Conviction for falsifying police records to obstruct criminal prosecution: application of abuse of office and harboring a criminal where official documents were altered to dismiss charges against a serial offender.

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 96/F din 7 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 8180/2/2012(3404/2012), s-a dispus condamnarea inculpatului V.N. pentru următoarele infracțiuni:

- viol, în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (perioada mai - iulie 2010 - victimă P.S.).

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

- violare de domiciliu, în formă continuată, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare (perioada mai - iulie 2010 - victimă P.S.);

- distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare (noaptea de 19/20 iulie 2010);

- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (25 februarie 2011 - victimă N.L.).

Conform, art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani;

- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (25 februarie 2011 - victimă N.L.);

- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare (25 februarie 2011 - victimă N.L.);

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (25 februarie 2011);

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (noaptea de 30/31 decembrie 2011);

- loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare (noaptea de 30/31 decembrie 2011 - victimă G.V.);

- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (24 februarie 2012 - victimă S.M.).

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (24 februarie 2012 - victimă S.M.);

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (24 februarie 2012);

- omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 din C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de (01 martie 2012 - victimă A.A.).

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (01 martie 2012 - victimă A.A.).

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (01 martie 2012 - victimă A.A.);

- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 13 ani închisoare (01 martie 2012 - victimă A.A.);

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (01 martie 2012);

- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (noaptea de 28/29 aprilie 2012 - victimă M.E.M.);

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (noaptea de 28/29 aprilie 2012);

- omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa detențiunii pe viață (noaptea de 05/06 august 2012 - victimă S.T.).

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (noaptea de 05/06 august 2012 - victimă S.T.).

Conform art. 65 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (noaptea de 05/06 august 2012);

- omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 din C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., la pedeapsa detențiunii pe viață (15 august 2012 - victimă M.Y.).

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani;

- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare (15 august 2012 - victimă M.Y.).

- viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare (15 august 2012 - victimă M.Y.).

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul V.N. să execute pedeapsa cea mai grea a detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive, de la 18 august 2012 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului V.N., conform art. 350 C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul Ș.G. a dispus condamnarea pentru următoarele infracțiuni:

- fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- uz de fals;

Conform art. 291 C. pen. a condamnat inculpatul Ș.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș.G. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul V.N. la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 50.000 euro (în echivalent în RON la data plății), către partea civilă M.H., reprezentând daune morale;

- 50.000 euro (în echivalent în RON la data plății), către partea civilă M.T., reprezentând daune morale;

- 20.000 euro (în echivalent în RON la data plății), către partea civilă L.I., reprezentând daune morale;

- 20.000 euro (în echivalent în RON la data plății), către partea civilă S.M., reprezentând daune morale;

- 3.000 RON, către partea civilă S.M., reprezentând daune materiale;

- 62 RON, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, reprezentând daune materiale.

A respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă D.M. împotriva inculpatului Ș.G.

A luat act că părțile vătămate M.E.M., P.S., N.L. și G.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul V.N. suma de 420 RON.

În baza art. 348 C. proc. pen., desființează înscrisul oficial falsificat de inculpatul Ș.G.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv, pe V.N. la suma de 26.300 RON, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300 RON, urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiției și pe Ș.G. la suma 4100 RON, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 100 RON, urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 752/P/2012 din data de 08 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, au fost trimiși în judecată inculpații:

- V.N., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen. și la art. art. 176 alin. (1) lit. c) și d) din C. pen., tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) din C. pen., și viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (faptele din data de 15 august 2012 - victimă M.Y.); omor calificat și deosebit de grav, în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

h) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit.

c) din C. pen., viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., și violare de domiciliu, în modalitatea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (faptele din noaptea de 05/06 august 2012 - victimă S.T.); omor calificat și deosebit de grav, în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

h) C. pen. și la art. art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen., viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit.

c) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (faptele comise în data de 01 martie 2012 - victimă A.A.); viol, în formă continuată, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., violare de domiciliu, în formă continuată, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și distrugere, în modalitatea normativă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (cu privire la faptele comise în perioada mai - iulie 2010 - victimă P.S.); viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (faptele din data de 25 februarie 2011 - victimă N.L.); viol, în modalitatea normativă prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit.

c) C. pen., și violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (faptele comise în data de 24 februarie 2012 - victimă S.M.); tâlhărie, în modalitatea normativă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit.

c) C. pen. și violare de domiciliu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (cu privire la faptele din noaptea de 28/29 aprilie 2012 - victimă M.E.M.); ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în modalitatea normativă prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., și loviri sau alte violențe, în modalitatea normativă prevăzută de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen. (cu privire la faptele din noaptea de 30/31 decembrie 2011 - victimă G.V.) și

- Ș.G., pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, în modalitatea normativă prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea normativă prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., și favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

S-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În perioada mai - iulie 2010 inculpatul V.N., în mod repetat, a pătruns fără drept, în locuința victimei P.S. (persoană în vârstă de 75 de ani, imobilizată la, pat, care locuia singură, într-o casă aflată într-o stare avansată de degradare) din localitatea Balotești, după care - prin exercitarea de violențe - a exercitat acte sexuale orale asupra acesteia.

Cu prilejul uneia dintre aceste pătrunderi fără drept, inculpatul a degradat o ușă de acces a locuinței victimei.

În noaptea de 25/26 februarie 2011, în jurul orei 23.00, inculpatul V.N. a pătruns fără drept, prin forțarea unei ferestre, în locuința victimei N.L. (persoană în vârstă de 77 ani, care locuia singură într-o casă) din localitatea Balotești, după care - prin exercitarea de violențe - a exercitat acte sexuale asupra victimei (cu prilejul examinării medico-legale s-au constatat leziuni atât la nivel vaginal, cât și la nivel anal).

În aceleași împrejurări inculpatul a deposedat-o pe victimă de o sumă de bani și de un telefon mobil, înainte de a părăsi locuința victimei, inculpatul V.N. a legat-o pe aceasta de mâini și de picioare, lipsind-o astfel de libertate pentru a o împiedica să anunțe vecinii sau organele de poliție cu privire la agresiunea a cărei victimă aceasta fusese.

Pentru a nu putea fi recunoscut de către victimă, după ce a pătruns în locuință și înainte de a ataca victima, inculpatul a oprit curentul electric din locuință, scoțând siguranțele de la tabloul electric.

În noaptea de 30/31 decembrie 2011, în timp ce se afla în incinta barului L. din localitatea Balotești, inculpatul V.N. a iscat un scandal, tulburând ordinea și liniștea publică; în aceste împrejurări inculpatul V.N. a exercitat violențe asupra părții vătămate G.V., pe care a lovit-o - în două rânduri - cu o sticlă în zona feței, ulterior lovindu-l și cu pumnul, cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

La data de 24 februarie 2012, în jurul orei 21.30, inculpatul V.N., prin forțarea unei uși de acces, a pătruns fără drept în locuința victimei S.M. (persoană în vârstă de 84 de ani, care locuia singură, la casă, în București, sectorul 1), după care - prin exercitarea de violențe - a întreținut acte sexuale cu victima.

În aceleași împrejurări, inculpatul a deposedat-o pe victimă de o sumă de bani și de mai multe bijuterii.

La data de 01 martie 2012, în jurul orei 20.30, inculpatul V.N., prin forțarea unei uși de acces, a pătruns fără drept în locuința victimei A.A. (persoană, în vârstă de 85 de ani, care suferea, de o deficiență locomotorie și care locuia singură, la casă, în București, sectorul 1), după care - prin exercitarea de violențe asupra acesteia - a întreținut acte sexuale cu victima (exercitând asupra acesteia acte sexuale orale și vaginale).

În aceleași împrejurări, inculpatul a deposedat-o pe victimă de o sumă de bani și de alimentele pe care le-a găsit în locuință.

Înainte de părăsi locuința victimei, inculpatul V.N. a imobilizat-o pe aceasta, legând-o de mâini și de picioare, pentru a o împiedica astfel să sesizeze vecinii sau organele de poliție cu privire la agresiune.

Pentru a nu putea fi recunoscut de către victimă, înainte de a pătrunde în locuință și de a ataca victima, inculpatul a oprit curentul electric din locuință, de la tabloul electric situat pe peretele exterior al acesteia.

Actele de violență exercitate asupra victimei în aceste împrejurări au fost de o deosebită gravitate. Astfel, din raportul medico-legal nr. A1/2048/2012 al Institutului Național de Medicină Legală "Prof. Dr. M.M." rezultă că victima a suferit numeroase și grave leziuni traumatice (constând în echimoze multiple, întinse, hematoame, plagă, excoriații, multiple fracturi costale, precum și leziuni vulvo-vaginale).

S-a stabilit medico-legal că aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur și comprimare între corpuri/planuri dure (comprimare cu genunchii pe toracele victimei); în ceea ce privește leziunile traumatice vaginale, s-a stabilit medico-legal că acestea au putut fi produse în contextul unui raport sexual brutal.

Totodată s-a stabilit că gravitatea leziunilor poate fi cuantificată prin 30 de zile de îngrijiri medicale și că acestea au pus în primejdie viața victimei; după agresiune victima a rămas spitalizată până la data de 14 aprilie 2012, când - ca urmare a agresiunii - a decedat.

La data de 29 aprilie 2012, în jurul orei 03.00, inculpatul V.N. a pătruns fără drept în locuința victimei M.E.M. (persoană în vârstă de 64 de ani, care locuia singură, la casă, în localitatea. Balotești), de unde a sustras un telefon mobil; pentru a-și asigura scăparea și pentru a păstra bunul sustras, inculpatul a exercitat violențe asupra victimei, pe care a lovit-o cu pumnii de mai multe ori, la nivelul feței.

În noaptea de 05/06 august 2012 inculpatul V.N. a pătruns fără drept, în locuința victimei S.T. (persoană în vârstă de 74 de ani, care locuia singură, într-o garsonieră, în localitatea Balotești), unde - prin exercitarea de violențe - a întreținut relații sexuale cu aceasta.

Apoi, inculpatul a ucis-o pe victimă, prin asfixiere mecanică, realizată prin comprimare cervicală (sugrumare) și toracală.

În seara de 15 august 2012, în zona de la limita localităților Balotești, Otopeni și Corbeanca, într-o zonă împădurită, în imediata apropiere a unui drum public (DN1), inculpatul V.N. a violat-o și ucis-o pe victima M.Y. (studentă japoneză, în vârstă de 20 de ani), cauza morții victimei fiind reprezentată de asfixia mecanică prin comprimare cervico-toracală.

Dintre bunurile pe care victima le-a avut asupra sa, inculpatul a luat banii, un telefon mobil A., o cameră foto C., un laptop S., și alte bunuri personale ale victimei.

În privința inculpatului Ș.G. s-a reținut că, în calitate de ofițer de poliție judiciară, aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a falsificat un înscris oficial (proces-verbal de consemnare a declarației părții vătămate P.S.), cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului și prin contrafacerea subscrierii (de la două rubrici, respectiv Martor asistent și Persoană audiată), după care a folosit acest înscris în vederea producerii unei consecințe juridice (darea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în cauza penală respectivă).

Inculpatul și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, atestând în mod necorespunzător adevărul, faptul că victima și-ar fi retras plângerea penală formulată, dând o încadrare juridică greșită faptelor sesizate care să permită aplicarea dispozițiilor privind retragerea plângerii, efectuând cercetări superficiale într-o cauză în care victima era o persoană într-o profundă stare de vulnerabilitate, întocmind un referat prin care a propus, în mod nelegal și netemeinic, a se dispune neînceperea urmăririi penale, neîndeplinind obligația legală de lua măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care amenință siguranța persoanelor în situațiile în care ia cunoștință direct ori când este sesizat despre acestea, prin acestea cauzând o lezare a intereselor legale ale victimei P.S. (interese legale ce au constat în tragerea la răspundere penală a persoanei care o agresase și o violase în mod repetat și eliminarea stării de pericol ca astfel de fapte să se repete).

În împrejurările de fapt mai sus descrise, fără o înțelegere prealabilă cu inculpatul V.N., Ș.G. a dat acestuia ajutor pentru a zădărnici urmărirea penală (și tragerea sa la răspundere penală pentru faptele comise).

Acuzațiile aduse inculpaților sunt susținute de următoarele mijloace de probă administrate cursul urmăririi penale: procese-verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice aferente; rapoarte de expertiză medico-legală (autopsii) împreună cu planșele fotografice aferente; declarații părți vătămate și martori; rapoarte de expertiză medico-legală (genetice); rapoarte de constatare tehnico-științifică traseologică; procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate în urma apelării numărului unic de urgență 112; declarații inculpați; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică pentru inculpatul V.N., alte înscrisuri.

În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, partea vătămată M.E.M., părțile civile L.I., S.M.,D.M. și martorii C.R.V., M.A., B.A.M., D.M., D.V., R.S., B.C., R.Ș., A.A., L.I., E.E., M.M., B.F., S.A., M.G.D., O.A.C., T.M., C.V., M.S., A.S., B.G., S.I., S.C., V.M., G.I., P.N. și C.P.C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

V.L., mama inculpatului V.N., nu a dorit să dea declarații în faza cercetării judecătorești, conform art. 80 C. proc. pen. aceasta nefiind obligată să depună ca martor.

Partea vătămată P.S. a fost citată la Centrul județean Ilfov de asistență medico-socială pentru bolnavi cronici unde se află internată, conform adresei nr. 299/04.12,2012 emisă de această instituție, partea vătămată nedorind să se prezinte la instanță, pe motiv că vrea să uite cele întâmplate, simțindu-se obosită psihic și evident traumatizată, refuzând orice colaborare atât cu angajații centrului, cât și cu autorități din afara instituției.

S-a renunțat, în temeiul art. 329 alin. (2) C. proc. pen., la audierea celorlalți martori din rechizitoriu.

În urma administrării celorlalte probe ascultarea acestora devenind inutilă soluționării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cursul celor două faze procesuale, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

I. În ceea ce privește faptele inculpatului V.N. din perioada mai - iulie 2010 (victimă P.S.), respectiv activitatea desfășurată de ofițerul de poliție Ș.G., cu prilejul instrumentării dosarului penal ce a avut ca obiect aceste infracțiuni a reținut că partea vătămată P.S., în vârstă de 75 de ani, locuia singură într-o casă bătrânească situată în Balotești, str. G., aflată într-un stadiu avansat de degradare, fără curent electric și alte utilități, fiind imobilizată la pat datorită unei afecțiuni a membrelor inferioare.

Singurele persoane care o îngrijeau din luna mai 2010, erau martorele S.A., T.M. și M.S., veneau zilnic la locuința părții vătămate, îi aduceau mâncare, îi schimbau scutecele de unică folosință și făceau curățenie în casă.

Spre sfârșitul lunii mai 2010, inculpatul V.N., care locuia la 100 de metri de casa părții vătămate, a pătruns, noaptea, în locuința acesteia, ușa de acces neavând un sistem de asigurare și prin violență, a întreținut acte sexuale orale cu victima P.S., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.

Deși S.A., T.M. și M.S. au observat urme de violență pe corpul victimei, inițial, au presupus că aceasta a căzut din pat, în condițiile în care P.S. nu le-a spus că a fost agresată.

Ulterior, în noaptea de 30 mai/01 iunie 2010, inculpatul V.N. a pătruns din nou în locuința părții vătămate P.S. și a întreținut, prin constrângere, relații sexuale orale cu aceasta.

În ziua de 01 iunie 2010, în jurul orelor 12.00, martorele T.M. și S.A. s-au deplasat la locuința părții vătămate și observând urmele evidente de violență pe care le prezenta P.S., inclusiv sânge la nivelul gurii, au anunțat organele de poliție. Astfel, S.A. a apelat numărul unic de urgență 112, comunicând faptul că partea vătămată are "urme de sânge pe față, e lovită la gură, pe pernă e numai sânge" respectiv că a mai găsit-o lovită într-o zi "dar atunci a spus că a căzut, acum spune că e bătută, se vedea că nu era căzută nici atunci", (proces-verbal de redare a convorbirii).

P.S. a fost transportată în aceeași zi, cu ambulanța, la Spitalul Clinic de Urgență București, diagnosticul la internare fiind "contuzie șold drept de vechime neprecizată; contuzie genunchi drept, în fișa de examinare de la Compartimentul Gardă Radiologie făcându-se mențiune în sensul că victima a declarat că a fost agresată. În fișa de solicitare a Serviciului de Ambulanță s-au făcut următoarele mențiuni: "pacientă în vârstă de 74 de ani, conștientă, necooperantă, prezintă suspiciune de fractură col femural veche și agresiune (doi dinți scoși).

Martora T.M. a confirmat că, într-una din zile, când a schimbat-o de scutece pe partea vătămată, i-a găsit doi dinți în pat.

Deși existau suficiente elemente care atestau faptul că partea vătămată fusese agresată în noaptea de 30 mai/01 iunie 2010, organele de poliție care s-au deplasat la fața locului au întocmit doar o lucrare "diversă". Mai mult, unul dintre polițiști, agentul S.I., audiat ca martor de instanță, a afirmat că S.A. și T.M. i-ar fi spus că, în realitate, au apelat serviciul de urgență întrucât doreau ca partea vătămată să fie internată la un azil, polițistul atenționându-le că vor fi sancționate contravențional.

Aceste susțineri au fost infirmate însă de martorele S.A., M.S. și T.M., instanța de fond apreciind ca fiind dificil de acceptat din punct de vedere logic o astfel de ipoteză, având în vedere contextul de ansamblu al faptelor și succesiunea evenimentelor după această dată.

În zilele următoare, martorele au montat un lacăt la ușa de acces în locuința părții vătămate, pentru a asigura o minimă protecție a acesteia.

Cu toate acestea, în noaptea de 12/13 iunie 2010, inculpatul V.N. a pătruns din nou în locuință, pe o fereastră, prin îndepărtarea plasei de insecte și prin violență, a întreținut acte sexuale orale cu partea vătămată P.S., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.

În ziua de 13 iunie 2010, în jurul orelor 10.00, P.S. a fost găsită de martora M.S. prezentând evidente urme de violență, inclusiv sânge la nivelul feței, apelând serviciul de urgență 112, solicitând intervenția organelor de poliție.

Astfel, martora a anunțat că este a treia oară când cineva intră peste partea vătămată, fiind relevant următorul pasaj din procesul-verbal de redare a convorbirii: "O bate, o bate, e cu sânge la gură pe acolo. De ce nu se ia probe odată? Am două rânduri de probe până acum. I-a dat dinții afară".

Nici de această dată organele de poliție care s-au deplasat la fața locului nu au luat minime măsuri pentru a asigura obținerea vreunei probe, atașând această sesizare la lucrarea "diversă" întocmită la data de 01 iunie 2010.

Pe fondul pasivității manifestate de autorități în rezolvarea acestui caz, inculpatul V.N. a profitat în continuare de vulnerabilitatea părții vătămate și în noaptea de 19/20 iulie 2010 a pătruns din nou în locuința acesteia, spărgând geamul de la ușa de acces, violând-o în aceeași modalitate ca și în nopțile precedente. Victima a fost găsită de martorele S.A. și T.M., la data de 20 iunie 2010, în jurul orei 17.00, prezentând evidente urme de violență, inclusiv sânge la nivelul feței, acestea sesizând din nou organele de poliție prin serviciul de urgență 112.

