Pre-trial detention upheld for trafficking and organized crime defendants; alternative measures rejected as insufficient.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 300/110/2013, printre altele, în temeiul art. 3002, cu art. l60b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv al inculpaților C.C., I.I., V.M.D. și P.D., arestați în Penitenciarul Bacău.

S-a dispus comunicarea măsurii administrației locului de deținere.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaților privind revocarea măsurii arestului preventiv, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și/sau țara.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin încheierea nr. 4/ ÎC din data de 09 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 79/110/2012, în temeiul art. 1491 alin. (9) și (10) C. proc. pen., cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: C.D., C.C., I.I., B.A.P. și P.D., pentru o durată de câte 29 de zile, începând cu data de 09 ianuarie 2012.

Prin încheierea nr. 10/ îc din data de 17 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus arestarea inculpatului V.M.D., pentru o durată de 29 de zile.

Tribunalul Bacău a admis propunerile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv pentru câte 30 de zile, ultima prelungire urmând să expire la data de 05 iulie 2012.

S-a reținut, de asemenea, că prin rechizitoriul nr. 31D/P/2011, din data de 02 iulie 2012, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. C.D., fost B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, șantaj în forma prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 194 alin. (2) C. pen., art. 309 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. c). pen., faptele constând în aceea că:

- începând cu anul 2007, împreună cu alte persoane cu aceleași preocupări, a constituit o grupare infracțională organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, pentru realizarea de beneficii materiale în mod facil;

- în 2007, a recrutat prin promisiuni mincinoase, a transportat și cazat în Italia, în vederea exploatării sexuale, pe victima minoră I.F., victima reușind să fugă de la stradă, și să se întoarcă în țară; după o perioadă, a cazat și exploatat această victimă pe raza municipiului București;

- în cursul anului 2007, a recrutat prin inducere în eroare, cazat și exploatat în Italia pe victima S.T.L.;

- în perioada 2008-2010, a transportat, cazat, transferat în vederea exploatării sexuale victima P.C.M.;

- în perioada 2008-2012, a transportat, cazat, transferat în vederea exploatării sexuale victima P.T., pe care a determinat-o să se căsătorească cu inculpatul P.D., pentru a o menține sub controlul grupării;

- în perioada 2010-2011, a transportat, cazat, transferat în Germania, în vederea exploatării sexuale la dispoziția grupării victimele majore R.M., V.M.G., M.N., D.M., G.R.R. și alte tinere, T.G., V.N.M.I.;

- în cursul anului 2011, a transportat, în vederea exploatării în Germania, victima minoră D.M.M., procurând pentru aceasta o carte de identitate falsă, în vederea facilitării trecerii frontierei;

- în perioada 2007, la zi a înlesnit practicarea prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Italia sau Germania în acest scop, respectiv S.N., G.F., F.E. și concubina sa, inculpata K.C.;

Sumele de bani provenite din exploatarea sexuală au fost investite în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei proveniențe. în cursul lunii septembrie 2009, a constrâns-o pe partea vătămată P.C.M., profitând de influența sa asupra acesteia, să trimită inculpatului B.D.C. mesaje de amenințare cu denunțarea la organele de poliție pentru fapta de trafic de persoane comisă în dauna sa, în scopul obținerii sumei de aproximativ 10.000 euro, pe care inculpatul B.D.C. a depus-o în contul acesteia deschis la R.B. Suma de bani a fost înmânată de partea vătămată inculpatul C.D., sub pretextul achiziționării unui autoturism, ce a fost ulterior valorificat tot de inculpat.

În perioada colaborării cu inculpata F.E. pentru realizarea scopului grupării, respectiv 2009-2011, a transmis acesteia virusul HIV, prin întreținerea de raporturi sexuale, în condițiile în care cunoștea că suferă de această boală încă din data de 04 iunie 2009.

