Construction contract non-performance and check guarantees as civil liability versus criminal fraud intent and incomplete check issuance

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 7215/118/2009, a dispus respingea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către inculpat.

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către părțile vătămate - părți civile F.I. și SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța prin apărător ales.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului L.A. din infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) din C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 infracțiuni la legea CEC-ului în formă continuată prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cp cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a condamnat pe inculpatul L.A. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. B) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate.

În baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm C. civ. a obligat pe inculpatul L.A. la plata următoarelor sume către părțile civile:

- către SC K.M.N. SRL - București suma de 123.708,43 lei reprezentând 24.754 lei prejudiciu neacoperit și 98.954,43 lei dobândă în cuantum de 30% anual calculate ca urmare a dobânzilor practicate de instituțiile bancare - fila 117 vol. 1 dosar fond, la care se adaugă penalități în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform art. 2.1 din Contractul din 23 octombrie 2004 - fila 171 vol. 1 dosar fond și fila 90 vol. 1 dup;

- către partea civilă F.I. suma de 6.522 euro în echivalent lei la data plății, la care se adaugă penalități în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform Contractului din 6 ianuarie 2005 - fila 283 vol. 1 dosar fond și fila 144 vol. 1 dup;

- către partea civilă SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța suma totală de 289.039,71 lei din care suma de 73.626,95 lei reprezintă contravaloarea facturilor neachitate iar suma de 215,412,76 lei valoarea penalităților contractuale conform Contractului de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 2005 - fila 281 vol. I dosar fond și fila 19 vol. 2 dup;

- către partea civilă SC G.G.R. SRL Constanța la suma de 34.386,7 lei reprezentând c/val facturilor neachitate - fila 187 vol. 2 dup.

S-a luat act că partea vătămată D.F.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză conform declarației din 01 noiembrie 2011 fila 84 vol. 1 dup.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat 2.610 lei cu titlul cheltuieli judiciare către stat din care câte 1.000 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 191/P/2007 din 15 iulie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în actul de inculpare că inculpatul L.A. a îndeplinit calitatea de administrator al SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, în perioada 2004 - 2006.

Conform certificatului de înregistrare, SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu a fost înființată la data de 23 octombrie 2003, cu sediu social declarat în Ovidiu, str. Poiana, având ca principal obiect de activitate - construcții clădiri.

Acesta a fost numit administrator al sucursalei Ovidiu al SC H.F.P.L. SA Australia.

Contul bancar al sucursalei societății a fost deschis, conform contractului din data de 16 decembrie 2004, la SC V.R. SA - Sucursala Constanța, iar acesta a deținut fișă cu specimen de semnătură bancară.

Prin procura specială emisă la data de 06 octombrie 2003, numiții J.E.V.V. - director și L.L. - director general, ambii acționari ai SC H.F.P.L. SA Australia, i-a acordat puteri complete și incontestabile inculpatului L.A. pentru a semna, pentru și în numele lor, orice documente legale și operații bancare privind filiala societății din România (a se vedea, în acest sens, fila 165 - vol. III).

Conform procesului-verbal al ședinței acționarilor din data de 17 august 2003, ce s-a ținut la sediul social al SC H.F.P.L. SA Australia, cei doi acționari au convenit ca inculpatul L.A. să fie numit manager general în administrarea filialei ce urma să fie deschisă în România și, de asemenea, acesta să răspundă de comercializarea conceptului de construcție case și sisteme de case modulare elaborate de SC H.F.P.L. SA Australia (a se vedea, în acest sens, fila 218 - vol. III).

În sarcina inculpatului L.A. s-a reținut că în perioada septembrie 2004 - martie 2006 a indus și menținut în eroare părțile vătămate D.F.A., F.I. precum și pe reprezentanții legali SC K.M.N. SRL Constanța cu prilejul încheierii și derulării unor contracte de prestări servicii ce aveau ca obiect executarea unor lucrări de construcții.

Tot în sarcina inculpatului s-a mai reținut că în perioada august - octombrie 2005 a emis mai multe file CEC în favoarea SC A. SA Galați și SC G.G.R. SRL Constanța, file CEC ce nu au fost completate cu toate elementele esențiale cerute de lege și care nu s-au decontat din lipsă de disponibil în contul bancar al societății emitente.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului L.A. că în calitate de administrator al SC H.F.P.L. SA Australia nu a introdus cerere de respingere a procedurii insolvenței în termenul legal și a înstrăinat un autoturism din patrimoniul societății insolvente, ceea ce a dus la fraudarea creditorilor.

În ceea ce privește modalitatea de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, cu prilejul cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit următoarea situație de fapt:

Partea-vătămată D.F.A., la data de 28 decembrie 2005, s-a adresat cu plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de învinuitul L.A. - administrator la SC H.F.P.L. SA Australia, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Aspectele reclamate de partea-vătămată D.F.A., constau în faptul că aceasta a încheiat cu societatea cu SC H.F.P.L. SA Australia contractul de execuție construcție din 30 septembrie 2004, contract ce avea ca obiect construcția unei locuințe permanente la cheie, într-un termen de 90 de zile, de la data terminării fundației, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 35.475 euro + TVA.

În ceea ce privește termenul de execuție, acesta curge de la data primirii de către executant a Ordinului de execuție emis de către beneficiar, mai exact după obținerea autorizației de construcție și executarea fundației care cad în sarcina beneficiarului.

În declarația sa, partea-vătămată D.F.A. a precizat că a achitat integral contravaloarea contractului, respectiv suma de 46.552 euro, cu prilejul semnării acestuia, iar ulterior derulării contractului a mai achitat diferite sume de bani, ce au fost solicitate de executant, arătând, totodată, că lucrările de construcție s-au efectuat pe terenul proprietate privată situat în orașul Buftea, județul Ilfov și au început la 07 octombrie 2005 (după obținerea autorizației de construcție și executarea fundației) și așa cum rezultă din procesul-verbal avea termen de execuție 90 de zile.

S-a precizat că lucrările s-au desfășurat greoi din cauza lipsei de materiale a executantului, fapt ce a condus la tergiversarea acesteia și imposibilitatea de a finaliza construcția în termen de 90 de zile.

Din cercetările efectuate în cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la data de 02 noiembrie 2005, firma inculpatului a solicitat beneficiarului să înainteze o copie legalizată după procesul-verbal de finalizare a fundației imobilului, iar la data de 19 ianuarie 2006, a notificat aceeași persoană fizică pentru a pune la dispoziție o copie a autorizației de construcție.

Acest aspect este dovedit și de faptul că numitul D.F.A. a fost autorizat abia la data de 09 martie 2006, conform autorizației de construire nr. x/2006, ceea ce denotă faptul că la data de 07 octombrie 2005, SC H.F.P.L. SA Australia nu avea cum să înceapă lucrările de construcție, cele două condiții nefiind îndeplinite, respectiv lipsa autorizației de construcție precum și fundația finalizată.

Conform procesului-verbal - Lucrări Executate din data de 20 ianuarie 2006 (fila 58 vol. 1) ce a fost semnat de ambele părți, rezultă că din verificările efectuate pe teren, la data mai sus arătată, se efectuase o mare parte a lucrării. în declarația din data de 01 noiembrie 2007, partea-vătămată D.F.A. precizează că imobilul a fost terminat, motiv pentru care nu dorește să se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului L.A. și, totodată, nici să se judece cu acesta, întrucât a ajuns la o înțelegere privind partea materială și că pentru finalizarea construcției a fost nevoit să contracteze un credit bancar la restituirea căruia a contribuit și inculpatul L.A. prin plata a 4 tranșee a 4.000 lei.

La data de 13 aprilie 2007, SC K.M.N. SRL Constanța, prin administrator G.F.N. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, solicitând efectuarea de cercetări penale, împotriva inculpatului L.A., pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune faptă prev. de dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În plângerea formulată, partea-vătămată reclamă faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC H.F.P.L. SA Australia, ar fi indus-o în eroare prin încheierea unui contract de execuție construcție din data de 23 octombrie 2004, pentru care a încasat 35% din valoarea acestuia, fără a executa lucrarea în cele din urmă nerestituind suma de bani, iar societatea administrată de învinuit fiind radiată, la data de 22 martie 2007.

Procedându-se la efectuarea de verificări în cauză, s-a stabilit că între SC H.F.P.L. SA Australia - în calitate de executant și SC K.M.N. SRL Constanța - în calitate de beneficiar a fost încheiat la data de 23 octombrie 2004, contractul de execuție construcție având ca obiect realizarea de către executant a unui spațiu comercial, la chele, de pe suprafață de 47,05 m2, situată în municipiul Constanța, str. General Mânu.

S-a stabilit că, executantul să înceapă lucrarea în cel mult 7 zile de la achitarea avansului de către beneficiar și să o termine în 60 de zile lucrătoare de la obținerea autorizației de construcție cu condiția ca fundația să fie turnată și pregătită.

Termenul de execuție urma să curgă de la data primirii de către executant a ordinului de execuție emis de către beneficiar, ordin care se emite cu condiția obținerii autorizației de construcție și executarea plăcii fundației, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 13.544 euro + TVA. La data de 23 octombrie 2004, SC K.M.N. SRL Constanța a achitat contravaloarea proiectului de rezistență, astfel cum solicitase firma executantă, iar la data de 28 octombrie 2004 a achitat contravaloarea contractului în sumă de 23.179,79 lei, aspect ce rezultă din factura fiscală (fila 88 vol. I).

Cu toate că executantul se obligase să efectueze proiectul de rezistență (achitat de SC K.M.N. SRL Constanța la data de 23 octombrie 2004, aspect ce rezultă din factura fiscală - fila 90, vol. I), acest lucru nu fusese realizat până la data de 17 februarie 2005, când Inspectoratul de Stat în Construcții Constanța a efectuat o verificare a modului de respectare privind executarea lucrării.

Întrucât SC K.M.N. SRL Constanța nu a putut prezenta proiectul, a solicitat executantului să facă acest lucru la data de 05 martie 2005.

S-a reliefat faptul că, anterior acestei date, prin adresa nr. 46 din 28 ianuarie 2005, executantul a solicitat beneficiarului achitarea prin bancă a tranșei nr. 2, de 35%, în valoare de 5.641 euro (fila 94 vol. I).

La data de 05 martie 2005, SC K.M.N. SRL Constanța, prin administrator G.F.N. a adus la cunoștință, în scris, inculpatului faptul că terminase lucrările de fundare ale subsolului, se turnase placa de nivel 0 (zero), situație în care, solicita urgentarea realizării proiectului de rezistență, pentru a se putea începe lucrările de construcție. La data de 21 martie 2006, inculpatul a notificat firma beneficiară solicitând actualizarea costurilor din contractul din 23 octombrie 2004, în conformitate cu indicele de inflație și prețurile actuale de pe piața materialelor de construcție. Totodată, prin aceeași notificare, se menționează că în cazul în care în termen de 3 zile de la primirea solicitării beneficiarul nu va face plata, contractul va fi reziliat cu consecința pierderii sumelor achitate în avans și daune de 8% din valoarea contractului (pag. 109 vol. I).

Ca răspuns la această somație la data de 22 martie 2006, SC K.M.N. SRL Constanța a comunicat executantului faptul că nu exista nici o prevedere contractuală referitoare la actualizarea prețurilor din contract și că diferența de preț solicitată nu poate fi imputabilă beneficiarului deoarece executantul nu și-a onorat prevederile contractuale respectiv nu a turnat fundația, nu a livrat proiectul de rezistență, fapt ce a dus la sistarea lucrărilor de Inspectoratul de Stat în Construcții în data de 17 februarie 2005 (a se vedea adresa nr. 48 fila 111 vol. I).

Beneficiarul a solicitat prin aceeași adresă fie continuarea lucrărilor de către executant, în condițiile și la prețul din contract fie returnarea avansului.

Prin adresa din 24 martie 2006, SC H.F.P.L. SA Australia a comunicat beneficiarului SC K.M.N. SRL Constanța faptul că societatea ar fi dispusă să continue executarea lucrării cu condiția achitării unui rest de plată de 31.695 euro, refuzând practic realizarea construcției la prețul stabilit prin contract.

Prin aceeași adresă inculpatul a precizat societății beneficiare faptul că refuzul acestei variante conduce la rezilierea contractului cu consecința pierderii avansului (fila 112 vol. I).

Astfel cum rezultă din declarația părții-vătămate G.F.N. reprezentant legal al SC K.M.N. SRL Constanța la data de 25 aprilie 2006, ar fi intrat în posesia unei oferte de construcție case, cu antetul SC H.F.I. SRL Constanța - B-dul Mamaia, observând că obiectul de activitate al ambelor societăți, adrese de e-mail și web sunt același, la fel ca și sediu social.