P.S. a relatat polițiștilor sosiți la fața locului că: "În noaptea de 19/20 iulie 2010, nu pot preciza, cu exactitate ora datorită faptului că nu este curent pe stradă și nici eu nu am curent, am auzit un zgomot afară; (agresorul) ulterior a intrat în casă prin spargerea geamului de la camera în care sunt imobilizată la pat. A intrat în cameră, a venit în pat lângă mine, m-a lovit peste față și peste piept, iar după aceea, m-a supus fără voia mea la diferite acte sexuale.

În acest timp s-a auzit un zgomot afară, iar cel care a abuzat de mine s-a speriat și a fugit.

Eu am rămas în continuare în pat, până în jurul orei 17.00, când au venit cele două femei, respectiv T.M. și S.A., care au grijă, de mine și îmi dau de mâncare și mă schimbă.

După ce au venit cele două femei, le-am spus cele întâmplate, acestea au sunat la poliție." Susținerile părții vătămate fiind consemnate într-un proces-verbal de către agentul S.C., în prezența martorei T.M.

În continuare, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul V.N. dintr-un grup de fotografii care i-au fost prezentate de organele judiciare, ca fiind persoana care a violat-o în noaptea de 19/20 iulie 2010.

Cu acest prilej, partea vătămată a luat o nuia de lângă pat, cu care a gesticulat, polițistul S.I., care a participat la cercetări, declarând în fața instanței că a înțeles de la victima P.S. că a fost lovită de V.N.

Martorul S.I. a mai relatat că geamul de la ușa de acces în locuința părții vătămate era spart, observând că P.S. prezenta urme noi de violență la nivelul mâinilor și al toracelui.

S-a format astfel un dosar penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea sub nr. 4253/P/2010, în cauză fiind desemnat să continue cercetările, sub aspectul infracțiunilor de viol, distrugere și violare de domiciliu, inculpatul Ș.G., comisar în cadrul Poliției orașului Otopeni (la acea dată făcând parte din structurile poliției judiciare).

Deși probele obținute până la acel moment relevau săvârșirea față de P.S. a acestor infracțiuni, inculpatul Ș.G. a întocmit în fals un proces-verbal, atestând o împrejurare necorespunzătoare adevărului și anume că, în prezența sa și a martorului B.F., partea vătămată ar fi declarat verbal că nu a fost violată și că își retrage plângerea formulată împotriva numitului V.N.

Totodată, inculpatul Ș.G. a semnat acest proces-verbal în trei locuri, respectiv la rubrica "organ de poliție" (unde a executat propria semnătură), precum și la rubricile "martor asistent" și "persoana audiată" (executând semnături din fantezie).

Astfel, conform raportului de constatare tehnico-științifică criminalistică grafoscopică nr. 129.056 din data de 04 octombrie 2012, întocmit de Institutul Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, semnătura de la rubrica "Martor asistent" nu a fost executată de către martorul B.F., semnătura de la rubrica "Persoana audiată" nu a fost executată de către victima P.S., semnăturile de la rubricile "Martor asistent" și "Persoana audiată" au fost probabil executate de aceeași persoană care a executat semnătura de la rubrica "Organ de poliție, iar mențiunile de completare ale procesului-verbal și semnătura de la rubrica "Organ de poliție" au fost executate de către inculpatul Ș.G.

Folosindu-se de acest înscris fals, inculpatul Ș.G. a întocmit un referat în care a propus neînceperea urmăririi penale față de V.N. sub aspectul infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., pe motiv că victima P.S. și-ar fi retras plângerea penală prealabilă. Nu s-au făcut însă mențiuni cu privire la infracțiunea de viol, totodată inculpatul Ș.G. omițând să rețină la infracțiunea de violare de domiciliu, comisă pe timp de noapte, și agravanta prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., pentru care acțiunea penală se exercită din oficiu, astfel că, pentru această faptă nu era posibilă o soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Mai mult, s-a reținut ca pertinentă concluzia procurorului care a întocmit rechizitoriul, că datorită traumelor fizice și psihice, precum și a stării profunde de vulnerabilitate în care se afla victima P.S. (imobilizată la pat, locuind singură într-o casă izolată, în care se putea pătrunde cu ușurință), a existat o imposibilitate de natură subiectivă, dar pe deplin justificată ca partea vătămată să-și exercite dreptul procesual de a formula plângere penală prealabilă pentru infracțiunile de viol și distrugere, situație în care principiul disponibilității în procesul penal (care constituie o excepție de la cel al oficialității) este înlocuit de principiul oficialității (principiu care constituie dreptul comun în materia sesizării organelor de urmărire penală), statul fiind acela care este chemat să apere interesele victimelor atunci când acestea nu și le pot promova.

Propunerea făcută de către inculpatul Ș.G. a fost însușită întocmai de procuror, care prin rezoluția nr. 4253/P/2010 din data de 02 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus, neînceperea urmăririi penale față de V.N.

La data de 09 august 2012 organele de poliție din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov s-au sesizat însă din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de viol asupra victimei P.S.; această sesizare din oficiu s-a făcut în împrejurările în care, în noaptea de 05/06 august 2012 fusese ucisă victima S.T., iar inculpatul V.N. era principalul suspect.

Prin rezoluția nr. 1914/C/2012 din data 13 septembrie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus infirmarea rezoluției nr. 4253/P/2010 din data de 02 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și preluarea Dosarului nr. 4253/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale.

La data de 08 august 2012, P.S. a fost din nou audiată în cauză, de această dată cu privire la toate faptele comise asupra sa. Astfel, partea vătămată a relatat că"nu poate preciza data exactă, dar de mai multe ori, peste ea la locuința din comuna Balotești, unde locuia, a venit un bărbat «țigan» care știe că este nepotul lui «P.» (soră a numitei V.L., mama inculpatului V.N.), tot din Balotești.

Acesta a agresat-o fizic și sexual, despre acest lucru a povestit lui A. (victima face referire la martora S.A.), care o îngrijea, cât a fost acasă.

Acel bărbat venea noaptea peste ea în locuință și intra pe geam și știe că acesta stătea într-o cameră făcută pe un teren în spatele blocului de garsoniere unde locuise el. Știe că acesta stătea împreună cu mama, pe care nu știe cum o cheamă. Ar putea să îl recunoască, pe acel bărbat, dacă l-ar revedea" (procesul-verbal de consemnare a declarației).

La data de 09 august 2012, P.S. l-a recunoscut din nou pe inculpatul V.N. din planșa fotografică, ca fiind persoana care a violat-o, în mod repetat, în perioada mai - iulie 2010.

Cu acest prilej, P.S. a declarat că "a văzut fața acestui bărbat pentru că era noapte și era lumină în camera ei de la lună; de asemenea, știe că acesta, locuiește într-o cameră pe care și-a făcut-o în spatele blocurilor de garsoniere de la "Filatura", din comuna Balotești și știe că mama lui este sora lui «P.», tot din comuna Balotești." (procesul-verbal de recunoaștere din planșa fotografică).

Deși inculpatul V.N. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, prima instanță a reținut că declarațiile acestuia sunt în mod evident infirmate de probatoriul administrat în cauză, relevante fiind procesele-verbale de consemnare a declarațiilor părții vătămate P.S., procesele-verbale de recunoaștere din planșele fotografice și planșele fotografice aferente, declarațiile martorelor S.A., T.M. și M.S., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate în urma apelării numărului unic de urgență 112.

Cu privire la apărarea inculpatului Ș.G., instanța de fond a reținut că, în prima declarație dată după începerea urmăririi penale, inculpatul a susținut că a discutat cu P.S. o singură dată, prilej cu care a încheiat un proces-verbal, la această activitate participând și martorul B.F. care, în mod cert, a semnat acest proces-verbal. Tot inculpatul a mai declarat că a scris procesul-verbal în locuința părții vătămate, în care a consemnat susținerile acesteia, după care P.S. a semnat la rubrica"persoană audiată".

După ce a luat cunoștință de raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică grafoscopică, inculpatul Ș.G. a revenit asupra declarației inițiale, susținând că, după întocmirea procesului-verbal în condițiile anterior menționate, a vărsat pe acesta, la birou, o ceașcă de cafea, astfel că a refăcut acest înscris, pe care l-a semnat și martorul B.F., întrucât acesta se afla în ziua respectivă la sediul Poliției orașului Otopeni.

Acesta a mai relatat că a semnat procesul-verbal în locul părții vătămate, imitându-i semnătura, deoarece a considerat că aceasta își exprimase deja voința, în sensul retragerii plângerii, inculpatul considerând astfel că era inutil să se mai deplaseze la domiciliul părții vătămate, având în vedere și faptul că în locuința acesteia, mirosea urât, poziție pe care și-a menținut-o și în faza cercetării judecătorești.

Instanța de fond a reținut că mijloacele de probă administrate dovedesc caracterul nereal al acestor declarații.

Astfel, martorul B.F. a susținut, în prima declarație din 21 septembrie 2012, că nu își amintește ca în anul 2010 să fi participat la activitatea descrisă în procesul-verbal întocmit de Ș.G., că semnătura de la rubrica "martor asistent" este diferită de a sa, precum și faptul că niciodată nu a semnat un proces-verbal în calitate de martor asistent, pentru o activitate la care să nu fi participat. Martorul a precizat că i-au fost prezentate fotografii unde locuia, imobilizată la pat, P.S., însă nu a fost niciodată la acel imobil.

Această declarație se coroborează cu raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică grafoscopică din data de 04 octombrie 2012, întocmit de Institutul Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, din care rezultă că semnătura de la rubrica "Martor asistent" nu a fost executată de către martorul B.F. Ulterior, martorul a revenit asupra acestei declarații, menționând că i-a însoțit pe inculpatul Ș.G. și pe colega acestuia, O.A.C. (agent de poliție), la locuința părții vătămate P.S., însă nu își amintește aspectele cu privire la care a fost audiată partea vătămată, precizând că nu a semnat vreun proces-verbal întocmit de inculpat cu această ocazie, fiind totuși posibil să-l semneze la sediul Poliției Otopeni. Având în vedere că martorul B.F. este legitimat ca polițist voluntar, participând la acțiuni polițienești, fiind astfel posesor al unei minime capacități intelectuale și de rațiune, instanța nu a primit explicația martorului din cadrul cercetării judecătorești, potrivit căreia prima declarație ar fi fost influențată de faptul că polițiștii i-au pus întrebări legate de un viol, înlăturând aceste depoziții ca fiind nesincere.

Chiar și în situația în care s-ar accepta că inculpatul Ș.G. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, din declarațiile martorei O.A.C. rezultă faptul că partea vătămată nu și-a manifestat expres voința de a retrage plângerea penală, așa cum inculpatul a consemnat în cuprinsul procesului-verbal.

Judecătorul fondului a mai învederat că, datorită traumelor fizice și psihice, precum și a stării profunde de vulnerabilitate în care se afla victima P.S., a existat o imposibilitate, pe deplin justificată, ca partea vătămată să-și exercite dreptul procesual de a formula plângere penală prealabilă pentru infracțiunile de viol și distrugere, situație în care devine aplicabil principiul oficialității și în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă, astfel că polițistul Ș.G. era obligat să ia toate măsurile necesare pentru a apăra interesele părții vătămate.

Acesta este și motivul pentru care partea vătămată a refuzat, după ultima agresiune, să se deplaseze la SML Ilfov, reticența acesteia manifestată pe parcursul procesului penal explicându-se și prin faptul că, în cazul agresiunilor sexuale, de regulă, victima evită să rememoreze abuzurile la care a fost supusă de agresor.

În acest sens, a fost avută în vedere fișa psihologică a părții vătămate în care se menționează următoarele: "bună evocare a datelor conservate (...) reticență, suspiciozitate, refuzul de a oferi date semnificative despre sfera personală (...) comportament exploziv față de partea masculină", trăsături psihice care explică pe deplin atitudinea victimei, care - deși își amintește evenimentele traumatice - evită să le relateze altor persoane.

Din această perspectivă, faptul că actul de sesizare cu privire la infracțiunile comise împotriva părții vătămate P.S. ar fi un proces-verbal de consemnare a denunțului martorei T.M., nu afectează conținutul constitutiv al infracțiunilor comise de inculpatul Ș.G.

De asemenea, P.S. a menționat, la data de 04 octombrie 2012, că din moment ce a formulat plângerea, este evident că nu și-a retras-o, în același timp fiind nemulțumită de atitudinea organelor de cercetare, considerând că acestea l-au favorizat și îl favorizează pe agresor.

Inculpatul Ș.G. a mai susținut că nu există probe care să dovedească existența infracțiunilor comise de inculpatul V.N. cu privire la partea vătămată P.S. și că o parte din actele întocmite de organele de cercetare penală sunt viciate. Astfel, a considerat că declarațiile martorelor S.A., T.M. și M.S. sunt contradictorii, iar la dosar nu există nici un înscris medical care să confirme existența unor vătămări corporale suferite de partea vătămată.

S-a apreciat de către instanță că unele diferențe dintre depozițiile martorelor S.A., T.M. și M.S., obținute în cursul judecății și cele date în faza urmăririi penale, sunt explicabile, având în vedere emotivitatea sporită a martorelor și perioada lungă scursă de la momentul perceptiv al mărturiilor, până la cel al reproducerii lor în fața instanței, acestea neavând însă consecințe asupra probării faptului principal, în urma filtrării din toate depozițiile a aspectelor importante, decisive, referitoare la circumstanțele esențiale în care au fost comise infracțiunile, coroborate cu celelalte mijloace de probă mai sus expuse, instanța nu poate accepta ipoteza avansată de inculpat și anume că faptele nu au existat în realitate, ci ar reprezenta doar o ficțiune, pusă la cale de către martore, pentru ca P.S. să poată fi internată într-un centru de specialitate.

Prin urmare, împrejurarea că T.M. a declarat în faza cercetării judecătorești că nu își aduce aminte dacă P.S. a recunoscut vreo persoană din fotografiile prezentate de polițiști, nu poate afecta, în opinia instanței, credibilitatea martorei, din celelalte probe (declarațiile martorilor V.M.V. și B.O.) rezultând că martora T.M. a asistat la recunoașterea după fotografie a inculpatului V.N., semnând procesul-verbal în calitate de martor asistent, cum de altfel martora a și declarat în cursul urmăririi penale.

Susținerea inculpatului potrivit căreia, în cazul infracțiunilor săvârșite prin violență, în care obiectul material îl reprezintă corpul persoanei asupra căruia se exercita acțiunile vătămătoare, existența unui certificat medico-legal reprezintă o condiție sine qua non pentru dovedirea infracțiunilor, nu a fost acceptată, câtă vreme, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., ca și celelalte mijloace de probă, actele medico-legale nu au valoare mai dinainte stabilită, având aceeași putere de dovadă.

Or, probele administrate în cauză sunt suficiente și conduc indubitabil la concluzia că partea vătămată P.S. a prezentat evidente urme de violență, inclusiv sânge la nivelul feței, ca urmare a abuzurilor sexuale la care a fost supusă de către inculpatul V.N.

Interpretarea inculpatului Ș.G. potrivit căreia procesul-verbal din data de 20 iulie 2010, întocmit de agentul de poliție S.C., nu conține declarația părții vătămate ci consemnări ale spuselor martorei T.M. și reprezentarea acesteia în legătură cu presupusele evenimente din noaptea respectivă, este eronată. Din declarația martorului SC rezultă că, într-adevăr, audierea părții vătămate a fost dificilă, aceasta comunicând mai mult cu martora T.M., însă martorul a precizat că a consemnat în procesul-verbal cea ce a relatat P.S.

Mai mult, partea vătămată P.S. a menționat aceleași aspecte și în datele de 08 și 09 august 2012, când a fost din nou audiată în cauză, în urma filtrării aspectelor importante din aceste declarații, instanța reținând că, în ciuda condițiilor de vizibilitate nefavorabile (infracțiunile au fost comise în timpul nopții), partea vătămată a reținut fizionomia agresorului, recunoscându-l pe inculpatul V.N. ca fiind autorul faptelor.

Această concluzie este susținută și de modul de operare asemănător folosit de V.N. în comiterea celorlalte infracțiuni (cu excepția celei săvârșite în noaptea de 30/31 decembrie 2011), acesta vizând persoane de sex feminin, aflate în dificultate, majoritatea, având vârste înaintate, mobilul primar al faptelor fiind de natură sexuală, remarcându-se, în timp, de la o agresiune la alta, o creștere constantă a violenței cu care inculpatul V.N. a acționat, culminând, în anul 2012, cu uciderea a 3 victime.

Prin urmare, este evident caracterul neîntemeiat al susținerilor inculpatului Ș.G. potrivit cărora procesul-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 09 august 2012 ar conține informații îndoielnice, întrucât lumina lunii era slabă în data de 19/20 iulie 2010, sau că vegetația crescută de circa 2 metri din curtea imobilului în care locuia P.S. ar fi permis cu greu pătrunderea luminii lunii în casa părții vătămate.

Raportat la toate aceste probatorii a reținut că faptele inculpatului V.N. - constând în aceea că, în perioada mai - iulie 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate P.S. și a exercitat asupra acesteia acte sexuale orale, folosind forța fizică și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, în formă continuată, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de violare de domiciliu, în formă continuată, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat - constând în aceea că, în noaptea de 19/20 iulie 2010, a degradat ușa de acces în locuința victimei P.S. - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, în modalitatea normativă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

Cu privire la inculpatul Ș.G. a reținut că faptele acestuia - constând în aceea că, în calitate de ofițer de poliție judiciară, a falsificat un înscris oficial (proces-verbal de consemnare a declarației unei părți într-o cauză penală), cu prilejul întocmirii acestuia, atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, contrafăcând subscrierea de la rubricile "Martor asistent" și "Persoana audiată", după care a folosit acest înscris în vederea producerii unei consecințe juridice (darea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale într-o cauză penală), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în împrejurările descrise mai sus, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând o lezare a intereselor legale ale părții vătămate P.S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Chiar dacă între cei doi inculpați nu a existat o înțelegere prealabilă, a reținut că inculpatul Ș.G. a prevăzut că va zădărnici urmărirea penală a inculpatului V.N., acceptând că prin aceasta creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

II. Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V.N. la data de 25 februarie 2011, prima instanță a reținut că cea de-a doua victimă a inculpatului, N.L., în vârstă de 77 de ani, locuia singură, într-o casă la curte, situată în Balotești, pe strada Ț.

În noaptea de 25/26 februarie 2011, în jurul orei 23.00, V.N. a pătruns în locuința părții vătămate, înarmat cu un cuțit, prin forțarea unei ferestre, după care a oprit curentul electric, îndepărtând siguranțele de la tabloul aflat în bucătărie.

Auzind zgomote, N.L. a luat o lanternă și s-a îndreptat spre cămara locuinței, moment în care a fost atacată de inculpat, acesta smulgându-i lanterna din mână și punându-i cuțitul la gât, amenințând-o că o va ucide dacă nu îi va da banii.

Cei doi au mers în dormitorul locuinței, unde sub amenințare partea vătămată i-a remis inculpatului V.N. suma de 400 de RON. În continuare, inculpatul a dus-o pe N.L. într-o încăpere alăturată, a trântit-o pe pat, continuând să o amenințe cu cuțitul și prin exercitarea de violențe, a întreținut acte sexuale cu victima, atât vaginale, cât și anale.