2. C.C., zis D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen., faptele constând în aceea că:

În cursul anului 2011, a aderat/sprijinit gruparea infracțională organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C.D.;

În cursul anului 2011, a transportat/transferat în Germania, în vederea exploatării, victimele majore R.M., P.T. fostă Ț., D.M. și M.N.;

În toamna anului 2011, a recrutat, transportat, transferat și exploatat în Germania victima minoră D.M.M.;

În aceeași perioadă, a înlesnit și practicarea prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Germania, în scopul obținerii de beneficii materiale, printre care concubina inculpatului C.D., inculpatul K.C.;

Sumele obținute din aceste activități au fost reinvestite în vederea disimulării provenienței acestora.

3. I.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2010, a aderat la gruparea infracțională organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C.D. și a sprijinit-o până la data intervenției organelor statului, 08 ianuarie 2012;

- în perioada 2010-2011, a recrutat prin înșelăciune victima R.M., pe care a transportat-o și cazat-o în străinătate, în vederea exploatării la dispoziția grupării;

- în perioada 2010-2011, a transportat, transferat în vederea exploatării în străinătate victimele P.T., V.M.G., D.M. și M.N.;

- în cursul anului 2011, în cadrul acestei grupări, a transportat/ transferat în Germania victima minoră D.M.M.;

- în aceeași perioadă, a înlesnit practicarea prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Germania, în scopul obținerii de beneficii materiale, printre care și învinuitul F.E. și concubina inculpatului C.D., inculpatului K.C.;

Sumele de bani provenite din exploatarea sexuală au fost investite în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei proveniențe.

4. B.A.P., zis C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2011, a aderat la gruparea infracțională organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C.D.;

- în perioada mai - noiembrie 2011, a transportat/ transferat în Germania sau din țară în Germania, la dispoziția grupării, victimele R.M., M.N. și P.T., V.M.G., în vederea exploatării sexuale a acestora;

- în toamna anului 2011, a transportat/transferat/cazat în Germania victima minoră D.M.M. în vederea exploatării sexuale;

- a înlesnit prin diverse servicii, la dispoziția grupării, practicarea prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Germania, în scopul obținerii de beneficii materiale, una dintre acestea fiind concubina liderului grupării, K.C.;

- la data de 08 ianuarie 2012, cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința sa, deținea un echipament confecționat artizanal destinat fraudării bancomatelor, pe care l-a aruncat pe fereastra apartamentului la intrarea organelor de poliție, în scopul evitării atragerii răspunderii sale penale pentru această faptă.

5. POPA DANIEL, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2009, a aderat la gruparea infracțională organizată de inculpatul C.D. și a sprijinit-o, primind prin sistemul de transfer Western Union suma de aproximativ 60.000 euro de la victima P.T., fostă T., exploatată în Germania, bani pe care i-a predat liderului grupării, pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă de la urmărire;

- în cursul anului 2010, a acceptat propunerea liderului grupului și s-a căsătorit cu partea vătămată, fără a avea o relație cu aceasta, ajutându-l astfel la păstrarea controlului acesteia în beneficiul grupului;

- în cursul lunilor decembrie 2011 și ianuarie 2012, a sprijinit gruparea infracțională condusă de C.D., cazând și transportând în vederea transferării în Germania, pentru exploatare sexuală, victima P.T. fostă T.

6. V.M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în perioada 2010 - 2011, a aderat la gruparea infracțională organizată condusă de inculpatul C.D., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism;

- la solicitarea acestuia, împreună cu inculpații I.I., C.C. și B.A.P., a transportat/ transferat/cazat în Germania, victimele R.M., P., fostă T.T., ce au fost constrânse la practicarea prostituției în beneficiul grupării și a recrutat/transportat/transferat/cazat în Germania, victima V. (fostă G.) M.G., constrânsă, de asemenea, la practicarea prostituției în favoarea grupării;

- în perioada 2008 - 2011, a înlesnit practicarea prostituției inculpatei K.C.E. și învinuitei F.E., transportându-le și transferându-le, în vederea practicării acestei activități, în Germania, în beneficiul grupării infracționale conduse de inculpatul C.D.;

- în perioada 2007 - 2011, a desfășurat acte de punere la dispoziție a sumelor de bani obținute de victime din practicarea prostituției, liderului grupării, având reprezentarea destinației acestora, în vederea disimulării adevăratei proveniențe.