În aceste împrejurări, partea-vătămată G.F.N., la data de 05 iunie 2006, a înaintat o cerere de solicitare informații la ORC de pe lângă Tribunalul Constanța, de unde s-a comunicat faptul că inculpatul era asociat și administrator la mai multe societăți comerciale, printre care și SC H.F.I. SRL Constanța, aflând, totodată că la data de 28 martie 2006, prin încheierea nr. 13490, SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu fusese radiată din evidențele acestei instituții, în baza hotărârii AGA din data de 20 decembrie 2005.

SC K.M.N. SRL Constanța a reclamat faptul că inculpatul a înșelat societatea, folosindu-se de buna credință a reprezentantului acestei societăți, încercând în acest mod să se îmbogățească fără just temei și că atitudinea de rea credință a inculpatului precum și faptul că acesta nu a avut intenția să finalizeze spațiul comercial rezultă și din faptul că beneficiarul a încercat pe cale amiabilă soluționarea diferendului financiar trimițând numeroase adrese și notificări către executant, în vederea predării lucrărilor stipulate în contract, dar toate aceste demersuri au rămas fără rezultat.

Beneficiarul lucrării, de bună credință a achitat obligațiile contractuale așteptând începerea lucrărilor și cu toate acestea executantul, respectiv învinuitul nu a respectat prevederile contractuale refuzând ridicarea proiectului și solicitând nejustificat și a doua tranșă de 35 % din valoarea contractului.

Fiind audiat cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa, inculpatul, a precizat faptul că la data de 05 mai 2005, a notificat SC K.M.N. SRL Constanța deoarece ca urmare a depunerii proiectului s-ar fi constatat diferențe între suprafața contractantă și cea reală și s-a solicitat achitarea unei diferențe de scot de 9.932 euro și TVA la care se adăugau și cheltuielile de proiect de 156 euro + TVA.

Avansul ar fi trebuit să fie achitat în 7 zile, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

În apărarea sa inculpatul a mai precizat că SC K.M.N. SRL Constanța, nu a respectat clauzele contractuale stipulate în contractul de execuție prin aceea că nu a obținut autorizație de construcție pe numele SC K.M.N. SRL Constanța de la Primărie, precum și toate avizele necesare, nu a pus la dispoziție terenul și fundația cu proces-verbal de predare-primire, nu a emis ordin de execuție al casei, precum și faptul că reprezentantul acestei societăți respectiv numitul G.F.N. semnase un contract pentru executarea unui imobil de locuit, iar ulterior proiectul prezentat viza construirea unui imobil cu destinație comercială - fast food și receptive.

Apărarea inculpatului, s-a apreciat că nu este plauzibilă, întrucât astfel cum rezultă din contractul de execuție construcție din 23 octombrie 2004, obiectul contractului îl constituie „realizarea de către executant cu materiale și pe riscul său, următoarele lucrări: Spațiu comercial (P + 1) la cheie cu rezistență P + 1”. în același contract, la rubrica construcție este prevăzut în mod expres „spațiu comercial (P + 1)”, iar prin actul numit Autorizație de construire din 12 octombrie 2004 emis de Primăria municipiului Constanța se autorizează continuarea lucrărilor la spațiul comercial autorizat cu nr. 3460/2000.

La data de 11 decembrie 2006, numitul F.I. s-a adresat cu plângere penală împotriva inculpatului solicitând efectuarea de cercetări penale față de acesta pentru comiterea infracțiunii înșelăciune faptă prev. de dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În plângerea formulată de petent s-a reclamat faptul că la data de 06 ianuarie 2005, petentul a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu contractul de execuție construcție având ca obiect edificarea unei construcții cu titlu de locuință pe terenul proprietate de 3.000 m2, situat în localitatea Mamaia Sat.

Valoarea totală a contractului s-a stabilit pentru suma de 16.919 euro inclusiv TVA iar executantul se obliga să înceapă executarea componentelor construcției în cel mult 10 zile lucrătoare de la achitarea avansului stabilit prin contract, iar construcția urma să fie finalizată în termen de 70 de zile lucrătoare de la obținerea autorizației de construcție cu condiția ca fundația să fie turnată și pregătită pentru asamblarea structurilor iar beneficiarul să fi achitat sumele conform contractului.

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, numitul F.I. a procedat la achitarea avansului de 5.977 euro, precum și a sumei de 655 euro cu titlu de cotă proiectare urmând ca în termen de 70 zile lucrătoare de la obținerea Autorizației să se înceapă lucrările la imobil.

Autorizația de construcție a fost obținută la data de 05 decembrie 2005, însă cu toate acestea construcția imobilului nu s-a executat, dată fiind această situație, beneficiarul a solicitat restituirea sumelor de bani achitate, dar inculpatul a refuzat acest lucru.

Petentul F.I. a declarat că, ulterior, pentru executarea construcției a angajat o altă societate care a demarat lucrările și de altfel le-a și terminat în termenul stipulat în contract.

În vederea recuperării debitului, în afara notificărilor înaintate SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, inculpatul, la data de 26 mai 2006,a dat o declarație notarială în baza căreia declara pe propria răspundere, că în calitate de persoană fizică, în situația în care societatea nu-și îndeplinea obligația urma să preia datoria de 5.922 euro și 665 euro reprezentând cota de proiectare în termen de 3 luni de la acea declarație, însă nici în aceste condiții inculpatul n-a procedat la achitarea debitului sus menționat.

La data de 27 februarie 2006, SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța solicitând efectuarea de cercetări penale față de inculpatul L.A., pentru comiterea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Numitul N.L.L. - director de zonă la SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța a reținut în plângerea formulată, ca stare de fapt că la data de 15 aprilie 2005, societatea mai sus-menționată cu punct de lucru în Constanța a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, reprezentantă de către inculpat, contract de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 2005.

Conform acestui contract SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța - în calitate de vânzător - furnizor a livrat SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu diverse produse constând în materiale de construcție ce au fost individualizate în funcție de specie și valoare în 52 facturi fiscale.

Conform punctului V din contract, plata celor 52 de facturi, urma să se facă în numerar sau prin file CEC (termenul de plată împlinindu-se la 7 zile sau maxim 30 de zile de la emiterea facturilor).

La data de 29 noiembrie 2005, debitoarea SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu a fost somată la plată deoarece înregistrase o sumă de 72.256,84 lei stabilindu-i-se termenul de plată pentru data de 09 decembrie 2005.

Somația de plată a rămas fără rezultat drept pentru care SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța a procedat la valorificarea celor 4 file CEC emise de SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu în favoarea SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța.

La data de 28 decembrie 2005, 5 - 6 și 10 ianuarie 2006, toate cele 4 file Cec au fost refuzate la plată de către banca debitoare V. Constanța din lipsă de disponibil în contul SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, conform celor 4 justificări de refuz a plăților primite prin intermediul ING Bank Constanța.

Din cercetările efectuate a rezultat că, încă de la începutul relațiilor comerciale, la cererea furnizorului, inculpatul L.A. a emis cu titlu de garanție filele de CEC, „în alb”, pe care doar le-a semnat și ștampilat.

Odată ce plățile erau efectuate pe baza de OP sau numerar aceste file CEC erau anulate și restituite emitentului.

Astfel s-a procedat cu filele CEC emise la 08 aprilie 2005 și anulate la 27 aprilie 2005, emise la 27 aprilie 2005 și anulată la aceeași dată; emisă la 27 aprilie 2005 și anulată la aceeași dată; emisă la 10 mai 2005 și anulată la aceeași dată; emisă la 19 mai 2005 și anulată; emisă la 12 august 2005 și anulată; emisă la 12 august 2005 și anulată; emisă la 18 august 2005 și anulată; emisă la 18 august 2005 și anulată.

Totodată, s-a reținut că în derularea relațiilor comerciale în același mod s-a întâmplat și cu filele CEC reclamate de SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, despre care s-a reclamat faptul că nu s-au decontat la plată din lipsă de disponibil în contul bancar al societății emitente, restul fiind refuzate datorită intrării în interdicție bancară a societății emitente, după refuzul filei la data de 28 decembrie 2005.

Cele 4 file CEC reclamate de către SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța au fost completate de către reprezentanții acestei societăți cu sumele datorate de către cumpărător, respectiv file CEC la 03 ianuarie 2006, pentru suma de 20.000 lei; la 04 ianuarie 2006 pentru suma de 20.000 lei; la 06 ianuarie 2006 pentru suma de 25.000 lei:

Toate cele 4 file CEC reclamate au fost emise de către Inculpatul L.A., în alb, pentru a garanta plățile mărfii așa cum s-a întâmplat și în perioada de început a contractului, iar inculpatul L.A. nu a înscris pe aceste file CEC suma deoarece le-a lăsat ca o garanție.

Aspectul că toate cele 4 file CEC reclamate au fost emise cu mult timp înainte de a fi introduse la bancă de către SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța a fost probat de către inculpat prin atașarea la dosar a cotorului celor 4 file CEC, unde la momentul emiterii lor, a înscris data, suma și termenul de „garanție”, mențiuni care nu se regăsesc completate și pe filele de CEC emise de către acesta

Aceste probe prezentate de către inculpatul L.A. au fost ridicate de către SC V.R. SA - Sucursala Constanța, astfel:

- file CEC care a fost emisă de către inculpat la 12 octombrie 2005 pentru suma de 20.000 lei pentru garanție, fiind completată de către reprezentanții SC A. SRL Galați, la data de 23 decembrie 2005 introdusă la bancă la aceeași dată și refuzată la 28 decembrie 2005 când SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu a intrat în interdicție bancară.

- file CEC care a fost emisă de către inculpat la data de 12 august 2005 pentru suma de 20.000 lei dar completată de către reprezentanții SC A. SRL Galați la 03 ianuarie 2006, introdusă la bancă la 05 ianuarie 2006 și refuzată la aceeași dată, întrucât societatea emitentă se afla deja în interdicție bancară din data de 28 decembrie 2005;

- file de CEC emisă de către inculpat la 12 august 2005 pentru suma de 20.000 lei,pentru garanție completată de către reprezentanții SC A. SRL Galați cu data de 04 ianuarie 2006, introdusă la bancă la aceeași dată și refuzată la plată la 06 ianuarie 2006 când societatea emitentă se afla deja în interdicție bancară;

- file CEC emisă de către inculpat la 24 octombrie 2005 pentru suma de 25.000 lei pentru garanție completată de către reprezentanții SC A. SRL Galați cu data de 06 ianuarie 2006 introdusă la plată la aceeași dată și refuzată la 10 ianuarie 2007, întrucât societatea emitentă astfel cum am precizat în situațiile mai sus arătate se afla în interdicție bancară.

Analizându-se centralizatorul tranzacțiilor efectuate în anul 2005, de către SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu cu SC A. SRL Galați-punct de lucru Constanța rezultă că lunar cumpărătorul făcea plățile, inclusiv în lunile noiembrie 2005 și chiar decembrie 2005.

Mai mult, după intrarea în interdicție bancară a SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, la data de 18 ianuarie 2006, s-a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare nr. 386 având ca obiect aceeași comercializare sau prelucrare a produselor distribuite de furnizor.

Astfel se poate reține că prin modalitatea în care inculpatul a procedat și anume aceea de a emite filele CEC doar cu titlu de garanție, efectuând plățile parțial pe bază de OP sau numerar și recuperând o parte din filele CEC emise după momentul plăților în cauză nu este demonstrată intenția învinuitului de a induce în eroare partenerul său de afaceri ci doar imposibilitatea de a-și onora obligațiile contractuale respectiv plata prețului.

La data de 20 aprilie 2007, SC G.G.R. SRL Constanța a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, solicitând efectuarea de cercetări penale față de inculpatul L.A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune constând în aceea că a emis o filă CE pentru suma de 30,000 lei ce nu a fost decontată deoarece la data de 13 februarie 006, societatea emitentă se afla în interdicție bancară.

Din cercetările efectuate a rezultat că între SC G.G.R. SRL Constanța - în calitate de vânzător și SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu - în calitate de cumpărător s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare din 28 septembrie 2005 ce avea ca obiect comercializarea produselor din catalogul vânzătorului.

Conform anexei 1 la contract, la data semnării acestuia, la solicitarea furnizorului, inculpatul L.A. a emis file CEC cu titlu de garanție pentru efectuarea prețurilor mărfii, fila CEC fiind emisă de către inculpat, „în alb”, însă pe cotor, acesta a menționat data emiterii, respectiv 28 septembrie 2005.

În data de 09 ianuarie 2006, reprezentanții SC G.G.R. SRL Constanța au procedat la completarea filei de CEC cu suma de 30.000 lei ce reprezenta contravaloarea debitului restant și au introdus fila la bancă pentru decontare.

Dat fiind faptul că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, intrase în interdicție bancară din data de 28 decembrie 2005, ca urmare a relației comerciale cu SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, fila CEC a fost refuzată în totalitate spre decontare.

S-a apreciat că nici în acest caz, în sarcina inculpatului L.A. nu se poate reține intenția de a induce în eroare partenerul de afaceri, întrucât din probatoriile administrate a rezultat că această filă CEC a fost emisă doar cu titlu de garanție și a fost completată de către beneficiarul acesteia fără a fi încunoștințat emitentul, la o dată la care deja această societate se afla în interdicție bancară.