Ulterior, inculpatul V.N. a legat partea vătămată de mâini și de picioare, a luat telefonul mobil și lanterna ce aparțineau victimei, după care a părăsit locuința, bunuri pe care le-a abandonat pe câmpul din spatele casei (lanterna) iar telefonul pe strada U. din Balotești, unde a fost găsit de către martora M.L.

De frică, partea vătămată N.L. a rămas imobilizată până când afară s-a făcut lumină, după care a reușit să se elibereze, alertând-o pe vecina sa, martora G.N. Victima a fost examinată din punct de vedere medico-legal la data de 26 februarie 2011, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/91/2011 al Serviciului de Medicină Legală Ilfov rezultând că N.L. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin comprimare (posibil cu mâna) la nivelul regiunii bucale, cât și prin lovire cu corp dur, pot data din 25 februarie 2011 și au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

S-a mai concluzionat că, leziunile prezentate de victimă la nivelul regiunii vulvo-vaginale, precum și cele de la nivelul anusului pot atesta un act sexual pe cale vaginală și anală la data de 25 februarie 2011.

Deși partea vătămată N.L. a declarat că nu poate recunoaște agresorul, deoarece nu i-a văzut fața, instanța de fond a reținut că inculpatul V.N. este autorul infracțiunilor, elocvente în acest sens fiind concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică din care rezultă că profilul genetic al inculpatului V.N. a fost pus în evidență în două dintre urmele ridicate de pe perechea de chiloți pe care victima N.L. a purtat-o la momentul comiterii infracțiunilor.

Cu prilejul cercetării efectuate la fața locului, de sub patul din camera nr. 1 a fost ridicată o pereche chilot culoare neagră despre care victima a arătat că i-a scos de pe ea, întrucât la un moment dat a simțit că s-a udat.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică din data de 09 august 2011 al Institutului Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, în urma pretestărilor efectuate, s-a pus în evidență prezența urmelor de spermă în trei dintre urmele recoltate de pe perechea de chiloți ai victimei, respectiv în urmele notate în raport - recoltată din zona perineală - ambele recoltate din zona vaginală; în urma analizei marker-ilor heterozomali, la nivelul a două dintre aceste urme - cele notate în raport - a fost pus în evidență un haplotip parțial și nereproductibil.

În vederea efectuării acestui raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică organele de poliție au pus la dispoziția specialiștilor criminaliști probe de referință de la mai multe persoane considerate suspecte, nu însă și de la inculpatul V.N., astfel că nu au putut fi efectuate comparări între profilurile genetice puse în evidență în cadrul constatării tehnico-științifice și caracterele genetice ale inculpatului.

Mai mult, organele de poliție au dispus în cauză efectuarea unei noi constatări tehnico-științifice biocriminalistice genetice (raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică din data de 16 august 2011 al Institutului Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române), punând la dispoziția specialiștilor criminaliști urme biologice de la o altă persoană considerată suspectă, însă, din nou, nu și de la inculpatul V.N.

Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică din data de 16 octombrie 2012 al Institutului Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române rezultă faptul că haplotip-urile parțiale ale ADN-ului extras din microurme conțin alele identice cu cele ale inculpatului, ceea ce semnifică faptul că inculpatul V.N. (sau o persoană de sex masculin înrudită pe linie paternă cu acesta (ipoteză teoretică care nu este susținută, de nici un element al materialului probator administrat în cauză) este creator al acestor microurme.

Un alt aspect relevant constă în faptul că zona în care locuiește partea vătămată N.L. era frecventată de inculpatul V.N., acesta având rude ce locuiesc pe aceeași stradă, în imediata apropiere a imobilului părții vătămate.

Astfel, martorii N.D. (mătușă a inculpatului V.N.), N.C., zis E., și S.G., zis M. (ambii veri ai inculpatului) locuiesc în imobilul situat în Balotești, pe strada Ț. (la circa 30 de metri de casa victimei N.L.). De asemenea, D.M., zisă R. (mătușă a inculpatului V.N.) locuiește în fapt pe strada Ț. (la circa 50 de metri de casa victimei N.L.).

Chiar dacă N.L. nu a văzut fața inculpatului, aceasta a susținut că agresorul era puțin mai înalt decât ea și avea o voce răgușită. Instanța a reținut că statura agresorului (puțin mai înalt decât victima, în condițiile în care aceasta are înălțimea de 1,57 m, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală) este conformă celei a inculpatului V.N., acesta având înălțimea de 1,63 m, așa cum rezultă din fișa de implementare în sistemul I.

De asemenea, particularitățile vocii agresorului, descrise de N.L., au fost remarcate și de către o altă victimă a inculpatului V.N., respectiv S.M.

Prin urmare, judecătorul fondului a reținut că, din coroborarea acestor mijloace de probă, mai sus expuse, rezultă fără echivoc că, la data de 25 februarie 2011, în jurul orei 23.00, inculpatul V.N. a pătruns în locuința părții vătămate N.L., înarmat cu un cuțit și prin constrângere, a exercitat asupra acesteia acte sexuale vaginale și anale, respectiv a deposedat-o prin violență și amenințare de o sumă de bani și de un telefon mobil, după care a legat-o pe victimă de mâini și de picioare, împiedicându-i astfel libertatea de mișcare și supunând-o totodată la suferințe fizice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen. și libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

Mijloacele de probă administrate la cererea inculpatului V.N. nu au oferit informații care să contureze o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță, declarațiile inculpatului și ale mamei sale - V.L., în sensul că cei doi și-ar fi petrecut noaptea de 25/26 februarie 2011 la locuința martorei N.D., fiind infirmate de depozițiile martorilor N.C. și N.D., care locuiesc în apropiere de locuința părții vătămate și care au relatat că, în seara zilei de 25 februarie 2011, au fost vizitați de V.N. și V.L., însă aceștia au plecat cel mai târziu în jurul orelor 22.00.

Cu privire la faptele din noaptea de 30/31 decembrie 2011 privind pe parte vătămată G.V., s-a reținut că, în incinta localului "L." din localitatea Balotești, între partea vătămată și V.N. a avut loc un conflict verbal, provocat de acesta din urmă, pe fondul căruia inculpatul a aplicat părții vătămate, cu o sticlă, două lovituri la nivelul capului.

În restaurant se aflau aproximativ 40 de persoane, o parte dintre acestea intervenind și reușind să aplaneze pe moment altercația. După plecarea lui G.V. din local, acesta a urmat de inculpatul V.N. care l-a lovit din nou cu pumnul în față.

Prin comportamentul său foarte agresiv, manifestat în public, inculpatul a cauzat persoanelor prezente o profundă stare de teamă și insecuritate, mai multe dintre acestea apelând numărul unic de urgență 112, solicitând intervenția organelor de poliție.

Partea vătămată G.V. a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Universitar de Urgență E. București, în urma agresiunii suferind leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, potrivit mențiunilor din certificatul medico-legal din 04 ianuarie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Ilfov.

Inculpatul V.N. a recunoscut că a lovit partea vătămată cu o sticlă și cu pumnul, respectiv că s-a produs scandal, persoanele prezente părăsind localul, precizând însă că G.V. a pornit conflictul.

Instanța de fond a apreciat prima parte a declarației ca fiind reală și care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate (plângerile și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de vizualizare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, certificatul medico-legal din 04 ianuarie 2012, procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în urma apelării numărului unic de urgență 112, declarațiile martorilor V.F., I.E.B., U.G.R., A.C., B.M.L.) și a înlăturat susținerea inculpatului potrivit căreia conflictul a fost generat de partea vătămată G.V., probele anterior menționate excluzând această variantă, rezultând fără echivoc că partea vătămată a avut o atitudine defensivă, doar împingându-l ușor pe inculpat, având în vedere comportamentul agresiv și provocator al acestuia din urmă.

A reținut că, fapta inculpatului V.N. - constând în aceea că, în noaptea de 30/31 decembrie 2012, într-un local public, a săvârșit acte de violență, cauzând persoanelor prezente o profundă stare de teamă și insecuritate și aducând atingere bunelor moravuri - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în modalitatea normativă prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Totodată, fapta aceluiași inculpat, care în împrejurările de fapt mai sus descrise, a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată G.V., cauzându-i leziuni care au necesitat un număr de 7 - 8 zile de îngriji medicale pentru vindecare - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, în modalitatea normativă prevăzută de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen.

În privința acestei din urmă infracțiuni, a reținut că partea vătămată G.V. a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului V.N. la data de 31 decembrie 2012, iar la data de 12 septembrie 2012, numita G.S.V., soția părții vătămate, a declarat că retrage plângerea penală prealabilă formulată de acesta, în baza procurii autentificate pe care o are de la soțul său. Având în vedere că încetarea procesului penal poate fi dispusă numai atunci când manifestarea de voință a părții vătămate de a-și retrage plângerea este exprimată personal sau prin persoane cu mandat special, iar procura pe care G.S.V. a prezentat-o în fața instanței, nu conține vreo prevedere în sensul că ar fi împuternicită să retragă plângerea penală prealabilă, declarația acesteia nu poate produce efecte juridice.

Referitor la faptele din data de 24 februarie 2012 în legătură cu parte vătămată S.M., a reținut că acesta din urmă era în vârstă de 84 de ani și locuia singură, într-o casă la curte, situată în București, sectorul 1, pe strada C.

În seara zilei de 24 februarie 2012, în jurul orei 21.30, prin forțarea unei uși de acces, inculpatul V.N. a pătruns în acest imobil; partea vătămată auzind zgomote în holul locuinței, s-a îndreptat către această încăpere și în momentul când a deschis ușa către hol, inculpatul s-a repezit asupra acesteia, acoperindu-i fața cu un materialul textil pe care îl avea asupra sa.

Apoi inculpatul a aruncat victima în pat și i-a tras pantalonii, dresul și chiloții până în dreptul genunchilor, după care, prin constrângere, a început să întrețină un raport sexual vaginal cu aceasta; victima, de frică, a urinat, moment în care inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual anal cu aceasta, fără a reuși însă. După agresarea sexuală a părții vătămate, prin exercitarea de amenințări (inclusiv cu moartea), inculpatul a deposedat-o de suma de 740 de RON și de bijuteriile pe care aceasta le purta (inelul de pe mâna dreaptă și cerceii din urechi).

În continuare, inculpatul a aruncat-o din nou pe victimă în pat, cu fața în jos și s-a aruncat peste aceasta, presând-o cu mâinile pe cap și cu genunchii pe spate, timp de câteva minute, iar în momentul în care a simțit că aceasta nu mai poate respira, a fugit din locuință. După plecarea inculpatului, S.M. a rămas întinsă în pat cu fața în jos, până în jurul orei 23.00, a doua zi povestind cele întâmplate martorei C.P.C., care a sesizat organele de poliție.

Partea vătămată a fost examinată medico-legal la data de 25 februarie 2012, iar din concluziile raportului de expertiză nr. A1/1799/2012 al Institutului Național de Medicină Legală "M.M." rezultă că S.M. a prezentat leziuni traumatice la nivelul regiunii himenale, care s-au putut produce în condițiile unei agresiuni sexuale din data de 24 februarie 2012.

Deși partea vătămată S.M. a declarat că nu poate recunoaște agresorul, deoarece nu i-a văzut fața, instanța a constatat că autorul infracțiunilor este inculpatul V.N., elocvent în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică (genetică) din data de 04 septembrie 2012 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică, din care rezultă că profilul genetic al inculpatului a fost pus în evidență în urmele biologice ridicate de pe perechea de chiloți purtată de partea vătămată la momentul agresiunii și care a fost ridicată de la aceasta la data de 25 februarie 2012 (ziua imediat următoare agresiunii).

Astfel, de pe perechea de chiloți pe care a purtat-o victima la momentul agresiunii au fost prelevate, în vederea examinărilor genetice, două urme, prima urmă a fost prelevată din zona "genitală" a obiectului de îmbrăcăminte, din porțiunea unde - macroscopic - s-au observat urme de culoare gălbuie în amestec cu urme de materie de culoare brun-roșcată și cea de-a doua urmă a fost prelevată din zona posterioară a obiectului de îmbrăcăminte, din porțiunea unde - în urma examinării cu instrumentul Polylight cu lumină ultravioletă - s-au observat pete ce prezintă fluorescentă.

În urma examinării la microscop, în cazul ambelor urme au fost evidențiate capete de spermatozoizi; în urma analizei fracției spermatice a primei urme, s-a pus în evidență un amestec de profiluri genetice provenind de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, "al unei persoane de sex feminin " este, de fapt, profilul genetic la victimei S.M.; de altfel, același profil genetic a fost pus în evidență și în fracția epitelială a acestei urme, în cea de-a doua urmă ridicată de pe perechea de chiloți, precum și în urmele prelevate - cu prilejul cercetării la fața locului - de pe telecomanda din locuința victimei; în raport nu s-a menționat că acest profil genetic aparține victimei din cauza faptului că organele de poliție care au dispus efectuarea constatării tehnico-științifice nu au procedat la ridicarea de probe biologice de referință și de la victimă);

Potrivit calculelor biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 398.406.374.501 (398 de miliarde) de ori mai multe șanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 398.406.374.501 (aproape 400 de miliarde) de indivizi neînrudiți genetic; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urma (incluzând spermă) prelevată de pe perechea de chiloți a victimei (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde).

După analiza celei de-a doua urme, s-a pus în evidență prezența spermei și a celulelor epiteliale, punându-se în evidență un amestec de profiluri genetice provenind de la minimum două persoane, respectiv, profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, este, așa cum s-a arătat mai sus, profilul genetic la victimei S.M.).

Din calculele biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 129.785.853.341 (129 de miliarde) de ori mai multe șanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 229.785.853.341 (aproape 130 de miliarde) de indivizi neînrudiți genetic; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urma (incluzând spermă) prelevată de pe perechea de chiloți a victimei (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde).

Un alt aspect relevant constatat a fost faptul că zona în care locuiește partea vătămată S.M. (cartierul Bucureștii Noi) era frecventată de inculpatul V.N., acesta obișnuind să meargă la unchiul său, V.I., zis M., care locuiește la o distanță de aproximativ 900 de metri de casa părții vătămate.

În cursul lunii februarie, inculpatul a mai fost văzut în zona respectivă și de către de martorii P.M.D. și B.M.; de altfel, în același cartier, la data de 01 martie 2012 a violat-o și tâlhărit-o pe victima A.A., care la data de 14 aprilie 2012 a decedat.

De asemenea, particularitățile vocii agresorului, descrise de S.M., au fost remarcate și de către o altă victimă a inculpatului V.N., respectiv N.L.

Prin urmare, a reținut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză (declarațiile părții vătămate, procesele-verbale întocmite de organele de poliție, rapoartele de expertiză medico-legală și de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, declarațiile martorilor C.P.C., P.M.D. și B.M.) rezultă fără echivoc că, în data de 24 februarie 2012, în jurul orei 21.30, inculpatul V.N. a pătruns în locuința părții vătămate S.M. și prin constrângere a exercitat asupra acesteia acte sexuale vaginale și anale, respectiv a deposedat-o prin violență și amenințare de o sumă de bani și de bijuterii, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen.

Inculpatul V.N. a refuzat să dea declarații în cursul urmăririi penale, iar în faza cercetării judecătorești nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă probele administrate dovedesc cert că acesta este autorul infracțiunilor.

Referitor la faptele din data de 01 martie 2012, prima instanță a reținut că, folosind același mod de operare, în seara zilei de 01 martie 2012, inculpatul V.N. a pătruns în locuința victimei A.A., în vârstă de 85 de ani și prin violență a exercitat acte sexuale asupra acesteia, a deposedat-o de o sumă de bani și a lipsit-o de libertate, multitudinea și gravitatea leziunilor suferite în urma agresiunii, precum și evoluția negativă a stării de sănătate conducând în cele din urmă la decesul victimei.

Ca și în cazul părții vătămate S.M., victima A.A. locuia singură, într-o casă la curte, situată în cartierul "Bucureștii Noi" la o distanță de aproximativ 1700 m de locuința unchiului inculpatului V.N.

În dimineața zilei de 01 martie 2012, în jurul orelor 10.00, în timp ce A.A. se afla în curtea imobilului, a fost abordată de inculpatul V.N., acesta oferindu-se să curețe curtea de zăpadă. A.A. a refuzat oferta și la intervenția martorei C.V., vecina victimei, inculpatul a plecat.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, martora C.V. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind individul pe care l-a văzut, în data de 01 martie 2012, în fața porții de acces în curtea casei vecinei sale, A.A.

În seara aceleiași zile, în jurul orelor 20.00, inculpatul V.N. a revenit în zonă și, prin escaladarea gardului, a sărit în curtea imobilului în care locuia victima A.A., a oprit curentul electric de la tabloul aflat pe peretele exterior al casei și a pătruns în interior, printr-un antreu, forțând ușa de acces.

Ajungând în camera în care se afla victima, inculpatul i-a aplicat acesteia, într-o primă fază, mai multe lovituri cu pumnii, vizând îndeosebi zona feței; apoi a târât-o până la pat, unde - prin constrângere - a început să exercite asupra acesteia acte sexuale orale.

Victima a încercat să se apere și să țipe, moment în care inculpatul V.N. i-a introdus acesteia, în cavitatea bucală, un fes din lână, precum și alte materiale textile, legând-o de mâini și de picioare, după care a început să o lovească pe suprafața întregului corp, solicitându-i său dea banii și alte obiecte de valoare, în continuare, inculpatul a desfăcut legătura de la nivelul picioarelor victimei A.A., după care a exercitat asupra acesteia acte sexuale vaginale, timp de aproximativ 40 de minute, producând victimei suferințe mari, având în vedere că aceasta fusese operată în urma unei fracturi de șold.

Astfel, potrivit raportului medico-legal nr. A1/2048/2012 al Institutului Național de Medicină Legală "Prof. Dr. M.M.", A.A. a suferit numeroase și grave leziuni traumatice (constând în echimoze multiple, întinse, hematoame, plagă, excoriații, multiple fracturi costale, precum și leziuni vulvo-vaginale), ce au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur și comprimare între corpuri/planuri dure (comprimare cu genunchii pe toracele victimei).

În ceea ce privește leziunile traumatice vaginale, s-a stabilit că acestea au putut fi produse în contextul unui raport sexual brutal, gravitatea lor poate fi cuantificată prin 30 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie.

După finalizarea agresiunii sexuale, inculpatul a legat-o din nou pe victima A.A. la nivelul picioarelor, a reaprins curentul electric și a început să caute prin locuință eventuale bunuri de valoare.

Din portofelul victimei, inculpatul V.N. și-a însușit suma de 260 de RON, iar din frigider a luat produse alimentare, după care, înainte de a părăsi locuința, inculpatul a urinat și a defecat în antreu, ștergându-se de fecale cu o batistă (care a fost găsită cu prilejul cercetării la fața locului).

Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 01 octombrie 2012 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică rezultă că, de pe batista impregnată cu materii fecale ridicată din locuință victimei A.A. au fost prelevate, în vederea examinărilor genetice, șase urme și microurme, dintre care în două a fost pus în evidență profilul genetic al inculpatului V.N.

