovat (…) nevinovat”. Afirmă cu privire la familia sa „deci, să fiu vinovat și să-i fac să-și vândă casa de pe ei, să vândă tot, să bage banii în mine să mă scoată? I-aș face eu să sufere în halul ăsta?” Mai arată că dacă ar fi fost vinovat ar fi plecat din țară, în Mexic, că de acolo nu poate fi extrădat.

În data de 27 martie 2009, inculpatul susține că „îs terminat psihic. Îți dai seama că, dacă m-aș gândi în fiecare zi că dacă nu scap, dacă nu nu știu ce, dacă nu iese bine, dacă nu iese cum trebuie atunci, cum ar fi, nu? N-aș rezista. Eu zic că nici un om n-ar rezista să (…) așa. Și știind că-i nevinovat. Hai, că dacă ar fi vinovat, da. Aș încerca să mă conformez.”

În data de 28 martie 2009, noaptea, le spune din nou celor 2 bărbați „nu pot să zic ce n-am făcut (…) deci, dacă aș fi făcut și ar fi avut dovezi împotriva mea și nu mai știu ce, îți dai seama că n-avea rost să neg. Să risc (…) 25 de ani sau (…)”.

Din analiza tuturor acestor interceptări ambientale efectuate rezultă în mod constant că inculpatul a susținut în toate conversațiile sale purtate cu colegii de celulă că nu este vinovat, că nu ar avea niciun rost să nege comiterea faptei dacă el ar fi autorul dat fiind că știe că o poziție sinceră reprezintă o circumstanță atenuantă, în opinia sa cu consecințe semnificative asupra pedepsei aplicate. Chiar și după cunoașterea rezultatelor probelor ADN și a identificării amprentei sale pe autoturismul victimei își susține în continuare nevinovăția și arată că în situația în care aceste probe sunt suficient de puternice, nu ar avea nici un rost să nege comiterea faptei dacă ar fi autorul.

Tribunalul a reținut că nu a fost descoperită arma crimei, nu s-a dovedit că inculpatul a avut posesia unui pistol de tipul celor posibil să fi fost utilizate la ucidere, nu s-a dovedit faptul că pe mâna acestuia ar fi existat urme de praf de pușcă, ceea ce ar fi dovedit că acesta a utilizat o armă de foc, nu s-a dovedit că inculpatul o cunoștea pe victimă, nu s-a dovedit mobil crimei, nu s-au găsit pe hainele inculpatului urme de sânge care să dovedească că ar fi târât victima, nu s-a constatat și de altfel nici nu a fost supus vreunui control din care să rezulte dacă avea sau nu pe corp urme de sânge, nu s-a constatat că îi lipsește vreun obiect de îmbrăcăminte, nu s-au găsit bunuri asupra lui din cele constatate ca fiind dispărute, nu s-au găsit cheile autoturismului victimei asupra sa (nu ar fi avut nici o logică să fi încuiat autoturismul dacă nu intenționa să-l mai folosească, situație în care ar fi păstrat cheile).

De asemenea, instanța a înlăturat concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit care urmare a testării inculpatului cu aparatul poligraf, pe de o parte din cauza caracterului incert a unei astfel de probe, iar pe de altă parte, evidentei situații de stres în care s-a aflat inculpatul în momentul testării sale, 19 februarie 2009, zi în care s-a soluționat și recursul declarat de acesta împotriva încheierii de arestare preventivă (încheierea penală nr. 10/I/R din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea), stare care evident este de natură să-i influențeze starea psihică și să afecteze rezultatul testării.

Deși din autoturismul victimei (interior și exterior) au fost ridicate un număr de 22 de amprente, nu s-a stabilit nimic legat de amprentele care pot fi apte în procesul de identificare și care nu aparțin victimei sau inculpatului (una dintre ele).

Față de cele expuse mai sus, tribunalul a reținut că urma papilară descoperită pe portiera dreaptă față a autoturismului condus de victimă a fost explicată de către inculpat prin prezența sa în autoturism în noaptea anterioară crimei, susținerea sa fiind pe deplin dovedită. De asemenea, probele referitoare la ADN-ul inculpatului în autoturismul victimei tribunalul le-a înlăturat întrucât așa cum s-a arătat nu există un proces-verbal din care să rezulte recoltarea probelor de ADN de la inculpat pentru a fi comparat cu cel din probele biologice ridicate din autoturism. În consecință, tribunalul a apreciat că nu există nici o probă care să îl poziționeze pe inculpat în autoturism la momentul comiterii crimei, nici o probă care să dovedească că inculpatul a exercitat acțiunea de ucidere a victimei, că inculpatul a deținut fără drept o armă și că inculpatul a comis acțiuni specifice tâlhăriei.

Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până de vinovăția sa va fi legal stabilită. Prezumția de nevinovăție este unul din elementele unui proces echitabil, fiind garantată tuturor persoanelor împotriva cărora este formulată o „acuzație în materie penală”.

În dreptul român, aceasta constituie unul din principiile fundamentale ale procesului penal, fiind înscrisă în art. 23 din Constituție și art. 52 C. proc. pen., statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.” Iar conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.”

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, ea poate fi răsturnată doar prin adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive.

Aceasta nu este o simplă regulă care garantează niște drepturi fundamentale ci un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Din acesta decurg o serie de cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, sarcina probei revine organelor judiciare, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul a procedat conform dispozitivului.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.

Prin decizia penală nr. 21/A din 24 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. 4784/111/2009, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Instanța de apel și-a însușit, în esență, argumentele instanței de fond, constatând că în cauză prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată.

S-a răspuns, punctual, criticilor invocate de parchet, reținând incidența principiului in dubio pro reo.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 18 C. proc. pen.

A solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva inculpatului O.N.D.

Sub primul aspect s-a reținut că decizia instanței de apel este nemotivată, și că proba ADN a fost înlăturată nejustificat de către instanța de apel.

Sub cel de al doilea aspect, parchetul a susținut că probele administrate în cauză pot fundamenta o hotărâre de condamnare și că achitarea inculpatului este rezultatul unei grave erori de fapt.

Înalta Curte, prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 21/A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Oradea considerând că probatoriul trebuie completat în condițiile în care, la pct. 1 din considerentele Curții de apel se arată că în lipsa unui proces-verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, apare un dubiu cu privire la materialul comparat de experți când au stabilit că ADN-ul inculpatului în probele biologice ridicate din autoturismul victimei.

Înalta Curte a apreciat că, în condițiile în care există o adresă de înaintare către I.G.P.R., Institutul de Criminalistică a probelor biologice sigilate ale inculpatului, acestea fiind utilizate ca element de comparație la efectuarea raportului de expertiză, pentru clarificarea acestui aspect se impune identificarea și audierea persoanei care a prelevat probele biologice și în raport de aceste elemente se va dispune efectuarea unei noi expertize criminalistice prin care să se stabilească armele biologice și profilul genetic al persoanei de la care provine, respectiv dacă acestea aparțin inculpatului O.N.D.

În măsura în care, probele rămase neutilizate în urma analizelor de laborator sunt insuficiente ca și material de comparație, să se stabilească dacă recoltarea probelor ADN de la inculpat, în condițiile descrise în înscrisul existent la Dosarul nr. 2167/111/2009 al Tribunalului Bihor, au influențat concluziile stabilite prin raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală prin care s-a stabilit că numitul O.N.D. are de 22.935.779 ori mai multe șanse să fie contribuitor decât o altă persoană necunoscută din populație.

Prin decizia penală nr. 6/A din 17 ianuarie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului Bihor.

În motivare s-a arătat că efectuarea unui nou raport de expertiză biocriminalistică ADN, cerere care a fost respinsă ca inutilă de către instanța de apel, întrucât, câtă vreme există dubii cu privire la poziția obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă este irelevant, câtă vreme acesta a dovedit că a circulat cu acel autoturism în data de 9 din 10 februarie 2009, iar din procesul-verbal de examinare criminalistică nu rezultă elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate probele.

Referitor la procesul-verbal de examinare criminalistică a autoturismului s-a constatat că în momentul prelevării biologice și a ridicării de obiecte din autoturism nu a fost prezent nici un martor, deși prezența acestora este impusă în mod imperativ de dispozițiile art. 191 alin. (1) și art. 192 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea a apreciat că nici celelalte probe nu conturează vinovăția inculpatului, motiv pentru care a considerat că hotărârea primei instanțe este corectă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea criticând soluția ca netemeinică și nelegală, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să influențeze soluția procesului; prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii; s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 172, 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate cât și a celor care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanță constată că recursul formulat de Parchet este fondat.

Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în cadrul soluționării apelului, s-a solicitat de către Parchet proba cu efectuarea unei expertize ADN prin care să se compare profilul ADN al urmelor biologice ridicate din autoturism la 11 februarie 2009 cu profilul ADN al inculpatului.