Inculpatul L.A. cu prilejul audierii sale de către organele de poliție a prezentat acestora o situație privind contractele în derulare ale societății, la data de 01 ianuarie 2007.

Actele contabile ale societății, nu au put fi prezentate deoarece după închiderea sucursalei din Ovidiu întreaga evidență contabilă a fost trimisă de către inculpat la sediul social al societății din Australia.

Ulterior, conform unei corespondențe prezentată de către învinuit organelor judiciare s-a stabilit că întreaga arhivă a societății fusese distrusă complet la data de 20 martie 2006 datorită unui ciclon.

Conform procesului-verbal al Adunării Acționărilor din data de 20 decembrie 2005,s-a hotărât închiderea filialei SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu stabilindu-se ca aceasta să rămână închisă până la noi comunicări și ca împuternicirea inculpatului L.A. să fie revocată.

Situația de fapt expusă anterior și reținută în actul de sesizare al instanței s-a probat cu: plângerea numitului D.F.A. însoțită de contract execuție construcție din 30 septembrie 2004, documente de plată, factură fiscală, notificări, procese-verbale, autorizație de construire, proces - verbal de lucrări executate; declarațiile părții vătămate D.F.A.; plângerea SC K.M.N. SRL Constanța însoțită de contract de execuție construcție din 23 octombrie 2004, autorizație de construire, facturi fiscale, chitanță fiscală, adrese și notificări, proces-verbal de inspecție din 17 februarie 2005 a I.T.C. Constanța, declarația numitului G.F.N. - în calitate de reprezentant legal al societății; plângerea numitului F.I. însoțită de contract de execuție construcție din 06 ianuarie 2005, corespondențe, declarație notarială a inculpatului din 26 mai 2006,autorizație de construire, documente de plată, procură specială din 03 octombrie 2005, sentința civilă din 10 mai 2007 a Judecătoriei Constanța, somație din data de 12 octombrie 2007, declarațiile numitului F.I.; plângerea numitului J.V. însoțită de contract de execuție construcție din 21 decembrie 2004, factură fiscală, notificări, contract de execuție construcție.

Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a menționat că a încheiat contracte în numele firmei, care de altfel a încasat și banii.

Referitor la D.F.C., ulterior plângerii formulate s-a executat lucrarea, partea vătămată locuind chiar în acea casă, aceasta fiind folosită ca exemplu pentru alți clienți.

Referitor la SC K.M.N. SRL Constanța, s-a precizat că au fost disfuncționalități în modul de execuție datorate exclusiv părții vătămate, care nu și-a obținut autorizația de construire pentru acea clădire, contractul încheiat cu aceștia stipulând expres că în situația în care nu-și va obține autorizația de construire în termen de 12 luni, va pierde avansul, însă, chiar și așa, a renegociat contractul cu acesta, după 12 luni, însă societatea nu a fost de acord deoarece prețurile crescuseră, mai mult, autorizația de construire pe care a obținut-o în final societatea, este emisă pentru altă firmă.

În ceea ce îl privește pe F.I., s-a menționat că lucrarea nu s-a executat din cauza acestuia și mai ales a fiului acestuia, care amenințau permanent lucrătorii societății acestuia, sens în care a făcut sesizări la poliție iar ceea ce a declarat în legătură cu F., a declarat sub presiunea acestuia.

În ceea ce privește emiterea de CEC- uri în dauna SC A. SRL și SC G.G.R. SRL Constanța, s-a susținut că exista o practică a acestor societăți, în special a primilor, de a forța clienții să garanteze operațiunile comerciale cu CEC-uri în alb.

Au fost audiați martorii P.C., M.F., Ș.V.Ș., L.G., P.C.M. și reprezentantul părții civile SC A. SRL respectiv L.N.L..

S-a reliefat că martorul P.C. a susținut că la sfârșitul anului 2005 a prospectat piața întrucât dorea să-și construiască o locuință, și atunci a aflat despre SC H.F. SRL , unde s-a deplasat, sediul aflându-se undeva între Constanța și Ovidiu, loc unde a fost întâmpinat de inculpatul L.A., cu care în final s-a înțeles să execute o locuință sens în care a încheiat un contract, a achitat avansul, și apoi a urmat pașii stipulați în contract, pentru ca în final societatea inculpatului să execute lucrare, cu precizarea că aceasta s-a finalizat la circa 3-4 luni după termenul stipulat în contract, motivația fiind aceea că și dumnealor achiziționează reperele din altă parte.

S-a susținut că, acel contract l-a semnat cu o doamnă G., nefiind de față inculpatul.

Martorul Ș.V.Ș. nu și-a menținut declarațiile pe care le-a dat până în prezent, deoarece acestea i-au fost dictate de către anchetator, arătând că, îl cunoaște pe inculpatul L.A., în sensul că martorul lucrează la SC A. SRL Galați - Filiala Constanța, în calitatea de agent de vânzări, și în această calitate a avut relații comerciale cu societatea pe care o administra inculpatul.

S-a arătat de martor că, relațiile comerciale între SC A. SRL și SC H.F. SRL au decurs fără probleme până la un anumit punct, când societatea inculpatului nu a mai putut să-și plătească contravaloarea mărfurilor livrate de către aceștia, că inculpatul nu le-a făcut inițial probleme deoarece colaborau de mult timp cu societatea inculpatului, fiind emise CEC-uri pentru facturile privind marfa livrată, inculpatul asigurându-i că are bani în cont, însă când a introdus acele CEC-uri spre decontare, a constatat că inculpatul nu avea disponibil în cont.

Conducerea SC A. SRL , respectiv directorul, i-a acordat inculpatului un termen de răgaz, motivat de aceea că era un client vechi, și acesta a promis că va plăti, însă banii nu au fost recuperați nici în prezent.

S-a reliefat că, marfa nu era primită de inculpat personal, ci era livrată societății SC H.F. SRL și primită de un angajat de pe șantier, marfa fiind livrată direct pe șantier, angajat care semna și ștampila cu ștampila firmei SC H.F. SRL , pentru confirmare de primire, primind mai multe file CEC de la inculpat personal, în lunile aprilie, mai, iunie 2005, care conțineau sumele pe care le avea de plătit.

S-a susținut de martor că, în momentul în care au fost înmânate CEC-urile acestea nu conțineau o dată, însă în urma discuțiilor cu inculpatul, de comun acord au stabilit o dată pe care au scris-o în acele file CEC.

A existat un contract din 15 aprilie 2005, care avea ca obiect livrarea de mărfuri de la SC A. SRL către SC H.F. SRL , ce a fost semnat de inculpat ca administrator al SC H.F. SRL , contract în care exista un articol care reglementa modalitățile de plată, respectiv numerar, ordin de plată și file CEC, precizând că, au existat relații comerciale între aceste două societăți, anterior acestui contract, însă plata se făcea exclusiv numerar.

A susținut martorul că, atunci când inculpatul i-a înmânat acele file CEC, le-a luat ca și instrumente de plată și că atunci când i-a înmânat filele CEC, inculpatul a susținut că are bani în bancă pentru acoperirea filelor CEC, dând asigurări martorului L. Nicolae, că are provizia necesară pentru a se acoperi filele CEC.

Ulterior, inculpatul nu i-a mai înmânat personal file CEC, ci martorului L., respectiv două file CEC în luna august, fiecare de către 20.000 lei și două file CEC în luna octombrie sau noiembrie, una de 20.000 și cealaltă de 25.000 lei, însă acestea nu aveau înscrisă data scadentă, celelalte rubrici fiind completate de către inculpat.

S-a arătat că, înainte de emiterea acestor CEC-uri, se livra marfă până la plafonul de 20-30 mii lei, iar inculpatul a depus aceste file CEC pentru a crește acest plafon până la suma acestor CEC-uri, respectiv pentru a-i livra marfă până la 85.000 lei, martorul L. spunându-i că puteau livra marfă până la concurența sumei de 85.000 lei, inculpatul spunându-le, de fiecare dată când înmâna filele CEC, că puteau trece data scadentă, după ce o stabilea cu directorul, respectiv cu martorul L.

S-a susținut de martor că, disfuncționalitățile în relația contractuală cu SC H.F. SRL au apărut în septembrie - octombrie 2005, când înregistra restanțe și că, după această perioadă, societatea SC H.F. SRL nu a mai făcut plăți pentru acoperirea datoriei și că a luat legătura cu inculpatul care l-a asigurat că sumele restante se vor achita.

La sfârșitul lunii noiembrie 2005 SC A. SRL a emis o somație de plată vizând societatea inculpatului, pentru recuperarea datoriilor, însă societatea debitoare nu și-a achitat datoria după emiterea somației de plată.

S-a relevat de martor că, filele CEC au fost introduse la plată în decembrie 2005 și în ianuarie 2006 însă banca nu a onorat plățile, refuzând la plată filele CEC, condiții în care, conducerea SC A. SRL a discutat cu inculpatul pentru achitarea datoriilor, întrucât banca a refuzat plata CEC-urilor.

A precizat martorul că, această firmă s-a desființat și că există o nouă firmă SC H.F. SRL International SRL , însă cu același administrator, respectiv persoana inculpatului L.A., cu același obiect de activitate, cu care SC A. SRL a încheiat un contract, însă cu plata în numerar, contractul fiind semnat de inculpatul L.A..

S-a arătat de către martor că, era o practică a societății SC A. SRL să livreze marfă în limita unui plafon pe care îl considera conducerea, în raport și de valoarea instrumentelor de plată și că nu știe cine a înmânat acele CEC-uri, însă acestea nu i-au fost înmânate martorului personal, ci directorului societății de către unul din cele două persoane prezente la acesta, respectiv L.A. și un anume H.

Martora M.F. a arătat că, în anul 2005 a dorit să-și construiască o casă, deplasându-se la sediul SC H.F. SRL în Ovidiu, loc unde a văzut două familii care erau nemulțumite astfel că se iscase un adevărat scandal, însă cu toate acestea, a semnat contractul cu această societate, plătind de altfel și un avans de 7.000 euro.

A precizat martora că dorea să-și construiască o casă la roșu, fără etaj, însă când a citit mai bine contractul, se strecuraseră mai multe erori, în sensul că prețurile erau calculate pentru o casă finisată, în acest sens fiind perceput și avansul, ba mai mult se făcuseră calcule pentru etaj în condițiile în care martora nu dorea etaj, contractul stipulând un termen limită în interiorul căruia martora trebuia să-și construiască fundația, și să obțină autorizațiile de construcție.

A susținut martora că, a dorit să renunțe la serviciile acestei societăți întrucât nu i s-au părut serioși, deoarece, renegociind cu aceștia, în raport de erorile strecurate în contract, a ajuns la o sumă mult mai mică, ceea ce a făcut-o pe martoră să-și piardă încrederea.

A mai arătat martora că, a turnat fundația și a obținut avizele pentru construcție, însă înainte de expirarea termenului stipulat în contract, cei de la societate au început să o sune zilnic, de mai multe ori pe zi, pentru a le achita și diferența de bani, condiții în care a renunțat la contract.

S-a arătat că, exista un punct în contract care stipula că în decurs de 12 luni martora trebuia să obțină autorizația de construcție, aceasta obținând această autorizație în acest termen, însă ceea ce a făcut-o să renunțe la serviciile firmei, a fost faptul că i se solicita insistent continuarea plăților, înainte de expirarea acestui termen, martora fiind notificată la sfârșitul celor 12 luni pentru a plăti penalități de 8% așa cum se prevedea în contract, deoarece nu își executase obligațiile în acest termen, cu precizarea că martora trebuia să stabilească o dată când urmau să se construiască pereții.

În acest sens a fost chemată la negocieri, și s-a prezentat la biroul inculpatului, fiind singura dată când l-a văzut pe inculpat, a semnat inițial contractul cu două domnișoare care se aflau la sediul din Ovidiu, și care la început au fost extrem de politicoase.

Martorul L.G. a arătat că, societatea pe care o administra și care avea șase filiale, din care o filială în Constanța, a încheiat un contract cu societatea SC H.F. SRL administrată de inculpat și că, la un moment dat societatea inculpatului nu a putut să-și achite datoriile, sens în care a emis instrumente de plată, file CEC pentru a achita aceste datorii, însă introduse la bancă, acestea au fost refuzate la plată deoarece nu era disponibil în cont, aceste aspecte cunoscându-le de la directorul filialei.

Știe că la un moment dat s-a încercat o compensare între societatea martorului și societatea inculpatului, care însă nu a fost acceptată de societatea pe care o administra.

Martorul P.C.M. a arătat că, societatea unde a fost angajat în perioada 1999 - 2006, în calitate de director de vânzări, respectiv SC G.G.R. SRL a derulat relații comerciale cu SC H.F. SRL, și ceea ce poate preciza este că relația a decurs normal până la un moment dat, când societatea inculpatului a acumulat datorii pe care nu le-a mai putut achita, fapt pentru care SC H.F. SRL a emis o filă CEC pentru achitarea datoriilor, completată și semnată de către administratorul societății, respectiv de inculpat, care însă a fost refuzată la plată de bancă.