7. K.C.E., zisă C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- a aderat/sprijinit gruparea infracțională organizată de inculpatul C.D. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, în cadrul căreia a avut rolul de supraveghere și înlesnire a practicării prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Germania în acest scop și a practicat ea însăși prostituția la dispoziția liderului grupării, în perioada 2009 - 2011;

- în perioada 2009 - 2011, a sprijinit gruparea infracțională organizată și condusă de inculpatul C.D., prin cazarea și supravegherea în Germania a părților vătămate R.M., P. (fostă Ț.) T., V.(fostă G.) M.G., constrânse la practicarea prostituției în beneficiul acestei grupări;

- în cadrul grupării, în toamna anului 2011, a cazat și supravegheat în vederea exploatării pe victima minoră D.M.M., constrânsă la practicarea prostituției în beneficiul grupării;

- în perioada 2010-2011, a înlesnit practicarea prostituției numitelor M.N. și D.M., în beneficiul grupării infracționale conduse de inculpatul C.D.;

- în cadrul grupării, a expediat în țară, prin serviciile de transfer, sumele de bani provenite din exploatarea sexuală a tinerelor și practicarea prostituției de către ea însăși, la dispoziția membrilor grupării, în special a liderului C.D., sprijinindu-l pe acesta la investirea banilor în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei proveniențe.

8. C.R.P., fostă I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în perioada 2007-2012, a sprijinit gruparea infracțională constituită de soțul său, inculpatul C.D., în scopul obținerii de beneficii materiale prin exploatarea sexuală a victimelor;

- în cursul anului 2007, a recrutat prin promisiuni mincinoase de obținere a unui loc de muncă decent în Italia pe victima minoră I.F., cunoscând faptul că urmează a fi transportată de soțul său C.D. în străinătate în vederea exploatării sexuale la stradă;

- în perioada 2007-2011, a primit în calitate de destinatar importante sume de bani provenite din exploatarea sexuală a victimelor, contribuind direct și nemijlocit la investirea acestora în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei proveniențe.

9. B.C.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea, art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2008, a aderat la gruparea infracțională constituită de inculpatul C.D. în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism;

- în cadrul acestei grupări, în cursul lunii februarie 2008, a recrutat prin promisiuni mincinoase, transportat și transferat în Italia, în vederea exploatării sexuale, pe victima P.C.M., pe care a exploatat-o ulterior inclusiv pe raza municipiului București și, în perioada 2008 - ianuarie 2010, a transportat, transferat, cazat și exploatat, în mod repetat, această victimă în diverse locații din Elveția și Germania;

- în vara anului 2008, în calitate de membru al grupării infracționale condusă de inculpatul C.D., a cazat partea vătămată P., fostă Ț.T., la locuința sa din municipiul București, în vederea transferării acesteia în Germania, pentru practicarea prostituției;

- în toamna anului 2008, a recrutat prin înșelăciune, transportat și transferat în Germania, în vederea exploatării sexuale, pe victima G.R.R. și, ulterior, în perioada 2008 - iunie 2010, a transportat, transferat, cazat și exploatat, în mod repetat, această victimă în diverse locații din Germania;

- în perioada 2010 - 2011, nemaidorind să continue colaborarea infracțională în cadrul grupării conduse de inculpatul C.D., în asociere cu inculpatul A.C.A., alt membru al grupării, partea vătămată G.R.R. și alte tinere, T.G., V.N.I.M.;

- în perioada 2008 - 2011, a investit sumele de bani provenite din exploatarea sexuală a victimelor în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei proveniențe.

