Inadmissibility of criminal cassation appeal for missing statutory grounds and expired ten-day filing limit

Asupra contestației în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la această instanță la data de 2 aprilie 2013, contestatorul C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3353 din 19 octombrie 2012 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5654.6/59/2006, arătând că „din lipsa motivării soluției a fost pus în imposibilitate de a-și exercita drepturile procedurale prevăzute de art. 6 C. proc. pen. și art. 51, art. 6, art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportate la art. 386 C. proc. pen., totul raportat la art. 363-art. 365, art. 3853 C. proc. pen.

Analizându-se în principiu, contestația în anulare formulată potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă.

Analizând motivele invocate de contestator Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare,

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-lit. i1), cu privire la care existau probe în dosar,

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a)-lit. c), trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia.

În cauză, contestatorul nu a invocat și nu a indicat nici unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., și nici nu a prezentat nici un argument juridic în susținerea acestuia.

Totodată, verificând susținerile invocate în cererea de contestație în anulare, se constată că acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege.

De asemenea, Înalta Curte verifică dacă cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 388 C. proc. pen. „contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-lit. c) și lit. e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării (...)”.

Analizând actele aflate la dosar Înalta Curte constată că cererea de contestație a fost depusă la data de 28 martie 2013, condamnatul C.I. fiind arestat în executarea pedepsei la data de 27 octombrie 2012.

Ori, față de termenul de 10 zile prevăzut de 388 alin. (1) C. proc. pen., termen care se calculează de la data începerii executării pedepsei, Înalta Curte constată că cererea condamnatului a fost făcută cu depășirea termenului prevăzut de lege.

În consecință, contestație în anulare formulata de contestator, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 3353 din 19 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5654.6/59/2006.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2013.