S-a menționat că, suma înscrisă în CEC era de 300 milioane lei vechi, și reprezenta un cumul din mai multe facturi, fiind sigur completată integral de către inculpat deoarece nu au făcut decât să o introducă la bancă pentru decontare.

Relevantă în cauză, în sensul celor precizate anterior a fost apreciată și depoziția reprezentantului SC A. SRL, martorul L.N.L., în care a susținut că, societatea SC H.F. SRL , administrată de inculpat, a avut relații comerciale cu SC A. SRL , însă până la un moment dat, când livrarea de marfă se făcea în limita unui plafon, nu a avut un contact direct cu inculpatul.

Abia la data când a întocmit contractul din 15 aprilie 2005 a avut un contact direct cu inculpatul, care prevedea ca modalități de plată numerarul, ordin de plată și fila CEC și că, la un moment dat se acumulaseră datorii la societatea acestuia de către societatea administrată de inculpat în valoare de 75.000 lei.

S-a susținut că, inculpatul, pentru a-și plăti datoriile, a emis în luna august 2005 două file CEC în valoare de către 20.000 lei fiecare, pe care i le-a înmânat personal, și ulterior în luna octombrie 2005 a emis alte două file CEC, una în valoare de 20.000 lei și una în valoare de 25.000 lei, pe care de asemenea i le-a înmânat inculpatul personal.

În noiembrie 2005, i-a adresat o somație de plată societății inculpatului prin care-l soma să-și achite datoriile restante și că, întrucât acestea nu au fost achitate a procedat la introducerea unei file CEC în valoare de 20.000 lei, emisă în august 2005, pe care a introdus-o la bancă pe data de 23 decembrie 2005, însă banca le-a refuzat plata pe motivul lipsă totală disponibil.

După acest incident, în luna ianuarie 2006, a avut o întâlnire personală cu inculpatul L.A., fiind prezentă și doamna avocat M.D., precum și un reprezentant al societății H.F., ocazie cu care inculpatul a precizat că se va face plata, fără însă să indice ce anume sume înțelege să plătească, și când anume, însă nu s-a achitat.

La datele de 3, 4 și 6 ianuarie 2006 martorul a introdus la plată și celelalte trei file CEC emise de către inculpat, și acestea au fost refuzate la plată pe motivul lipsă totală disponibil și trăgător aflat în interdicție bancară întrucât se refuzase CEC-ul pe care l-am introdus la data de 23 decembrie 2005.

A încercat în continuare să recupereze creanțele, însă atât inculpatul, care i-a înștiințat chiar și înscris cât și agenții de vânzări pe care îi trimisese pe teren, au comunicat faptul că în noiembrie 2005, inculpatul înființase o nouă firmă, cu care deja societatea SC A. SRL încheiase un contract în 18 ianuarie 2006, și care se numea SC H.F. SRL International SRL .

De asemenea li s-a comunicat faptul, atât de către inculpat cât și de către agenții de vânzări, că prin această nouă societate, inculpatul urma să desfășoare același obiect de activitate, și astfel să-și achite datoriile existente la vechea societatea, respectiv SC H.F. SRL Australian.

Nici până în prezent datoriile pe care societatea inculpatului le avea la SC A. SRL nu au fost achitate în integralitatea lor.

Din câte își aduce aminte, la întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul în luna ianuarie 2006, acesta i-a comunicat că a transferat activele de la vechea societatea la societatea nou înființată.

A arătat martorul că nu este adevărat că inculpatul i-ar fi oferit în compensarea datoriilor un imobil în valoare de 30.000 euro.

A menționat martorul faptul că, clienții SC A. SRL aveau un termen de plată între 0 și 40 de zile, în cazul SC H.F. SRL , termenul fiind de 30 de zile.

S-a arătat de martor că inculpatul i-a înmânat cele patru file CEC despre care a făcut vorbire, în scopul măririi limitei de credit, cât și pentru a-și achita datoria, ca instrumente de plată și că, la momentul înmânării, acestea nu aveau data completată, însă în urma discuțiilor cu inculpatul, a completat data.

A susținut martorul că, inculpatul nu i-a anunțat despre intenția de a desființa firma și că au încercat să execute silit această firmă, însă nu a avut ce să mai execute, arătând că, în discuțiile cu inculpatul pentru achitarea datoriilor, martorul i-a solicitat acestuia să îi cesioneze creanțele întrucât inculpatul motiva că nu-și poate achita datoriile din cauza unor alte datorii ale unor terți, însă nu i-a cesionat aceste creanțe.

Martorul F.I. a arătat că a semnat un contract de execuție lucrări de construcție din 06 ianuarie 2005 cu inculpatul L.A., i-a dat acestuia un avans de 5.922 euro plus încă 600 euro pentru proiect, conform contractului încheiat, însă timp de un an de zile până în 2006 inculpatul nu a inițiat construcția acelei case de locuit și că în 2006, acesta a dat o declarație prin care l-a anunțat că nu poate efectua construcția și că va restitui avansul într-un termen de câteva zile însă nu i-a restituit acel avans și nu a executat lucrarea.

S-a arătat că, justificările inculpatului erau axate pe faptul că nu are oameni și are alte lucrări începute în alte părți, astfel că de fiecare dată fixa un alt termen, însă nici acela nu era onorat și când tatăl acestuia mergea din nou era fixat un alt termen pentru începerea lucrărilor.

Pe lângă declarația notarială pe care a dat-o inculpatul prin care se obliga să-i restituie avansul, știe că prin aprilie 2006 s-a întocmit o nouă anexă prin care se angaja să demareze lucrarea la un alt termen, sens în care au existat mai multe astfel de anexe la acel contract, care purtau ștampila societății SC H.F. SRL Ovidiu.

A precizat martorul că, tatăl său l-a căutat la sediul din Ovidiu al societății, la sediul de pe bd. Mamaia, și la adresa din actul de identitate al inculpatului, însă nu locuia la acea adresă și că inculpatul nu le-a comunicat adresa la care îl puteau găsi sau că își schimbă sediul societății cu mențiunea că nu își aduce bine aminte când a semnat contractul inițial și cu cine anume a discutat, însă crede că pe contract este semnătura inculpatului și că o singură dată s-a întâlnit la început cu inculpatul, fiind prezente și niște fete, acesta discutând cu inculpatul condițiile contractului.

Martora M.M.M. a precizat că, societatea unde lucrează în calitate de jurist, SC G.G.R. SRL livrează materiale de construcții, și astfel, încă din 2005 a avut relații cu inculpatul prin societatea acestuia SC H.F. SRL , în sensul că îi livrau acestuia materiale de construcții.

Până prin 2006 relațiile contractuale au decurs normal, în sensul că inculpatul își achita facturile, însă în 2006 a existat un incident în sensul că inculpatul a emis o filă CEC fără acoperire, pe care atunci când au introdus-o la bancă, au constatat că societatea SC H.F. SRL se afla în interdicție bancară.

S-a menționat de martoră că uzitează des procedura în care societățile emit file CEC drept garanție, însă în privința filei CEC emisă de către inculpat nu-și aduce aminte exact ce date avea completate.

Martora I.G. a arătat, în ceea ce privește contractul din 30 septembrie 2004 prin care societatea SC H.F. SRL SA Australia se angaja să construiască o locuință în municipiul București pentru familia Dascălu, că acest contract a fost amânat pentru nefinalizarea lucrării, însă a fost trecută lucrarea pe o altă societatea administrată de același L.A. împreună cu o altă persoană nu știe exact cum se numea și care se numea SC H.F. SRL și în final lucrarea a fost executată.

Nu știe cu exactitate stadiul lucrărilor, deoarece eu atunci când a plecat din societate, se terminaseră pereții construcției, fiind parcurse câteva stadii de lucrări, și de aceea nu poate spune ce s-a întâmplat în privința finalizării.

Știe că perioada respectivă în care nu s-a executat contractul era o perioadă rea din punct de vedere financiar și că s-a explicat beneficiarilor că este necesar o perioadă de grație pentru că vor deschide o nouă societate prin care vor finaliza lucrările.

S-a precizat de martoră că, nu mai ține minte cu exactitate cine a semnat contractul cu familia Dascălu, este posibil să fi semnat sau o altă persoană, Irina, și care se ocupa de vânzări sau cine a semnat contractul cu F. și cu K. și nu știe dacă s-a dat vreo dispoziție din Australia privind desființarea sucursalei din Ovidiu.

Arată martora că a fost împreună cu inculpatul la SC G.G.R. SRL cât și la SC A. SRL deoarece societatea emisese niște CEC-uri drept garanție, la SC G.G.R. SRL în sumă de 250 milioane lei vechi, iar la SC A. SRL în sumă de 850 milioane lei vechi, cu mențiunea că inculpatul a discutat cu părinții martorei și s-au înțeles să garanteze plata acestor CEC-uri cu o casă pe care o aveam în zonă.

S-a arătat că cei de la SC G.G.R. SRL au fost îngăduitori și le-au precizat că îi vor păsui, cei de la SC A. SRL nu au fost de acord, solicitând garantarea cu o casă și mai mare care se afla în apropiere, însă pentru care L.A. nu a fost de acord, și nici martora, în condițiile în care casa cu care garantau costa în jur de 85.000 euro.

S-a susținut că, până să plece de la această societate, majoritatea construcțiilor au fost finalizate, respectiv cei care au înțeles să transfere lucrările pe SC H.F. SRL , fiind și unii care nu au înțeles acest lucru sau nu au obținut autorizațiile de construcție, și a căror lucrări nu au fost finalizate.

S-a reliefat că, inculpatul nu semna contractele fiind tot timpul plecat pe șantier, se ocupa de bancă, însă angajații semnau contractele, după o prealabilă negociere cu beneficiarii și cu aprobarea lui L.A.

Actele de proprietate ale terenului care trebuia să constituie garanție erau pe numele martorei, iar casa pe numele părinților.

S-a evidențiat de instanță că, trebuie reținut din perspectiva declarației pro causa, că martora declară că am fost câțiva ani în relație de concubinaj cu inculpatul L.A., până în 2004, și face precizarea că acesta încă mai are datorii față de aceasta.

Cât timp SC H.F. SRL Australia a avut sediul în vila construită de martoră, nu a luat chirie.

S-a menționat de martoră că, știe că a avut niște discuții cu F., acesta spunând că le dă foc, că îi așteaptă, îi urmărește, etc. și că contextul în care s-au derulat aceste aspecte ale amenințărilor au fost cele în care F. le cerea restituirea avansului achitat către aceștia, ori nu aveau posibilitatea financiară pentru a-i restitui avansul.

Martora E.I.A. a lucrat ca secretară în cadrul SC H.F. SRL Australia, timp de câteva luni, în 2005 - 2006, însă nu știe cine semna contractele de execuție, cu mențiunea că, a fost o singură dată un caz când L.A. și I.G. erau plecați din localitate, și atunci L.A. i-a solicitat să semneze acel contract în numele societății și că nu cunoaște nimic despre contractele cu D., K. și F.

Martorul H.P. a fost director de logistică în cadrul firmei inculpatului în perioada decembrie 2004 până în decembrie 2005, iar principala sa atribuție era de a căuta furnizori, așa cum este SC A. SRL Galați, însă nu participa la încheierea contractelor și nu poate da detalii în acest sens, acesta ținea legătura cu șefii de departament sau agenții de vânzări.

Martorul C.L.S. l-a cunoscut pe inculpatul L.A., știind că acesta este administratorul SC H.F. SRL Australia, în condițiile în care lucra ca șef departament acoperișuri și hidroizolați din cadrul SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, în anul 2004 - 2005, acesta arătând că, inculpatul se aproviziona cu materiale de construcții de la societatea la care lucra, și de la departamentul pe care îl conducea martorul, aprovizionarea făcându-se și de către persoane subordonate acestuia, și știe că în aprilie 2005 exista și un contract de vânzare materiale construcții cu societatea inculpatului.

Ca modalități de plată, erau sumele cash, cu plata la casieria unității, ordine de plată și file CEC, modalități de plată care erau inserate în contract.

A arătat martorul că, s-a solicitat de către inculpat către societatea martorului mărirea plafonului de creditare, în luna august 2005, valoarea de creditare ridicându-se la 85.000 lei., stabilindu-se de către martorul L.L. ca inculpatul să emită două file CEC în valoare de 20.000 lei fiecare, urmând ca la o dată ulterioară acestea să fie introduse, inculpatul asigurându-i că vor exista și bani în cont la momentul respectiv, file CEC ce au fost înmânate de către inculpat în luna august 2005 directorului L. și că în luna octombrie 2005 au mai fost emise două file CEC, în valoarea de 20 și 25 mii lei, înmânate de asemenea de către inculpat, în prezența martorului, directorului L., și pentru care inculpatul i-a asigurat că va exista disponibil în cont.