10. A.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și trafic de persoane în dauna părților vătămate G.R.R., V.N.l.M. și T.G., prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- în cursul anului 2009, a aderat la gruparea infracțională condusă de inculpatul C.D., prin intermediul inculpatului B.D.C., în scopul obținerii de venituri din exploatarea sexuala a tinerelor;

- în perioada 2009 - 2010, a transportat și transferat în Germania, în vederea exploatării sexuale pe părțile vătămate G.R.R., V.N.l.M., pe care a și recrutat-o prin înșelăciune și T.G.

11. F. (fostă A.) E., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și trafic de persoane, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 328 C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că:

- începând cu anul 2008, a aderat/sprijinit gruparea infracțională organizată de inculpatul C.D. în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, în cadrul căreia a avut rolul de supraveghere și înlesnire a practicării prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Germania în acest scop;

- în perioada 2008 - 2011, a sprijinit gruparea infracțională organizată și condusă de inculpatul C.D., prin cazarea și supravegherea în Germania a părților vătămate, P. (fostă Ț.) T., P.M.C., R.M., constrânse la practicarea prostituției în beneficiul acestei grupări;

- în cadrul grupării, a practicat ea însăși prostituția la dispoziția liderului grupării, în perioada 2008 - 2009, pe raza municipiului București;

- a expediat în țară, prin serviciile de transfer, sumele de bani provenite din exploatarea sexuală a tinerelor și practicarea prostituției de către ea însăși, la dispoziția membrilor grupării, în special a liderului C.D., sprijinindu-l pe acesta la investirea banilor în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei proveniențe.

Potrivit art. 3001 C. proc. pen., cu art. 160 C. proc. pen., respectiv art. 3002 C. proc. pen., cu art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților C.C., I.I., V.M.D. și P.D.

Prin încheiere, s-a dispus disjungerea față de inculpații menționați mai sus, constituindu-se dosarul penal cu nr. 300/110/2013, iar față de inculpatul C.D., trimis în judecată prin același rechizitoriu, s-a pronunțat în dosarul inițial nr. 4211/110/2011 sentința penală din 07 ianuarie 2013, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa, complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe perioada de 5 ani.

Totodată, s-a reținut că, prin sentința penală nr. 237/ D din data de 01 iulie 2013, pronunțată, de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează:

1. C.C., zis D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) . pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (l) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa, de 3 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

2. I.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3. B.A.P., zis C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

b) trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (l) și (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare;

- deținerea unui echipament destinat fraudării unui sistem informatic, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

4. P.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

5. V.M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

6. K.C.E., zisă C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

7. C.R.P., fostă I., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea/ sprijinirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (l) și (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 2' ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

8. B.C.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea la un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) – (4) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (1) – (4) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) – (4) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

9. A.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea la un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

10. F. (fostă A.) E., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderarea la un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- complicitate la trafic de persoane majore, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.;

- prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închis oare;

- complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata, executării pedepsei principale.

- în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților: I.I., C.C., V.M.D. și P.D.

Pentru inculpații: C.R.P., fostă I., A.C.A., F. (fostă A.) E., în temeiul art. 86l C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Sentința anterior menționată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, precum și de inculpații: C.C., I.I., V.M.D., P.D., B.A.P., K.C.E., B.D.C., C.R.P. și F. (A.) E.

Curtea de Apel Bacău a stabilit termen pentru soluționarea apelurilor, la data de 24 septembrie 2013, și un termen intermediar centru verificarea legalității și temeiniciei arestării inculpaților I.I., C.C., V.M.D. și P.D., la 26 august 2013, când, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., cu art. 160b alin. (l) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă.

La termenul din data de 24 septembrie 2013, judecata cauzei s-a amânat pentru lipsa de procedură cu o parte dintre părțile vătămate și inculpați și pentru a se cere relații de la cazierul judiciar, etc.