La dosar a fost depusă și o adresă de la I.G.P.R., Serviciul Biocriminalistică prin care se atestă că există posibilitatea tehnică de efectuare a unei asemenea expertize. Instanța a respins însă administrarea probei ca nefiind utilă cauzei deoarece există dubii cu privire la poziția obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice.

Înalta Curte constată că instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor din decizia de casare, neefectuând expertiza ADN și nerespectând dispozițiile subsidiare în sensul de a stabili dacă modalitatea de recoltare a probelor ADN de la inculpat a influențat concluziile stabilite prin raportul de expertiză.

Înalta Curte constată că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă că s-au ridicat probe biologice:

- de pe volan și anume de pe părțile aflate sub husele ce se pare că au fost sustrase după comiterea omorului pentru a împiedica organele judiciare să identifice mijloace materiale de probă lăsate cu prilejul săvârșirii faptei;

- de pe două din mufele unor cabluri electrice de alimentare din partea stângă față a mașinii (procesul-verbal de examinare criminalistică), cabluri ce au fost sigilate într-un colet ce îndeplinește condițiile de ambalare și transport necesare pentru expertizare.

Deși instanța de apel a arătat că este incert locul de unde au fost ridicate urmele biologice, fapt ce conduce la lipsa de credibilitate a probei, Înalta Curte apreciază că actele procedurale întocmite de organele judiciare indică suficient de clar locul acestor urme.

De altfel planșele foto realizate la momentul cercetării autoturismului relevă locurile de unde au fost ridicate probele biologice.

Deși Curtea de Apel a arătat că procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, din Dosarul nr. 2167/111/2009 al Tribunalului Bihor nu îndeplinește condițiile legale, deoarece nu este semnat de martorii asistenți, Înalta Curte constată că art. 91 C. proc. pen. impune o asemenea exigență doar atunci când martorii asistenți au participat la activitatea menționată în procesul-verbal, lipsa acestora nefiind de natură a conduce la nulitatea procesului-verbal.

Conform adresei din 22 noiembrie 2012 a I.G.P.R., Institutul Național de Criminalistică „toate materialele purtătoare de urme biologice au fost restituite Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, organul de urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei. Laboratorul de genetică din Institutul Național de Criminalistică nu mai deține extracte ADN sau probe biologice, toate fiind consumate în procesul analizelor de laborator” (Dosarul nr. 4784/111/P/2009 al Curții de Apel Oradea, secția penală.

De asemenea, conform notei telefonice depuse la Dosarul nr. 4784/111/2009 al Curții de Apel Oradea, secția penală rezultă că în urma contactării Serviciului de Biocriminalistică, I.G.P.R. de către procurorul T., unul din experții ce au întocmit raportul de expertiză ADN din 26 februarie 2009 a comunicat „că din punct de vedere tehnic este posibilă efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se compara o probă de referință (și anume noul profil genetic recoltat de la suspect, inculpatul O.N.D., probă ce urmează a fi dispusă de instanță dacă va fi admisă) cu urmele genotipate și stocate în baza de date (cu ocazia efectuării raportului de expertiză)”.

Având în vedere că inculpatul a arătat că probele ADN i-au fost recoltate fără să fie anunțat, cu prilejul unui examen stomatologic și că are dubii asupra celor constatate în raportul de expertiză ADN întocmit, că Înalta Curte a dispus prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 efectuarea unei noi expertize ADN, cu prilejul rejudecării cauzei, dar instanța de apel nu s-a conformat acestor dispoziții, considerând neîntemeiat că recoltarea probelor biologice din autoturism a fost defectuoasă, Înalta Curte urmează a admite, conform cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va dispune casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea pentru a efectua o nouă expertiză ADN de către I.N.M.L. prin compararea urmelor genotipate cu probele de referință ce urmează a fi recoltate de la inculpat.

Doar în situația în care din punct de vedere tehnic efectuarea unei asemenea expertize nu mai este posibilă (nu și în situația în care inculpatul va refuza să i se preleveze noi probe biologice) instanța va da eficiență dispozițiilor subsidiare din decizia nr. 3412 din 5 octombrie 2011 privind faptul dacă modul în care au fost recoltate probele biologice de la inculpat putea avea vreo influență asupra rezultatului expertizei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 6/A din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul O.N.D.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 octombrie 2013.