S-a susținut de martor că, aceste file CEC erau completate la toate rubricile, cu excepția datei scadente și că a existat o înțelegere în privința datei scadente, aceasta fiind lăsată la latitudinea directorului L.L., respectiv când va considera acesta va completa data și le va introduce în bancă.

S-a precizat de martor că, societatea inculpatului a plătit constant datoriile către SC A. SRL, până în luna noiembrie 2005, când au început să înregistreze întârzieri foarte mari în plata datoriilor, sau nu au plătit în totalitate datoriile, astfel că în prezent există o datorie de 75.000 lei și că, din momentul în care a intrat la restanțe, inculpatul nu a mai plătit nicio datorie către SC A. SRL.

S-au încercat mai multe demersuri legale de către directorul L. pentru recuperarea datoriilor, inclusiv ipotecarea unui sediu propus de inculpat, însă nu s-a reușit deoarece chir dacă inculpatul promisese că aduce actele și proprietarii acelui sediu, acesta nu a venit, existând și promisiunea inculpatului că le va prezenta o listă cu datornicii societății sale, pentru a-și recupera datoria prin cesiune de creanță de la aceștia, însă nu le-a prezentat lista.

A arătat martorul că, până la finalul anului 2005 a funcționat SC H.F. SRL Australia și că inculpatul a înființat o altă societate SC H.F. SRL Internațional, societate pe care și-a transferat toate bunurile de pe vechea societate, intenția inculpatului fiind aceea de a continua lucrările de construcție și de a plăti datoriile pe care le avea, existând o promisiune din partea inculpatului către societatea acestora, însă nu a efectuat nicio o plată din contul noii societăți către SC A. SRL.

S-a reliefat de martor că, în momentul în care au fost înmânate filele CEC, nu a văzut cine anume le completase și că solicitarea privind majorarea plafonului de creditare, s-a făcut verbal de către inculpat.

A menționat martorul că în discuția cu inculpatul ce a avut loc la sediul SC A. SRL , în noiembrie 2005, acesta a precizat că-și va transfera toate bunurile pe o nouă societate, pentru ca în final să-și achite toate datoriile și că CEC-urile au fost introduse la plată unul în decembrie 2005 și celelalte în ianuarie 2006.

Martorul S.Ș.L. a lucrat la SC A. SRL la departamentul instalații sanitare și termice, din 2003 până în 2009, ocazie cu care l-a cunoscut, în anul 2005, pe inculpatul L.A., care se aproviziona cu materiale de la societatea acestora, cunoscând că inculpatul a semnat cu societatea martorului un contract în data de 15 aprilie 2005.

A susținut martorul că, inițial, inculpatul plătea în numerar, ulterior plătind cu CEC-uri la valoarea facturată, plătind atunci când era cazul și numerar și că, inițial, bunurile achiziționate aveau o valoare de 2-3.000 lei, însă ulterior cadența și valoarea achizițiilor a crescut, astfel că într-o discuție cu directorul L. au convenit, la solicitarea inculpatului, făcută verbal, să mărească plafonul de creditare la suma de 85.000 lei, directorul L. impunând o condiție inculpatului, de a emite file CEC pentru valoarea plafonului de creditare, astfel că în august 2005 s-au emis două file CEC având valoarea de 20.000 lei fiecare, iar în octombrie 2005 au mai fost emise alte două file, în valoarea de 20 mii lei, respectiv 25 mii lei.

A menționat martorul că, toate aceste patru file erau completate de inculpat la toate rubricile, purtând semnătura acestuia, cu excepția datei scadente, urmând ca inculpatul să comunice data la care urmau să fie introduse, în funcție de disponibilul acestuia, inculpatul dându-le asigurări că are disponibil în cont pentru a acoperi suma de 85.000 lei, în momentul înmânării filelor CEC.

A arătat martorul că, în noiembrie 2005 inculpatul a intrat la restanțe, și în acest sens s-a emis o somație către acesta, care a fost chemat să discute pentru a vedea ce se întâmplă, și abia în decembrie 2005 a avut o întâlnire la sediul SC A. SRL , la acea întâlnire inculpatul spunând că nu are bani în cont pentru a achita datoriile către SC A. SRL , împrejurare în care, directorul L. i-a propus inculpatului să instituie ipotecă pe una dintre vilele construite de societatea sa, solicitare cu care inculpatul a fost de acord și a promis că va aduce actele necesare instituirii ipotecii, însă nu le-a adus, motiv pentru care nu s-a putut institui ipoteca.

La începutul anului 2006 i-a solicitat inculpatului să le dea o listă cu persoanele care îi sunt datoare acestuia, pentru a își recupera datoriile direct de la aceștia, însă inculpatul nu le-a înmânat o listă cu datornicii lui.

Martorul a aflat că la sfârșitul anului 2005 firma inculpatului și-a încetat activitatea, iar la începutul anului 2006 era deja radiată.

A precizat martorul că, nu a avut posibilitatea să dea de inculpat întrucât își schimbase numărul de telefon și sediul dar a aflat că își înființase o altă societate tot SC H.F. SRL , cu același obiect de activitate, administrată de inculpat, societate căreia SC A. SRL i-a vândut materiale de construcții.

A arătat martorul că, știe că au mai fost discuții și întâlniri cu inculpatul la sediul SC A. SRL , pentru recuperarea pagubei de 75.000 lei, împrejurări în care, inculpatul a promis că le va achita datoriile întrucât mai are niște case pe care intenționa să le vândă și astfel să-și achite datoriile.

A susținut martorul că, în decembrie 2005 s-au introdus două file CEC, iar în ianuarie 2006 celelalte două, însă acestea nu au fost onorate la plată de către bancă, pe motivul lipsei totale de lichidități în contul inculpatului.

Martorul P.G., de profesie conductor arhitect, și care a avut relații profesionale cu firma inculpatului SC H.F. SRL Australia, având contacte personale și cu inculpatul, a susținut că, a existat o discuție cu L.A. în sensul construcției unei case de locuit pentru F.I. în Mamaia, urmând ca inculpatul să-i plătească un avans pentru executarea proiectului, însă aceste discuții nu s-au concretizat.

A arătat martorul că, proiectul s-a executat până la final, deoarece știe că a venit beneficiarul F., care i-a dat avansul și a achitat în final lucrarea, după care a introdus-o la Primărie și a obținut autorizația.

A precizat martorul că, a efectuat mai multe proiecte pentru SC H.F. SRL Australia, inculpatul fiind acela care trebuia să-i plătească proiectele, plată care s-a realizat până la un anumit punct.

S-a menționat de martor că, F. l-a contactat personal, venind la martor la cabinet, deoarece știa că cei de la firma inculpatului luaseră legătura cu acesta, cunoscând că, F. i-a spus că plătise acel proiect și inculpatului L.

S-a stabilit că, inculpatul L.A. în perioada septembrie 2004 - martie 2006 a indus și menținut în eroare părțile vătămate D.F.A., F.I. precum și pe reprezentanții legali SC K.M.N. SRL Constanța cu prilejul încheierii și derulării unor contracte de prestări servicii ce aveau ca obiect executarea unor lucrări de construcții.

De asemenea, s-a reținut că, în perioada august - octombrie 2005 în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a emis mai multe file CEC în favoarea SC A. SA Galați și SC G.G.R. SRL Constanța, cu scopul cert de a plăti datoriile acumulate, folosindu-le ca instrumente de plată, inducând în eroare pe reprezentanții societăților comerciale despre faptul că are disponibil în cont, aspect nereal, CEC-uri care nu s-au decontat din lipsă de disponibil în contul bancar al societății emitente.

S-a apreciat că, probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, respectiv declarațiile martorilor audiați, relevă cu precădere și fără putință de tăgadă intenția explicită a inculpatului de a induce în eroare și a menține în această situație pe părțile vătămate, aceasta după ce relațiile comerciale se desfășurau la început cu regularitate, într-o anumită cadență de plată, aptă să capteze încrederea părților, după care, în același mod, în momente ulterioare, inculpatul le inducea în eroare cu privire la disponibilul existent în contul bancar, care în realitate nu exista, urmarea fiind prejudicierea părților vătămate cu sume considerabile.

În ședința publică din data de 1 iunie 2011 s-a solicitat de către inculpat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunile reținute în rechizitoriu, respectiv art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; în infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. (D.F.A.); art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. (SC K.M.N. SRL); art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. (F.I.); art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a motivat prin aceea că realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen. este condiționata de existenta unui prejudiciu cert de peste 200.000 lei.

Pentru a retine existenta infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave Ministerul Public a argumentat ca inculpatul L.A. se face vinovat de săvârșirea a trei acte materiale in dauna pârtilor vătămate D.F., F.I. si SC K.M.N. SRL, prejudiciul însumat fiind de 237.490 RON.

S-a apreciat că, susținerea Ministerului Public in sensul ca prin activitatea presupus ilicita a inculpatului L.A. s-a produs un prejudiciu de peste 200.000 lei nu poate fi reținuta.

În acest sens, se relevă că, partea vătămata D.F.A. a formulat la data de 28 decembrie 2005 plângere penala împotriva inculpatului L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzuta de dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen.

Plângerea penala se referea la Contractul de execuție încheiat cu societatea SC H.F. P.L. SA Australia, contract ce avea ca obiect construcția unei locuințe permanente la cheie intr-un termen de 90 de zile, de la data terminării fundației, valoarea contractului fiind de 35.475 euro + TVA = 46.552 euro.

În declarația din data de 01 noiembrie 2007 partea vătămata D.F.A. a menționat ca imobilul a fost terminat, motiv pentru care nu dorește sa se constituie parte civila in procesul penal împotriva învinuitului L.A. si totodată nici sa se judece cu acesta întrucât a ajuns la o înțelegere privind partea materiala.

Partea vătămata a susținut ca pentru finalizarea construcției a fost nevoit sa contracteze un credit bancar la restituirea căruia a contribuit si inculpatul L.A. prin plata a patru transe a 4.000 lei și că inclusiv la momentul trimiterii in judecata, cu privire la acest act material reținut in sarcina inculpatului, nu erau îndeplinite condițiile constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind intenția inculpatului de inducere in eroare, precum si prejudiciul, ca element esențial al laturii obiective.

Astfel, in sarcina inculpatului L.A. s-a reținut un prejudiciu total de 237.490 lei, din care suma de 186.208 lei (46.552 euro, transformat in lei la cursul de 1 euro = 4 lei), reprezintă presupusul prejudiciu cauzat pârtii vătămate D.F., ori după cum inclusiv partea vătămata D.F. a arătat, inculpatul L.A. a procedat la edificarea construcției, litigiul având un vădit caracter civil, astfel ca nu s-ar fi putut retine existenta unui prejudiciu cu relevanta penala.

Distinct de cele anterior evidențiate, s-a arătat că, modificări legislative recente justifica admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulata.

În acest sens, s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 741 alin. (1) C. pen., potrivit cărora in cazul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, gestiune frauduloasa, etc., daca in cursul urmăririi penale sau al judecații, pana la soluționarea definitiva a cauzei in prima instanța, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșita se reduc la jumătate și că, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleași condiții este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativă, care se înregistrează in cazierul judiciar.

În consecință, chiar și in ipoteza in care s-ar aprecia ca este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, pentru acest act material, legea penala prevede o sancțiune având un caracter administrativ, întrucât presupusul prejudiciu a fost acoperit, acesta fiind sub limita de 50.000 de Euro.

De asemenea părțile civile SC A. SRL și F.I., prin apărător au solicitat schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului în rechizitoriu, din infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că din cercetarea judecătorească, mai exact din audierea martorilor propuși de partea civilă SC A. SRL și a reprezentantului acesteia, a rezultat foarte clar noua încadrare juridică a faptei.

Partea-vătămată D.F.A., la data de 28 decembrie 2005, s-a adresat cu plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de inculpatul L.A. - administrator la SC H.F.P.L. SA Australia, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Aspectele reclamate de partea-vătămată, au constat în faptul că aceasta a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia contractul de execuție construcție din 30 septembrie 2004, ce avea ca obiect construcția unei locuințe permanente la cheie, într-un termen de 90 de zile, de la data terminării fundației., valoarea contractului fiind stabilită la suma de 35.475 euro + TVA.

În ceea ce privește termenul de execuție, acesta curge de la data primirii de către executant a Ordinului de execuție emis de către beneficiar, mai exact după obținerea autorizației de construcție și executarea fundației care cad în sarcina beneficiarului.