După un timp, A.A. a reușit să se elibereze și a lovit cu pumnul în peretele comun cu locuința martorei E.E., alertând-o pe acesta. Victima a fost transportată imediat, cu ambulanța la Spitalul Universitar de Urgență E., unde i s-au acordat îngrijiri medicale de urgență, după care a fost transferată la Spitalul de Urgență "Prof. Dr. D.G.", unde a rămas spitalizată până la 14 aprilie 2012, când - ca urmare a agresiunilor suferite în data de 1 martie 2012 - a decedat. Situație de fapt reținută de judecătorul fondului rezultă în mod cert din declarația victimei A.A., dată în noaptea de 01/02 martie 2012, la ora 00.15, la foarte scurt timp după comiterea infracțiunilor, descrierea pe care victima a făcut-o agresorului corespunzând întocmai trăsăturilor fizice ale inculpatului V.N.; depoziția martorei C.V., aceasta recunoscându-l pe inculpat ca fiind individul pe care l-a văzut, în data de 01 martie 2012, în fața porții de acces în curtea casei vecinei sale, A.A.; declarațiile martorilor E.E. și E.M.S., aceștia constatând starea în care se afla vecina lor, A.A., la scurt timp după comiterea infracțiunilor, victima relatând martorilor ceea ce i s-a întâmplat, descriindu-l pe agresor; concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 07 septembrie 2012 al Institutului Național de Medicină Legală "M.M.", din care rezultă că A.A. a suferit numeroase și grave leziuni traumatice, o parte dintre acestea fiind specifice unei agresiuni sexuale și ale raportului de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8998/2012 al Institutului Național de Medicină Legală "M.M." potrivit căruia, în secreția vaginală sangvinolentă recoltată de la victima A.A., în urma analizei genetice s-a pus în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puțin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei A.A. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y al inculpatului V.N.; se mai arată că profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internațională (bază de date ce cuprinde și profiluri cromozomiale Y specifice populației masculine a României).

Relevante sub aspect probator sunt și procesul-verbal de cercetare la fața locului în care se menționează că, într-una din încăperile locuinței victimei s-au găsit materie fecală și o batistă impregnată cu materii fecale precum și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din data de 01 octombrie 2012 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, din care rezultă că, în urma analizei genetice a microurmei notate în raport prelevată de pe batista impregnată cu fecale, s-a pus în evidență un amestec de profiluri genetice ce provin de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, "al unei persoane de sex feminin " este, de fapt, profilul genetic al victimei A.A.; de altfel, același profil genetic a fost pus în evidență și în cinci din urmele biologice prelevate de pe cămașa de noapte a victimei, precum și în patru din urmele biologice prelevate de pe cele trei bucăți de material textil provenite din locuința victimei (folosite în mod uzual de aceasta) și folosite de către inculpat pentru a o lega; în raport nu s-a menționat că acest profil genetic aparține victimei din cauza faptului că organele de poliție care au dispus efectuarea constatării tehnico-științifice nu au pus la dispoziția specialiștilor probe biologice de referință și de la victimă; astfel de probe se aflau în custodia Institutului Național de Medicină Legală "M.M.", prelevate fiind cu prilejul autopsierii cadavrului victimei; așa cum rezultă din analiza comparativă a anexelor acestui raport de constatare biocriminalistică cu anexele raportului de expertiză medico-legală genetică, există o corespondență perfectă, la nivelul tuturor alelelor comune analizate, a profilului genetic al "persoanei de sex feminin " cu profilul genetic al victimei A.A.).

De asemenea, în urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că ipoteza ca la crearea acestei urme să-și fi adus contribuția inculpatul V.N. (alături de persoana de sex feminin, în fapt victima A.A.) este de 2,839 x 1010 (peste 28 de miliarde) mai probabilă decât ipoteza ca la crearea acestei urme să-și fi adus contribuția, o altă persoană necunoscută din populație; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urma prelevată de pe batista impregnată cu materii fecale ridicată din locuința victimei (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde).

Analiza genetică a microurmei (prelevată, de asemenea, de pe batista impregnată cu fecale), a pus în evidență un amestec de profiluri genetice ce provin de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, este, așa cum s-a arătat mai sus, profilul genetic al victimei A.A.).

În urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că ipoteza că la crearea acestei urme să-și fi adus contribuția inculpatul V.N. (alături de persoana, în fapt victima A.A.) este de 8,969 x 1010 (aproape 90 de miliarde) mai probabilă decât ipoteza ca în crearea acestei urme sa-și fi adus contribuția o altă persoană necunoscută din populație; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urma prelevată de pe batista impregnată cu materii fecale ridicată din locuința victimei (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3.5 miliarde).

Nu sunt lipsite de relevanță nici concluziile raportului medico-legal de autopsiere a cadavrului nr. A3/532/2012 din data de 18 octombrie 2012 al Institutului Național de Medicină Legală "M.M.", potrivit cărora leziunile traumatice (a căror gravitate a fost evaluată prin 30 de zile de îngrijiri medicale), deși nu au contribuit în mod direct la producerea decesului, au pus în primejdie viața victimei, în sensul că, în lipsa aplicării unui tratament medical prin internare în spital, ar fi putut determina decesul victimei, cu atât mai mult cu cât au fost produse unei persoane de vârstă înaintată, cu dificultăți locomotorii consecutive leziunilor patologice (proteză cap femural stângă) și traumatice vechi (osteosinteză femur drept), de la nivelul membrelor pelvine.

Inculpatul V.N. nu a recunoscut aceste fapte, însă s-a apreciat că declarația acestuia este în mod evident infirmată de probatoriul administrat în cauză și analizat anterior.

Prima instanță, raportat la toate aceste probatorii a reținut că faptele inculpatului V.N., care în seara zilei de 01 martie 2012, în jurul orei 20.00 a pătruns în locuința victimei A.A. și prin constrângere a exercitat asupra acesteia acte sexuale orale și vaginale, a legat-o pe victimă de mâini și de picioare, împiedicându-i astfel libertatea de mișcare și supunând-o totodată la suferințe fizice, respectiv a deposedat-o prin violență de o sumă de bani și de bunuri alimentare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, în modalitatea normativă prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

Fapta inculpatului V.N. - constând în aceea că, la data de 01 martie 2012 (în împrejurările de fapt mai sus descrise), a exercitat multiple acte de violență, de o mare intensitate, asupra victimei A.A., în urma căreia aceasta a decedat, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv moartea victimei, acceptând posibilitatea producerii lui, această acțiune având ca scop săvârșirea unei infracțiuni de viol și a unei tâlhării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. și la art. art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

A fost reținută ca pertinentă concluzia procurorului ce a întocmit rechizitoriul în sensul că, deși moartea victimei a fost, din punctul de vedere al criteriologiei medico-legale, una neviolentă (în sensul că a avut drept cauză primară patologia cardiacă de care victima suferea), din actele medico-legale, cele medicale, precum și din declarațiile persoanelor audiate în cauză rezultă faptul că decesul a avut drept stare morbidă inițială, care a contribuit la deces, leziunile traumatice pe care inculpatul le-a provocat victimei la data de 01 martie 2012.

Inculpatul V.N. și-a continuat activitatea infracțională și în noaptea de 28/29 aprilie 2012, în jurul orelor 03.00, s-a deplasat către locuința părții vătămate M.E., în vârstă de 64 de ani, care locuia singură, într-o casă la curte, situată în Balotești, pe strada C., s-a urcat pe bordura gardului ce împrejmuiește imobilul învecinat cu cel al părții vătămate, aparținând martorului G.I., privind în interiorul curții, în acel moment inculpatul fiind văzut de către martor, după care prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea părții vătămate, având asupra sa un obiect metalic (un holz-șurub de circa 10 cm lungime) care putea fi folosit pentru deschiderea, prin forțare, a ferestrelor (mai ales a acelora confecționate din termopan).

Câinii părții vătămate au simțit prezența inculpatului și au început să latre, moment în care M.E. s-a speriat, a deschis geamul de la dormitor și a strigat după ajutor. În continuare, partea vătămată a aprins toate luminile din locuință și a ieșit în curte, iar inculpatul a pătruns în imobil, pe geamul rămas deschis. Când partea vătămată a intenționat să reintre în casă, a fost din nou alertată de câini, astfel că s-a îndreptat către poarta de acces în curtea imobilului, strigând după ajutor, dându-și seama că în locuință pătrunsese cineva.

Inculpatul V.N. a alergat după victimă și a ajuns-o din urmă, lovind-o cu pumnii la nivelul feței, trântind-o la pământ și strângând-o de gât; în aceste împrejurări, inculpatul a scăpat holz-șurubul pe care îl avea asupra sa, acesta fiind găsit cu prilejul cercetării la fața locului. Întrucât M.E. țipase și alertase vecinii, inculpatul a fugit, sărind gardul în stradă, având asupra sa telefonul mobil al acesteia (marca "S."), pe care îl luase din dormitorul locuinței.

Martorii I.G. și I.C., vecinii părții vătămate, au auzit strigătele de ajutor și au venit în curtea părții vătămate, aceasta povestindu-le ceea ce i se întâmplase.

Martorul I.G. l-a sunat pe R.M., ginerele victimei, spunându-i că cineva intrase în locuința acesteia; I.C. a apelat numărul unic de urgență 112, sesizând organele de poliție.

Între timp, inculpatul V.N. s-a îndreptat către locuința sa, întâlnindu-se cu martorul R.M., când tocmai acesta ieșea din blocul în care locuiește (situat la 150 de metri de locuința inculpatului) pentru a se deplasa la domiciliul părții vătămate, cei doi purtând chiar un scurt dialog.

În ziua următoare comiterii infracțiunilor, inculpatul V.N. a vândut martorei P.N.L. (vecină cu numitul S.I., zis P., frate al inculpatului) telefonul mobil pe care îl sustrăsese din locuința părții vătămate, recuperat de polițiști de la martora P.A. și restituit părții vătămate la data de 26 septembrie 2012.

Prima instanță a reținut situația de fapt întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate M.E.M., care a prezentat detaliat modalitatea în care a fost agresată, recunoscându-l pe autor în persoana inculpatului V.N. atât din planșa fotografică, cât și din grup, declarațiile părții vătămate având forța credibilității rezonabile, în condițiile în care, descrierea agresorului, făcută imediat după comiterea infracțiunii, anterior efectuării recunoașterii din planșa fotografică, corespunde întocmai semnalmentelor inculpatului; concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/146/2012 al Serviciului de Medicină Legală Ilfov din care rezultă faptul că partea vătămată M.E.M. a prezentat leziuni de violență care pot data din 28/29 aprilie 2012, posibil produse prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; declarațiile martorului G.I., vecinul părții vătămate M.E.M., care a susținut că, în noaptea de 28/29 aprilie 2012, în jurul orelor 03.00, l-a văzut pe inculpatul V.N. îndreptându-se către locuința părții vătămate, iar după aproximativ 10 minute, a auzit strigătele de ajutor ale acesteia. Martorul s-a deplasat imediat la imobilul părții vătămate, aceasta spunându-i că "bărbatul care a agresat-o este un țigan pe care îl știe sub porecla «C.» și că acesta, locuiește în comuna Balotești; declarațiile martorului R.M., ginerele părții vătămate, acesta relatând că, în dimineața zilei de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 3.00, a fost anunțat telefonic că soacra sa fusese victima unei agresiuni, astfel că a decis să meargă, de îndată, la domiciliul părții vătămate. Când a ieșit din locuința sa, martorul s-a întâlnit cu inculpatul V.N. «zis C.», care locuia în apropiere, acesta din urmă fiind într-o evidentă stare de agitație; declarațiile martorilor C.D. și M.D.G., care au arătat că în seara de 28 aprilie 2012, în jurul orelor 22.00, au fot întrebați de inculpatul V.N. «zis C.» unde locuiește partea vătămată M.E.M.; depoziția martorei P.N.L., care a relatat că, în data de 29 aprilie 2012, a cumpărat de la inculpatul V.N. un telefon mobil marca "S." pe care l-a făcut cadou surorii sale, P.A. precum și procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia predării către partea vătămată a telefonului mobil sustras de inculpat.

Deși inculpatul V.N. a susținut că, în noaptea de 28/20 aprilie 2012, a mers la discoteca din localitatea Balotești, unde a stat până în jurul orei 02.00, după care s-a îndreptat către locuința sa, întâlnindu-se cu martorul R.M., iar ulterior s-a deplasat pe strada C. pentru a-și satisface nevoile fiziologice, prima instanță a apreciat declarațiile acestuia sunt infirmate însă de probele administrate, care dovedesc în mod cert că V.N. este autorul infracțiunilor comise asupra părții vătămate M.E.M.

În consecință, a reținut că faptele inculpatului V.N., care în noaptea de 28/29 aprilie 2012, a pătruns în locuința părții vătămate M.E.M., de unde a sustras un telefon mobil, după care a aplicat acesteia multiple lovituri, scopul urmărit de inculpat fiind jaful, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin (21) lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., aflate în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța a relevat împrejurarea că la data de 02 mai 2012, organele de poliție au luat împotriva inculpatului V.N. măsura preventivă a reținerii și au propus punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv sesizarea instanței în vederea arestării preventive a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și deși probele obținute până la acel moment relevau dincolo de dubiu că inculpatul V.N. este autorul acestei infracțiuni deosebit de grave, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a respins propunerea polițiștilor, luând doar măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Otopeni, în condițiile în care acesta locuia în Balotești, pentru 30 de zile; măsură ce nu a mai fost ulterior prelungită.

Referitor la faptele din data de 05/06 august 2012 prima instanță a reținut că după o perioadă de "calmare", inculpatul V.N. a reluat activitatea infracțională și a pătruns în locuința victimei S.T., în vârstă de 74 de ani, ce locuia singură într-o garsonieră situată în blocul PR1, din Balotești, șoseaua U., la o distanță de 185 m de casa acestuia și prin violență, a exercitat acte sexuale asupra acesteia, după care a ucis-o prin strangulare.

S-a reținut că, în seara de 05 august 2012, S.T. a avut o ultimă convorbire telefonică cu nepoata sa, A.F., ce a debutat la ora 22:24:25 și s-a încheiat la ora 22:40:07, la finalul convorbirii victima spunând că va face baie, după care se va culca. În continuare, S.T. s-a pregătit de culcare, timp în care inculpatul a pătruns în locuință pe ușa de acces rămasă neasigurată (potrivit raportului de constatare tehnico-științifică traseologică, sistemul de asigurare nu a fost forțat), s-a năpustit asupra victimei, a aruncat-o în pat, i-a sfâșiat cămașa de noapte și prin constrângere, a întreținut cu aceasta un raport sexual vaginal

Pentru a împiedica victima să țipe, inculpatul i-a băgat acesteia în gură hârtie igienică, după care i-a trecut prin dreptul gurii un fragment textil pe care l-a rupt din cămașa de noapte, legându-l apoi, cu mai multe noduri, în spatele capului victimei, aceasta vomând. Inculpatul a exercitat asupra victimei acte de violență de o mare intensitate, în urma cărora aceasta a suferit și o fractură la nivelul humerusului brațului stâng.

După ce a violat-o, inculpatul a ucis-o pe victima S.T., prin asfixiere mecanică, realizată prin comprimare cervicală (sugrumare) și toracală. Apoi, acesta a defecat în wc-ul din baia locuinței, ștergându-se de fecale cu cămașa de noapte a victimei, după care, pentru a șterge urmele infracțiunii, a introdus, într-o găleată, chiloții și cămașa victimei (unde au fost găsite cu prilejul cercetării la fața locului),

În același scop, inculpatul a tăiat bucata de material textil cu care o legase pe victimă în zona gurii, a scos din cavitatea bucală a acesteia bucățile de hârtie igienică, a închis toate geamurile locuinței, a scos din priză ștecherul detectorului de gaze, pentru a împiedica oprirea gazelor și a deschis un ochi al aragazului din bucătărie.

Inculpatul a părăsit locuința, asigurând ușa de acces cu cheia pe care a luat-o din casa victimei.

A doua zi, în jurul orelor 11.00, alertați de faptul că S.T. nu răspundea la telefon, S.M. și S.V. fiul, respectiv nora victimei) s-au deplasat la domiciliul victimei, descoperind cadavrul acesteia.

Autopsia cadavrului victimei s-a efectuat la data de 07 august 2012 iar prin raportul medico-legal nr. A3/J/ 185/2012 din data de 04 octombrie 2012, al Serviciului Medico-Legal Județean Ilfov s-a concluzionat că: "moartea victimei S.T. a fost violentă; aceasta a fost cauzată de o asfixie mecanică, prin comprimare nazo-buco-cervico-toracală.

La autopsie (exceptând leziunile de violență care s-au putut produce prin comprimare - echimoze pe piramida nazală și la nivelul buzei inferioare, echimoză și excoriații submentonier, infiltrate sanguine în părțile moi cervicale, fracturi costal bilateral și echimoze pe fețele antero-interne ale coapselor) s-au constatat și alte leziuni traumatice: infiltrate sanguine epicraniene, fractură col humerus stâng cu deplasare și marcă mușcată umană pe umărul stâng, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, prin suprasolicitarea articulației umărului stâng și prin comprimare între arcadele dentare, în același context lezional traumatic.

Între leziunile traumatice nazo-buco-cervico-toracală și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

În secreția vaginală s-a găsit spermă, ceea ce, coroborat cu existența leziunii traumatice vaginale (infiltrat sanguin constatat macroscopic și confirmat de examenul histopatologic), poate atesta producerea unui raport sexual pe această cale. Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool și nici carboxihemoglobină. Moartea poate data de circa două zile. La autopsie s-au recoltat probe pentru examenul genetic."

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că: "Pe un scaun situat chiar lângă patul pe care s-a găsit cadavrul, au fost găsite mai multe hârtii de culoare albă împăturite (hârtie igienică), care prezentau urme de substanță alb-gălbuie și maronie (cu aspect de vărsătură alimenta răi.

Pe un alt scaun, situat lângă ușa de acces în camera unde a fost găsit cadavrul, au fost găsite de asemenea mai multe hârtii de culoare albă împăturite (hârtie igienică), care prezentau urme de substanță gălbuie și maronie (cu aspect de vărsătură alimentară); pe același scaun a fost găsit un cordon textil de culoare albastră, înnodat în două locuri (în ambele locuri nodurile fiind multiple); la nivelul unuia din cele două noduri se observă prinse câteva fire de păr lung.

În baia locuinței, într-o găleată, în interiorul unui sac menajer, a fost găsită o cămașă de noapte, ruptă, de culoare alb cu albastru, care prezintă pete de culoare brun-maronie, precum și o pereche de chiloți de culoare albă, cu floricele de culoare albastră și verde, care sunt uzi și pe care se observă urme de culoare maronie.

Pe pervazul ferestrei din camera în care s-a găsit cadavrul a fost descoperit un fragment de material textil de culoare albă, care prezintă o pată de culoare brun-roșiatică".