Cu prilejul verificării legalității și temeiniciei stării de arest a inculpaților, curtea de apel a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri, în acest stadiu al cercetărilor penale, se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes și pentru buna desfășurare a judecării cauzei, neimpunându-se luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

S-a avut în vedere că arestarea preventivă a apelanților inculpați s-a dispus prin încheierea din data de 09 ianuarie 2012, iar la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen., respectiv: „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.”

Analizând actele și lucrărilor dosarului, curtea de apel a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost legal dispusă, prelungită și apoi menținută, în conformitate cu dispozițiile art. 3001 C. proc. pen., cu art. 160 C. proc. pen., respectiv art. 3002 C. proc. pen., cu art. 160b C. proc. pen., iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat.

S-a constatat că, din probatoriul efectuat în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, precum și celelalte mijloace de probă reținute în sentința penală apelată, inclusiv transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice, rezultă presupunerea rezonabilă că cei patru inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt judecați.

Desigur că, în verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, nu au fost analizate probele administrate în cauză și nu au fost trase concluzii cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpaților, reținându-se că, potrivit art. 52 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, or, în cauza dedusă judecății, s-a reținut că nu se poate susține că prin verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților se încalcă prezumția de nevinovăție, prin menținerea măsurii arestului preventiv nefiind adusă atingere prezumției de nevinovăție, aceasta subzistând până la stabilirea vinovăției inculpaților printr-o hotărâre definitivă de condamnare.

S-a constatat, de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a reținut că traficul de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una dintre cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate, aceasta cu atât mai mult cu cât se presupune a fi fost comisă de inculpații constituiți într-un grup infracțional organizat.

S-a mai reținut că pericolul social deosebit al acestor fapte constă în împrejurarea că exploatarea sexuală a unei alte persoane reprezintă o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar, în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.

A fost avut în vedere că aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, precum și infracțiunile de proxenetism, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

O dovadă în plus în acest sens a constituit-o și faptul că inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

Rezonanță socială a faptelor a reprezentat, de asemenea, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta a fost evidentă în cauza de față, prin amploarea presupusei activități infracționale și modul în care a fost organizată.

S-a apreciat că, prin lăsarea în libertate a inculpaților, unii în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.

În raport de aspectele mai sus relevate, curtea de apel a constatat că în cauză există temeiul prevăzut de art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen. (Hotărârea din 25.ianuarie.2007, H. contra. Austriei și Hotărârea din 24 octombrie 2006, K. contra Poloniei)

De asemenea, s-a reținut că principiul proporționalității (Hotărârea A. contra Poloniei) impune ca, atunci când se ia o măsură privativă de libertate, să se aibă în vedere realizarea unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărare a interesului public și importanța dreptului la libertate.

Astfel, s-a constatat că acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată și menținută împotriva inculpaților nefiind disproporționată în raport cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public.

S-a mai reținut că, în jurisprudența sa, C.E.D.O. a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și, desigur, pentru menținerea acestei măsuri față de un inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (S. împotriva Austriei Hotărârea din 10 noiembrie 1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (W. împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968), riscul să comită noi infracțiuni (M. împotriva Austriei} sau să tulbure ordinea publică (L. împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991 și H. împotriva Olandei, Hotărârea nr. 43701 din 05 iulie 2007).

Având în vedere aspectele mai sus arătate, s-a constatat că, în cauză, este incident motivul fundamental pentru menținerea măsurii arestului preventiv, respectiv: „suspectul a comis o infracțiune și prin punerea sa în libertate există riscul să tulbure ordinea publică”.

S-a reținut că, potrivit practicii C.E.D.O. (cauza L. contra Italiei sau N. contra Austria), detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate, or, în cauză, s-a constatat că un asemenea interes este evident.