În declarația sa, partea-vătămată a precizat că a achitat integral contravaloarea contractului, respectiv suma de 46.552 euro, cu prilejul semnării acestuia, iar ulterior derulării contractului a mai achitat diferite sume de bani, ce au fost solicitate de executant și că lucrările de construcție s-au efectuat pe terenul proprietate privată situat în orașul Buftea, județul Ilfov și au început la 07 octombrie 2005 (după obținerea autorizației de construcție și executarea fundației) și așa cum rezultă din procesul-verbal avea termen de execuție 90 de zile, precum și faptul că, lucrările s-au desfășurat greoi din cauza lipsei de materiale al executantului, fapt ce a condus la tergiversarea acesteia și imposibilitatea de a finaliza construcția în termen de 90 de zile.

S-a mai precizat faptul că pentru finalizarea construcției a fost nevoit să contracteze un credit bancar la restituirea căruia a contribuit și inculpatul prin plata a 4 tranșe a 4.000 lei.

La data de 13 aprilie 2007, SC K.M.N. SRL Constanța, prin administrator G.F.N. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, solicitând efectuarea de cercetări penale, împotriva inculpatului, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune faptă prev. de dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (fila 76 vol. I).

S-a stabilit că, din cercetări a rezultat că executantul trebuia să înceapă lucrarea în cel mult 7 zile de la achitarea avansului de către beneficiar și să o termine în 60 de zile lucrătoare de la obținerea autorizației de construcție cu condiția ca fundația să fie turnată și pregătită.

Termenul de execuție urma să curgă de la data primirii de către executant a ordinului de execuție emis de către beneficiar, ordin care emite cu condiția obținerii autorizației de construcție și executarea plăcii fundației, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 13.544 euro + TVA.

La data de 23 octombrie 2004, SC K.M.N. SRL Constanța a achitat contravaloarea proiectului de rezistență, astfel cum solicitase firma executantă, iar la data de 28 octombrie 2004 a achitat contravaloarea contractului în sumă de 23.179,79 lei, aspect ce rezultă din factura fiscală (fila 88 vol. I).

Cu toate că executantul se obligase să efectueze proiectul de rezistență (achitat de SC K.M.N. SRL Constanța la data de 23 octombrie 2004, aspect ce a rezultat din factura fiscală - fila 90, vol. I), acest lucru nu fusese realizat până la data de 17 februarie 2005, când Inspectoratul de Stat în Construcții Constanța a efectuat o verificare a modului de respectare privind executarea lucrării.

Întrucât SC K.M.N. SRL, Constanța nu a putut prezenta proiectul, a solicitat executantului să facă acest lucru la data de 05 martie 2005.

Este de precizat faptul că, anterior acestei date, prin adresa nr. 46/28 ianuarie 2005, executantul a solicitat beneficiarului achitarea prin bancă a tranșei nr. 2, de 35%, în valoare de 5.641 euro (fila 94 vol. I).

La data de 05 martie 2005, SC K.M.N. SRL Constanța, prin administrator G.F.N. a adus la cunoștință, în scris, inculpatului, faptul că terminase lucrările de fundare ale subsolului, se turnase placa de nivel O (zero), situație în care, solicita urgentarea realizării proiectului de rezistență, pentru a se putea începe lucrările de construcție (fila 110 vol. I).

La data de 21 martie 2006, inculpatul a notificat firma beneficiară solicitând actualizarea costurilor din contractul din 23 octombrie 2004 încheiat în conformitate cu indicele de inflație și prețurile actuale de pe piața materialelor de construcție, precum și faptul că în cazul în care în termen de 3 zile de la primirea solicitării beneficiarul nu va face plata, contractul va fi reziliat cu consecința pierderii sumelor achitate în avans și daune de 8% din valoarea contractului.

Ca răspuns la această somație la data de 22 martie 2006, SC K.M.N. SRL Constanța a comunicat executantului faptul că nu exista nici o prevedere contractuală referitoare la actualizarea prețurilor din contract și că diferența de preț solicitată nu poate fi imputabilă beneficiarului deoarece executantul nu și-a onorat prevederile contractule respectiv nu a turnat fundația, nu a livrat proiectul de rezistență, fapt ce a dus la sistarea lucrărilor de Inspectoratul de Stat în Construcții în data de 17 februarie 2005 (a se vedea adresa nr. 48 fila 111 vol. I) și a solicitat fie continuarea lucrărilor, în condițiile și la prețul din contract, fie returnarea avansului.

Prin adresa nr. 50 din 24 martie 2006, SC H.F.P.L. SA Australia a comunicat beneficiarului faptul că societatea ar fi dispusă să continue executarea lucrării cu condiția achitării unui rest de plată de 31.695 euro, refuzând practic realizarea construcției la prețul stabilit prin contract și că refuzul acestei variante conduce la rezilierea contractului cu consecința pierderii avansului (fila 112 vol. I).

Partea-vătămată G.F.N. a declarat că la data de 05 iunie 2006, a înaintat o cerere de solicitare informații la ORC de pe lângă Tribunalul Constanța, de unde s-a comunicat faptul că inculpatul era asociat și administrator la mai multe societăți comerciale, printre care și SC H.F.I. SRL Constanța și că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu fusese radiată, radiere solicitată în baza hotărârii AGA din data de 20 decembrie 2005.

SC K.M.N. SRL Constanța a reclamat faptul că inculpatul a înșelat societatea, folosindu-se de buna credință a reprezentantului său, încercând în acest mod să se îmbogățească fără just temei, reaua credință rezultând și din faptul că beneficiarul a încercat pe cale amiabilă soluționarea diferendului financiar trimițând numeroase adrese și notificări către executant, în vederea predării lucrărilor stipulate în contract, demersuri care au rămas fără rezultat.

Beneficiarul lucrării de bună credință a achitat obligațiile contractuale așteptând începerea lucrărilor și cu toate acestea executantul, respectiv inculpatul nu a respectat prevederile contractuale refuzând ridicarea proiectului și solicitând nejustificat și a doua tranșă de 35 % din valoarea contractului.

Fiind audiat cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa, inculpatul a precizat faptul că la data de 05 mai 2005, a notificat SC K.M.N. SRL Constanța deoarece ca urmare a depunerii proiectului s-ar fi constatat diferențe între suprafața contractantă și cea reală și s-a solicitat achitarea unei diferențe de 9.932 euro și TVA la care se adăugau și cheltuielile de proiect de 156 euro + TVA și că avansul ar fi trebuit să fie achitat în 7 zile, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

La data de 11 decembrie 2006, numitul F.I. s-a adresat cu plângere împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii înșelăciune faptă prev. de dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În plângerea formulată de petent s-a reclamat faptul că la data de 06 ianuarie 2005, petentul a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, contractul de execuție construcție nr. 6659 având ca obiect edificarea unei construcții cu titlu de locuință pe terenul proprietate de 3.000 m2, situat în localitatea Mamaia Sat.

Valoarea totală a contractului s-a stabilit pentru suma de 16.919 euro inclusiv TVA, iar executantul se obliga să înceapă executarea componentelor construcției în cel mult 10 zile lucrătoare de la achitarea avansului stabilit prin contract, iar construcția urma să fie finalizată în termen de 70 de zile lucrătoare de la obținerea autorizației de construcție cu condiția ca fundația să fie turnată și pregătită pentru asamblarea structurilor iar beneficiarul să fi achitat sumele conform contractului.

Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, numitul F.I. a procedat la achitarea avansului de 5.977 euro, precum și a sumei de 655 euro cu titlu de cotă proiectare, urmând ca în termen de 70 zile lucrătoare de la obținerea Autorizației să se înceapă lucrările la imobil.

Autorizația de construcție a fost obținută la data de 05 decembrie 2005, însă cu toate acestea construcția imobilului nu s-a executat, dată fiind această situație, beneficiarul a solicitat restituirea sumelor de bani achitate, dar inculpatul a refuzat acest lucru.

Petentul F.I. a declarat că, ulterior, pentru executarea construcției a angajat o altă societate care a demarat lucrările și de altfel le-a și terminat în termenul stipulat în contract și că în vederea recuperării debitului, în afara notificărilor înaintate SC H.F.P.L. SA Australia, inculpatul la data de 26 mai 2006, a dat o declarație notarială în baza căreia declara pe propria răspundere, că în calitate de persoană fizică, în situația în care societatea nu-și îndeplinea obligația urma să preia datoria de 5.922 euro și 665 euro reprezentând cota de proiectare în termen de 3 luni de la acea declarație, însă nici în aceste condiții inculpatul n-a procedat la achitarea debitului.

La data de 27 februarie 2006, SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța a formulat plângere față de inculpat, pentru comiterea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune faptă prev. de disp. art. 215 alin. (1) C. pen.

Numitul N.L.L. - director de zonă la SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța a reținut în plângerea formulată, ca stare de fapt că la data d el5 aprilie 2005, societatea mai sus-menționată, a încheiat cu SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, reprezentantă de către inculpat contract de vânzare-cumpărare din 15 aprilie 2005.

Conform acestui contract SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța - în calitate de vânzător - furnizor a livrat SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, produse constând în materiale de construcție ce au fost individualizate în funcție de specie și valoare în 52 facturi fiscale.

Din cercetările efectuate a rezultat că între SC G.G.R. SRL, în calitate de vânzător și SC H.F.P.L. SA Australia, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 28 septembrie 2005 ce avea ca obiect comercializarea produselor din catalogul vânzătorului.

Conform anexei 1 la contract, la data semnării acestuia, la solicitarea furnizorului, inculpatul a emis file CEC cu titlu de garanție pentru efectuarea prețurilor mărfii, fila de CEC fiind emisă de inculpat „în alb”, însă pe cotor acesta a menționat data emiterii, respectiv 28 septembrie 2005.

În data de 09 ianuarie 2006, reprezentanții SC G.G.R. SRL Constanța au procedat la completarea filei CEC cu suma de 30.000 lei ce reprezenta contravaloarea debitului restant și au introdus fila la bancă pentru decontare.

Dat fiind faptul că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, intrase în interdicție bancară din data de 28 decembrie 2005, ca urmare a relației comerciale cu SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, fila CEC a fost refuzată în totalitate spre decontare.

Declarațiile martorilor audiați în cauză, angajați ai SC A. SRL Galați și SC G.G.R. SRL Constanța care au cunoștință despre aspectele reclamate în plângerile părților vătămate au relevat în concordanță faptul că în perioada august - octombrie 2005 în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a emis mai multe file CEC în favoarea SC A. SA Galați și SC G.G.R. SRL Constanța, file CEC cu scopul cert de a plăti datoriile acumulate, folosindu-le ca instrumente de plată, inducând în eroare pe reprezentanții societăților comerciale despre faptul că are disponibil în cont, aspect nereal, CEC-uri care nu s-au decontat din lipsă de disponibil în contul bancar al societății emitente.

Declarațiile martorilor audiați, au relevat din perspectiva unui modus operandi, propriu inculpatului, similar ca și în celelalte cazuri în care s-a reținut înșelăciunea, intenția explicită a inculpatului de a induce în eroare și a menține în această situație pe părțile vătămate SC A. SA Galați și SC G.G.R. SRL Constanța, aceasta după ce relațiile comerciale se desfășurau la început cu regularitate, într-o anumită cadență de plată, aptă să capteze încrederea părților, după care, în același mod, în momente ulterioare, inculpatul le inducea în eroare cu privire la disponibilul existent în contul bancar, care în realitate nu exista, urmarea fiind prejudicierea părților vătămate cu sume considerabile.

Din cercetările efectuate a rezultat încă de la începutul relațiilor comerciale, la cererea furnizorului, inculpatul a emis filele de CEC, „în alb”, pe care doar le-a semnat și ștampilat și că, odată ce plățile erau efectuate pe baza de OP sau numerar aceste file CEC erau anulate și restituite emitentului.

Astfel s-a procedat cu filele CEC emise la 08 aprilie 2005 și anulate la 27 aprilie 2005, emise la 27 aprilie 2005 și anulată la aceeași dată, emisă la 27 aprilie 2005 și anulată la aceeași dată; emisă la 10 mai 2005 și anulată la aceeași dată; emisă la 19 mai 2005 și anulată; emisă la 12 august 2005 și anulată; emisă la 12 august 2005 și anulată; emisă la 18 august 2005 și anulată; emisă la 18 august 2005 și anulată.

Din perspectiva acestor aspecte, în derularea relațiilor comerciale, odată captată încrederea reprezentanților societății, inculpatul, precizând expres că are disponibil în cont, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cercetarea judecătorească, a emis filele CEC reclamate de SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, respectiv seriile x, despre care s-a reclamat faptul că nu s-au decontat la plată din lipsă de disponibil în contul bancar al societății emitente, restul fiind refuzate datorită intrării în interdicție bancară a societății emitente, după refuzul filei seria la data de 28 decembrie 2005.

La momentul emiterii filelor CEC beneficiarul era convins că inculpatul dorește să-și plătească datoriile acumulate la societate, astfel că din această perspectivă este incidență Decizia I.C.C.J. - recurs în interesul Legii nr. 9/2005 situație în care nu se poate reține art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Cele 3 file CEC reclamate de SC A. SRL Galați au fost completate de către reprezentanții acestei societăți cu sumele datorate de către cumpărător, respectiv file CEC din 03 ianuarie 2006, pentru suma de 20.000 lei; la 04 ianuarie 2006 pentru suma de 20.000 lei; la 06 ianuarie 2006 pentru suma de 25.000 lei.