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală genetică rezultă că profilul genetic al inculpatului V.N. a fost pus în evidență în secreția vaginală recoltată de la cadavrul victimei S.T. cu prilejul autopsierii acestuia, în depozitul subunghial al victimei, de asemenea recoltat cu prilejul autopsierii cadavrului, precum, și pe materialul textil (cordonul) folosit de inculpat pentru a lega victima și în sperma de pe cămașa de noapte a victimei, cele două din urmă obiecte fiind ridicate cu prilejul cercetării la fața locului.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8161/2012 al Institutului Național de Medicină Legală "M.M." București rezultă următoarele aspecte relevante:

- cu privire la cămașa de noapte a victimei - ridicată cu prilejul cercetării la fața locului, ambalată în coletul nr. 12) - fiind examinată fizic cu ocazia efectuării expertizei medico-legale genetice, s-a constatat că acesta este ruptă longitudinal și la nivelul bordurii de dantelă din partea inferioară, precum și faptul că prezintă urme alb gălbui și maronii, acestea din urmă cu aspect de materii fecale;

- cu privire la fragmentul de material textil de culoare albastră, cu două noduri - ridicat cu prilejul cercetării la fața locului, ambalată în coletul nr. 10) - fiind examinat fizic cu prilejul efectuării expertizei medico-legale genetice, s-a constatat că acesta reprezintă în fapt o bucată de material textil, cu aspect sfâșiat al marginilor, similară ca textură și imprimeu cu materialul cămășii de noapte a victimei (descrisă mai sus); acest material textil reprezintă în fapt o parte sfâșiată din cămașa de noapte; de asemenea, s-a mai constatat faptul că în unul din cele două noduri se observă prinse 1 - 2 fire de păr;

- în urma pretestărilor efectuate, s-au pus în evidență urme de spermă în secreția vaginală recoltată de la cadavru (rezultat în concordanță cu examenul serologic, la care ne-am referit mai sus, cu prilejul analizării raportului medico-legal de autopsiere a cadavrului); de asemenea, au fost puse în evidență urme de spermă pe cămașa de noapte a victimei, găsită sfâșiată și ridicată de la fața locului;

- în secreția vaginală recoltată de la cadavrul victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puțin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei S.T. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice ale inculpatului V.N.; din analiza statistică și ele probabilitate rezultă că probabilitatea ca urmele de spermă din secreția vaginală a victimei să conțină ADN care să provină de la victimă și de la inculpatul V.N. este de 6,1 x 1018 (6,1 cvadrilioane, adică 6,1 miliarele de miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca aceste urme de spermă să conțină ADN care să provină de la victimă și de la un bărbat necunoscut; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urma de spermă din secreția vaginală recoltată de la cadavrul victimei S.T. (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);

- cu privire la urmele de culoare brună de pe fragmentul textil rupt din cămașa de noapte a victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puțin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei S.T. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice ale inculpatului V.N.; din analiza statistică și de probabilitate rezultă că probabilitatea ca urmele de pe fragmentul textil rupt din cămașa de noapte a victimei S.T. să conțină ADN care să provină de la victimă și de la inculpatul V.N. este de 6,1 x 1018 (6,1 cvadrilioane, adică 6,1 miliarde de miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca aceste urme să conțină ADN care să provină de la victimă și de la un bărbat necunoscut; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urmele de culoare brună de pe fragmentul textil rupt din cămașa de noapte a victimei S.T. (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);

- cu privire la urmele de spermă de pe cămașa de noapte a victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidență un profil genetic unic, aparținând unei persoane de sex masculin, perfect corespondent profilului genetic de referință al inculpatului V.N.; din analiza statistică și de probabilitate rezultă că probabilitatea ca urmele de spermă de pe cămașa de noapte a victimei S.T. să conțină ADN care să provină de la inculpatul V.N. este de 1,02 x 1017 (102 trilioane) de ori mai mare decât ipoteza ca aceste urme să conțină ADN care să provină de la un bărbat necunoscut; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urmele de spermă de pe cămașa de noaptea victimei S.T. (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);

- cu privire la depozitul subunghial de la mâna stângă a victimei S.T., în urma analizei genetice s-a pus în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de profiluri genetice de la minim două persoane, dintre care cel puțin una de sex masculin; caracterele genetice ale victimei S.T. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y al inculpatului V.N.; profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internațională (bază de date ce cuprinde și profiluri cromozomiale Y specifice populației masculine a României).

Prin urmare, Curtea reține că, din coroborarea acestor mijloace ele probă, mai sus expuse, rezultă fără echivoc că, în noaptea de 05/06 august 2012, inculpatul V.N. a pătruns, fără drept, în locuința victimei S.T., căreia i-a aplicat multiple lovituri, violând-o și apoi omorând-o prin strangulare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, viol și omor deosebit de grav, prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. și de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. și la art. art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. (incidența acestei agravante este atrasă de faptul că anterior acestui omor, inculpatul a ucis-o pe victima A.A.).

În contextul de ansamblu al faptelor, prima instanță a reținut caracterul nereal al susținerilor martorei V.L., mama inculpatului, potrivit cărora, în seara de 05 august 2012, acesta nu a plecat de acasă și, pe cale de consecință, a înlătura depoziția martorei.

În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului V.N. din data de 15 august 2012, prima instanță a reținut că, acesta obișnuia să meargă la Aeroportul H.C. din Otopeni, oferindu-se să ajute pasagerii la transportul bagajelor, contra cost.

Astfel, la data de 15 august 2012, inculpatul a întâlnit-o pe M.Y. care a călătorit de la Tokyo la București, cu escală la Viena, cu o cursă a companiei aeriene A.A., ce a aterizat pe Aeroportul H.C. în jurul orelor 2010, scopul vizitei victimei fiind susținerea unor cursuri de limba japoneză elevilor de liceu, în perioada 20 august - 20 septembrie 2012, fiind studentă a Facultății de Litere din cadrul Universității S.H. din Tokyo și totodată, membră a asociației studențești internaționale AIESEC (Association internationale des etudiants en sciences economiques et commerciales; International Economic and Commercial Sciences Students Association.)

M.Y. a urmat procedura aferentă debarcării și după ce și-a luat geamantanul, a căutat un punct de informare în terminalul "Sosiri", pentru a obține date cu privire la modalitatea în care putea ajunge la o gară de unde să ia trenul către Craiova. S-a îndreptat către ghișeul de informații, unde a discutat cu martora E.M.G., care a îndrumat-o către ghișeul SNCFR, situat în apropiere (pe partea opusă a culoarului).

Așa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere, în timpul acestei discuții, inculpatul V.N. s-a apropiat la o distanța de câțiva pași și după ce a realizat faptul că victima urma să se deplaseze către ghișeul SNCFR (atât martora, cât și victima au indicat cu mâna către ghișeul SNCFR), inculpatul s-a îndreptat grăbit către zona respectivă, unde a așteptat-o pe victimă.

În aceste împrejurări, folosindu-și cunoștințele minimale de limba engleză pe care le-a acumulat în timp, inculpatul a abordat-o pe victimă, oferindu-i ajutorul pentru a o îndruma către gară. După aproximativ un minut, cei doi au plecat împreună și folosind liftul, au coborât în parcarea subterană din fața terminalului "Sosiri" fiind surprinși pentru ultima oară de camerele de supraveghere la ora 20:38:33, moment în care aceștia au părăsit incinta aeroportului.

Cu toate că de la Aeroportul Otopeni la Gara de Nord din București se poate ajunge cu taxi-ul sau cu autobuzul nr. 780, inculpatul a convins-o pe victimă să meargă împreună, aproximativ 500 m, până la stația de maxi-taxi de pe marginea Drumului Național 1. Aici, la ora 21:01, M.Y. l-a apelat pe martorul M.A. (membru al AIESEC Craiova), solicitându-i informații despre cum putea, ajunge cel mai rapid la gară, întrebându-l dacă poate lua un autobuz, martorul sfătuind-o totuși să se deplaseze cu un taxi, având în vedere ora târzie și să plătească oricât i se va cere, întrucât banii îi vor fi restituiți când va ajunge la Craiova. În urma acestei convorbiri telefonice, victima a luat hotărârea de a se deplasa la Gara de Nord cu un taxi, hotărâre pe care a comunicat-o inculpatului V.N.

În acest timp, martorul C.R.V., aflat la volanul autoturismului D.L. (taxi), staționa la câțiva zeci de metri de locul în care se aflau inculpatul și victima, respectiv pe breteaua rutieră care face legătura dintre DN1 și calea de acces către aeroport.

Inculpatul V.N. s-a îndreptat către acest autoturism, Y. rămânând în stația de maxi-taxi.

Intenționând să ajungă într-o zonă care să ofere condiții prielnice pentru realizarea planului infracțional, inculpatul a propus martorului C.R.V. să-l ducă până la pădurea Măgura, oferindu-i suma de 50 de RON (sumă disproporționat de mare față de distanța scurtă a cursei ce avea să fie făcută, respectiv 2.180 de metri, conform procesului-verbal privind stabilirea locurilor care prezintă interes în cauză și măsurarea distanțelor relevante dintre acestea, însoțite de hărțile și legenda aferente). Martorul a acceptat, cursa, astfel că inculpatul s-a întors la locul unde o lăsase pe victimă, revenind imediat la taxi, împreună cu aceasta. Cei doi au urcat în autoturism, inculpatul indicând șoferului să meargă în direcția localității Balotești opusă București-ului). Martorul l-a întrebat pe inculpat unde o duce pe fată, însă acesta a dat un răspuns evaziv, afirmând că vor merge la o femeie.

După ce a ieșit din localitatea Otopeni, autoturismul a circulat în continuare pe DN1 (în zona respectivă pădurea Măgura mărginește drumul pe ambele părți), inculpatul solicitând șoferului să oprească într-un loc în care, din drumul principal, pornește un drum secundar care poate ajunge la gara SNCFR Balotești. Inculpatul a ales acest loc pentru a înlătura eventualele suspiciuni ale victimei și ale martorului, în imediata apropiere aflându-se și o clădire administrativă, iar pe partea opusă a șoselei, o parcare.

M.Y. a dat martorului o bancnotă de 50 RON și a coborât din autoturism împreună cu inculpatul, pe care l-a întrebat unde este gara, acesta răspunzând că i-o va arăta. Martorul C.R.V. a condus autoturismul până la intersecția DN1 cu strada care duce în localitatea Corbeanca (aproximativ 1.500 de metri), unde a întors, revenind apoi către București. Când a ajuns din nou în locul unde tocmai îi lăsase pe inculpat și pe victimă, C.R.V. a observat că aceștia se aflau pe cealaltă parte a șoselei (între timp traversaseră șoseaua), aproximativ în același loc, martorul continuând deplasarea spre București.

În momentele următoare, inculpatul V.N. a tras-o cu forța pe Y. în interiorul pădurii care mărginește DN1 și profitând de faptul că se înnoptase iar vegetația deasă de la marginea pădurii împiedica vizibilitatea dinspre șosea, a întreținut cu victima, prin constrângere, acte sexuale vaginale și anale. După ce a violat-o, inculpatul a ucis-o pe M.Y., prin asfixiere mecanică, realizată prin comprimare cervicală (sugrumare) și toracală, victima încercând să se lupte cu agresorul, sens în care cadavrul a prezentat numeroase leziuni de violență specifice unei acțiuni de apărare.

După uciderea victimei, inculpatul a luat geanta de umăr a acesteia, în care se aflau telefonul mobil, laptop-ul, aparatul foto, bani (1.500 de euro și 20.000 de yeni japonezi,) și cardul de credit.

În continuare, V.N. a tras geamantanul victimei către interiorul pădurii și l-a deschis, forțând sistemul de asigurare, luând doar o parte din obiectele de îmbrăcăminte, celelalte bunuri de folosință personală ale victimei fiind găsite cu prilejul cercetării la fața locului.

Apoi, inculpatul a acoperit cadavrul victimei cu vegetație uscată, după care s-a deplasat la locuința sa din localitatea Balotești (distanța dintre locul uciderii victimei și locuința inculpatului fiind una relativ redusă, respectiv de aproximativ 5.200 de metri urmând drumul public, sau de aproximativ 4.700 de metri traversând terenul arabil care separă cele două puncte). A doua zi, la data de 16 august 2012, a vândut martorului A.A. telefonul mobil pe care îl luase de la victima M.Y., pentru suma de 350 de RON; la rândul său, martorul a vândut telefonul în aceeași zi, pentru suma de 1200 de RON, lui L.I.

Imediat după cumpărare, martorul L.I. a procedat la decodarea telefonului cumpărat, prilej cu care a scos din telefon cartela microsim, observând faptul că aceasta era o cartelă, a rețelei de telefonice S. din Japonia; cartela SIM a fost predată organelor de poliție la data de 23 august 2012.

În continuare, tot în data de 16 august 2012, la rugămintea martorului L.I., martorul S.M. a postat pe site-ul x un anunț de vânzare a acestui telefon, pentru suma de 1.500 de RON, în urma căruia au fost contactați telefonic de către martora B.E. În urma acestei discuții telefonice, martorii L.I. și S.M. s-au deplasat, în după-amiaza aceleiași zile, la Buzău, unde, în jurul orei 17:30, în fața gării din localitate, s-au întâlnit cu B.E., aceasta cumpărând telefonul cu suma de 1.650 de RON. În urma punerii în aplicare a ordonanței procurorului de localizare, interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de la aparatul telefonic al victimei, acesta a fost găsit de către organele de poliție în posesia martorei B.A.M., în localitatea Buzău, la data de 18 august 2012.

În data de 17 august 2012, inculpatul V.N. a vândut martorului D.M. camera foto marca C. ce aparținuse victimei, martorul predând bunul organelor de urmărire penală, la data de 20 august 2012. Aparatul foto a fost recunoscut de către părțile vătămate M.H. și M.T. (părinții victimei) ca fiind cel pe care Y. îl folosea.

La data de 17 august 2012, martorul A.P. călătorea cu un microbuz, pe ruta Ploiești - București, împreună cu martorul P.I. (șoferul microbuzului) și cu alte persoane. În jurul orei 14:45, P.I. a oprit microbuzul în parcarea de pe marginea șoselei, aflată în imediata apropiere a locului uciderii victimei, pentru a face o pauză. Cu acest prilej, martorul A.P., intrând în pădure, a descoperit cadavrul, apelând numărul unic de urgență 112.

Autopsia cadavrului victimei s-a efectuat la data de 18 august 2012, iar potrivit concluziilor raportului medico-legal nr. A3/J/203/2012 din data de 05 octombrie 2012 al Serviciului Medico-Legal Județean Ilfov a rezultat că "moartea victimei M.Y. a fost violentă; aceasta a fost cauzată de o asfixie mecanică, prin comprimare buco-cervico-toracală.

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur, comprimare cu corp dur (posibil cu mâna), cât și posibil prin comprimare între două corpuri/planuri dure, prin comprimare între arcadele dentare și mecanism de sucțiune (mărcile mușcate umane situate infra-clavicular dreapta și braț stâng).

Între leziunile tanato-generatoare de comprimare buco-cervico-toracală și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Leziunile traumatice de la nivelul regiunii anale s-au putut produce prin distensie forțată a sfincterului anal, în același context traumatic lezional.

Leziunile traumatice de la nivelul feței posterioare a gambelor, bilateral (excoriații liniare superficiale, fără infiltrate sanguine) s-au putut produce prin zgâriere de corp dur (târâre), postmortem.

La autopsie s-au recoltat mai multe probe pentru examenul genetic, inclusiv secreție vaginală și secreție anală.

Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool. Moartea poate data de circa două zile."

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, cadavrul a fost găsit îmbrăcat cu aceleași obiecte de vestimentație cu care victima era îmbrăcată în imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale Aeroportului H.C. din Otopeni.

Obiecte de vestimentație (între care și bluza/hanoracul de culoare roz cu care a fost îmbrăcată victima) au fost ridicate pentru a fi examinate din punct de vedere criminalistic iar în zona de sub cadavrul victimei - după îndepărtarea acestuia - s-au găsit chiloții victimei, rupți în două fragmente (aceste fragmente au fost ridicate în vederea efectuării unei expertize genetice).

Cu prilejul cercetării la fața locului s-au ridicat, între altele, și mai multe urme biologice de transfer.

În cauză au fost efectuate atât o expertiză medico-legală genetică, precum și o constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică, ambele mijloace științifice de probă punând în evidență profilul genetic al inculpatului V.N. pe obiecte vestimentare ale victimei sau urmele biologice recoltate de pe cadavrul victimei.

Astfel, din rapoartele de expertiză medico-legală genetică rezultă că profilul genetic al inculpatului V.N. a fost pus în evidență pe fragmentele perechii de chiloți ridicate cu prilejul cercetării la fața locului, în secreția vaginală și cea axială recoltată de la cadavrul victimei M.Y. cu prilejul autopsierii acestuia, precum și în depozitul subunghial al victimei, de asemenea recoltat cu prilejul autopsierii cadavrului.

Din raportul de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8997/2012 al Institutului Național de Medicină Legală "M.M." București au rezultat următoarele aspecte relevante:

- cu privire la perechea de chiloți ridicată de la fața locului, cele două fragmente de obiect vestimentar au fost ambalate - cu prilejul cercetării la fața locului - în două plicuri (numerotate 23 și 24); aceste fragmente vestimentare fiind examinate fizic cu prilejul efectuării expertizei medico-legale genetice, s-a constatat că fragmentul de chiloți ambalat în plicul 24 reprezintă, în fapt, porțiunea lipsă din chiloții ambalați în plicul 23);

- de pe perechea de chiloți pe care a purtat-o victima la momentul agresiunii au fost examinate, în vederea examinărilor genetice, trei porțiuni relevante în cauză, după cum urmează;

- pe marginea ruptă stânga s-a pus în evidență un profil genetic unic masculin, perfect corespondent cu profilul ADN de referință (autozomal și cromozomial Y) al inculpatului V.N.; din analiza statistică și de probabilitate rezultă că probabilitatea ca această urmă să conțină ADN care să provină de la inculpatul V.N. este de 3,08 x 1014 (308 miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca această urmă să conțină ADN de la o persoană necunoscută; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urma prelevată din zona, ruptă stângă a perechii de chiloți a victimei (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);

- în zona perineală posterioară a perechii de chiloți s-a pus în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de material genetic provenit de la minim, două persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin; caracterele genetice ale victimei M.Y. se regăsesc integral în acest amestec, alături de caracterele genetice autozomale și cromozomiale Y ale inculpatului V.N.; din analiza statistică și de probabilitate rezultă că probabilitatea ca această urmă să conțină ADN care să provină de la victima M.Y. și de la inculpatul V.N. este de 22.563.229 de ori mai mare decât ipoteza ca această urmă să conțină ADN de la victima M.Y. și de la o persoană necunoscută;

- în zona perineală anterioară a perechii de chiloți s-a pus în evidență un profil genetic unic feminin, perfect corespondent cu profilul genetic de referință al victimei M.Y.; din analiza statistică și de probabilitate rezultă că probabilitatea ca această, urmă să conțină ADN care să provină de la victima M.Y. este de 3,08 x 1014 (308 miliarde) de ori mai mare decât ipoteza ca această urmă să conțină ADN de la o persoană necunoscută; prin urmare, se concluzionează în sensul că perechea de chiloți ridicată de la fața locului aparține victimei M.Y.;

- cu privire la secrețiile vaginale și anale recoltate de la cadavrul victimei M.Y., analiza genetică a pus în evidență un profil genetic de tip mixt, provenit din amestecul de material biologic de la minimum două persoane, din care cel puțin una este de sex masculin; caracterele genetice ale victimei M.Y. se regăsesc integral în amestec, alături de caracterele genetice cromozomiale Y ale inculpatului V.N.; se mai arată că profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internațională (bază de date ce cuprinde și profiluri cromozomiale Y specifice populației masculine a României);

- cu privire la depozitele subunghiale recoltate de la cadavrul victimei M.Y., analiza genetică a pus în evidență un profil genetic cromozomial Y unic, perfect corespondent cu profilul cromozomial Y de referință al inculpatului V.N.; se mai arată că profilul genetic cromozomial Y al inculpatului V.N. este unic, nefiind regăsit nici un corespondent în Baza de date internațională (bază de date ce cuprinde și profiluri cromozomiale Y specifice populației masculine a României).

Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică din data de 04 septembrie 2012 al Institutului Național de Criminalistică din cadrul inspectoratului General al Poliției Române au rezultat următoarele aspecte relevante:

- în urma pretestărilor efectuate, s-a pus în evidență prezența salivei pe hanoracul/bluza de culoare roz cu care victima fusese îmbrăcată, atât în zona dreaptă a pieptului, cât și în zona umărului și brațului stâng, adică tocmai în zonele corespondente părților anatomice unde victima a fost mușcată de către agresor;

- de pe hanoracul/bluza de culoare roz pe care a purtat-o victima la momentul agresiunii au fost examinate, în vederea examinărilor genetice, două porțiuni relevante în cauză, după cum urmează;

- în zona dreaptă a pieptului s-a pus în evidență un amestec parțial de profiluri genetice ce provine de la minimum, două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec de profiluri genetice, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (acest profil genetic, "al unei persoane de sex feminin" este, de fapt, profilul genetic al victimei M.Y.; același profil genetic a fost pus în evidență și în secrețiile vaginale și anale prelevate de la cadavrul victimei; în raport nu s-a menționat faptul că acest profil genetic aparține victimei din cauza faptului că organele de poliție care au dispus efectuarea constatării tehnico-științifice nu au pus la dispoziția organului de constatare probe biologice de referință și de la victimă; așa cum rezultă din analiza comparativă a anexelor acestui raport de constatare biocriminalistică cu anexele raportului de expertiză medico-legală genetică, există o corespondență perfectă, la nivelul tuturor alelelor comune analizate, a profilului genetic al "persoanei de sex feminin " cu profilul genetic al victimei M.Y.);

- în urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 8.474.576 de ori mai multe șanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 8.474.576 de indivizi neînrudiți genetic;

- în zona umărului și brațului stâng s-a pus în evidență un amestec parțial de profiluri genetice ce provine de la minimum două persoane; profilul genetic al inculpatului V.N. este inclus în acest amestec de profiluri genetice, alături de profilul genetic al persoanei de sex feminin (în fapt, profilul genetic la victimei M.Y.);

- în urma calculelor biostatistice, s-a stabilit că inculpatul V.N. are de 141.203.049.985 de ori mai multe șanse să fie contribuitor în formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație, adică o altă persoană care să îl substituie pe inculpatul V.N. în acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 141.203.049.985 (peste 141 de miliarde) de indivizi neînrudiți genetic; aceste cifre echivalează cu certitudinea faptului că profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsește în urma (incluzând salivă) prelevată de pe hanoracul/bluza victimei, din zona în care aceasta a fost mușcată de către agresor (aceasta în condițiile în care întreaga populație masculină a planetei este estimată la aproximativ 3,5 miliarde);

- în proba biologică prelevată de pe mâna stângă a cadavrului (de la încheietura palmei, din zona în care victima a fost mușcată de către agresor) s-a pus în evidență un amestec parțial și nereproductibil de profiluri genetice; alelele din profilul genetic al inculpatului V.N. se regăsesc în acest amestec de profiluri genetice, alături de alelele din profilul genetic al persoanei de sex feminin (în fapt, profilul genetic la victimei M.Y.).

Telefonul mobil al victimei M.Y. a fost supus unei constatări tehnico-științifice informatice iar din raportul din data de 01 octombrie 2012 al Institutului Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a rezultat că, în memoria telefonului mobil nu au fost identificate informații anterioare datei de 16 august 2012, informații care ar fi putut prezenta interes în cauză, singurele date identificate fiind în legătură cu perioada (16 - 18 august 2012) în care acest telefon mobil a fost utilizat de către martora B.A.M.; această stare de fapt este în totală concordanță cu declarația martorului L.I. (în sensul că acesta, la data de 16 august 2012, după ce a cumpărat telefonul mobil de la martorul A.A. și înainte de a-l vinde martorei B.E., a procedat la decodarea acestuia, pentru a-l face funcțional în rețelele de telefonie mobilă din România).

Telefonul a fost recunoscut de către părțile vătămate M.H. și M.T. (părinții victimei) ca aparținând fiicei lor Y.

Inculpatului V.N. a recunoscut prima parte a situației de fapt mai sus expuse, până la momentul deplasării cu autoturismul condus de martorul C.R.V., susținând însă că doar victima s-a urcat în taxi, negând cu vehemență faptul că a violat-o, jefuit-o și ucis-o pe M.Y.

Ultima parte a declarației inculpatului este însă infirmată în mod categoric atât de probele științifice, cât și de declarațiile martorilor C.R.V., M.A., B.A.M., D.M., A.G., A.A., L.I., A.P., B.E., din coroborarea acestor mijloace de probă rezultând fără echivoc că autorul infracțiunilor este V.N.

De altfel, inculpatului i-a fost testată sinceritatea cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (poligraf) din data de 19 august 2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București rezultă că răspunsurile inculpatului, la toate întrebările relevante, au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Instanța raportat la probatoriile administrate a înlăturat declarația martorei V.L., mama inculpatului, prin care a susținut că fiul său V.N. nu a părăsit locuința la data de 15 august 2012, ca fiind în mod evident nesinceră.

A reținut că faptele inculpatului V.N., care la data de 15 august 2012, pe timp de noapte (în jurul orei 21:30) și într-un loc public (în imediata apropiere a unui drum național intens folosit), prin constrângere, a exercitat asupra victimei M.Y. acte sexuale vaginale și anale, respectiv a deposedat-o prin violență de bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen..

De asemenea, fapta inculpatului V.N. constând în aceea că, în aceleași împrejurări, după ce mai săvârșise două omoruri, într-un loc public, a ucis-o pe victima M.Y., comițând omorul pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de viol și, în același timp, pentru a săvârși o infracțiune de tâlhărie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, în modalitatea normativă prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen. și la art. art. 176 alin, 1 lit. c) și d) C. pen.

Instanța de fond a reținut ca pertinentă concluzia procurorului ce a întocmit rechizitoriul în sensul că, a existat o imposibilitate obiectivă și de neînlăturat ca victima violului să-și exercite dreptul procesual de a formula sau nu plângere pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. situație în care principiul disponibilității în procesul penal este înlocuit de principiul oficialității, statul fiind acela care este chemat să apere interesele victimelor atunci când acestea nu și le pot promova, această concluzie fiind valabilă și în cazul victimei S.T.

Cu privire la inculpatul V.N. a reținut că prin raportul medico-legal de expertiză psihiatrică s-a concluzionat că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat. Inculpatul V.N. corespunde profilului psihologic al criminalului în serie cu mobil sexual, având în vedere diferența de timp între cele trei crime, modul de operare, precum și tiparul comportamental, acesta ucigând victimele prin comprimare toracală cu genunchii și sugrumare, S.T. și M.Y. fiind și mușcate de agresor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului V.N., judecătorul fondului a avut în vedere criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, urmările produse.

Modul în care inculpatul a violat, jefuit și ucis victimele, mobilul faptelor, brutalitatea cu care a acționat și lipsa oricărei remușcări, nu justifică aprecierea că, pentru infracțiunile de omor deosebit de grav se impune aplicarea detențiunii pe viață, iar pentru infracțiunile de viol, tâlhărie, violare de domiciliu și lipsire de libertate, pedepse orientate spre limita superioară prevăzută de lege.

Totodată, a apreciat că, față de natura și gravitatea deosebită a faptelor, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., atât ca pedeapsă complementară, pe o durată de 10 ani, în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen., cât și ca pedeapsă accesorie, potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului Ș.G., prima instanță a ținut seama de împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de infracțiuni, calitatea inculpatului (ofițer de poliție judiciară), rezultatul produs, poziția procesuală nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal. Nu în ultimul rând, a avut în vedere și consecințele asupra ordinii de drept, aceste fapte fiind de natură să afecteze grav prestigiul profesiei de polițist și să creeze o percepție denaturată asupra activității organelor de cercetare penală.

Evaluând coroborat aspectele reținute în detrimentul și în beneficiul inculpatului Ș.G. (activează în cadrul Poliției Române din anul 1984, pe parcursul activității a fost apreciat cu calificative de "Bun" și "Foarte Bun"), prima instanță a aplicat acestuia pedepse orientate spre mediul special.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., alături de pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita o profesie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de polițist) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Având în vedere aspectele reținute cu prilejul individualizării judiciare a pedepselor, a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este reglementat la art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin executarea efectivă de către inculpatul Ș.G. a unei pedepse privative de libertate.

Față de natura faptelor, împrejurările și modalitatea în care au fost comise, a apreciat că acestea atrag nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor de natură electorală precum și a celui prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit în comiterea faptei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, reținând vinovăția inculpatului V.N. în comiterea faptelor astfel cum au fost descrise, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357, 1386 și 1391 alin. (2) C. civ. și constatând că părțile vătămate s-au constituit părți civile în termen legal, a obligat inculpatul la plata sumelor de 3000 RON reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă S.M., de câte 50 000 euro, reprezentând daune morale către M.H. și M.T., părinții victimei M.Y. și L.I., fiul victimei A.A., de 25 000 euro, reprezentând daune morale, către S.M., fiul victimei S.T. și 62 RON reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate P.S., către Spitalul Clinic de Urgență București.

A constatat că prejudiciul material suferit de partea civilă S.M., evaluat la suma de 3000 RON, se compune din: 740 RON, suma de care partea vătămată a fost deposedată prin violență de către inculpatul V.N., respectiv suma de 2260 RON, reprezentând contravaloarea unui inel și a unei perechi de cercei, din aur, sustrase de inculpat în aceleași împrejurări.

Având în vedere că pierderea unei fiice, la o vârstă tânără, în mod violent și intempestiv, este un eveniment de natură a provoca o durere deosebită părinților, în speță neexistând elemente de natură a contrazice această prezumție, a acordat daune morale părților civile M.H. și M.T., în cuantumul solicitat.

A reținut și în privința părților civile L.I. și S.M. (fii victimelor A.A. și S.T.), prejudiciul moral suferit este incontestabil, apreciind că se impune acordarea sumei de câte 20.000 euro (în echivalent în RON la data plății), pentru durerea încercată de părțile civile, prin moartea victimelor.

Prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă D.M. împotriva inculpatului Ș.G., considerând că activitatea ilicită a acestuia nu poate fi inclusă în sfera raportului de cauzalitate existent între fapta inculpatului V.N. și moartea victimei A.A.

A lua act că părțile vătămate M.E.M., P.S., N.L. și G.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul V.N. suma de 420 RON, sustrasă de la partea vătămată N.L. și care nu a fost restituită acesteia.

În baza art. 348 C. proc. pen., a desființat înscrisul oficial falsificat de inculpatul Ș.G.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, inculpații V.N. și Ș.G., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Prin recursul său, inculpatul Ș.G. a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunile de abuz în serviciu, favorizarea infractorului și fals material în înscrisuri oficiale întrucât din probele administrate nu a rezultat că inculpatul V.N. ar fi agresat-o pe partea vătămată P.S. în noaptea de 19/20 iulie 2010 și, prin urmare, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului Ș.G.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, întrucât nu prezintă gradul de pericol al unor infracțiuni.

În al doilea subsidiar, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul schimbării modalității de executare, prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul V.N. a criticat sentința doar sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, solicitând, în esență, reducerea cuantumului pedepsei raportat la materialul probator administrat în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 aprilie 2013, sub nr. 8367/2/2012, fiind fixat prim termen de judecată, în recurs, la data de 9 septembrie 2013.

La primul termen de judecată, 9 septembrie 2013, constatând lipsa de procedură cu intimata parte civilă N.L. și având în vedere cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului Ș.G. care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării angajării unui apărător, instanța a amânat judecata cauzei pentru termenul din data de 7 octombrie 2013.

La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2013, Înalta Curte, conform art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., a solicitat recurenților inculpați să precizeze dacă doresc să dea declarații în fața instanței de recurs sau înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 323 și art. 324 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte față de poziția inculpatului Ș.G. care a consimțit să dea declarație în fața instanței de recurs a procedat la audierea acestuia, declarația fiind atașată la dosarul cauzei, fiind consemnată și poziția inculpatului V.N. care nu dorit să dea o declarație în fața instanței de recurs, menținându-și declarațiile anterioare din fața instanței de fond.

La același termen, Înalta Curte, în temeiul art. 3856 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a acordat cuvântul părților cu privire la cererile de probatorii, fiind admise pentru recurentul inculpat Ș.G. proba cu înscrisuri în circumstanțiere și respinsă cererea privind efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea înaintării procesului-verbal de cercetare la fața locului pentru considerentele menționate în practica.

Inculpatul V.N. nu a solicitat administrarea de probe în apărare și nici proba cu înscrisuri în circumstanțiere, criticile sale vizând greșita individualizare judiciară a pedepsei.

Examinând recursurile declarate de inculpații Ș.G. și V.N., prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (3) și art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.

1. Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești prin raportare la criticile formulate de recurentul inculpat Ș.G., Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 alin. (1), art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., atât cele ce vizează latura obiectivă cât și cele care vizează latura subiectivă, probele administrate fac dovada dincolo de orice dubiu că faptele au fost săvârșite de inculpat în modalitatea descrisă în actul de sesizare și reținută de către instanța de fond, care în mod corect, a dispus condamnarea inculpatului pentru aceste infracțiuni.

De asemenea, instanța de recurs constată că situația de fapt, așa cum a fost stabilită de prima instanță, are susținere în probatoriile administrate și conturează vinovăția inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

Având în vedere apărările formulate de inculpatul Ș.G. în susținerea lipsei elementelor constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului și fals material în înscrisuri oficiale, pentru care a fost condamnat, întemeiate, în fapt, pe lipsa unui probatoriu care să susțină existența agresiunii exercitate asupra părții vătămate P.S. în noaptea de 19/20 iulie 2010 și reținerea unei situații de fapt nereale de către prima instanță prin interpretarea trunchiată a probatoriului, Înalta Curte va analiza criticile formulate în raport de materialul probator administrat, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V.N. și activitățile întreprinse de către inculpatul Ș.G. în realizarea atribuțiilor de serviciu care îi reveneau.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentului inculpat Ș.G. în sensul inexistenței probelor care să dovedească agresiunea asupra lui P.S., că în noaptea de 19/20 iulie 2010 inculpatul V.N. a pătruns, din nou, fără drept, în locuința lui P.S., de această dată prin spargerea geamului de la camera unde partea vătămată se afla imobilizată în pat (ușa fiind asigurată cu un lacăt de către persoanele care o îngrijeau și care au constatat și în alte două rânduri că partea vătămată a fost agresată fizic) și profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra, prin exercitarea de violențe fizice a întreținut raporturi sexuale orale cu aceasta.

Relevanță sub aspect probator prezintă în acest sens declarațiile martorelor T.M. și S.A. care au relatat că, la data de 20 iulie 2010 în jurul orei 17.00, când au venit la domiciliul lui P.S. pentru a-i acorda îngrijiri, cunoscând că este o persoană ce nu se poate deplasa și pe care au decis să îngrijească, au constatat că aceasta prezenta urme de violență la nivelul corpului, inclusiv urme de sânge la gură, astfel că au sesizat organele de poliție la numărul 112, cum au mai procedat și în alte două situații similare în cursul lunii iunie 2010, declarațiile agentului de poliție S.V.C. care a consemnat declarația orală a părții vătămate în prezența martorei T.M. și care a relatat că partea vătămată a relevat faptul că o persoană de sex masculin, pe care a identificat-o din planșele foto prezentate de organele de poliție, a pătruns prin spargerea geamului în locuința sa și prin exercitarea de violențe a întreținut cu aceasta un raport sexual oral, fiind găsită a doua zi de cele două femei care o îngrijeau, declarațiile martorei B.O., care a participat la recunoașterea din planșele foto de către partea vătămată P.S. a inculpatului V. ca fiind autorul faptelor sesizate, declarațiile martorului S.I.L. care s-a deplasat la domiciliul părții vătămate după ce s-a formulat noua plângere și a constatat că geamul de la încăpere era spart, partea vătămată prezenta urme noi de violență, avea sânge închegat la gură dar refuza să comunice însă din fotografiile prezentate de organele judiciare l-a indicat pe V.N. ca fiind autorul faptelor reclamate, ridicând o nuia de la lângă pat și cu un gest i-a dat de înțeles că a fost lovită cu aceasta de către inculpat.

De asemenea, nu sunt lipsite de relevanță sub aspect probator nici împrejurarea că inculpatul V.N. a mai exercitat acte de violență, și abuzat sexual partea vătămată anterior acestei date (în perioada mai - iunie 2010), fapt ce a și determinat martorele T.M. și S.A. să asigure ușa de acces în locuința părții vătămate cu un lacăt, astfel că, la data de 19/20 iulie 2010 pătrunderea în locuința părții vătămate s-a realizat de către inculpat prin spargerea geamului.

Prin urmare, toate aceste elemente probatorii dovedesc fără echivoc că asupra părții vătămate P.S. au fost exercitate acte de agresiune fizică și sexuală de către inculpatul V.N., care a pătruns în casă, fără drept, prin spargerea geamului de la camera unde aceasta locuia.

Pornind de la această situație de fapt descrisă în actul de sesizare, reținută de către instanța de fond și însușită de către instanța de recurs în baza propriei interpretări și analize a probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că, verificările efectuate de către organele poliție care s-au deplasat la domiciliul părții vătămate au conturat existența unor indicii cu privire la agresiunile fizice și sexuale asupra părții vătămate P.S., violarea domiciliului și distrugerea bunurilor și, prin urmare, cercetările au fost declanșate, fiind format Dosarul penal nr. 4253/P/2010, repartizat spre soluționare la data de 21 iulie 2010, inculpatului Ș.G. ce avea calitatea de ofițer de poliție judiciară.

În acest context, inculpatul Ș.G. la data de 3 august 2010 (dată ce a suferit modificări prin indicarea cifrei "0" în loc de cifra "2") s-a deplasat la domiciliul lui P.S. și contrar atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, constatând faptul că aceasta era imobilizată la pat și se exprima destul de greu, a întocmit un proces-verbal de consemnare a declarației orale a părții vătămate, de altfel singurul act de cercetare efectuat în cauză. În care a menționat, în mod nereal, că partea vătămată înțelege să-și retragă plângerea formulată împotriva lui V.N. pentru distrugere, violare de domiciliu și lovire și că aceasta nu a fost violată de inculpatul V., persoană care o vizita în mod frecvent la domiciliu și pe care a recunoscut-o din planșele foto. Faptul că cele consemnate în conținutul procesului-verbal nu au fost mențiunile făcute de partea vătămată P.S. este confirmat și de martora O.A.C. care a arătat că nu a auzit ca partea vătămată să fi precizat că își retrage plângerea formulată.