În ceea ce privește incidența în cauză a temeiului arestării prevăzut de art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen., temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, în aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, s-a reținut că trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C.E.D.O., care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu Cauza L., hotărârea din 26 iunie 2001), a statuat că, în măsura în care dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, de natura sa justifice o detenție preventivă. S-a avut în vedere, de asemenea, că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă (Hotărârea din data de 23 august 2008, V. contra Serbiei, Hotărârea din 29 ianuarie 2008, S. contra Regatul Unit, Hotărârea din 04 aprilie 2000 W. contra Poloniei, Hotărârea din 08 iunie 2004, H.H. contra Islandei).

S-a reținut că menținerea stării de arest a inculpaților poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care, în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauza dedusă judecății, s-a constatat, pentru aspectele mai sus prezentate, că infracțiunile pentru care sunt judecați cei patru inculpați (trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, spălare de bani, etc.), precum și împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, în grup infracțional organizat, având în vedere și organizarea minuțioasă și transfrontalieră a activității infracționale, relevă faptul că lăsarea în libertate a inculpaților, în acest moment al procesului penal, prezintă un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi fost comise prin înșelăciune și amenințare asupra mai multor părți vătămate.

Totodată, s-a reținut că alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc., elocvente sub acest aspect fiind declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu înregistrările convorbirilor telefonice.

A fost avut în vedere și faptul că, în cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și pentru care s-a dispus condamnarea acestora de către instanța de fond, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care faptele le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane sau de proxenetism, frecvența infracțiunilor de același gen, caracterul transnațional al infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații, necesitatea unei prevenții generale și, nu în ultimul rând, poziția inculpaților pe parcursul procesului penal.

Referitor la dispozițiile art. 5 din C.E.D.O, privitoare la necesitatea „stabilim unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății”, au fost avute în vedere prevederile art. 5 pct. 3 din C.E.D.O., art. 5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr. 11, potrivit cărora „orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”.

S-a reținut că, referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia C.E.D.O. din 31 martie 1998).

Totodată, s-a reținut că, referitor ia determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este „data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante), în această privință, Curtea Europeană făcând precizarea că noțiunea de „acuzație penală”, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă, adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări importante” privitoare la situația învinuitului (decizia C.E.D.O. din 25 mai 1998, cauza H. c. Olandei). Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, Curtea a statuat că aceasta este data hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza B, contra Germaniei).

De asemenea, s-a reținut că a fost avut în vedere de către Curtea Europeană și „comportamentul acuzatului”, cerându-se ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza D. contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, nu s-a putut aprecia că durata arestării preventive a inculpaților a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții,

S-a reținut că autoritățile judiciare au luat toate măsurile necesare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, în raport și de complexitatea acesteia, determinată, printre altele, de numărul mare al participanților, precum și al părților vătămate.

De altfel, s-a avut în vedere și faptul că, în cauză, s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare a celor patru inculpați.

Referitor la respectarea dreptului la libertate al inculpaților, s-a reținut că, într-adevăr, detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a C.E.D.O., aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.

Prin urmare, s-a reținut că instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, s-a apreciat că, la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate, prin buna administrare a probelor.

În acest sens, s-a reținut că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpaților, iar eliberarea lor, chiar subsumată unor obligații sau garanții specifice altor măsuri preventive alternative, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, precum și posibilitatea reiterării activităților infracționale.

S-a avut în vedere că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții.

Totodată, s-a reținut că instanța europeană a afirmat adeseori în jurisprudența sa că: „orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond, și de procedură prevăzute de legislația națională”, dar, în același timp, trebuie să respecte scopul esențial al art. 5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale.

Astfel, s-a reținut că principiile de securitate juridică și de protecție împotriva arbitrariului impun fundamentarea fiecărei privațiuni de libertate pe o bază legală specifică, iar prin menținerea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpaților li se impută săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal, or, în prezența indiciilor temeinice, suntem atunci când din datele existente în speță rezultă presupunerea rezonabilă că persoanele judecate au săvârșit faptele.

De asemenea, s-a avut în vedere că art. 5 din C.E.D.O. prevede posibilitatea arestării sau reținerii persoanei în vederea aducerii ei în fața autorității competente: „atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune”. În spiritul Convenției, prezumția de nevinovăție nu exclude arestarea preventivă și menținerea stării de arest preventiv.

Astfel fiind, Curtea de apel Bacău, în raport și de infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații, constituirea unui grup infracțional organizat pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, proxenetism și spălarea produsului infracțiunilor, de participația penală a fiecăruia dintre inculpați, a apreciat că, în cauză, există indicii concrete care demonstreze o cerință veritabilă de interes public, faptul că prin punerea în libertate a inculpaților s-ar tulbura cu adevărat ordinea publică, aspecte care ar prevala, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită de art. 5 din C.E.D.O.L.F. (M. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea 543/03).

S-a apreciat că nu se poate susține, ca o axiomă, că în toate cauzele, indiferent de infracțiunile pentru care sunt cercetați sau judecați inculpații, de participația penală și de contribuția la săvârșirea infracțiunilor, trebuie să se facă o justificare a necesității luării sau a prelungirii duratei măsurii arestului preventiv pentru fiecare dintre inculpați.

Astfel, s-a reținut că sunt cauze, cum este și cea dedusă judecății, în care faptele pentru care sunt judecați inculpații sunt aceleași sau aproape aceleași, participația penală este aceeași și contribuția la săvârșirea infracțiunilor este egală sau sensibil egală, iar aspectele care caracterizează persoanele inculpaților nu sunt fundamental deosebite, condiții în care nu se poate impune o examinară absolut diferită pentru fiecare inculpat, pentru că acest lucru, pentru aspectele mai sus arătate, nici nu este posibil sau ar fi pur formal, pentru a răspunde așa zisei „reguli”, deoarece magistratul nu ar putea să facă decât să repete motivarea pentru fiecare inculpat, esențial fiind faptul dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestului preventiv și dacă instanța, analizând aceste condiții, a oferit motive „pertinente și suficiente” pentru .menținerea în stare de arest a inculpaților, or, în cauza dedusă judecății, s-a constatat că aceste exigențe sunt îndeplinite.

În ceea ce privește trecerea timpului și estomparea pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, față de data arestării, curtea de apel a reținut că este adevărat că prin trecerea timpului rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea infracțiunii imputate se diminuează, însă, pentru a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, trebuie ca punerea în libertate a inculpatului să nu constituie un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică, or, în raport de aspectele mai sus prezentate, curtea de apel a constatat că trecerea timpului nu este de natură, în această cauză și în acest moment procesual, să fi determinat stingerea rezonanței sociale negative produsă de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații, neputându-se susține că le va fi indiferent concetățenilor să-i vadă pe aceștia în libertate.

S-a apreciat că, mai degrabă, reacția nu poate fi decât extrem de negativă și va fi apreciată, cu certitudine, ca o lipsă de fermitate a organelor judiciare față de presupuse fapte de o gravitate deosebită, care nu se poate răsfrânge decât negativ asupra ordinii de drept și a încrederii în organele judiciare chemate să contribuie la apărarea acesteia, la apărarea persoanei și a drepturilor și libertăților acesteia, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.

S-a constatat, prin urmare, că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.

În primul rând, s-a reținut că, potrivit art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen., sunt două instituții de drept procesual, cea a revocării măsurii preventive, indiferent care ar fi aceasta, reglementă de art. 139 alin. (2) C. proc. pen. și cea a înlocuirii unei măsurii preventive cu o altă. măsură preventivă, prevăzută de art. 139 alin. (1) C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., „când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză. Astfel, potrivit acestui text, în soluționarea cererii de revocare a măsurii preventive a arestului preventiv a inculpaților, instanța are obligația de a verifica dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, or, în cauză, s-a constatat că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând și în prezent.