Toate cele 3 file CEC reclamate au fost emise de către inculpat, pentru a efectua plățile mărfii achiziționate iar inculpatul nu a înscris pe aceste file CEC suma deoarece a avut o înțelegere expresă cu reprezentanții societății, neputându-se reține că le-a lăsat ca o garanție.

Aceeași metodă a fost aplicată de inculpat și în derularea altor relații comerciale astfel că în data de 09 ianuarie 2006, reprezentanții SC G.G.R. SRL Constanța au procedat la completarea filei de CEC cu suma de 30.000 lei ce reprezenta contravaloarea debitului restant și au introdus fila la bancă pentru decontare, convinși fiind încă de la emiterea filei CEC de către inculpat că acesta are disponibil în cont și că va putea plăti marfa achiziționată.

Dat fiind faptul că SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu, intrase în interdicție bancară din data de 28 decembrie 2005, ca urmare a relației comerciale cu SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, fila CEC a fost refuzată în totalitate spre decontare.

S-a apreciat că și în acest caz, în sarcina inculpatului se poate reține intenția de a induce în eroare partenerul de afaceri, întrucât din probatoriile administrate a rezultat că această filă CEC a fost emisă pentru plata materialelor achiziționate și nu drept garanție situație în care nici în acest caz nu se poate reține art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Din perspectiva expusă s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către inculpat și s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către părțile vătămate - părți civile F.I. și SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului L.A. din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 infracțiuni la legea CEC-ului în formă continuată prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. De art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. considerând intenția de a induce în eroare ca fiind dovedită și în cazul SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și SC G.G.R. SRL Constanța.

În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că, faptele inculpatului L.A. constând în aceea că în calitate de asociat și administrator la SC H.F.P.L. SA Australia - Sucursala Ovidiu cu prilejul derulării relațiilor comerciale cu părțile vătămate D.F.C., SC K.M.N. SRL Constanța și F.I. a indus în eroare pe acestea cu ocazia încheierii și derulării contractelor de execuție încheiate în cursul anilor 2004 - 2005, ce aveau ca obiect construcția de imobile cu destinația de spații de locuit sau spații comerciale, inducere în eroare ce a constat în împrejurarea că inculpatul cu toate că a încasat sumele pretinse nu și-a onorat în totalitate sau în parte obligațiile stipulate și nici nu a mai procedat la restituirea sumelor de bani ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale și de asemenea în baza aceleași rezoluții infracționale a emis file CEC în dauna SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și SC G.G.R. SRL Constanța fără a avea disponibil pentru decontare și fără a completa elementele esențiale cerute de lege, inducând astfel în eroare pe reprezentanții acestor societăți, care aveau convingerea că inculpatul dorește să-și achite datoriile restante pentru mărfurile achiziționate de la aceste societăți și că are disponibil în cont la momentul emiterii filelor CEC, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv, inculpatul a indus în eroare un număr considerabil de persoane, după ce relațiile comerciale se desfășurau la început cu regularitate, într-o anumită cadență de plată, aptă să capteze încrederea părților, după care, în același mod, în momente ulterioare, acesta le inducea în eroare cu privire la disponibilul existent în contul bancar, care în realitate nu exista, urmarea fiind prejudicierea părților vătămate cu sume foarte mari apte să atragă consecințe deosebit de grave sau inculpatul cu toate că a încasat sumele pretinse nu și-a onorat în totalitate sau în parte obligațiile stipulate și nici nu a mai procedat la restituirea sumelor de bani ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale.

S-au avut în vedere și datele ce-1 caracterizează pe inculpat care nu are antecedente penale, însă cu prilejul cercetărilor efectuate în cauză a avut o atitudine nesinceră, oscilantă, nerecunoscând faptele comise, apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi atins în raport de gravitatea faptelor numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărui cuantum urmează a fi orientat spre minimul stabilit de lege pentru asemenea infracțiuni și totodată, că nu se pot reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuantele prevăzute de lege.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale - considerând că în raport de caracterul faptelor, mijloacelor folosite, dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate se impune a fi restricționat pentru protejarea pe viitor a relațiilor comerciale de asemenea natură din perspectiva acțiunilor inculpatului.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deține o societate sau de a fi acționar la vreo societate .

Prin fapta de înșelăciune comisă în dauna părților vătămate D.A.F., F.I., SC K.M.N. SRL, SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și SC G.G.R. SRL Constanța inculpatul a creat un prejudiciu total cu mult peste 200.000 lei - prejudiciu neacoperit până în prezent pentru nici una dintre părțile vătămate care s-au constituit părți civile în cauză.

Astfel inculpatul a creat un prejudiciu către SC K.M.N. SRL - București în suma de 123.708, 43 lei reprezentând 24.754 lei prejudiciu neacoperit și 98.954,43 lei dobândă în cuantum de 30% anual calculate ca urmare a dobânzilor practicate de instituțiile bancare - fila 117 vol. 1 dosar fond, la care se adaugă penalități în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform art. 2.1 din Contractul din 23 octombrie 2004 - fila 171 vol. I dosar fond și fila 90 vol. I dup, către partea civilă F.I. suma de 6.522 euro în echivalent lei la data plății, la care se adaugă penalități în cuantum de 2,2% pe zi calculate conform Contractului din 6 ianuarie 2005 - fila 283 vol. I dosar fond și fila 144 vol. I dup, către partea civilă SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța suma totală de 289.039,71 lei din care suma de 73.626,95 lei reprezintă contravaloarea facturilor neachitate, iar suma de 215,412,76 lei valoarea penalităților contractuale conform Contractului de vânzare - cumpărare din 15 aprilie 2005 - fila 281 vol. I dosar fond și fila 19 vol. 2 dup, către partea civilă SC G.G.R. SRL Constanța la suma de 34.386,7 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate - fila 187 vol. 2 dup.

S-a apreciat că, declarațiile martorilor coroborate cu actele depuse la dosarul cauzei au confirmat faptul că inculpatul a creat aceste prejudicii, neacoperite până în prezent pentru nici una dintre părțile vătămate care s-au constituit părți civile în cauză.

S-a luat act că partea vătămată D.F.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză conform declarației din 01 noiembrie 2011 fila 84 vol. 1 dup.

Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel părțile civile SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și F.I., precum și inculpatul L.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 124/ P din 11 octombrie 2012 Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 7215/118/2009 a dispus, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondate a apelurilor formulate de apelanții părți civile SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și F.I. împotriva sentinței penale nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 7215/118/2009.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat L.A. împotriva sentinței penale nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 7215/118/2009.

A desființat, în parte, sentința penală nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 7215/118/2009, și rejudecând a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul L.A. din infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL), art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată F.I.), art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul L.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL) și de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată F.I.).

În baza art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în ref. la art. 122 lit. e) C. pen. coroborat cu art. 124 C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul L.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de părțile civile SC K.M.N. SRL , F.I.

În baza art. 346 C. proc. pen. în ref. la art. 14 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile SC G.G.R. SRL Constanța și SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța.

În baza art. 192 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., a obligat partea vătămată D.F., părțile civile SC K.M.N. SRL și F.I. la plata a câte 550 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea cauzei la prima instanță au rămas în sarcina statului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanții părți civile SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și F.I. la plata a câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Prin decizia nr. 1784 din 28 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 7215/118/2009 s-a decis:

A admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de părțile civile SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și F.I., împotriva deciziei penale nr. 124/ P din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

A casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

A menținut actele îndeplinite până la data de 11 octombrie 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel a omis să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului L.A., fiind incident în cauză, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., reținând că, instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului.

S-a reținut că instanța de apel, în ședința din 11 octombrie 2011, în lipsa unor cereri ale părților sau excepții, a dat cuvântul pe fond părților în dezbaterea apelului.

La termenul din 17 octombrie 2011, pentru când s-a amânat pronunțarea, Curtea de Apel Constanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului L.A. din infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, în trei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., având ca părți vătămate pe D.F.A., SC K.M.N. SRL și F.I., art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că, deși instanța de apel a dat o încadrare juridică mai ușoară faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și pentru care a fost pronunțată o hotărâre de condamnare de către instanța de fond, fără a pune în discuția părților și a procurorului acest aspect, constituind în opinia Înaltei Curți, o încălcare a dreptului la apărare, cu efecte juridice asupra soluționării corecte a cauzei.

În apel după casare, la Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr. 7215/118/2009.

Curtea a reținut că apelurile formulate de părțile civile SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și F.I. vizează greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului prea mic în raport de consecințele deosebit de grave produse prin fapta inculpatului.

Prin apelul formulat, inculpatul L.A., prin apărători aleși, a solicitat:

- achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., privind cele trei părți vătămate SC K.N.M.N. SRL D.F.A. și F.I.

- încetarea procesului penal față de inculpatul L.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.,având în vedere că a intervenit prescripția răspunderii penale.

- în subsidiar, în măsura în care se va trece peste aceste apărări, cere reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia.

Prin decizia penală nr. 122/ P din 28 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții părți civile SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și F.I., împotriva sentinței penale nr. 257 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 7215/118/2009.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat L.A., împotriva sentinței penale nr. 257 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 7215/118/2009.

A desființat, în parte, sentința penală nr. 257 din 15 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 7215/118/2009, și rejudecând dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul L.A. din infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL), art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată F.I.), art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul L.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată D.F.), de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată SC K.M.N. SRL) și de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată F.I.).

În baza art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în ref. la art. 122 lit. e) C. pen. coroborat cu art. 124 C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul L.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de părțile civile SC K.M.N. SRL, F.I.

În baza art. 346 C. proc. pen. în ref. la art. 14 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile SC G.G.R. SRL Constanța și SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța.

În baza art. 192 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., a obligat partea vătămată D.F. și părțile civile SC K.M.N. SRL și F.I. la plata a câte 550 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea cauzei la prima instanță au rămas în sarcina statului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanții părți civile SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța și F.I. la plata a câte 400 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a constatat următoarele:

1) Cu privire la fapta de înșelăciune comisă în raport de partea vătămată D.F.A. s-a apreciat că inculpatul nu a indus în eroare partea vătămată, litigiul dintre părți fiind unul de natură civilă, dovadă fiind neîndeplinirea clauzei 2 pct. 1 și 2, inculpatul depunând diligente pentru ca partea vătămată să respecte aceste clauze, notificând-o în 2005, cât și 2006, ulterior construcția fiind edificată.

2) Cu privire Ia fapta de înșelăciune, comisă în raport de partea civilă SC K.M.N. SRL , instanța a reținut că în derularea contractului comercial încheiat, ambele părți nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, fapt ce a condus la un blocaj în derularea acestuia, ceea ce nu poate fi asimilat cu vreo activitate de inducere în eroare de către inculpat a părții vătămate, în condițiile în care inculpatul a fabricat componentele viitoarei construcții.

3) În ceea ce privește fapta de înșelăciune comisă de inculpat în raport de partea vătămată, F.I., instanța a apreciat că nu a avut intenția de a induce în eroare partea vătămată, blocajul financiar intervenind ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către partea vătămată.

Conform clauzei 2 pct. 2 din contract, termenul de execuție curge de la data primirii de către beneficiar a structurilor și panourilor executate în hală, cu condiția ca acesta să fie achitat a doua tranșă, să fi obținut autorizație de construire și fundația să fi fost executată.

Prin clauza contractuală 6 pct. l beneficiarul s-a obligat să achite în termen de 4 zile de la lansarea comenzii, deci de la încheierea contractului de executare, 35% din preț și încă 35% la terminarea fabricării componentelor înainte de a fi trimise spre asamblare.

Autorizația de construcție a fost obținută de partea vătămată cu întârziere, la 5 decembrie 2005, iar alegerea unui tip de contract a fost realizată de partea vătămată la 14 martie 2006 la 3 luni de la emiterea autorizațiilor.

Între timp societatea a intrat în faliment, fiind radiată și retrasă de către societatea mamă.

Ca o dovadă a bunei credințe a inculpatului a fost reținută și împrejurarea că după acest incident, inculpatul și-a înființat o societate, continuând efectuarea construcțiilor prin intermediul noii societăți, aspect cu care părțile vătămate F.I. și D.F.A. au fost de acord.

4) În ceea ce privește fapta de înșelăciune comisă de inculpat în raport de partea vătămată SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, instanța a constatat că filele cec au fost emise ca un mijloc de garantare pentru societatea furnizoare, relevante fiind declarațiile martorilor S.Ș., C.L.S., precum și faptul că nu s-a menționat o dată scadentă, iar pe cotorul celor 4 file cec, la momentul emiterii lor, inculpatul a înscris data, suma și termenul „garanție”.

5) Cu privire la fapta de înșelăciune, comisă de inculpat, în raport de partea civilă SC G.G.R. SRL Constanța, s-a apreciat că fila CEC a fost emisă cu titlu de garanție, fiind completată de beneficiarul acesteia, fără a fi încunoștințat emitentul la o dată la care, societatea se afla în interdicție bancară. Acest aspect a fost confirmat de martorii M.M.M., P.C.M., astfel încât s-a apreciat că nu a existat intenția inculpatului de a induce în eroare partea vătămată.

Instanța a apreciat că în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise față de partea civilă D.F., F.I., SC K.M.N. SRL , se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în trei infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Cu privire la partea vătămată SC A. SRL Galați și SC G.G.R. SRL , întrucât inculpatul a emis filele cec, fără a completa elementele esențiale prevăzute de lege, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Lega nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., infracțiuni pentru care a constatat intervenită prescripția specială a răspunderii penale.

Întrucât instanța a dispus achitarea și încetarea procesului penal pentru infracțiunile comise de inculpat, instanța a respins ca nefondate apelurile formulate de partea civilă SC A. SRL Galați și F.I.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și F.I.

În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța se arată că instanța de apel a dat o greșită încadrare juridică faptelor săvârșite de către inculpatul L.A. și a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor scrise de recurs, Parchetul arată că instanța de fond a fost cea care a dat o încadrare corectă faptelor săvârșite de către inculpat, în urma analizării declarațiilor martorilor P.C., M.F., Ș.V., L.G., P.C.M. și L.N.L. din a căror coroborare a rezultat că inculpatul a indus în eroare părțile vătămate, încasând sumele pretinse și neonorându-și obligațiile stipulate.

De asemenea a rezultat faptul că a emis file cec ca instrumente de plată, asigurându-i pe reprezentanții societății comerciale că are disponibil în cont.

Prin faptele sale, inculpatul a creat un prejudiciu cu mult peste 200.000 lei, prejudiciu neacoperit până în prezent.

SC A. SRL și F.I. au criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 171, 172 și 18 C. proc. pen., arătând că instanțele nu au ținut cont de actele dosarului, pronunțând o hotărârea greșită de achitare, nu s-a pronunțat pe contractul comercial încheiat de părți și a trunchiat declarațiile martorilor, a dat o greșită încadrare juridică faptelor, a făcut o greșită aplicare a legii și a comis o gravă eroare de fapt.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

1. Critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția), formulată de către părțile civile SC A. SRL Constanța și F.I., Înalta Curte o consideră nefondată.

Înalta Curte, analizând conținutul hotărârii recurate constată că aceasta cuprinde descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatului, analizează probele care au condus la soluționarea laturii penale și motivează soluționarea laturii civile, evidențiind datele concrete care, folosite ca premise, au îndreptățit instanța să formuleze concluzii logice și să pronunțe soluția în prezenta cauză.

Dreptul la un proces echitabil al părților nu a fost încălcat în prezenta cauză, deoarece, așa cum statuează și instanța de contencios european pentru drepturile omului au fost reflectate în hotărâre argumentele decisive pentru soluționarea cauzei, prin trimitere la elementele de fapt și de drept care au stat la baza deciziei luate, astfel încât părțile să poată aprecia asupra șanselor de reușită în cazul exercitării unei căi de atac.

2. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., invocată de către părțile civile SC A. SRL Constanța și F.I., în sensul că instanța nu s-a pronunțat pe contractul comercial încheiat între părți și a trunchiat declarațiile martorilor, denaturându-le înțelesul, o consideră nefondată.

Instanța de prim control judiciar a analizat probele administrate, făcând trimitere la probele esențiale ale dosarului care au condus la pronunțarea soluției.

Faptul că instanța ar fi analizat trunchiat declarațiile martorilor, nu echivalează cu omisiunea pronunțării asupra probelor administrate în sensul prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

3. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de părțile civile SC A. SRL Constanța și F.I., Înalta Curte o consideră nefondată.

În mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise față de părțile civile D.F.A., F.I., SC K.M.N. SRL, din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în trei infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., din actele dosarului nefiind îndeplinită condiția care să atragă aplicarea alin. (5) al art. 215 C. pen.

4. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., invocată de către părțile civile SC A. SRL Constanța și F.I., Înalta Curte o consideră nefondată, din analiza conținutului hotărârii recurate, nefiind incident acest caz de casare.

5. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de către părțile civile SC A. SRL Constanța și F.I., Înalta Curte o consideră neîntemeiată.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Astfel cum s-a statuat și prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidența dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora cu condiția sa fi influențat soluția adoptată. Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicații din considerentele deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior și de doctrină, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În mod corect s-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că inculpatul nu a avut intenția de inducere în eroare a părților vătămate, litigiul dintre părți neavând o conotație penală, ci este unul de natură civilă, privind neîndeplinirea clauzelor contractuale de către părți, fapt ce a condus la producerea unui blocaj în derularea contractelor.

Din analiza conținutului contractelor încheiate între SC H.F.P.L.S. SRL Australia - Sucursala Ovidiu și părțile vătămate D.F.A., SC K.M.N. SRL și F.I., potrivit clauzei 2 pct. l executantul avea obligația să înceapă executarea componentelor construcției, în cel mult 7/ 10 zile lucrătoare de la achitarea avansului și să le finalizeze în termen de 7/ 10 zile lucrătoare de la obținerea autorizației de construcție, cu condiția ca fundația să fie pregătită pentru asamblare.

Conform clauzei 2 pct. 2 termenul de execuție curge de la data primirii de către executant a ordinului de execuție, emis de beneficiar cu condiția îndeplinirii clauzei 2 pct. l și după obținerea autorizației de construcție și executarea fundației, care cad în sarcina beneficiarului.

În cazul celor trei părți vătămate au existat probleme în legătură cu obținerea autorizației de construcție.

Astfel, partea vătămată D.F.A. la data încheierii contractului cu SC H.F. SRL (3009/2004), nu era proprietara terenului pe care urma să se ridice construcția, devenind proprietar la 8 septembrie 2005, fapt ce a cauzat imposibilitatea emiterii autorizației de construcție, pentru ca lucrările să fie demarate de către inculpat. Autorizația de construcție s-a emis la 9 martie 2006, perioada de 1 an și 6 luni de la perfectarea contractului și până la data obținerii autorizației nu-i poate fi imputată inculpatului, partea vătămată neîndeplinindu-și obligațiile contractuale asumate în vederea începerii construcției. Conform clauzei contractuale, ordinul de execuție a putut fi emis după data de 9 martie 2006, data de la care începeau să curgă cele 90 de zile lucrătoare prevăzute de clauza 2 pct. 1 din contract.

În toată această perioadă nu i se poate reproșa inculpatului vreo atitudine pasivă față de obligațiile asumate prin contract, dovadă fiind faptul că a notificat părțile vătămate în vederea rezolvării problemelor legate de proprietari asupra terenurilor și obținerea autorizației în două rânduri, 2005 și 2006.

Cu toate aceste impedimente construcția a fost ridicată și predată părții vătămate, neputându-se vorbi despre vreo intenție de inducere în eroare a părții vătămate D.F.A.

Aceleași probleme legate de emiterea autorizaților și de data la care s-ar fi edificat fundația au existat și în relația contractuală cu partea vătămată SC K.M.N. SRL.

Această parte vătămată a transmis executanților autorizația din 12 octombrie 2004, eliberată pe numele SC Q.S. SRL Constanța, având ca obiect continuarea unor lucrări la spațiul comercial autorizat cu nr. 3460/2000 în baza proiectului avizat nr. 3460/2000, eliberată anterior perfectării contractului cu societatea reprezentată de către inculpat, ce privea o altă societate și nu-l îndreptățea pe executant să realizeze construcția.

Potrivit clauzei contractuale 6 pct. l partea vătămată, în calitatea sa de beneficiar se obliga să achite, în termen de 14 zile de la lansarea comenzii, deci de la încheierea contractului de execuție 35% și încă 35% la terminarea fabricării componentelor și înainte de a fi trimis spre asamblare.

Societatea inculpatului a fabricat componentele la care s-a obligat conform clauzelor contractuale, aspect adus la cunoștința părții vătămate, fără însă ca aceasta să-i plătească tranșa, motivat de nefinalizarea proiectului de rezistență.

Astfel, în relațiile comerciale derulate între cele 2 părți, se poate concluziona că acestea nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care nu se poate trage concluzia că a existat intenția de a induce în eroare partea vătămată, litigiul dintre părți fiind unul de natură civilă.

Aceeași nerespectare a clauzelor contractuale se poate constata și în relația comercială cu partea vătămată F.I., care a obținut autorizația la aproximativ un an de zile de la data încheierii contractului (contractul a fost încheiat la 6 ianuarie 2005, iar autorizația a fost obținută la 5 decembrie 2005), întârziere care nu poate fi imputată inculpatului. În acest interval societatea reprezentată de către inculpat a intrat în faliment, fiind radiată și retrasă de către societatea nouă, realizarea construcției nemaifiind posibilă.

Și în aceste condiții, inculpatul L.A. i-a propus părții vătămate să-i construiască locuința prin intermediul noii societăți, propunere cu care acesta nu a fost de acord.

Această propunere a inculpatului nu a fost făcută în mod formal, dovadă fiind faptul că altei părți vătămate, respectiv D.F.A., inculpatul i-a continuat realizarea construcției pe noua societate înființată, fapt ce evidențiază buna credință a inculpatului și exclude ideea inducerii în eroare a părții vătămate.

În sarcina inculpatului, în mod corect, nu s-a reținut infracțiunea de înșelăciune nici în raport cu partea civilă SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța, întrucât, așa cum rezultă din probele dosarului, filele cec au fost emise de către inculpat cu titlu de garanție și nu ca instrument de plată.

Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați în cauză (C.L.S., S.Ș. L., Ș.V.Ș. - declarații de la urmărirea penală), faptul că pe cotorul celor 4 file cec la momentul emiterii lor inculpatul a înscris data, suma și termenul „garanție”, precum și centralizatorul tranzacțiilor efectuate în anul 2005 de părțile contractante, din care a rezultat că, lunar, cumpărătorul făcea plățile, inclusiv în ultimele luni din anul 2005. Mai mult, conform declarației martorului L., cele 4 file cec au fost emise ca o condiție pentru majorarea plafonului de creditare, iar după introducerea la plată a filelor cec, între societatea nou înființată de inculpat și SC A. SRL Galați - punct de lucru Constanța a intervenit un nou contract. Or, dacă aprecia SC A. SRL că inculpatul era o persoană în care nu se putea avea încredere și ar fi indus-o în eroare cu prilejul executării unui alt contract comercial, indiferent de modalitatea de plată aleasă, nu s-ar mai fi justificat încheierea noului contract.

De subliniat este și faptul că societatea inculpatului a achitat părții vătămate SC A. SRL , în anul 2005 suma de 584.606,02 lei, peste 5 miliarde lei, sumă care este superioară datoriei de 73.626 lei, rămasă neachitată din derularea tranzacțiilor comerciale.

De altfel, ulterior introducerii celor 4 file cec la plată, din cauza incidentului intervenit, inculpatul și-a arătat disponibilitatea pentru stingerea datoriei, neadoptând nicio atitudine din care să rezulte că ar intenționa să se sustragă achitării obligațiilor financiare.

În ceea ce privește fapta de înșelăciune comisă de inculpat, în raport de partea civilă SC G.G.R. SRL Constanța, în mod corect, instanța de apel a apreciat că nu a existat intenția de a o induce în eroare, fila CEC fiind emisă doar cu titlu de garanție, dovadă fiind mențiunile efectuate de acesta pe cotor, declarațiile martorilor M.M.M., P.C.M., precum și faptul că nu s-a stabilit o dată scadentă.

Astfel, în mod corect s-a stabilit că faptele inculpatului cu privire la părțile vătămate SC A. SRL Galați și SC G.G.R. SRL Constanța realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934, inculpatul emițând filele cec fără a completa elementele esențiale prevăzute de lege, constatându-se intervenită prescripția răspunderii penale, în raport de disp. art. 122 rap. la art. 124 C. pen.

Față de soluția dispusă, latura civilă a fost soluționată în mod temeinic și legal, instanța, în privința părții civile SC K.M.N. SRL și F.I. a lăsat-o nesoluționată, făcând aplicarea art. 346 alin. (4) C. proc. pen., iar în ceea ce privește acțiunile civile promovate de SC G.G.R. SRL și SC A. SRL Galați, câtă vreme s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de rezultat în infracțiunea de pericol, prin săvârșirea acesteia neproducându-se un prejudiciu comercial în dauna acestora, se justifică respingerea acțiunii civile formulate.

Față de cele reținute, conform art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de părțile civile SC A. SRL Constanța și F.I. împotriva deciziei penale nr. 122/ P din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța. secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va obliga recurentele părți civile la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de părțile civile SC A. SRL Constanța și F.I. împotriva deciziei penale nr. 122/ P din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2013.