Împrejurarea că partea vătămată P.S. avea anumite deficiențe în comunicare și reticență în a relata aspecte legate de faptele pentru care a formulat oral plângere penală, consemnată la data de 20 iulie 2010 de martorul S.C., se datorează vârstei acesteia și consecințelor agresiunilor fizice și sexuale la care a fost supusă, specifice victimelor infracțiunilor de viol (în acest sens fiind mențiunile din fișa de evaluare psihologică a părții vătămate), și nu puteau fi interpretate de inculpatul Ș.G., care făcea parte din structura poliției judiciare, ca fiind o atitudine de retractare a acuzațiilor formulate de partea vătămată, dimpotrivă efectuarea cercetărilor era necesară pentru a stabili atât existența presupuselor fapte cât și vinovăția persoanei indicate de către P.S. ca fiind autorul lor după prezentarea planșelor foto de către organele judiciare, respectiv inculpatul V.N. Chiar inculpatul Ș. în fața instanței de recurs a recunoscut că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu sunt relatările părții vătămate care vorbea monosilabic, prin răspunsuri scurte, ci a fost consemnate de către inculpat într-o interpretare proprie.

De altfel, faptul că partea vătămată nu a intenționat să-și retragă plângerea formulată rezultă chiar din depozițiile acesteia din datele de 8 august 2012, 9 august 2010 și 4 octombrie 2012, după redeschiderea urmăririi penale în cauză, când deși avea o vârstă și mai înaintată a colaborat cu organele judiciare relatând aspectele pe care le-a menționat în plângerea formulată, fiind totodată, nemulțumită de modul în care s-au efectuat cercetările anterior acestui moment.

Consemnarea declarației părții vătămate prin menționarea unor aspecte nereale în ceea ce privește faptele sesizate și poziția procesuală a părții vătămate sunt dovedite și de împrejurarea că inculpatul Ș., sub pretextul că ar fi vărsat cafea pe procesul-verbal de consemnare a declarației sau că l-ar fi pierdut într-o altă versiune susținută în cursul urmăririi penale, a procedat la refacerea acestuia și pentru a nu se mai deplasa a doua oară la partea vătămată a semnat în locul acesteia și a martorului asistent B.F., aspect nerecunoscut inițial de către inculpat dar confirmat de raportul de constatare tehnico-științific criminalistică grafoscopică din 4 octombrie 2012 și de martorul B., în prima declarație dată în faza de urmărire penală.

Nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea că în conținutul referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, confirmat de procuror, a menționat doar infracțiunile de loviri și alte violențe, distrugere și violare de domiciliu în formă simplă, deși fapta s-a comis în timpul nopții și se impunea reținerea alin. (2) al art. 192 C. pen., ipoteză care nu permitea o împăcare a părților cu efecte asupra exercitării acțiunii penale și fără a menționa infracțiunea de viol.

Or, toate aceste împrejurări fac dovada dincolo de orice dubiu că inculpatul Ș.G., contrar atribuțiilor de serviciu, nu a efectuat cercetări în Dosarul nr. 4253/P/2010 pentru identificarea autorului și stabilirea împrejurărilor în care s-au comis faptele sesizate de P.S., limitându-se la a încheia acel proces-verbal din data de 3 august 2010, în care a făcut mențiuni necorespunzătoare realității și la a întocmi referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale în cauză, fapt ce dus la lezarea intereselor personale ale părții vătămate P.S., respectiv la imposibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanei care a agresat-o fizic și sexual, i-a violat domiciliu și i-a distrus geamul de la camera unde locuia.

Prin urmare, fapta inculpatului Ș.G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și la laturii subiective, inculpatul având reprezentarea că prin neîndeplinirea corespunzătoare atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de polițist din structurile poliție judiciare lezează interesele părții vătămate.

Apărările inculpatului Ș. sub acest aspect în legătură cu nivelul scăzut de pregătire profesională determinat de locul unde își desfășura activitatea - Poliția Otopeni - și lipsa unor elemente/indicii minime privind comiterea unor infracțiuni dintre cele sesizate de către partea vătămată P.S. (doar un geam spart) precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului V.N. nu pot fi primite de Înalta Curte întrucât, pe de parte, prin numirea sa în cadrul Compartimentului Criminalitate Judiciară al Poliției Otopeni era necesar ca inculpatul să aibă un nivel de pregătire teoretică și practică necesar desfășurării activității în cadrul structurii poliției judiciare, indiferent de locul unde funcționa, condiții îndeplinite de inculpat (vechime de peste 20 de ani și studii universitare potrivit actelor depuse chiar de către inculpat) iar, pe de altă parte, una dintre atribuțiile principale de polițist judiciar era tocmai de a constata comiterea infracțiunilor și de a strânge date și informații în vederea stabilirii existenții faptei, a vinovăției presupusului autor și în situația în care acesta nu este cunoscut efectuarea de activități specifice pentru identificarea lui. Mai mult, atunci când se sesizează comiterea unei fapte penale, indiciile de la care organele judiciare pornesc cercetările sunt minime, rolul acestora fiind de tocmai acela de a strânge aceste date relevante în dovedirea existenței/inexistenței faptei, fără a avea relevanță cine este titularul plângerii penale sau condițiile în care acesta locuiește, obligația organului judiciar fiind aceea de efectua cercetări în scopul aflării adevărului și tragerii la răspundere penală a persoanei care a comis o faptă penală.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că presupusul autor (V.N.) nu avea antecedente penale, în condițiile în care acesta a fost recunoscut de partea vătămată din planșele foto prezentate de organele judiciare, deci era o persoană aflată în baza de date de poliției Otopeni, iar lipsa antecedentelor penale nu este un criteriu care să determine sau nu efectuarea de verificări față de o persoană indicată ca presupus autor al unei fapte penale. Nici susținerea inculpatului că partea vătămată nu a contestat soluția de neurmărire penală comunicată de procuror nu are relevanță sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu în condițiile în care soluția dispusă de procuror s-a întemeiat pe actele întocmite de inculpatul Ș. și mențiunile nereale din cuprinsul lor inserate de către inculpat în calitatea de polițist judiciar desemnat să efectueze cercetări în cauză.

Neexercitarea dreptului conferit de dispozițiile art. 278 C. proc. pen. de către partea vătămată nu poate justifica neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către inculpatul Ș.G., în condițiile în care partea vătămată era o persoană imobilizată la pat și care, anterior, a mai sesizat organele judiciare pentru fapte similare, lucrările fiind clasate iar scopul instituirii acestei garanții procesuale pentru persoanele ale căror interese au fost vătămate nu a fost acela al verificării îndeplinirii sau nu a obligațiilor ce reveneau organelor judiciare sau al realității actelor întocmite de către acestea.

Totodată, se constată că probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost analizat mai sus dovedește că inculpatul Ș.G. a atestat în procesul-verbal de consemnare a declarație orale a părții vătămate P.S. din data de 3 august 2010 - ce constituie un înscris oficial -, împrejurări nereale cu privire la infracțiunile pentru care s-au efectuat cercetări, încadrarea juridică dată faptelor și poziția părții vătămate de retragere a plângerii penale formulate, iar ulterior, a contrafăcut semnătura părții vătămate și a martorului asistent, activități ce se circumscriu elementului material al infracțiunilor de fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale.

Apărarea inculpatului în sensul că nefiind dovedită comiterea faptelor de către inculpatul V.N. asupra părții vătămate P.S., nu are importanță nici ce anume s-a consemnat în procesul-verbal din data de 3 august 2010, nu poate fi primită, Înalta Curte reținând în baza propriului examen a probele administrate, că acestea dovedesc atât existența faptelor cât și vinovăția inculpatului V.N. Mai mult, indiferent de împrejurarea că aspectele sesizate într-o plângere penală sunt confirmate sau nu de verificările efectuate, mențiunile cuprinse într-un înscris oficial de către funcționarul public trebuie să fie conforme cu realitatea, întrucât el produce consecințe juridice atunci când este folosit, situație care se regăsește în cauză, înscrisul respectiv fiind atașat la dosarul cauzei și întemeiat pe mențiunile cuprinse în acest act s-a dispus soluția de neurmărire penală.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul Ș. a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, intenția, acesta a cunoscut că cele menționate în cuprinsul actului nu sunt conforme cu realitatea însă susțineau și justificau soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse în cauză.

Folosirea acestui înscris oficial falsificat de către inculpat, prin atașarea la Dosarul nr. 4253/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea susținerii propunerii de neînceperea a urmăririi penale, confirmată ulterior de către procuror, constituie infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, menționarea în cuprinsul procesului-verbal de consemnare a declarație orale a părții vătămate a unor date nereale, contrafacerea semnăturilor de pe înscrisul oficial și folosirea acestuia în vederea susținerii propunerii de neînceperea a urmăririi penale într-o cauză penală, inculpatul Ș.G. l-a ajutat pe V.N. să zădărnicească urmărirea penală, activitățile sale realizând elementul material al laturii obiective a infracțiunii de favorizarea infractorului.

Apărarea inculpatului că nu l-a cunoscut pe V.N. nu are nicio relevanță sub aspectul laturii obiective și subiective a infracțiunii de favorizarea infractorului în condițiile în care inculpatul Ș. a menționat date nereale în înscrisul oficial întocmit și nu a efectuat acte de cercetare în cauză, prin urmare, cunoscând că s-a comis o infracțiune, a prevăzut că prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau ca și ofițer de poliție judiciară și consemnarea acelor date nereale ar putea îngreuna zădărnicirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a făptuitorului și că prin acțiunea sa creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, rezultat pe care l-a acceptat.

Existența unei înțelegeri anterioare, intervenită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii de către autor, fapt ce ar fi presupus cunoașterea făptuitorului, ar fi avut relevanță sub aspectul eventualelor acte de complicitate (art. 26 C. pen.) dar care nu s-au reținut în sarcina inculpatului Ș.G. și nu al infracțiunii de favorizare a infractorului.

În ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., Înalta Curte apreciază criticile formulate în subsidiar de recurent, privind achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, ca neîntemeiate.

Aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen. este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a judecății, urmare analizei și evaluării criteriilor enumerate de dispozițiile legale în materie.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al aceluiași articol, se prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei fapte penale, indiferent că este o infracțiune de pericol sau de rezultat, se impune a fi făcută de către instanța învestită cu soluționarea cauzei o evaluare, după momentul săvârșirii acesteia prin care să se constate dacă prezintă sau nu pericol social și, în consecință, dacă constituie sau nu infracțiune.

Raportat la aceste dispoziții legale enunțate, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de către recurent, că față de modalitatea de desfășurare a evenimentelor - inculpatul Ș.G. fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu - polițist în cadrul structurii poliției judiciare - a întocmit în fals procesul-verbal din 3 august 2010 și a contrafăcut semnăturile părții vătămate și ale martorului asistent de pe același act oficial, pe care l-a atașat, ulterior, într-o cauză penală în care se efectuau cercetări pentru infracțiuni grave -, natura și gravitatea infracțiunilor (cu un grad ridicat de pericol social), concurența faptelor, nu se poate aprecia că faptele comise, nu prezintă în concret gradul de pericol social la unor infracțiuni.

Circumstanțele personale favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, situația familială, conduita anterioară la locul de muncă reliefată de calificativele obținute și caracterizările colegilor și ale superiorilor, activitățile desfășurate de către inculpat după redeschiderea cercetărilor în cauză, identificarea autorului în persoana inculpatului V.N. și prinderea acestuia) nu pot constitui elemente care să justifice aprecierea că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, în condițiile în care împrejurările în care au fost comise faptele fac dovada că inculpatul Ș.G. deși cunoștea dispozițiile legale, le-a ignorat, a avut reprezentarea gravității lor iar dacă inculpatului V. nu ar fi continuat activitatea infracțională și nu ar fi fost demarate alte cercetări de către organele judiciare care să conducă la identificarea acestuia, nu ar fi făcut niciun demers judiciar în acest sens.

Neîntemeiate sunt și criticile recurentului inculpat în ceea ce privește greșita individualizare judiciară, a pedepselor aplicate acestuia pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, sub aspectul modalității de executare.

În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, instanța de fond apreciind, în mod corect că faptele săvârșite de inculpat - astfel cum au fost expuse anterior prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.

Se reține, totodată, că în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului. Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar și a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță, în mod justificat, nu a reținut în sarcina inculpatului Ș.G. circumstanțe atenuante, conduita înainte de comiterea faptelor - lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie și a desfășurat activitate judiciară o perioadă îndelungată de timp -, având în vedere natura și gravitatea faptelor, concursul de infracțiuni dar și împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor în pofida unui probatoriu care dovedește contrariul, astfel că, pedepsele stabilite într-un cuantum orientat spre maximum special prevăzut de lege au fost corect individualizate.

Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate recurentului pentru cele patru infracțiuni reținute în sarcina sa, Înalta Curte apreciază în acord cu instanța de fond că, că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenție, urmând ca inculpatul să-și schimbe comportamentul față de valorile sociale ocrotite de lege, să conștientizeze gravitatea faptelor și consecințele lor în contextul evenimentelor petrecute anterior și ulterior activității sale infracționale.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus față cel stabilit de instanța de fond, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., iar o eventuală redozare și schimbare a modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., astfel cum a solicitat recurentul, nu ar fi justificată în raport cu particularitățile cauzei expuse anterior.

Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează să respingă recursul inculpatul Ș.G. ca nefondat.

2. Deși inculpatul V.N. nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, în fața instanței de recurs a criticat decizia numai sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate pe care a considerat-o ca fiind disproporționată în raport de probatoriul administrat în cauză.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului constată că, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului V.N. în comiterea faptelor descrise în actul de sesizare - omor calificat și deosebit de grav (trei fapte), tâlhărie în formă simplă și forma agravată (3 fapte), viol în forma simplă și continuată (6 fapte), violarea de domiciliu în formă agravată și continuată (6 fapte), lipsire de libertate în mod nelegal în forma agravată (2 fapte), distrugere în forma simplă (o faptă), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice (o faptă) și loviri și alte violențe (o faptă) - și le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V.N. asupra părții vătămate P.S., Înalta Curte, reține pe lângă considerentele menționate la analizarea recursului inculpatului Ș. referitor fapta din 19/20 iulie 20101, că probatoriile administrate dovedesc mai presus de orice bănuială că, în perioada mai - iulie 2010, în mod repetat, a pătruns în timpul nopții în locuința părții vătămate și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și prin folosirea violenței, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale orale.

În acest sens, relevanță sub aspect probator prezintă declarațiile martorelor T.M., M.S. și S.A. care avea grijă de partea vătămată ce se afla imobilizată la pat, care au relatat că la sfârșitul lunii mai 2010 când au venit la domiciliul acesteia au văzut urme de violență pe corpul părții vătămate, astfel că au apelat numărul de urgență 112 și au sesizat organelor de poliție situația părții vătămate, aceasta fiind internată la Spitalul Clinic de Urgență București cu diagnosticul "contuzie șold și genunchi drept de vechime neprecizată (...)", ulterior, martora T. găsind doi dinți ai părții vătămate în pat. La data de 13 iunie 2010 martora M.S. a anunțat din nou organele de poliție la numărul de urgență constatând că partea vătămată prezintă noi urme de violență pe corp și față, împrejurare în care martorele au decis să asigure ușa de la intrarea cu un lacăt care se coroborează cu înregistrarea convorbirilor efectuate la numărul de urgență 112 și mențiunile din fișa de internare a părții vătămate.

Declarațiile celor trei martore susțin declarațiile părții vătămate P.S. din datele de 8 august, 9 august și 4 octombrie 2012 dar și declarația acesteia din data de 20 iulie 2010 când l-a și recunoscut pe inculpatul V.N. din planșele foto prezentate de organele judiciare. Nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea că inculpatul locuia foarte aproape de casa părții vătămate (aproximativ 100 metri), deci cunoștea împrejurimile locuinței astfel că, după asigurarea ușii de la intrare cu un lacăt, de către martorele care o îngrijeau pe P.S., acesta a pătruns, din nou, în imobil prin spargerea geamului, după cum trebuie reținut tot ca un element în susținerea vinovăției inculpatului și modalitatea identică de comitere a faptelor de acest gen, care vizau persoane în vârstă, singure, aflate în imposibilitate de a se apăra, întreținerea de raporturi sexuale orale, anale și normale, prin folosirea violenței fizice.

Toate aceste probatorii susțin vinovăția inculpatului V.N. în comiterea infracțiunilor de viol în formă continuată, faptă prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu în formă continuată, faptă prev. de art. 191 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămată P.S.

În continuarea activității infracționale inculpatul V.N. în noaptea de 25/26 februarie 2011 a pătruns, fără drept, prin forțarea ferestrei, în locuința părții vătămate N.L., în vârstă de 77 ani, a întrerupt alimentarea cu energie electrică prin îndepărtarea siguranțelor de la panou, după care cu un cuțit a amenințat-o pe partea vătămată să-i dea banii.

După ce partea vătămată i-a dat suma de 400 RON pe care o avea în portofel, inculpatul a dus-o într-o încăpere alăturată și prin violență a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale și anale iar la plecare a legat-o de mâini și picioare și i-a luat lanterna și telefonul mobil, bunuri pe care le-a abandonat pe câmp (lanterna) și pe strada U. din localitatea Balotești (telefonul mobil fiind găsit de martora M.L.).

Partea vătămată a rămas imobilizată până a doua zi când a reușit să se elibereze și a anunțat-o pe martora G.N. vecina sa.

În susținerea vinovăției inculpatului V.N. în comiterea infracțiunilor de viol, tâlhărie, violarea de domiciliu și lipsire de libertate, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen., art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., relevante sunt declarațiile părții vătămate N.L. care deși nu a recunoscut fizionomia inculpatului l-a identificat ca fiind o persoană puțin mai înaltă decât aceasta (victima având 1,57 m iar inculpatul 1,63 m), cu vocea răgușită, elemente care corespund structurii fizice și timbrului vocii inculpatului, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/91/2011 întocmit de SML Ilfov, din care rezultă că N.L. prezenta leziuni traumatice la nivelul regiunii bucale produse posibil prin comprimare cu mâna sau lovire cu un corp dur și au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare iar leziunile produse la nivelul anusului și regiunii vulvo-vaginale pot atesta un act sexual din data de 25 februarie 2011, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetice care au concluzionat că ADN-ul extras din microurmele (spermă) recoltate de pe lenjeria intimă a părții vătămate examinată imediat după comiterea faptei și cele recoltate de la aceasta în aceeași perioadă (zona vaginală), conțin alele identice cu cele ale inculpatului și, prin urmare, acesta este creatorul urmelor identificate (rapoartele nr. 1.573.884 din 9 august 2011 și nr. 137.126 din 16 octombrie 2012), declarațiile martorilor N.C. și N.D. care nu au confirmat apărarea inculpatului că a petrecut noaptea la ei, ci au relatat că V.N. și mama sa au plecat în jurul orelor 22.00. Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că partea vătămată locuia în apropierea locuinței lui N.D. (la 30 metri distanță) și a lui D.M. (la 50 metri distanță), ambele mătuși ale inculpatului, prin urmare, zona îi era cunoscută, acesta venind în mod frecvent în vizită la rude.

Comportamentul agresiv al inculpatului V.N. este relevat și de activitatea infracțională desfășurată în noaptea de 30/31 decembrie 2011 asupra părții vătămate G.V., când în timp ce se afla la localul "L." din Balotești, pe fondul unui conflict verbal cu partea vătămată, a aplicat acestuia două lovituri în cap cu o sticlă. La intervenția persoanelor care se aflau în local, partea vătămată a plecat iar inculpatul V. a urmărit-o, aplicându-i din nou o lovitură cu pumnul în față, persoanele prezente la incident apelând numărul de urgență 112 determinat de starea de insecuritate și teamă creată în rândul consumatorilor aflați într-un loc public.