În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prevăzută de art. 145 și art. 145x C. proc. pen., s-a reținut că, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., „măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii”, or, în cauză, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, subzistând și în prezent, astfel că s-a apreciat că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului preventiv a inculpaților și nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru aspectele mai sus prezentate, s-a constatat că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

S-a reținut că asigurarea unui grad de severitate corespunzător, în cazul săvârșirii de fapte penale grave sau de către infractori cu un sporit grad de anti-sociabilitate, se realizează prin fermitatea și promptitudinea pârghiilor exercitabile, în situația de față identificându-se ca oportună antrenarea cu rigurozitate a măsurilor procesuale care se impun și care se concretizează în lipsirea de libertate a subiecților infracționali menționați.

Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică și că, prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit. f) C. proc. pen., trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret, real și actual pentru ordinea publică și, pe cale de consecință, pentru împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.C. și I.I., solicitând punerea în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, va examina recursurile declarate de inculpați numai sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, încheierea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererilor de revocare a măsurii arestului preventiv, respectiv de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și/sau țara, formulate de inculpați, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel, în speță Curtea de Apel Bacău, a respins cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă, nici unei căi de atac.

Astfel, examinând recursurile declarate în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (l) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, pe parcursul cercetării judecătorești, atât în fața instanței de fond, cât și a celei de control judiciar s-a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și s-a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților, respectiv, infracțiunile deduse judecății sunt grave, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și, totodată, există presupunerea rezonabilă că aceștia, au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați.

Luarea și menținerea măsurii arestului preventiv se face ținându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracțiunilor presupus a fi săvârșite de către inculpați.

În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații (K. c Polonia), de participarea acestora la presupusa săvârșire a infracțiunilor și de necesitatea unei prevenții generale, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, așa încât se impune menținerea acestei măsuri (H. c Austria).

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C.E.D.O. (L. c Franței), prin care s-a statuat că, în măsura în care dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. l60b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public (S. contra Regatul Unit), iar menținerea arestului preventiv, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

În ceea ce privește situația recurentului inculpat C.C., Înalta Curte reține că, deși acesta suferă de anumite afecțiuni medicale, împrejurarea amintită nu poate conduce la concluzia că poate fi cercetat în stare de libertate, ținând cont de gravitatea faptelor presupus a fi fost comise, de modul și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite.

Restrângerea dreptului la libertate apare ca proporțională cu scopul urmărit, cel al ocrotirii ordinii publice și de drept, măsura fiind necesară într-o societate democratică pentru salvgardarea interesului public și a încrederii societății în instituțiile statului de drept și în efectele exercitării funcțiilor acestora, instanța fiind obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte.

În condițiile speței, la acest moment, instanța de recurs constată că interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate.

Astfel fiind, analizând posibilitatea luării unei măsuri alternative, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a recurenților inculpați C.C. și I.I., neputând fi avută în vedere nici împrejurarea la care a făcut referire apărarea, în sensul că alți inculpați din dosar sunt judecați în stare de libertate, raportat la participația concretă a recurenților inculpați la presupusa activitate infracțională. Astfel, se apreciază că întregul material probator administrat în cauză impune privarea de libertate, în continuare, a celor doi recurenți inculpați anterior menționați, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de C.A.D.O.L.F., iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru, a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O.

Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că, în cauză, prin sentința penală nr. 237/ D din data de 01 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaților C.C. și I.I. la câte o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, hotărârea de condamnare, apelată de inculpați, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

În ceea ce privește susținerea apărătorilor recurenților inculpați în sensul că arestarea preventivă nu se mai impune a fi menținută, având în vedere perioada petrecută în arest preventiv, Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a C.E.D.O. s-a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii.

Este adevărat că detenția trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, însă, raportat la datele speței, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nefiind de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea acestora în stare de libertate.

Aceste considerente justifică dispoziția de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C. și I.I. împotriva încheierii din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 300/110/2013.

Obligă recurentul inculpat C.C. la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat I.I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2013.