În urma loviturilor primite, partea vătămată G.V. a fost transportată la Spitalul de Urgență E. din București, suferind leziuni ce au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale (concluzii certificat medico-legal din 4 ianuarie 2012 SML Ilfov).

În susținerea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor de loviri și alte violențe și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice sunt declarațiile părții vătămate, imaginile captate pe camera video, înregistrarea apelului la numărul de urgență 112, concluziile certificatului medico-legal, declarațiile martorilor oculari B.M.L., V.F., I.E.B., A.C., U.G.R. și declarațiile inculpatului V.N. care, deși a recunoscut comiterea acestor fapte, a susținut că vinovat de cele întâmplate este partea vătămată care a inițiat conflictul, or probatoriul dovedește contrariul în sensul că, partea vătămată doar l-a împins pe inculpat în urma atacului violent exercitat de acesta.

Cu privire la infracțiunile de viol, tâlhărie și violare de domiciliu, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și c) C. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., comise asupra părții vătămate S.M., se constată că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului V.N., instanța de fond reținând în mod corect că, la data de 24 februarie 2012, în timpul nopții, V.N., a pătruns fără drept, prin forțarea ușii, în locuința părții vătămate, în vârstă de 84 de ani și a întreținut cu aceasta prin constrângere un raport sexual normal, după care prin folosirea de amenințări, a deposedat-o de suma de 740 RON și bijuteriile pe care le purta la acel moment, un inel și cercei.

În continuare, inculpatul a trântit partea vătămată din nou pe pat, cu fața în jos, și i-a presat cu mâinile și genunchii capul și spatele, după care simțind că victima nu mai respiră a fugit, victima revenindu-și după câteva ore, iar a doua zi, au fost sesizate organele de poliție de martora C.P.C. căreia partea vătămată i-a povestit ce i s-a întâmplat.

În dovedirea vinovăție inculpatului sunt declarațiile părții vătămate S.M. care deși nu l-a văzut pe inculpat a menționat că agresorul avea vocea răgușită descriere ce corespunde timbrului vocal al inculpatului, declarațiile martorilor P.M.D. și B.M. care l-au văzut în cursul lunii februarie pe inculpat în zonă acesta venind la domiciliul unchiului său V.I., declarațiile martorei C.P.C. care a sesizat organele judiciare și a aflat de la partea vătămată detalii despre comiterea faptelor, concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. A1/1799/20102 al INML M.M. din care rezultă că partea vătămată la data examinării prezenta leziuni traumatice la nivelul regiunii himenale care s-au putut produce prin agresiuni sexuale din data de 24 februarie 2012, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică din 4 septembrie 2012 care au stabilit că profilul genetic la inculpatului V.N. se regăsește în cele două urme (incluzând spermă) prelevate de pe lenjeria intimă purtată de victimă și examinată imediat după comiterea faptei.

Inculpatul V.N. nu a recunoscut nici comiterea în seara zilei de 1 martie 2012 a infracțiunilor de violare de domiciliu, viol, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal și, în final, omor calificat deosebit de grav comise asupra victimei A.A.

Probatoriile administrate astfel cum au fost reținute și interpretate de către instanța de fond dovedesc însă contrar susținerilor inculpatului că, în seara zilei de 1 martie 2012 acesta a pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate A.A. în vârstă de 85 de ani, prin forțarea ușii de acces, după ce, în prealabil, a oprit de la panou curentul electric, a lovit partea vătămată cu pumnii în zona feței, a întreținut cu aceasta raport sexual oral și pentru a o împiedica să alerteze vecinii i-a introdus în gură o bucală un fes de lână și alte materiale textile, legând victima de mâini și picioare.

Pentru a obține banii de care partea vătămată dispunea a lovit-o cu pumnii și picioarele pe întreg corpul după care a întreținut cu aceasta un raport sexual normal provocând suferințe victimei care anterior suferise o fractură de șold.

Inculpatul a legat victima din nou de mâini și picioare, a pus siguranțele la panoul electric și a căutat prin locuință după bunuri, luând suma de 260 RON și produse alimentare, după care și-a făcut necesitățile fiziologice în hol folosind o batistă pentru a se șterge de resturile fecale. După plecarea inculpatului, partea vătămată a reușit să se dezlege la una din mâini, a bătut în perete alertând pe martora E.E. care a chemat Serviciul Ambulanță, victima fiind internată la Spitalul de Urgență E. din București, unde datorită agresiunilor suferite a decedat, la data 14 aprilie 2012.

În dovedirea faptelor reținute în sarcina inculpatului și pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanță, sunt declarațiile părții vătămate înainte de a surveni decesul care a descris trăsăturile fizice ale inculpatului, declarațiile martorilor E.E. și E.M. care au găsit partea vătămată imediat după comiterea faptelor și au constatat starea acesteia, au cunoscut de la partea vătămată împrejurările comiterii faptelor, concluziile raportului de expertiză medico-legală din 7 septembrie 2012 al INML M.M. București care confirmă că partea vătămată a suferit agresiuni fizice și sexuale ce pot data din data de 1 martie 2012, concluziile raportului de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8998/2012 întocmit de INML M.M. care a stabilit că în secreția vaginală sangvinolentă recoltată de la victimă a fost identificat profilul genetic unic la inculpatului V.N., ale raportului de constatare tehnico-științifică din 1 octombrie 2012 care a stabilit că în microurma prelevată de pe batista ridicată de la locul faptei și care prezenta urme de fecale s-a pus în evidență profilul genetic al inculpatului, declarațiile martorei C.V. care l-a văzut pe inculpat în ziua de 1 martie 2012, dimineața, când s-a prezentat la locuința victimei sub pretextul de a o ajuta să curețe zăpada fiind refuzat de aceasta, martora intervenind pentru a-l determina să plece, concluziile raportului medico-legal de autopsie din care rezultă că deși leziunile suferite de victimă ar fi necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale ele au pus în pericol viața acesteia pe fondul vârstei acesteia și afecțiunilor patologice și traumatice anterioare.

În continuarea activității infracționale, inculpatul V.N. a comis și infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen. cu privire la partea vătămată M.E.M., reținându-se în mod corect de către judecătorul fondului că probatoriile administrate dovedesc că în seara zilei de 28/29 aprilie 2012 acesta a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, în vârstă de 65 de ani, prin forțarea ferestrelor, refugiindu-se inițial în casă, după care constatând că partea vătămată a simțit prezența sa, a urmărit-o pe aleea din curte, a lovit-o cu pumnii trântind-o la pământ și a strâns-o de gât, însă acesta a reușit să scape și a alertat vecinii.

În susținerea vinovăției inculpatului sunt declarațiile părții vătămate M.E.M. care a indicat semnalmentele acestuia și chiar l-a recunoscut din planșele foto imediat după comiterea faptelor, declarațiile martorilor I.G. și I.C. care au fost alertați de partea vătămată, martorul I.G. arătând că l-a văzut pe inculpat cu puțin timp înainte, că se îndrepta spre locuința lui M.E.M., declarația martorului R.M., ginerele părții vătămate care s-a întâlnit cu inculpatul în timp ce se îndrepta spre casa părții vătămate după ce a fost sunat de vecinii acesteia, la scurt timp de la comiterea faptelor, declarațiile martorilor C.D. și M.D. care au relatat că inculpatul pe care îl cunoșteau după poreclă "C." i-a întrebat unde locuiește partea vătămată, declarația martorei P.N. care a predat telefonul mobil sustras de inculpatul V. de la domiciliul părții vătămate în seara de 28/29 aprilie 2012 pe care acesta din urmă i l-a vândut martorei.

Cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu, viol și omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. h) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., asupra victimei S.T., Înalta Curte reține că, probatoriile administrate dovedesc dincolo de orice dubiu că toate faptele au fost comise de către inculpatul V.N., la data de 5/6 august 2012, în modalitatea faptică descrisă în actul de sesizare și reținută de prima instanță.

Astfel, Înalta Curte constată că în seara zilei de 5 august 2012, inculpatul V. a reluat activitatea infracțională și a pătruns fără drept în locuința victimei S.T., în vârstă de 74 de ani, pe ușa de acces care nu era asigurată și, prin constrângere, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal, după care pentru a împiedica victima să alerteze vecinii i-a introdus în cavitatea bucală hârtie igienică și bucăți din cămașa de noapte, a legat-o peste gură iar, în final, a sugrumat-o prin comprimarea zonei cervicale și toracice.

Înainte de părăsi locuința victimei i-a scos din cavitatea bucală materialele introduse, a folosit cămașa de noapte a acesteia pentru a-și îndepărta resturile fecale după ce și-a făcut necesitățile fiziologice și a deschis gazele, prealabil deconectând detectorul de gaze. La plecare, a pus bucățile de hârtie, fâșiile din material folosite la legarea victimei și cămașa de noapte într-o găleată, a încuiat ușa de acces cu cheia pe care a găsit-o în locuință.

În dovedirea situației de fapt și a vinovăție inculpatului V.N. sunt relevante declarațiile martorilor A.F., nepoata victimei care a vorbit cu aceasta cu puțin timp înainte de comiterea faptelor și a aflat că S.T. se pregătea de culcare, declarațiile martorilor S.M. și S.V. care au găsit victima a doua zi și care au relatat împrejurările în care au găsit-o, constatând că era dat drumul la gaz, concluziile raportului medico-legal din 4 octombrie 2012 al SML Ilfov care a stabilit că moartea victimei a fost violentă, cauzată de asfixie mecanică prin comprimare nazo-buco-cervico-toracală, fiind identificate urme de violență pe corpul victimei, fractură col humerus stâng, marcă mușcată umană pe umărul stâng, echimoze la nivelul coapselor, între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate, în secreția vaginală a fost identificată spermă care se coroborează cu leziunile traumatice vaginale, concluziile raportului de expertiză medico-legală genetică nr. A15/8161/2012 al INML M.M. București care a stabilit că profilul genetic al inculpatului V. a fost pus în evidență în secreția vaginală recoltată de la victimă, în depozitul subunghial al victimei, materialul textil folosit de inculpat pentru legarea victimei și sperma găsită pe cămașa de noapte a acesteia.

Apărarea inculpatului în sensul că ar fi stat cu mama sa V.L. în seara de 5 august 2012 și susținută de aceasta din urmă în declarațiile date în cursul procesului penal, în mod corect au fost înlăturate de către instanța de fond, fiind infirmate de probatoriul administrat.

În continuarea activității infracționale a inculpatului V.N. sunt și faptele din data de 15 august 2012 comise asupra victimei M.Y., cetățean japonez, chiar dacă de această dată vârsta victimei era doar de 20 de ani.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul V.N. care desfășura activități ocazionale în Aeroportul H.C. Otopeni, a văzut-o pe M.Y. după debarcare, când a solicitat informații la punctul informativ despre ghișeul SNCFR și având cunoștințe minime de limbă engleză, a plecat spre ghișeul respectiv, unde antamând o discuție cu victima, s-a oferit să o îndrume pentru a ajunge la gară. Acceptând ajutorul inculpatului, victima s-a deplasat împreună cu acesta la stația maxi taxi situat pe DN 1.

În acest interval de timp, M.Y. l-a contactat telefonic pe martorul M.A. din Craiova, unde acesta trebuia să ajungă pentru a preda cursuri de limba japoneză, care i-a cerut insistent să ia un taxi până la gară indiferent de cost, fapt ce l-a comunicat inculpatului V. care, profitând de situație s-a îndreptat spre un taxi staționat la câțiva metri, condus de martorul C.R.V. și i-a cerut să-i ducă la pădurea Măgura, oferindu-i 50 RON.

Deși a apreciat suma cam mare pentru distanța pe care urma să o parcurgă, martorul a acceptat cursa și i-a condus pe inculpat și victimă până la locul indicat de inculpat din apropierea localității Balotești, de unde se poate ajunge pe un drum secundar la gara Balotești, la întoarcerea autoturismului martorul constatând că cei doi clienți se aflau în același loc.

În aceste împrejurări, inculpatul V.N. profitând de zona mai puțin circulată și situația victimei care nu cunoștea zona fiind pentru prima dată în România, a tras-o în pădure unde prin violență a întreținut raporturi sexuale normale și anale, după care a omorât-o prin strangulare și comprimare toracică, deposedând-o de bunuri (telefon mobil, aparat foto, laptop, suma de 1500 euro și 20.000 yeni japonezi precum și cardul de credit) iar cadavrul l-a îngropat sub vegetație, unde a și fost găsit la câteva zile de martorul A.P. care circula cu un microbuz împreună cu martorul P.I.

Deși inculpatul V.N. a negat și comiterea acestor fapte, susținând că este nevinovat, Înalta Curte apreciază că probatoriile administrate fac dovada vinovăție sale.

Astfel, din înregistrările efectuate de camerele de supraveghere din incinta Aeroportului rezultă modalitatea în care inculpatul V.N. a abordat-o pe victima M.Y. la ghișeul SNCFR, unde a fost îndrumată de martora E.M.G. să obțină informațiile solicitate pentru transportul feroviar, traseul parcurs până la ieșirea din Aeroport.

Relevante sub aspect probator sunt și declarațiile martorului C.R.V. persoana care i-a transportat până la marginea pădurii Măgura de lângă Balotești, declarațiile martorului M.A. persoana care i-a comunicat victimei să ia un taxi până la gara din București, declarațiile martorilor A.A. căruia inculpatul i-a vândut telefonul mobil luat de la victimă pentru suma de 1200 RON și a martorului L.I. care l-a cumpărat ulterior de la martorul A. și care a constatat că telefonul avea o cartelă microsim a rețelei S.B. din Japonia, declarația martorului B.E. ultimul cumpărător al telefonului mobil, declarația martorului D.M. căruia inculpatul V. i-a vândut camera foto marca C. luată de la victimă, declarațiile părților vătămate M.H. și M.T. care au recunoscut bunurile ca fiind ale victimei, fiica lor.

De asemenea, relevanță sub aspect probator prezintă și concluziile raportului medico-legal din 5 octombrie 2012 al SML Ilfov din care rezultă că moartea lui M.Y. a fost violentă, cauzată de asfixie mecanică prin comprimare nazo-buco-cervico-toracală, pe corpul victimei au fost identificate leziuni produse prin lovire cu corp dur, comprimare corp dur prin comprimare între arcadele dentare și mecanism de sucțiune; între aceste leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată; că au fost identificate și leziuni la nivel anal și pe gambe, produse prin târâre, postmortem; concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală genetică A15/8997/20120 al INML M.M. București și de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică din 4 septembrie 2012 care confirmă prezența profilului genetic unic al inculpatului V.N. în microurmele recoltate de pe fragmentele de lenjerie intimă ridicate și care au aparținut victimei, secreția vaginală și anală recoltată de la victimă cu ocazia autopsiei, în depozitul subunghial al victimei, salivei recoltate de pe corpul victimei din zona mușcăturilor produse de agresor (zona dreaptă piept și braț/umăr stâng) și nu în ultimul rând comportamentul disimulat al inculpatului relevat de testul poligraf efectuat la data de 19 august 2012.

Toate aceste probatorii, astfel cum au fost reținute și de către instanța de fond și analizate de către instanța de recurs dovedesc că inculpatul V.N. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și pentru care s-a dispus condamnarea sa de către prima instanță.

Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului inculpat V.N. referitoare la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate.

Reținând aceleași considerații de ordin teoretic menționate la analizarea recursului formulat de inculpatul Ș.G., Înalta Curte, raportat la criticile formulate de inculpatul V.N. constată că, prima instanță a aplicat acestuia pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, motiv pentru care, contrar solicitării recurentului, care le-a apreciat ca fiind prea aspre, le va menține, atât în ceea ce privește cuantumul acestora, cât și ca modalitate de executare.

Menținerea pedepselor aplicate inculpatului V.N., cea a detențiunii pe viață pentru infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav și a celor orientate spre limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile de viol, lipsire de liberate, violarea de domiciliu, tâlhărie sau spre media limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii de distrugere, loviri și alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii și ordinii publice, este justificată de natura și gravitatea deosebită a faptelor comise (contra vieții, libertății sexuale, psihice și de mișcare, contra patrimoniului și dreptului de proprietate, contra integrității fizice și siguranței în locurile publice), modalitatea violentă în care acționat asupra părților vătămate și victimelor - în unele cazuri după comiterea faptelor a legat victimele pentru a nu alerta vecinii, intervalul scurt de timp în care a comis aceste fapte și numărul mare al persoanelor care au suferit de pe urma activității sale infracționale, în special, persoane în vârstă care locuiau singure și avea probleme medicale (cu excepția victimei M.Y., cetățean japonez), mobilul sexual ce a determinat comiterea faptelor, comportamentul inculpatului în cursul procesului penal care nu a recunoscut comiterea faptelor în pofida unui probatoriu care dovedea contrariul.

Deși inculpatul V.N. nu este cunoscut cu antecedente penale și are o vârstă tânără (27 de ani, iar la data comiterii primei fapte avea doar 24 ani), Înalta Curte apreciază, raportat la natura și gravitatea faptelor comise, importanța relațiilor sociale ocrotite prin dispozițiile penale încălcate, pericolul social generic reflectat și prin limitele de pedeapsă precum și pericolul social concret determinat de datele particulare ale cauzei, astfel cum au fost analizate în cele ce preced precum și la comportamentul inculpatului V.N. care corespunde profilului psihologic al criminalului în serie, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legal psihiatric, că alegerea pedepsei detențiunii pe viață pe care inculpatul urmează să o execute în final, este singura în măsură să conducă la reeducarea inculpatului, care nu a reușit să se integreze în societate și care prin faptele comise a făcut dovada unui comportament ce sfidează valorile sociale ocrotite de lege, fiind un pericol pentru membrii comunității în care a trăit și ai societății în general.

Totodată/Înalta Curte constată că, instanța de fond având în vedere dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. LXXIV (74)/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și jurisprudența constantă în această materie a Curții europene a Drepturilor Omului (cauza Calmanovici împotriva României cauza Hirst împotriva Marii Britanii) și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și în raport de natura și gravitatea faptelor, împrejurările comiterii lor, persoana inculpatului care, deși este tânăr, a manifestat un comportament violent, atitudinea acestuia după comiterea faptelor, a aplicat în mod corect inculpatului V.N. și pedepsele complementare și accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte constată că prima instanță reținând vinovăția inculpatului V.N. în comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1357, 1386 și 1391 alin. (2) C. civ. iar părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză, a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de: câte 50.000 euro (în echivalent în RON la data plății), către părțile civile M.H. și M.T., reprezentând daune morale, 20.000 euro (în echivalent în RON la dată plății), către partea civilă L.I., reprezentând daune morale, 20.000 euro (în echivalent în RON la data plății), către partea civilă S.M., reprezentând daune morale, 3.000 RON către partea civilă S.M., reprezentând daune materiale și 62 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, reprezentând daune materiale.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.G. și V.N. împotriva Sentinței penale nr. 96/F din 7 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.N. durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2012 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.N. și Ș.G. împotriva Sentinței penale nr. 96/F din 7 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.N. durata reținerii și a arestării preventive de la 18 august 2012 la 7 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat V.N. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat Ș.G. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN