Decizia nr. 2283/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., G.V., A.V.C., G.L., P.A., S.F. și P.V., împotriva sentinței penale nr. 477 din 1 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată în parte sentința apelată și în fond, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.N. pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada august-octombrie 2010).

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din 22 aprilie 2010).

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu celelalte pedepse de câte 5 ani închisoare și 1 an închisoare stabilite în cauză pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. și de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului R.N. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

2. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.P. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului R.P. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului R.P. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

3. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite în cauză, aplicând inculpatului B.D. pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen.

4. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, aplicând inculpatului D.A. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecție a victimelor și Reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

5. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. a fost condamnată inculpata P.E.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite în cauză, aplicând inculpatei P.E.D. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen.

6. În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului G.V. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

7. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.V.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului A.V.C. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

8. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. au fost aplicate inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

9. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnată inculpata G.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite în cauză, aplicând inculpatei G.L. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

10. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata P.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., aplicând inculpatei P.V. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecție a victimelor și Reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

11. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a aplicat inculpatului V.B.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) C. pen. pe o durată de 5 ani.

12. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului S.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. d) și 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză inculpatului S.F., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului S.F. drepturile prevăzute de 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecție a victimelor și Reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

13. Au fost obligați în solidar pe inculpații B.D., R.N. și R.P. la plata către partea civilă Banca I.R. a sumei de 750.000 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând despăgubiri civile.

Au fost obligați în solidar pe inculpații B.D., D.A., S.F., iar pe inculpatul D.A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC B.C.M. SA la plata către partea civilă Banca I.R. a sumei de 400.000 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând despăgubiri civile.

A fost înlăturată măsura de siguranță a confiscării de la inculpatul B.D. a sumei de 1.150.000 euro provenite din creditele obținute de la banca I.R.

A instituit sechestrul asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B.D., D.A., V.B.A., P.E.D., P.A. Și S.F. și P.V. până la concurența sumelor care au format obiectul infracțiunilor de spălare de bani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

II. A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă M.I. împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 383 alin. (11) și alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus prevenția inculpaților: de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 și de la 25 noiembrie 2011 la zi pentru R.N., din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 28 octombrie 2011 la zi pentru R.P., de la 25 noiembrie 2010 la zi pentru B.D., de la 26 noiembrie 2010 la 15 aprilie 2011 și de la 28 iulie 2011 la zi pentru D.A., de la 25 noiembrie 2010 la zi pentru P.E.D., din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 4 decembrie 2011 la zi pentru A.V.C., din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 28 octombrie 2011 la zi pentru G.L.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.N., B.D., P.E.D., G.L. și A.V.C. și în lipsă, a inculpatului G.V.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații P.A., P.V., S.F. și V.B.A.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților R.P. și D.A. dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul M.I. la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.

Cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea apelurilor declarate de Parchet și inculpați s-au suportat de către stat.

Onorariile avocaților din oficiu pentru inculpații P.E.D., D.A., A.V.C., G.L. și G.V., în cuantum de câte 400 RON, precum și onorariile parțiale ale avocaților din oficiu pentru inculpații B.D., V.B.A., R.N. și R.P., în cuantum de câte 100 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 477 din 1 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.D. din infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct.

III din rechizitoriu), complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. V din rechizitoriu), înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct.

VI din rechizitoriu), instigare la înșelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pct. VII din rechizitoriu), două infracțiuni de uz de fals, în formă continuată, prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V și VI din rechizitoriu), 15 infracțiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. II, III, IV, V rechizitoriu), spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit.

a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit.

c) din Legea nr. 656/2002, (pct. VI din rechizitoriu), instigare la spălarea banilor prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), lit.

c) din Legea nr. 656/2002 (pct. VII din rechizitoriu), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), cumpărare de influență, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 (pct.

V din rechizitoriu), în: infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., și cumpărare de influență, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.A. din 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), 7 infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. III din rechizitoriu), 2 infracțiuni de uz de fals, în formă continuată, prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. III și IV din rechizitoriu), infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute de art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. III din rechizitoriu) și spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului V.B.A. din 2 infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. V și VI din rechizitoriu), infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute de art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V din rechizitoriu) și spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 (pct. VI din rechizitoriu), și infracțiunile de uz de fals, în formă continuată, prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V din rechizitoriu), și uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei P.E.D. din infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pct. VII din rechizitoriu), 3 infracțiuni de spălare a banilor prevăzute de art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V,VI, VII din rechizitoriu), 3 infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. V, VI, VII din rechizitoriu), o infracțiune de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.N. din infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., (pct. I din rechizitoriu), 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu), dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. (pct. I din rechizitoriu), infracțiunile de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. (pct. I din rechizitoriu) și prevăzute de art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu) și 3 infracțiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. II din rechizitoriu), în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. infracțiunea de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.P. din infracțiunea de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 C. pen. (pct. I din rechizitoriu), și 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), în infracțiunea de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului G.V. din 2 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu) și 4 infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. II din rechizitoriu), în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.V.C. din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), și uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. (pct. I din rechizitoriu), în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.A. din infracțiunile de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pct. VII din rechizitoriu), și spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, (pct. VI din rechizitoriu), în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.F. din 4 infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III , IV, V, VI din rechizitoriu), 9 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. (pct. III, IV, V, VI din rechizitoriu), 5 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V, VI din rechizitoriu), 4 infracțiuni de fals în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 C. pen. (pct. III, IV, VI din rechizitoriu), infracțiunea de complicitate la spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), și 3 infracțiuni de complicitate la spălare de bani, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 (pct. III, IV, V din rechizitoriu) în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzut de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la spălare de bani în formă continuată prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în exercitarea unei funcții de administrare sau reprezentare a unei societăți comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplic. art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 25 noiembrie 2010 la zi.

2. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale), pe perioada de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în exercitarea unei funcții de administrare sau reprezentare a unei societăți comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 26 noiembrie 2010 la 15 aprilie 2011 și de la 28 iulie 2011 la zi.

3. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.B.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în exercitarea unei funcții de administrare sau reprezentare a unei societăți comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 26 noiembrie 2010 la 23 ianuarie 2011.

A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara.

4. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. a fost condamnată inculpata P.E.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 25 noiembrie 2010 la zi.

5. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 14 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 și de la 28 octombrie 2011 la zi.

6. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 28 octombrie 2011 la zi.

7. În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și c) C. pen.

A fost menținută măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului.

8. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.V.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 4 decembrie 2011 la zi.

9. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 20 ianuarie 2011 la 11 martie 2011.

A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara.

10. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală.

În baza art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa amenzii penale de 10.000 RON.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului stabilit de consilierul de probațiune

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință sau deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 861 C. pen.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara.

11. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a condamnat pe inculpata G.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 292 C. pen. a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 3501 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de 24 ore din 25 noiembrie 2010 și de la 28 octombrie 2011 la zi.

12. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. a condamnat pe inculpata P.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale) pe 10 ani.

În baza art. 290 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (dreptul de a fi administrator, asociat sau reprezentant al unei societăți comerciale) pe 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara.

Au fost obligați în solidar inculpații B.D., V.B.A., S.F., P.E.D., P.A. și P.V., inculpații B.D. și V.B.A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SA la plata sumei de 2.136.000 RON, la care s-au adăugat dobânzi și penalități contractuale de la data acordării creditului până la data plății efective, către Banca E.B. SA.

Au fost obligați în solidar inculpații B.D., V.B.A., S.F. și P.E.D., inculpații B.D. și V.B.A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SA, la plata sumei de 908.561,58 RON și dobânda legală de la data acordării creditului și până la data plății efective, către SC B. SA.

Au fost obligați în solidar inculpații B.D., D.A. și S.F., inculpatul B.D. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC I. SA, la plata sumei de 362.127,32 RON la care s-a adăugat dobânzi și penalități contractuale începând cu data de 23 iunie 2010 la data plății efective, către Banca C.E.C.

A fost respinsă ca tardivă acțiunea civilă a părții civile M.I.

S-a luat act că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D. suma de 1.150.000 euro provenite din creditele obținute de la banca I.R. și suma de 79.300 RON provenită din contractul încheiat cu Primăria S.J.

Au fost anulate următoarele înscrisuri:

- chitanța sub semnătură privată întocmită în fals de inculpatul G.L. și datată 16 martie 1971, certificatul de moștenitor suplimentar din 7 decembrie 2006 și încheierea de rectificare aferentă, chitanța de vânzare-cumpărare falsă datată 23 martie 1971 provenind de la numitul H.V., contractul de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planul cadastral și setul de acte depuse de inculpatul A.V.C. la Oficiu Cadastral la data de 27 iunie 2007, certificatele de urbanism contrafăcute din 29 iulie 2008 și din 14 aprilie 2008 și raportul de evaluare al imobilului din str. C.V. depuse la Banca I.R., contractul de vânzare-cumpărare fals din 14 decembrie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planurile cadastrale și planurile de delimitare și amplasament depuse de inculpatul R.N. la Biroul Notarial Public M.D. și A.L. la datele de 20 iunie 2007 și 14 noiembrie 2007, fișa tehnică contrafăcută a imobilului din str. C.V. depusă la Oficiul de Cadastru, chitanța sub semnătură privată falsificată datată 17 mai 1953 privind imobilul din str. C.V., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conținutului certificatului din 4 aprilie 2007, depus de inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A., chitanța sub semnătură privată falsificată și datată în 15 iulie 1970 privind imobilul din str. V.J., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conținutului certificatului din 12 iulie 2006, emis de D.I.T.L. sector 3 București, depus de inculpatul G.V. la Biroului Notarial Public G.A.;

- bilanțul prescurtat contrafăcut din 16 aprilie 2009 al Administrației Finanțelor Publice, certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 15 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice, contractul contrafăcut din 10 decembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL, contractul contrafăcut din 20 noiembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL, contractul contrafăcut din 9 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL și SC A.D. SRL, contractul contrafăcut din 5 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL și SC I.C. SRL, documentul contrafăcut intitulat Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data din 30 iunie 2008, din 11 august 2009 al Administrației Finanțelor Publice sector 1, raportul de evaluare a imobilului din I.S., sector 4, raportul de evaluare a imobilului din str. D.C., sector 4, toate depuse la banca I.R., contractul fictiv de credit din 1 septembrie 2009 încheiat între inc. D.A. și SC B.C.M. SA, (folosit la Banca C.E., sucursala Dorobanți), certificatele de urbanism contrafăcute din 31 iulie 2008 și din 7 octombrie 2008 depuse la evaluatorul SC P.P. SRL,

- certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 23 aprilie 2009, bilanțul prescurtat contrafăcut al Administrației Finanțelor Publice sector 4 din 1 iunie 2009, bilanțul prescurtat contrafăcut purtând al Administrației Finanțelor Publice sector 1 din 6 martie 2008, documentul intitulat „Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008”, documentul intitulat Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009, documentul intitulat „Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010”, din 19 august 2010 al Administrației Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii, depuse la Banca C.E.C., contractul fictiv de credit din 15 ianuarie 2009, încheiat între inculpatul D.A. și SC B.C.M. SA folosit la Banca C.E., sucursala Dorobanți,

- certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2009, certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, documentul intitulat „Informații necesare”, Balanța de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, Balanța de verificare 1 februarie 2010-28 februarie 2010, Balanța de verificare 1 februarie 2009-28 februarie 2009, folosite la SC B. SA, facturile fiscale fictive din 12 aprilie 2010 și din 14 aprilie 2010 care atestau plata unor sume de bani de către SC I.C. SRL către SC A.E. SRL, contractul de credit fictiv datat 1 martie 2010, încheiat de inculpatul P.E.D. SC A.E. SRL, folosite la Banca C.E.,

- Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009; Balanța de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009; Balanța de verificare 1 iunie 2009-30 iunie 2009; Bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2008 înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009; Balanța de verificare 1 decembrie 2008-31 decembrie 2008; Informare suplimentară dosar credit, contractul de vânzare-cumpărare comercială din 12 septembrie 2009, încheiat între SC I.C. SRL și SC C.O. SA; contractul de vânzare-cumpărare comercială din 1 august 2009, încheiat între SC I.C. SRL și SC C.F. SA; Situația creanțelor și datoriilor la 31 iulie 2010, precum și explicațiile referitoare la aceasta; bugetul de venituri și cheltuieli 2010, bugetul de venituri și cheltuieli 2011, Situația cash-flow-ului SC I.C. SRL; Balanța de verificare 1 iulie 2010-31 iulie 2010; Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010; Bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2009, adresa falsă din 21 octombrie 2010 emisă de Banca P., folosite la Banca E.B., 3 facturi fiscale și un contract de vânzare-cumpărare între SC I.C. SRL și SC E.S. SRL, facturile fiscale fictive din 27 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010 și din 4 octombrie 2010 încheiate între SC I.C. SRL și SC A.E. SRL, folosite la Banca C.E., sucursala Dorobanți,

- contractul de credit fictiv din 20 august 2010, încheiat de inculpata P.E.D. cu SC A.E. SRL, folosit la Banca C.E., sucursala Dorobanți.

A fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 15.000 RON cheltuieli judiciare stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 400 RON pentru fiecare inculpat asistat, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

I. În ceea ce privește faptele inculpaților R.N., R.P., A.V.C., și G.L., în legătură cu imobilul situat în str. M.P.

Cu ocazia dezbaterii succesiunii părinților săi, inculpata G.L. a declarat în fals că în masa succesorală există un imobil compus din teren în suprafață de 210 mp și construcție, situate în str. M.P., sector 4, ce ar fi fost cumpărat de părinții inculpatei de la numitul H.V. la data de 16 martie 1971. În acest mod inculpata a obținut un certificat de moștenitor suplimentar din 7 decembrie 2006, ce includea în masa succesorală și acest imobil.

Inculpata a folosit în acest context o chitanță sub semnătură privată prin care numitul H.V. vindea mamei inculpatei imobilul din str. M.P.

Inculpata a declarat imobilul la Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4, apoi l-a înstrăinat concubinului său, A.V.C.

Inculpata G.L. a solicitat rectificarea certificatului de moștenitor la Biroul Notarial Public M.D., sub aspectul numărului imobilului, a solicitat rectificarea adresei în str. M.P. Din verificările efectuate de organele de cercetare penală a reieșit că, cu privire la imobilul din str. M.P., (numărul inițial indicat de inculpată), există un litigiu civil, așadar proprietarii acestui imobil sunt cunoscuți.

Pentru a obține această rectificare a certificatului de moștenitor, inculpata G.L. a folosit o chitanță prin care pretinsul proprietar al imobilului, H.V., vindea părinților inculpatei, respective mamei, L.V., bunurile mobile din imobil, chitanța fiind datată 16 martie 1971. S-a emis încheiere de rectificare din 29 aprilie 2009, emisă de Biroul Notarial Public M.D. Ulterior, această încheiere de rectificare a fost folosită la Direcția de Impozite și taxe și Oficiul de Cadastru, inculpatul A.V.C. figurând în registrele acestor instituții ca proprietar al imobilului din str. M.P.

Ambele chitanțe sub semnătură privată folosite pentru obținerea certificatului de moștenitor suplimentar și respectiv încheierii de rectificare sunt false.

Această concluzie a rezultat cu caracter indubitabil din probele cu caracter științific administrate.

Constatarea tehnico-științifică grafoscopică din 16 martie 2011 efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit că scrisul de pe documentul intitulat „Chitanță”, redactat pe numele H.V. și datat 23 martie 1971, folosit pentru obținerea încheierii de rectificare, reproduce scrisul executat de inculpata G.L.

În concluzie a existat date că inculpata este autorul înscrisului, concluzia caracterului fals al înscrisului este întărită și de faptul că data menționată în înscris, 23 martie 1971, se situează la 1 an după data de naștere a inculpatei.

Această concluzie a fost întărită și de faptul că potrivit constatării grafoscopice efectuate scrisul ce apare pe cele două chitanțe, datate 16 martie și 23 martie 1971 nu este executat de aceeași persoană.

Poziția inculpatei cu privire la folosirea acestor acte false a fost una de negare a vinovăției. Dacă în cursul cercetării judecătorești inculpata și-a rezervat dreptul la tăcere, în cursul urmăririi penale aceasta a declarat că a găsit în locuința părinților săi decedați mai multe acte privitoare la un imobil din str. M.P. și a obținut un certificat de moștenitor suplimentar la îndemnul fostului său soț, inculpatul G.V.

Inculpata a mai susținut că ulterior nu a mai făcut nici o operațiune cu privire la acest imobil.

În opinia primei instanțe, apărările inculpatei au fost contrazise de probele administrate. Astfel, concluziile raportului de constatare au condus la concluzia că inculpata este autoarea chitanței false, Tribunalul a reținut aceste element, chiar dacă în cauză s-a dispus disjungerea cu privire la stabilirea autorilor înscrisului fals privitor la imobilul din str. M.P. Chiar dacă nu a putut reține în acest context că autorul falsului este inculpata, concluziile raportului coroborate cu celelalte verificări efectuate în cauză au condus la concluzia certă că inculpata cel puțin a cunoscut caracterul fals al ambelor chitanțe folosite, relevant fiind, față de fapta reținută în actul de acuzare, că inculpata a cunoscut caracterul fals al înscrisului datat 16 martie 1971, folosit de aceasta ca temei juridic doveditor al pretinsului titlu de proprietate asupra imobilului indicat mai întâi ca fiind H.P. Aceste cercetări au relevat că nici H.P. și nici părinții inculpatei nu au figurat ca proprietari ai acestui imobil în evidențele fiscale. Dimpotrivă, proprietar al imobilului din M.P. este din 1945 D.I.

Și susținerile inculpatei în sensul că nu a mai făcut ulterior nici un act cu privire la acest imobil au fost nesincere, întrucât prin contractul din 22 iunie 2007 vinde imobilul către concubinul său, inculpatul A.V.C. Față de elementele de fapt expuse, Tribunalul a reținut ca pertinentă concluzia procurorului ce a întocmit rechizitoriul, în sensul că această înstrăinare a avut un caracter fictiv și a avut ca scop ascunderea originii ilicite a actului doveditor al dreptului de proprietate al autorilor.

Inculpatul A.V.C. a folosit acest contract de vânzare-cumpărare la Direcția de Impozite și Taxe în scopul înscrierii dreptului său de proprietate asupra imobilului cu nr. M.P.

Inculpatul a formulat cerere de intabulare a acestui imobil la oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cererea fiind repartizată colegului martorului I.M.

În scopul intabulării, inculpatul A.V.C. a folosit la Oficiul de cadastru un plan cadastral contrafăcut. Caracterul fals al acestui act a rezultat din verificările comparative efectuate de organele de urmărire penală. Aceste verificări au relevat că spațiul care poartă numărul poștal X este în realitate asfaltat și este folosit ca parcare, iar planul cadastral folosit de inculpat conține simbolul unei construcții care în realitate nu există și nici nu apare în planurile cadastrale oficiale (atașate în același volum).

Inculpatul și-a rezervat dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătorești, fiind audiat cu ocazia punerii în executare a mandatului de arestare în lipsă. În declarațiile date în acel moment și în faza de urmărire penală, inculpatul a negat faptul că ar fi avut cunoștință de caracterul fals al înscrisurilor, arătând că nu a făcut decât să semneze actul de vânzare-cumpărare, la solicitarea concubinei sale, care voia astfel să îi asigure o protecție materială. Declarațiile inculpatului au fost vădit nesincere, împrejurare relevată, dincolo de probele deja expuse, și de faptul că atât inculpatul cât și concubine sa, G.L., au locuit într-o dependință ce aparținea de curtea comună a inculpaților R.P. și R.N., în plus inculpații aflați în relație de concubinaj au o situație materială vădit precară, condiții în care este foarte dificil de acceptat din punct de vedere logic că moștenirea și ulterior vânzarea unui imobil ar fi o împrejurare minoră pentru fiecare dintre cei doi, așa cum aceștia au susținut în mod constant.

Dimpotrivă, legăturile evidente cu inculpații R., inclusiv sprijinul material acordat de aceștia, și mai departe implicarea celor doi inculpați R. în procedura de intabulare a imobilului respectiv a relevat că inculpații A.V.C. și G.L. au avut cunoștință de caracterul fals al înscrisurilor și de caracterul ilicit al întregului demers, acționând la indicațiile și în sprijinul inculpaților R.N. și R.P.

De altfel, și fostul soț al inculpatei, G.V., a săvârșit alte acte de fals și uz de fals, de data aceasta în legătură cu alte două imobile ce au fost folosite tot de inculpații R.N. și R.P.

Întrucât organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București efectuau deja cercetări față de inculpata G.L., sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații și uz de fals în cadrul unui dosar întocmit pe rolul acestui Parchet (preluat ulterior și conexat la dosarul Parchetului de pe lângă Tribunal), organele de urmărire penală au solicitat înscrierea interdicției de vânzare asupra imobilelor situate în București, str. M.P., până la reglementarea situației juridice a acestor imobile.

În acest context, inculpații R.N. și R.P. au abordat pe martorul I.M., exercitând amenințări asupra acestuia, în mod repetat, și încercând să îl determine să corupă un reprezentant al organelor de poliție pentru ridicarea interdicției de vânzare.

Mai exact, în cursul lunii august 2009, inculpatul R.N. a abordat pe martorul I.M. în momentul în care pleca de la serviciu, i-a solicitat insistent o întâlnire între patru ochi, și i-a reproșat că el este de vină pentru faptul că asupra imobilului care îl interesa s-a impus interdicție de vânzare, și i-a cerut să ridice această interdicție, amenințându-l cu acte de violență, atât prin arătarea, demonstrativă a unei săbii pe care o avea în mașină, cât și făcând referire la posibilitatea sa, în calitate de personaj marcant în cadrul Partidului Romilor, de a apela la 50-60 de persoane care pot exercita acte de violențe împotriva martorului.

Actele de amenințare au continuat din partea inculpatului R.N. și acestor demersuri s-a alăturat și inculpatul R.P., cei doi frați acționând într-o manieră chiar, oarecum, subtilă, în cadrul tuturor întâlnirilor inculpatul R.N. fiind cel care era vocal, și amenința cu săvârșirea actelor de violență, inculpatul R.P. intervenind „împăciuitor” și încercând să ofere martorului I.M. porți de scăpare, inclusiv prin acceptarea unei sume de bani pentru a le facilita celor doi ridicarea interdicției.

Aceste acțiuni de intimidare și amenințare ale celor doi inculpați au început în august 2009 și au continuat, cu pauze, până în luna mai 2010.

În cursul lunii aprilie 2010, cei doi inculpați i-au oferit martorului suma de 6.000 de euro, din care l-au obligat în data de 22 aprilie 2010, să primească suma de 2.000 de euro, inculpații oferindu-se să îi dea restul sumei la momentul ridicării intabulării. Suma de 2.000 de euro i-a fost remisă în cadrul unei întâlniri la care au participat ambii inculpați R., și i-a fost dată efectiv de inculpatul R.P. și reprezenta mita ce trebuia să fie dată de martor polițistului care putea dispune cu privire la ridicarea interdicției.

Martorul a acceptat suma de 2.000 de euro sub imperiul amenințărilor inculpaților și în perioada imediat următoare s-a prezentat la sediul D.G.A. unde a înregistrat un denunț cu privire la acest fapt.

Mai exact, în data de 26 aprilie 2010 martorul s-a deplasat la Secția X Poliție unde a luat legătura cu un ofițer de poliție stabilind de principiu o întâlnire pentru data de 28, fără a fi înregistrat vreun denunț cu acest prilej. În data de 28, această întâlnire a avut loc, la locul de muncă al martorului. Anterior, martorul relatase și șefei sale directe problemele avute cu inculpații.

În data de 28, orele 19:00, martorul s-a întâlnit cu ambii inculpați R. la Mallul Y. și le-a comunicat că a vorbit cu un polițist care poate ridica interdicția.

La data de 29 aprilie 2010 martorul s-a deplasat la sediul D.G.A., la sfatul unui prieten, și a discutat informal cu doi polițiști, la data de 30 aprilie fiind înregistrat oficial denunțul martorului.

În urma acestui denunț, sub supravegherea organelor de poliție, au loc două întâlniri între martor și inculpați, la datele de 4 și 11 mai 2010, ambele înregistrate în mediul ambiental.

În data de 4 mai 2010, în jurul orei 17:15, martorul I.M. s-a întâlnit cu inculpatul R.N. în centrul comercial Y. Mall, întâlnire stabilită anterior telefonic într-o convorbire telefonică avută de martor cu inculpatul R.P., ocazie cu care martorul i-a spus inculpatului R.N. că a vorbit cu un polițist care poate ridica interdicția, și care i-a indicat modul în care persoanele interesate trebuiau să procedeze, dar că procedura va mai dura, la care inculpatul R.N. s-a oferit să dea o sumă suplimentară de bani pentru a grăbi rezolvarea situației, aceste împrejurări (evident fictive) comunicate de martor, încurajându-l pe de altă parte să îi spună martorului că împreună cu fratele său au probleme asemănătoare și cu alte imobile din București, și i-a promis martorului darea unor alte sume de bani în momentul în care îi va ajuta și cu aceste imobile, dar numai după ce martorul și-ar fi îndeplinit sarcina dată inițial cu privire la imobilul din str. M.P.

În data de 11 mai 2010 a avut loc a doua întâlnire, de data aceasta cu ambii inculpați, inculpatul R.N. reiterând oferta anterioară, de a da martorului orice sumă necesară pentru ridicarea interdicției asupra imobilului la care se referă expres ca fiind imobilul din str. M.P.

După aceste întâlniri martorul și-a schimbat numărul de telefon, motiv pentru care inculpații nu l-au mai putut contacta direct.

Însă, în perioada verii 2010, inculpații l-au căutat pe martor la locul de muncă. Deși nu l-au putut contacta astfel în mod direct, martorul fiind în concediu de odihnă, au făcut scandal și i-au transmis amenințări prin intermediul colegilor de serviciu. La data de 1 iunie 2010, martorul I.M. și-a dat demisia, pentru a evita alte presiuni ale inculpaților.

Aceste ultime acțiuni ale inculpaților au avut ca scop deja recuperarea sumei de 2.000 de euro, fiindu-le clar celor doi că martorul nu a contactat nici o persoană abilitată să ridice interdicția de vânzare.

Inculpații au identificat o adresă unde martorul I.M. deținea un teren unde intenționa să ridice o construcție, și s-au prezentat la locație într-un autoturism marca A., au abordat o vecină și i-a comunicat să transmită martorului I.M. că dacă nu returnează suma de bani vor veni cu canistre de benzină și vor da foc casei. În paralel, l-au identificat pe martorul P.M.V., vecin la această adresă cu martorul I.M., au identificat locul de muncă al acestuia, unitatea militară la care era angajat, iar inculpatul R.N. l-a abordat la locul de muncă, și a încercat să-l determine să îi dea numărul de telefon al martorului I.M. Exasperat de refuzul martorului, inculpatul l-a amenințat pe acesta că va face astfel încât să fie dat afară din serviciul militar. În paralel și martorul P.M.V. a aflat de amenințările celor doi inculpați cu privire la provocarea unui incendiu.

Această situație de fapt a rezultat în mod cert din declarațiile martorilor I.M. și P.M.V., coroborate.

Martorul I.M. l-a recunoscut în sala de ședință atât pe inculpatul R.N., ca fiind primul care l-a abordat, cât și pe inculpatul R.P. Și martorul P.M.V. l-a recunoscut în sală pe inculpatul R.N. ca fiind cel care l-a căutat la unitatea militară.

Declarațiile celor doi martori s-au coroborat și cu înregistrările audio-video în mediu ambiental efectuate cu ocazia celor două întâlniri din luna mai 2010, imaginea inculpatului R.N. fiind ușor recognoscibilă de pe planșele foto, interceptările audio ale discuțiilor și reproduse confirmând atât conținutul convorbirilor așa cum a fost relatat de martor cât și tonul și atitudinea amenințătoare a acestui inculpat.

Trecerea unei perioade de aproximativ o săptămână între primirea efectivă a sumei de 2.000 de euro de către martor și data oficială a denunțului, pe care apărarea a încercat să o speculeze pentru a decredibiliza pe martorul I.M. nu a avut însă o asemenea semnificație, ci a reprezentat, în opinia primei instanțe, doar consecința logică a unei atitudini de ezitare firească din partea martorului, care se aștepta ca demersurile sale de a denunța fapta să fie sancționate de către inculpați, în situația în care aceștia ar fi aflat, și a faptului că, în mod firesc, primele contacte cu organele de poliție atât din cadrul secției 4 cât și D.G.A. nu au fost înregistrate oficial, lucru de altfel firesc și specific acestui tip de infracțiuni.

Temerile martorului cu privire la posibilele consecințe ale denunțului său au fost de altfel întemeiate, inculpații continuând acțiunile de amenințare de data aceasta pentru a recupera suma de bani, fără ca martorul să beneficieze de vreo protecție din partea poliției. Ca atare, acesta a fost obligat să își dea demisia. Nici identitatea acestuia nu a fost protejată în cursul urmăririi penale, deși acest lucru s-ar fi impus, în contextul concret al faptelor.

Din întregul context al faptelor Tribunalul a reținut că în nici un moment martorul I.M. nu a avut intenția de a și întreprinde demersuri ilegale pentru ridicarea interdicției.

Inculpații R.N. și R.P. nu au recunoscut aceste fapte. Inculpatul R.P. a susținut că nu cunoaște nimic în legătură cu imobilul din str. M.P., că nu îl cunoaște pe martorul I.M. și că a dat telefon acestui martor doar la solicitarea fratelui său și pentru a-i cere înapoi niște hârtii (nu cunoaște în ce ar consta) dar fără a-i adresa amenințări.

R.N. și-a rezervat în faza cercetării judecătorești dreptul la tăcere, iar în cursul urmăririi penale a declarat că imobilul din str. M.P. aparține inculpatului A.V.C., pe care a încercat să-l ajute să-l intabuleze și să-l vândă, urmând să primească un comision pentru aceste servicii.

Tribunalul a apreciat că declarațiile celor doi inculpați au fost în mod evident infirmate de probatoriul administrat în cauză și analizat anterior. Cert a fost că inculpații A.V.C. și G.L. au obținut actele de proprietate false asupra imobilului din str. M.P. nr. X1 renumerotat în M.P. nr. X la îndemnul și la indicațiile celor doi inculpați R. Elementele de fapt de mai sus au relevat legătura de subordonare a inculpaților G.L. și A.V.C., față de cei doi inculpați R. Că inculpații R.N. și R.P. erau direct interesați în obținerea efectivă a imobilului de la adresa M.P. nr. X1 a reieșit și din declarațiile martorei D.G. care a arătat în faza cercetării judecătorești, ca și în cea a urmăriri penale, că atât inculpatul R.P. cât și inculpatul R.N. (pe care îi recunoaște în sala de judecată) care i-au spus că au acte prin care îi pot lua imobilul dacă nu este de acord să i-l vândă de bună voie.

Fără a reține participația inculpatului B.D. în activitatea infracțională legată de imobilul din str. M.P. nr. X, din declarațiile date de martorul I.M. în cursul urmăririi penale organele de urmărire penală au constatat existența unei legături între eforturile inculpaților R.N. și R.P. legate de intabularea acestui imobil și inculpatul B.D., al cărui nume fusese menționat de către cei doi inculpați R. în discuțiile cu martorul I.M.

II. În ceea ce privește activitatea infracțională legată de obținerea prin inducere în eroare a două credite de la Banca I.R., Tribunalul a reținut în fapt următoarele:

În cursul lunilor septembrie-octombrie 2008, prin folosirea de acte falsificate, inculpatul B.D. a obținut de la Banca I.R. două linii de credit, de 500.000 euro, și respectiv 250.000 euro, sume pe care le-a folosit în interes personal.

Inculpatul a încheiat contractele de credit din 30 septembrie 2008 (pentru prima linie de credit, de 500.000 euro), și respectiv din 28 octombrie 2008 pentru suma de 250.000 euro.

Inculpatul B.D. a fost sprijinit în această activitate infracțională de inculpații R.N., R.P. și G.V., acesta din urmă sustrăgându-se atât urmăririi penale cât și cercetării judecătorești, pe numele său fiind emis în cursul urmăririi penale un mandat de arestare preventivă în lipsă.

Scopul aparent al creditelor era dezvoltarea unui proiect imobiliar din București, str. C.V., sector 4. Creditul a fost garantat ipotecar cu imobilul din str. C.V.

Titlul de proprietate asupra terenului din str. C.V. a avut la bază acte falsificate, obținute de inculpații R.N. și R.P. într-o modalitate similară celei descrise mai sus, cu contribuția inculpatului G.V.

Inculpatul G.V., care este concubinul unei sore a inculpatului R.N., a deschis la biroul notarial G.A. succesiunea asupra bunurilor tatălui său decedat, incluzând în masa succesorală un imobil situat în str. C.B., folosind o chitanță sub semnătură privată falsificată care atesta dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil de către tatăl său, G.I., și un certificat de atestare fiscală contrafăcut.

În acest mod inculpatul G.V. a obținut certificatul de moștenitor suplimentar din 6 aprilie 2007, emis de Biroul Notarial Public G.A. care atesta existența în masa succesorală a imobilului din str. C.V., imobil pe care l-a vândut mai departe inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.

Caracterul fals al înscrisurilor folosite de inculpatul G.V. pentru a obține titlul de proprietate asupra acestui imobil a rezultat din următoarele împrejurări constatate în cursul urmăririi penale:

Înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță folosit de inculpatul G.V. ar atesta vânzarea imobilului de către numitul S.G. către numitul I.G. la data de 17 mai 1953; or, în acest an, din verificările în baza de date M.A.I. la imobilul în cauză locuia numita C.E.A. iar numitul S.G. nu a avut niciodată în proprietate acest imobil, așa cum a rezultat din verificările în baza de date Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4.

Caracterul fals al certificatului de atestare folosit de inculpatul G.V. pentru dezbaterea succesiunii a rezultat din compararea conținutului acestui act cu actul original, cu același număr înaintat de Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 4. Constatarea efectuată în cursul urmăririi penale este reală, putându-se observa că la rubrica destinată menționării imobilelor asupra cărora există un drept de proprietate, s-a adăugat sintagma „teren în proprietate cu supr. 2975 mp”, în timp ce în exemplarul original al certificatului înaintat de D.I.T.L. nu există mențiuni decât cu privire la dreptul de proprietate asupra unei construcții situate pe acest teren.

Aceste constatări au fost confirmate și de frații inculpatului (unii dintre ei menționați în mod nereal în certificat ca renunțători), respectiv martorii R.E., V.G., G.M. și S.I., care au relatat că nu au cunoscut că ar fi fost deschisă succesiunea tatălui lor și nu au participat la o astfel de procedură, și evident nu cunosc despre existența unui astfel de imobil în masa succesorală.

Desfășurarea faptelor ulterior obținerii acestui certificat au relevat faptul că inculpatul G.V. a obținut acest titlu de proprietate în scopul de a-l sprijini pe inculpatul R.N., care la rândul său a sprijinit activitatea inculpatului B.D. de obținere în mod fraudulos a creditelor de la Banca I.R.

Astfel, imediat după obținerea titlului de proprietate, inculpatul G.V. a vândut imobilul inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.

Este ilogic ca o persoană de condiție modestă, precum inculpatul G.V., să înstrăineze un imobil de o atare valoare la suma de 100.000 euro sau 354.840 RON, într-o perioadă în care prețul de piață al imobilului situat la această adresă ar fi fost cel puțin triplu.

Evaluarea făcută de o firmă de specialitate la un imobil situat teoretic în aceeași zonă și la o suprafață la jumătate din cea a acestui imobil, indică o valoare de 2.503.600 RON, deci de aproximativ 8 ori mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare-cumpărare.

Mai mult, existența acestei înțelegeri prealabile frauduloase între cei doi inculpați a fost relevată pe de o parte de legăturile strânse între cei doi, prin sora inculpatului R.N., și în al doilea rând de constatările organelor de urmărire penală după înaintarea dosarelor notariale întocmite în cazul faptelor de la pct. 2 și pct. 1. Astfel, Tribunalul a constatat că în dosarul privind succesiunea tatălui inculpatului I.G., înaintat parchetului de Biroul Notarial Public G.A. s-a regăsit certificatul de moștenitor suplimentar din 10 ianuarie 2007 emis de Biroul Notarial Public F.N., care privește succesiunea numitei L.V., mama inculpatei G.L., și cuprinde în masa succesorală imobilul situat în București, str. M.P. nr. X1, sectorul 4. Existența unui act ce face legătura dintre cele două fapte (depus din eroare la un alt dosar succesoral) probează pe cale de deducție logică implicarea inculpatului R.N. în ambele activități ilicite de producere a titlurilor de proprietate.

În mod absolut similar celui descris la pct. 1, s-a obținut modificarea datelor de identificare ale acestui teren.

La data de 20 iunie 2007, inculpatul R.N. a obținut rectificarea contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007, în sensul că suprafața reală a imobilului este de 1190 mp, în loc de 2975 mp, folosind în acest scop un plan cadastral contrafăcut și un plan de amplasament și delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut. Caracterul fals al acestor două acte a rezultat din simpla comparare cu planul cadastral și planul de amplasament și oficiale, planul cadastral folosit de inculpat conținând o delimitare a suprafeței de teren de 1190 mp în str. C.V., ce nu există în planul cadastral oficial, iar planul de amplasament și delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut reprezintă o schiță a terenului transpusă din planul cadastral contrafăcut.

În data de 28 noiembrie 2007, inculpatul R.N. a obținut de la Primăria Municipiului București, acordarea numărului poștal provizoriu, pentru imobilul din str. C.V.

Ulterior, acesta a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V., folosind o fișă tehnică contrafăcută a imobilului, caracterul fals al acestui înscris rezultând din împrejurarea că în fișa tehnică folosită de inculpat a fost eliminată rubrica ce conține datele privind adevăratul proprietar, date care însă apar pe fișa autentică a imobilului.

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 a admis cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V., la data de 11 decembrie 2007.

La data de 14 decembrie 2007 inculpatul a vândut imobilul situat în str. C.V. inculpaților R.P., B.D. și numitei B.A.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost folosit de inculpatul B.D. pentru garantarea celor două credite de la Banca I.R.

Inculpatul B.D. a mai folosit următoarele înscrisuri falsificate, ce au fost depuse la dosarele de credit:

- un certificat de urbanism contrafăcut prin xerocopierea certificatului original, pe care inculpații B.D. și R.P. l-au solicitat Primăriei sectorului 4, al cărui caracter fals a rezultat din împrejurarea că certificatul de urbanism din 29 iulie 2008, emis de Primăria sector 4, prevede la rubrica regimul juridic că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăsește sub blocurile de pe str. C.V. Descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există și nu a existat construcție.”, în timp ce în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic, se prevede: „teren intravilan proprietate particulară, în suprafață de 1190 mp, conform actelor anexate”.

Întrucât pentru obținerea creditului era necesar un raport de evaluare a imobilului garanție, inculpatul B.D. a folosit un alt certificat de urbanism contrafăcut, în aceeași modalitate, de data aceasta pornind de la certificatul de urbanism din 14 aprilie 2008. În mod similar, dacă în actul oficial s-a menționat că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăsește sub blocurile de pe str. C.V., descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există și nu a existat construcție.”, în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic se prevede, „teren intravilan proprietate particulară, în suprafață de 1190 mp, conform actelor anexate”.

Acest certificat de urbanism a fost depus de inculpatul B.D. la SC B.E.C. SRL care e întocmit un raport de evaluare ce a constatat că imobilul din str. C.V. poate fi evaluat la 2.503.600 RON.

Acest raport de evaluare a fost folosit pentru obținerea creditului de 500.000 euro. Inculpatul a mai folosit cu acest prilej și un contract de proiectare încheiat cu același SC B.C.M. SA.

Indicii ale caracterului fals au rezultat și cu privire la acest contract, în condițiile în care numitul A.A.C., indicat în contractul de proiectare ca arhitect, și care la acea dată era asociat unic al SC B.C.M. SA este conform evidențelor oficiale M.A.I. de profesie dulgher. După cum se va vedea ulterior, societatea SC B.C.M. SA a fost folosită de inculpat pentru obținerea frauduloasă și a altor credite.

Pentru obținerea celui de-al doilea credit, de 250.000 euro, inculpatul B.D. a obținut de la PFA T.B. un alt raport de evaluare, care evalua același imobil la suma de 2.300.000 RON, același certificat de urbanism contrafăcut folosit și la SC B.C.M. SA, din 14 aprilie 2008.

Inculpatul a mai folosit la dosarele de credit și documente de angajare la SC I.I. SRL, în funcția de director general. Și cu privire la acest act au existat indicii în sensul că este fals, întrucât cu privire la imobilul care constituie sediul acestei societăți, str. V.J., sector 3, organele de urmărire penală s-au sesizat în cadrul aceluiași dosar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals de către același G.V., cauza fiind disjunsă sub acest aspect. Concluziile, pertinente, ale procurorului, au fost expuse pe larg în rechizitoriu. Și verificările la fața locului și planșele foto aferente au probat că la acest sediu nu se desfășoară activități, întrucât imobilul este în stare avansată de degradare.

Cu privire la această activitate infracțională, s-au reținut însă faptele de fals numai cu privire la certificatele de urbanism contrafăcute, planurile cadastrale și de urbanism, și contractul de vânzare-cumpărare al imobilului din str. C.V.

Toți cei trei inculpați au susținut că toate actele referitoare la acest imobil sunt reale, și că de asemenea prețurile menționate în contracte sunt reale și au fost plătite efectiv.

Inculpatul R.P. a mai menționat că a semnat o procură pentru inculpatul B.D., intenția lor comună fiind de a revinde imobilul, fără a ști mai departe ce s-a întâmplat cu acest imobil. Inculpatul R.N. nu a dat declarații detaliate cu privire la această faptă dar a negat comiterea vreunui fals cu privire la acest imobil.

Și în acest caz susținerile inculpaților au fost infirmate de probele administrate care au dovedit cert caracterul fals al fiecăruia dintre înscrisurile folosite de cei trei inculpați cu privire la traseul juridic și modificările aduse statutului juridic al acestui imobil.

Legătura dintre cei trei inculpați, R.P. și R.N. și inculpatul B.D., a fost dovedită de chiar modalitatea de realizare efectivă a activității infracționale, concluzie susținută și de transcrierile convorbirilor telefonice relevante dintre inculpații R.P. și B.D., din care a rezultat că cei doi inculpați R. erau la curent cu utilizarea imobilului pentru obținerea creditelor și doreau să le fie remisă partea lor de folos material din creditele obținute cu acest imobil.

Și datele de fapt expuse la pct. 1 au condus la concluzia că cei doi inculpați R. nu erau în nici un caz investitori imobiliari onești așa cum au încercat să susțină ci se foloseau de acte de proprietate false pentru a obține pe diverse căi foloase materiale ilicite.

Scopul infracțional al obținerii acestor sume de bani de la partea civilă Banca I.R. a reieșit atât din modul fraudulos de obținere a creditelor, cât și din faptul că acest credit nu a fost restituit nici măcar parțial, la data sesizării instanței fiind înregistrate restanțe de 801.448,62 euro și 240 RON.

Susținerile inculpatului B.D., în sensul că o parte din primele rate au fost plătite, nu au relevanță din punct de vedere juridic, plata sporadică a unor rate de credit, sau chiar plata la zi a acestora, neavând din punct de vedere juridic decât semnificația unei restituiri parțiale a prejudiciului, în condițiile în care urmarea materială necesară consumării infracțiunii de înșelăciune este atinsă prin chiar obținerea creditelor prin manopere frauduloase, banca neacordând aceste credite în condițiile în care ar fi cunoscut situația reală a imobilului garanție și caracterul fals al celorlalte înscrisuri folosite de inculpatul B.D.

În ceea ce privește pe inculpatul G.V., s-a mai reținut că acesta a obținut într-un mod similar dreptul de proprietate asupra unui alt imobil, din str. V.J., sector 3, imobil cu privire la care verificările ulterioare au relevat că figurează ca sediu social al SC P.I. SRL, societate folosită la spălarea sumelor de bani provenite din contractul încheiat de inculpatul B.D. cu Banca I.R., societate care are o existență fictivă și cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunii de spălare de bani.

În cadrul aceleiași proceduri succesorale, incupatul G.V. a folosit o chitanță sub semnătură privată, falsă, ce atesta dobândirea de către tatăl său a imobilului din str. V.J. Caracterul fals al acestui înscris a rezultat din simpla comparare a celor două chitanțe sub semnătură privată folosite în cadrul acestei proceduri succesorale de inculpat pentru a include în masa succesorală atât imobilul din C.V. cât și pe cel din str. V.J.

Deși datate la diferență de 20 de ani, 17 mai 1953-15 iulie 1970, ambele înscrisuri, redate comparativ în actul de sesizare, au fost identice ca formulare și conținut, cu excepția adreselor imobilelor și a numelui proprietarilor. Este evident că cele două chitanțe sunt rezultatul completării aceluiași model, ori față de datele întocmirii lor acest lucru nu era logic posibil.

Deși din contextul concret al faptelor a rezultat că și obținerea titlului fals de proprietate asupra imobilului din str. V.J. s-a realizat tot sub oblăduirea inculpaților R. și în folosul inculpatului B.D., în lipsa unor date concrete nu s-a reținut în cursul urmăririi penale și participația acestor trei inculpați, activitatea infracțională referitoare la imobilul din str. V.J. fiind reținută numai în sarcina inculpatului G.V., sub forma infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals în cadrul procedurii succesorale.

III. Tribunalul a mai constatat că, în mod similar și în aceeași perioadă, inculpatul B.D., de data aceasta folosindu-se de SC B.C.M. SA și cu ajutorul inculpaților D.A. și S.F., a obținut de la aceeași bancă, I.R., o altă linie de credit, de 250.000 euro, și sumele din această linie de credit fiind folosite în interesul exclusiv al inculpatului B.D.

La solicitarea inculpatului B.D., inculpatul D.A. a preluat ca asociat unic și administrator societatea SC B.C.M. SA.

S-a menționat că între cei doi au existat relații apropiate de prietenie și chiar de ghidare spirituală, inculpatul B.D. fiind pastor de rit adventist, iar inculpatul D.A., enoriaș al acestuia. De menționat că și ceilalți inculpați din cauză au manifestat un aparent pronunțat respect față de inculpatul B.D., pe care l-au considerat chiar mentor. Aceasta nu i-a împiedicat însă pe inculpații R., bineînțeles, să pretindă foloasele materiale ce li se cuveneau. Ceilalți inculpați au avut însă rezerve în a-i cere inculpatului B.D. partea cuvenită din câștiguri, primind doar sumele pe care acesta le socotea suficiente.

Atât inculpatul D.A. cât și S.F. au acționat la indicațiile inculpatului B.D. și în cadrul planului infracțional conceput de acesta.

La data de 15 aprilie 2010, sub îndrumarea inculpatului B.D., inculpatul D.A., în calitate de asociat unic și administrator al SC B.C.M. SA, societate preluată anterior de la inculpatul B.D., a obținut o linie de credit în valoare de 250.000 euro de la banca I.R.

Conform dosarului de credit inculpatul D.A. a folosit actele ce erau anterior falsificate de inculpatul S.F. și remise de către inculpatul B.D.

La dosarul de credit s-au regăsit astfel:

- un bilanț prescurtat contrafăcut, din 16 aprilie 2009 al Administrației Finanțelor Publice sector 3. În cuprinsul acestui bilanț există informația că societatea are un număr de 10 salariați, dar din informațiile oferite de Inspectoratul Teritorial de Muncă București rezultă că SC B.C.M. SA avea în perioada respectivă un singur salariat.

- certificat de atestare fiscală contrafăcut din 15 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii, al cărui caracter fals este confirmat de adresa instituției emitente, din care rezultă că numărul folosit de inculpați nu se regăsește în plaja de numere a acesteia.

- 4 contracte fictive, înregistrate din 10 decembrie 2007, din 20 noiembrie 2007, din 9 ianuarie 2008, din 5 ianuarie 2008. Caracterul fals al acestor contracte rezultă din următoarele împrejurări: dincolo de faptul că după preluarea ei de către inculpatul B.D. societatea respectivă nu a avut nici un fel de activitate comercială, fapt recunoscut și de inculpați, aceste contracte sunt încheiate de SC B.C.M. SA (cu denumirea anterioară de SC N.S. SRL) cu o altă societate, SC I.C. SRL, care a fost folosită tot de inculpatul B.D. pentru desfășurarea altor activități ilicite. Și alte inadvertențe atestă această concluzie, spre exemplu, aplicarea unei ștampile provenind de la o altă societate comercială cu un nume asemănător, SC I.B.G. SRL, deși cocontractant este SC I.C. SRL.

Inculpatul S.F. a recunoscut de altfel că a falsificat toate aceste acte contabile, întocmindu-le pe calculator la indicațiile inculpatului B.D., fapt confirmat și de cel din urmă. Spre deosebire de inculpatul S.F., inculpatul B.D. a prezentat însă o teză de absolută noutate, susținând că deși a folosit aceste acte false pentru obținerea unor linii de credit pe care nu le-a utilizat în scopul susținut în fața funcționarilor bancari, totuși activitatea sa comercială este per ansamblu licită, mai cu seamă că acest mod de a proceda era practicat și de majoritatea celorlalți comercianți.

În opinia primei instanțe, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului S.F. s-au coroborat și cu rezultatele percheziției domiciliare și informatice efectuate în locuința, locul de muncă și asupra sistemelor informatice aparținând inculpatului S.F., fiind găsite mai multe facturi fiscale emise de SC N.S. SRL către SC I.C. SRL cât și de faptul că una din convorbirile telefonice relevante dintre cei doi inculpați, reproduse în actul de sesizare, au confirmat că actele erau întocmite la indicațiile inculpatului B.D., convorbirea se referă la anumite erori existente cu privire la denumirea unei societăți (SC A.D. SRL) care se regăsește în chiar contractul din 9 ianuarie 2008 folosit pentru obținerea liniei de credit.

La data de 29 aprilie 2009, în mod similar, inculpatul D.A. a obținut suplimentarea liniei de credit cu suma de 150.000 de euro.

Atât linia inițială de credit cât și suplimentarea sa au fost garantate cu ipoteci asupra unor imobile situate în București, str. I.S., sector 4 și șos. P.-T., V., județul Ilfov.

Rapoartele de evaluare necesare au fost obținute de inculpatul B.D., prin folosirea la societăți de evaluare a unor certificate de urbanism contrafăcute.

Astfel, inculpatul B.D. a folosit la evaluatorul SC P.P. SRL certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, obținând de la această societate un raport de evaluare a imobilului din str. I.S., sector 4, în cuantum de 474.000 de euro, însă, conform adresei Primăriei sector 4 București, acest certificat nu există în realitate.

Martorul P.C. a declarat în ambele faze procesuale că, la solicitarea inculpatului B.D. a fost de acord cu instituirea unei ipoteci asupra imobilului pentru a garanta un împrumut bancar, primind suma de 50.000 de euro. Pentru că inculpatul promisese suma de 100.000 euro, însă a condiționat remiterea restului sumei de garantarea unui alt credit, același imobil a fost folosit și pentru garantarea unui alt credit la SC B. SA. și martorii P.G.D. și A.N. confirmă declarațiile lui P.C., arătând că cel dintâi a vorbit efectiv despre obținerea sumelor de bani cu inculpatul B.D., iar ei înșiși s-au deplasat la bănci pentru a semna o serie de acte.

În continuare, în același mod inculpatul D.A. a solicitat și obținut suplimentarea liniei de credit cu o altă sumă, de 700.000 euro.

Inculpatul D.A. a folosit în acest caz un alt document contrafăcut, întocmit pe calculator de inculpatul S.F., intitulat „Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008”, din 11 august 2009 al Administrației Finanțelor Publice sector 1. Conform adresei Administrației Finanțelor Publice sector 1, acest număr însă nu se regăsește în plaja de numere ale acestei instituții.

Inculpatul S.F. a recunoscut de altfel că a întocmit în fals și acest înscris, arătând că și în acest caz a acționat la indicațiile inculpatului B.D., fapt recunoscut de acesta.

De altfel, acest act în format electronic a fost găsit cu ocazia efectuării perchezițiilor informatice efectuate asupra sistemelor informatice aparținând inculpatului S.F.

Cu privire la această suplimentare, a fost folosit un alt teren cu titlul de garanție. Este vorba despre terenul din str. D.C.

Pentru obținerea unui raport de evaluare, inculpatul B.D. a folosit la evaluatorul SC P.P. SRL certificatul de urbanism contrafăcut din 7 octombrie 2008, obținând de la această societate două rapoarte de evaluare a imobilelor din str. D.C. sector 4 în valoare de 850.000 de euro, respectiv 810.000 euro. Rapoartele de evaluare astfel întocmite au fost depuse la dosarul de credit în vederea garantării facilității acordate de Banca I.R.

Conform adresei emisă de Primăria sectorului 4, certificatul de urbanism din 7 octombrie 2008 nu a existat.

Martorul M.I. care în cursul cercetării judecătorești s-a constituit parte civilă, proprietarul inițial al acestui teren, a arătat că în anul 2008 l-a împuternicit pe numitul A.P. să vândă terenul respectiv și că în data de 30 septembrie 2009, aceasta a vândut 13 parcele din terenul respectiv către SC B.C.M. SA, reprezentată de D.A., dar martorul M.I. nu a primit nici o sumă de bani din această vânzare.

Tribunalul a reținut că în ceea ce privește cele două certificate de urbanism folosite la SC P.P. SRL, din 31 iulie 2008 și din 7 octombrie 2008, s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul infracțiunilor art. 288 C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului B.D. numai uzul de înscrisuri oficiale falsificate.

O parte din sumele de bani din această linie de credit a fost spălată de inculpați, în următoarea modalitate: întrucât linia de credit avea scop exclusiv comercial, de plată a facturilor și altor datorii comerciale, fiind acordată în scopul dezvoltării economice a societății contractante, la indicațiile inculpatului B.D., inculpatul D.A. a folosit facturi false sau reale (dar încheiate fără scopul efectuării reale a prestațiilor comerciale menționate în ele), pentru a vira mai multe sume de bani din această linie de credit către diverse societăți, SC P.I. SRL, SC M.C. SRL, SC X.S. SRL, SC M.E.S. SRL, SC A.C. SRL, facturi ce sub diverse pretexte au fost stornate de data aceasta direct în conturile SC B.C.M. SA de la Banca C.E. de unde au fost ridicate de inculpatul D.A. prin prezentarea la bancă a unor contracte false de împrumut între sine și societatea pe care se presupune că o administra.

Astfel, inculpatul D.A., în perioada 24 aprilie 2009-1 februarie 2010, a transferat, în mai multe tranșe, suma totală de 3.742.387 RON, către societățile menționate, și a retras din contul SC B.C.M. SA în numerar, cu titlul de „restituire creditare firmă”, „avans salarii”, sau „plată dividende” suma de 1.443.170 RON și 25.147 euro. Toate aceste sume au ajuns în posesia inculpatului B.D.

Toate contractele ce au fost folosite pentru spălarea banilor au fost fictive.

În ceea ce privește SC P.I. SRL, prin care a fost spălată suma de 1.960.439 RON, această societate a avut sediul social pe str. V.J., sector 3, adresa cu privire la care în cauză s-a dispus disjungerea existând suspiciuni că titlul de proprietate asupra acestui imobil a fost obținut de inculpatul G.V. fraudulos. Conform adresei Administrației Finanțelor Publice sector 3 din 6 septembrie 2010, SC P.I. SRL nu a figurat înregistrată în evidența plătitorilor TVA din anul 2007. Mai mult, Oficiul Național de Prevenirea și Combatere a Spălării Banilor a comunicat în cauză prin adresa din 27 septembrie 2010 că există suspiciuni cu privire la cuantumul ridicat și repetabil al încasărilor efectuate de SC P.I. SRL de la SC B.C.M. SA urmate de retragerea banilor în numerar, cu titlu „restituire împrumut societate”, și că „există suspiciuni cu privire la cuantumul ridicat și repetabil al încasărilor efectuate de SC P.I. SRL cu titlu transfer sold, urmate de ridicarea banilor în numerar, cu titlu „restituire creditare societate”. Cu privire la această societate s-a dispus disjungerea cauzei.

În ceea ce privește SC M.C. SRL, către care s-a transferat suma de 752.056 RON, această societate a fost reală, însă facturile emise de SC B.C.M. SA SA nu au avut la bază operațiuni economice reale. Martorul T.T., administratorul acestei societăți, a arătat că inculpatul l-a contactat pentru a efectua o lucrare de construcții privind extinderea unui adăpost de bătrâni pe care l-ar fi administrat (inculpatul fiind în opinia martorului o persoană foarte religioasă) și prin SC B.C.M. SA i s-a trimis în cont o sumă de bani pe care a restituit-o în contul aceleiași firme întrucât cerințele ulterioare ale inculpatului cu privire la proiect nu se mai încadrau în costurile estimate și martorul a considerat că nu poate efectua lucrarea.

Caracterul nereal al acestui presupus demers onest al inculpatului B.D. a rezultat din contextul de ansamblu al activității infracționale. Privită în lumina întregii activități infracționale, tribunalul a reținut că și acest act al inculpatului B.D. are un vădit caracter ilicit, acesta folosindu-se de imaginea sa de om credincios și de încrederea pe care a fost capabil să o inspire diverselor persoane oneste cu care a intrat în contact pentru a folosi această ipotetică relație de afaceri în scopul virării unei sume de bani cu intenția clară ca aceasta să îi fie returnată dar pe un alt traseu, într-un cont de unde putea retrage această sumă fără constrângerea condițiilor contractului de credit.

Această concluzie a fost confirmată de traseul ulterior al banilor trimiși către SC M.C. SRL, suma de bani restituită de această societate a fost transferată din contul SC B.C.M. SA deschis la Banca C.E. în contul personal al inculpatului D.A. de la aceeași bancă, inculpatul folosind pentru această operațiune un contract fals de credit, contractul din 1 septembrie 2009, având ca obiect suma de 1.720.000 RON, prin care el împrumuta societatea.

În ceea ce privește SC X.S. SRL., către care a fost virată suma de 151.707 RON din linia de credit deschisă la Banca I.R., și această societate a fost reală dar activitatea care trebuia desfășurată și care a stat la baza retragerii sumei de bani era din punctul de vedere al inculpaților doar fictivă.

Martorul I.M.S. a declarat și în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești că a fost contactat de o persoană care din partea SC B.C.M. SA i-a cerut să îl ajute în dezvoltarea unui video-chat, sens în care martorul trebuia să asigure structura informatică. Martorului i s-au virat sume de bani și emis facturi în două rânduri pentru ca ulterior contractantul să îl anunțe că renunță la proiect, martorul restituind sumele de bani către contul SC B.C.M. SA.

Este evident că și această presupusă dezvoltare a rețelei de video-chat era fictivă, concluzie dedusă atât din modul similar în care ulterior sumele de bani au ajuns în posesia inculpatului B.D., cât și din varietatea uimitoare a „activităților economice” ale SC B.C.M. SA, societate care de altfel nu a avut activitate economică concretă.

Suma, restituită în contul SC B.C.M. SA deschis la Banca C.E., a fost transferată de inculpatul D.A. în contul personal, prin folosirea contractului fictiv de credit din 1 septembrie 2009 și retrasă în numerar la data de 8 octombrie 2010.

În ceea ce privește SC M.E.S. SRL, prin care au fost spălate alte sume de bani, Tribunalul a reținut că, la datele de 7 octombrie 2009 și 13 octombrie 2009, inculpatul D.A. a transferat sumele de 174.850 RON, respectiv 382.470 RON, cu titlu de plată facturi, din linia de credit deschisă la Banca I.R. în contul acestei societăți, deschis la o altă instituție bancară, iar sume au fost restituite în aceeași zi, în contul SC B.C.M. SA de la Banca C.E.

Această societate nu a avut existență reală, percheziția domiciliară efectuată în cursul urmăririi penale la sediul social al SC M.E.S. SRL confirmând că la această locație nu funcționează nici o societate comercială. Administratorul aparent, SC M.E.S SRL, a declarat că, în urmă cu doi ani, a fost de acord, în schimbul sumei de 200 RON, ca un cetățean turc să stabilească sediul firmei sale la domiciliul său și a semnat niște acte în acest sens, fără a primi suma de bani promisă, iar societatea respectivă nu a desfășurat vreo activitate la sediul respectiv.

Toate aceste sume au fost retrase de inculpatul D.A., folosind contractul fictiv de credit din 1 septembrie 2009, încheiat între sine și SC B.C.M. SA având ca obiect suma de 1.720.000 RON, contract cu privire la care inculpatul S.F. a recunoscut că l-a întocmit în fals la indicația inculpatului B.D.

Alte sume de bani au fost retrase de inculpatul D.A. din linia de credit cu justificarea „avans salarii”, motivare nereală conform adresei I.T.M. București din 11 octombrie 2010, menționată și anterior, SC B.C.M. SA avea un singur angajat.

Inculpatul S.F. a recunoscut că a falsificat înscrisurile contabile folosite la inducerea în eroare a Băncii I.R., cunoscând scopul infracțional dar nebeneficiind material în vreun fel. Inculpatul a solicitat de altfel aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cererea sa îndeplinind toate condițiile de fond și formă.

Inculpatul D.A. a recunoscut că a preluat societatea menționată mai sus și că a obținut creditele în cauză, a depus actele care îi erau date de inculpatul B.D., însă a făcut toate aceste lucruri pentru că a avut încredere deplină în acest inculpat. Teza inculpatului D.A. a fost susținută de inculpatul B.D., care a precizat că inculpatul D.A. a acționat la indicațiile sale dar fără a cunoaște scopul ilicit al obținerii creditelor. Dacă prima parte a tezei este reală, fiind evident că inculpatul B.D. a coordonat întreaga activitate ilicită, Tribunalul a înlăturat susținerile celor doi inculpați cu privire la necunoașterea de către inculpatul D.A. a caracterului ilicit al acțiunilor sale. Având în vedere pe de o parte caracterul repetat al actelor materiale ale inculpatului în obținerea liniei de credit și celor două suplimentări de la această bancă, dar având în vedere și participația inculpatului la mai multe din faptele expuse în continuare, având pe de altă parte în vedere că inculpatul beneficiază de educație și este posesor al unei capacități intelectuale de nivel cel puțin mediu, prima instanță a opinat că, susținerea conform căreia acesta ar fi acționat cu o absolută naivitate și completă ingenuitate nu poate fi acceptată, cel puțin nu fără a pune în discuție chiar existența minimei capacități intelectuale și de rațiune a organelor judiciare, atât procuror cât și instanță de judecată.

Cu privire la activitățile de spălare de bani, inculpatul a recunoscut că actele folosite sunt false, dar a susținut că a încercat să ruleze sumele de bani pentru a acoperi datorii mai vechi din alte credite, situația sa fiind pur și simplu cea a unui comerciant afectat de criza economico-financiară ce începuse să se manifeste la acel moment la nivel global; Tribunalul nu a socotit necesar să mai insiste asupra caracterul evident neîntemeiat al unor susțineri de acest tip.

Ulterior derulării acestei activități infracționale, SC B.C.M. SA a fost cesionată către C.A.P. și C.B.A., pentru a fi îngreunate posibilele verificări viitoare ale organelor de urmărire penală. Martorul C.B.A., care în cursul urmăririi penale a afirmat că cesiunea este fictivă, nu a putut fi audiat în cursul judecății deși a fost citat prin A.N.P. (existând date că ar executa o pedeapsă privativă de libertate).

IV. În ceea ce privește activitățile de inducere în eroare a Banca C.E.C. cu ocazia obținerii unui credit de 1.827.500 RON de către SC I.C. SRL, activitate ilicită în care au fost implicați de asemenea inculpatul B.D., S.F. și D.A., Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 2 decembrie 2008, inculpatul B.D. a preluat SC I.C. SRL, societate ce, ca și SC B.C.M. SA, nu a avut niciodată activitate comercială și a fost folosită în scopul obținerii frauduloase a unor alte linii de credit. După inducerea în eroare a Băncii C.E.C., această societate a fost cedată inculpatului V.B.A. și folosită la următoarele acte materiale de înșelăciune.

În acest caz, inculpatul B.D. a acționat ca asociat și administrator al acestei societăți și a făcut personal demersurile pentru obținerea creditului.

În calitate de asociat unic și administrator al SC I.C. SRL, inculpatul B.D. a încheiat contractul de credit din 30 aprilie 2009, prin care Banca C.E.C. i-a acordat cu titlu de împrumut suma de 1.827.500 RON.

Actele folosite de inculpat la obținerea acestui credit au fost false.

Astfel, inculpatul a depus la dosarul de credit certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 23 aprilie 2009, emis de Administrația Finanțelor publice sector 4. Caracterul fals al acestui certificat a rezultat din adresa din 18 noiembrie 2010 emisă de Administrația Finanțelor publice sector 4, din care rezultă că a fost acordat la data de 18 februarie 2010 unei cereri de eliberare certificat de atestare fiscală formulată de SC I.C. SRL, însă cererea aceasta a fost clasată și nu s-a emis certificat de atestare fiscală.

Inculpatul a mai depus următoarele acte al căror caracter fals a fost reținut și dovedit în cursul urmăririi penale:

- bilanțul prescurtat contrafăcut al Administrației Finanțelor Publice sector 4, din 1 iunie 2009, al cărui caracter fals rezultă din adresa Administrației Finanțelor Publice sector 4 din 4 noiembrie 2010, care atestă că nu există înregistrat un document cu acest număr. Prin adresa din 4 noiembrie 2010, emisă de Administrației Finanțelor Publice sector 4 se arată că a fost atribuit în data de 15 aprilie 2009 unei declarații privind impozitul de profit depuse de SC O.E.S.M. SRL.

- bilanțul prescurtat contrafăcut al Administrației Finanțelor Publice sector 1 din 6 martie 2008, al cărui caracter fals este confirmat de comunicarea Administrației Finanțelor Publice sector 1, din 10 noiembrie 2010, conform căreia din 6 martie 2008 face parte din plaja de numere a instituției pentru înregistrarea declarațiilor și deconturilor de TVA, însă nu figurează înregistrat în baza de date. Ca și anterior, sub numărul respectiv este înregistrată o cerere a altei societăți, de data aceasta SC U.F.E.C. SRL.

- Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009, care a fost înregistrat la instituția publică menționată sub acest număr, dar care a fost întocmit de inculpatul S.F. folosind informații neadevărate.

- Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010 și din 19 august 2010 al Administrației Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii, act întocmit cu date nereale de același inculpat.

Un alt act similar, situație a activelor și datoriilor, conținând date neconcordante, nu a putut fi însă verificat în cursul urmăririi penale.

Toate actele contabile menționate mai sus au fost întocmite de inculpatul S.F., fapt recunoscut de altfel de către acesta. De data aceasta, conform înscrisurilor depuse de angajații C.E.C. și conform și declarațiilor inculpatului, acesta ținea direct legătura cu banca, fiindu-i cerute direct actele necesare pe care inculpatul le întocmea în fals. Inculpatul se prezenta oficial ca și contabil și partener al inculpatului B.D.

Inculpatul D.A. a intervenit în acest caz în faza a doua a activității infracționale, ce ține de spălarea banilor obținuți în mod fraudulos.

La data de 12 mai 2010, inculpatul B.D. a transferat suma de 332.150 RON, în contul aparținând SC A.L. SRL de la Banca T., cu titlu de plăți facturi, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obținute prin inducerea în eroare a Băncii C.E.C.

Semnificativ pentru latura volitivă a inculpaților în acest caz este că pentru operațiunea de spălare a banilor au fost folosite în această fază ambele societăți, atât SC B.C.M. SA cât și SC I. SA.

Conform martorei M.C.A., director al SC A.L. SRL, administratorul acestei societăți, D.B.M., care nu a mai putut fi audiat în cursul cercetării judecătorești schimbându-și domiciliul fără a fi identificat cel nou, a declarat că acest contract era tri partit, iar SC A.L. SRL intermedia de fapt cumpărarea de către una din firme de materiale de construcții de la cealaltă firmă, la prețuri și în cantități fixate de cea dintâi. Martorul D.B.M. audiat în cursul urmăririi penale a fost mai tranșant, admițând că scopul contractului era intermedierea transferului unor sume de bani de la o societate la alta în schimbul unui comision. În acest mod s-a obținut transferul sumelor de bani din linia de credit a beneficiarei I. în conturile SC B.C.M. SA, al cărei administrator, D.A., folosea acte false pentru a retrage sumele de bani în numerar pentru a fi date inculpatului B.D.

În data imediat următoare virării acestei sume, SC A.L. SRL a efectuat o plată în cuantum de 300.000 RON către SC B.C.M. SA, în contul acestei societăți de la Banca C.E., de unde inculpatul D.A. a retras în numerar, în aceeași zi, suma de 299.000 RON cu titlu de rambursare credit firmă, folosind contractul fictiv de credit din 15 ianuarie 2009, încheiat între sine și SC B.C.M. SA având ca obiect suma de 1.350.000 RON, contract care a fost, de asemenea, întocmit în fals de inculpatul S.F.

Similar, la data de 31 iulie 2010, inculpatul B.D. a transferat suma de 332.500 RON, în contul SC A.L. SRL de la Banca T., cu titlu de plăți facturi, și în aceeași zi, SC A.L. SRL a efectuat o plată în cuantum de 322.000 RON către SC B.C.M. SA, în contul acestei societăți de la Banca C.E., de unde inculpatul D.A. a retras în numerar, suma de 322.000 RON, cu titlu de rambursare credit firmă, folosind același contract fictiv de credit din 15 ianuarie 2009.

În același scop, ca o variație a mijloacelor ilicite folosite, inculpatul B.D. încheie un contract fictiv de credit cu SC I. SA SRL, pe care o împrumută fictiv cu 413.500 RON, la data de 12 mai 2009, și la aceeași dată, această sumă este transferată de la SC I. SA către SC A.L. SRL care la rândul ei o transferă către SC B.C.M. SA, și de aici este ridicată de inculpatul D.A.

Plata primelor rate ale liniei de credit a avut ca scop evitarea înregistrării societăților în evidențele incidentelor de plăți. Aceste plăți nu au avut, în contextul atât de amplu al activității infracționale, semnificația unui comportament de bună credință, ci au reprezentat o modalitate de a menține eroarea băncii asupra solvabilității beneficiarei.

Pozițiile celor trei inculpați și în raport de această faptă au fost similare celor expuse la pct. III, și comportă aceleași discuții, pe care Tribunalul nu le-a mai reluat.

V. În ceea ce privește activitatea de obținere a creditelor de la SC B. SA, în care au fost implicați inculpații B.D., V.B.A., S.F., și P.E.D., Tribunalul a reținut în fapt următoarele:

După activitatea frauduloasă expusă la punctul anterior, inculpatul B.D. a cedat SC I. SA către inculpatul V.B.A., care a încheiat, în calitate de asociat unic și administrator al acestei societăți, contractul de credit din 16 aprilie 2010, prin care SC B. SA i-a acordat cu titlu de împrumut suma de 200.000 euro.

Inculpații au solicitat în acest caz inițial o sumă mult mai mare, conform declarațiilor angajaților băncii ce au fost audiați ca martori, inițial fiind aprobată o sumă mai redusă, societatea fiind la prima colaborare cu banca, existând posibilitatea suplimentării acestei linii de credit dacă era evaluată favorabil și ulterior.

Și în acest caz, actele folosite, situații financiare, contracte, etc, erau falsificate pe calculator de inculpatul S.F., și remise de inculpatul B.D. către inculpatul V.B.A., care semna actele ca reprezentant al societății. Acesta era însă însoțit la bancă, cel puțin la întâlnirile esențiale, de inculpatul B.D., care s-a folosit pentru a facilita obținerea creditului și de relațiile stabilite cu o funcționară a băncii, cercetată în calitate de învinuită și ulterior audiată în instanță în calitate de martoră, numita P.A.C. Această martoră s-a ocupat inițial și de întocmirea dosarului de credit. Aceasta a demisionat cu o lună înainte de aprobarea dosarului de credit, după ce a făcut inculpatului cunoștință cu colega sa care urma să se ocupe în continuare de dosar.

În contextul în care între inculpat și această martoră se stabilise deja o relație destul de strânsă pe plan profesional, inculpatul promițându-i martorei că o va angaja la una din firmele sale, ca concretizare a unei colaborări viitoare, martora l-a sprijinit pe inculpat în obținerea creditului inițial și urma să îl sprijine și la suplimentarea liniei de credit până la suma de 1.000.000 RON.

Inculpatul B.D. a remis acestei martore suma de 8.000 RON pentru sprijinul acordat dar și pentru a le influența pe alte colege ale sale să aprobe cererea de suplimentare a creditului.

De menționat că numita P.A.C. a fost audiată inițial în calitate de învinuită, ulterior dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală și fiind indicată de Parchet în calitate de martoră, însă față de aceasta, ca și față de alți funcționari ai băncii, s-a dispus disjungerea sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu, această martoră putând fi încă subiect al răspunderii penale.

Tribunalul a considerat că declarațiile martorei în fața instanței au fost nesincere și le-a înlăturat în cea mai mare parte. Martora a admis că a avut o relație apropiată de inculpatul B.D., pe plan profesional, acesta oferindu-se să o angajeze, conform susținerilor martorei. Cum martora a fost audiată în cursul urmăririi penale cu privire la primirea sumei de 8.000 RON de la inculpatul B.D., prin intermediul inculpatului V.B.A., care în mod constant recunoaște că inculpatul B.D. i-a dat această sumă pentru a i-o remite martorei, aceasta a încercat să prezinte o explicație cât mai credibilă, și a relatat aspecte, care nu au fost menționate și în faza urmăririi penale, foarte detaliate, cu privire la o pretinsă activitate a sa de sprijinire a inculpatului B.D. în găsirea unui sediu și a unor birouri, la Hotel M., pentru o viitoare societate comercială, la care ea însăși urma să fie angajată, dar nu într-o funcție precisă, iar suma de 8.000 RON ar fi constituit salariul pentru prima lună de muncă, pentru o activitate pe care de fapt nu o prestase. În contextul de ansamblu al faptelor, caracterul absurd al acestor susțineri apare ca fiind evident în opinia tribunalului. Suma este în realitate prea mare pentru a constitui un salariu, și în condițiile concrete date, reprezintă de fapt o răsplată pentru viitoare servicii importante. Pe de altă parte, dosarul de credit întocmit de inculpatul V.B.A. și B.D. era evident incomplet, fapt cu privire la care s-au sesizat și persoanele din conducerea băncii, după virarea efectivă a sumelor și după demisia martorei din cadrul băncii. Concluzia s-a impus cu atât mai mult cu cât și din transcrierile convorbirilor telefonice relevante dintre această martoră și inculpatul B.D. a rezultat că martora a sprijinit intenția inculpatului de a obține suplimentarea liniei de credit, inclusiv prin disponibilitatea arătată de martoră de a sprijini interesele inculpatului pe lângă colegele sale, inclusiv prin remiterea unor sume de bani din partea acestora, scopul fiind acela de suplimentare a liniei de credit la o sumă mult mai substanțială, de 1.000.000 euro.

Următoarele acte cu caracter fals au fost identificate în dosarul de credit:

- certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, emis de Primăria sectorului 4. Tribunalul a reținut că, potrivit adresei din 2010 emisă de Primăria sectorului 4 București, acest document nu există.

- certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, emis de Primăria sectorului 4 pentru evaluarea imobilului situat în str. I.S., sector 4, al căror proprietari erau martorii P.C., P.G.D. și A.N. care au fost de acord să semneze contractul de garanție și la această bancă pentru completarea sumei cu cei încă 50.000 euro promiși încă de la semnarea contractului de garanție către Banca C.E.C. Conform adresei din 2010, emisă de Primăria sectorului 4 București, acest document nu există.

Alte acte nereale folosite în dosarul de credit în cauză, cu caracter contabil, au fost întocmite ca și anterior, pe calculator, de inculpatul S.F.: documentul intitulat „Informații necesare”, balanța de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, balanța de verificare 1 februarie 2010-28 februarie 2010, balanța de verificare 1 februarie 2009-28 februarie 2009.

La momentul acordării creditului, dosarul de credit nu conținea documente cu caracter esențial, un certificat de atestare fiscală și o situație privind activitatea debitorului SC I.C. SRL înregistrată la organul fiscal.

În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții B.A.J. și I.S.F., (față de care s-a dispus disjungerea sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu), și S.C., care au relatat că după deschiderea efectivă a liniei de credit au cerut insistent inculpatului B.D., cu care purtaseră discuțiile esențiale chiar dacă inculpatul V.B.A. era persoana ce administra firma, pentru a-i cere depunerea certificatului de atestare fiscală.

De asemenea acești martori au arătat că au făcut verificări pe teren la sediul real al SC I. SA. Dacă la momentul acordării creditului sediul societății din str. N. părea a fi real, fiind conduși aici de inculpatul D.A. care în continuare este prezent în activitatea inculpatului B.D. (chiar dacă nu se mai reține la acest act participația sa și din punct de vedere penal), întrucât după ce au constatat caracterul incomplet al dosarului nu au mai reușit să îl contacteze direct pe inculpatul B.D., iar în urma verificărilor făcute s-a constatat că societatea are alt sediu, martorii au făcut verificări în teren la acest nou sediu, constatând că este un imobil demolat. În mod surprinzător, inculpatul B.D. i-a contactat direct telefonic pe aceștia imediat după ce aceștia au întrebat niște vecini cu privire la imobilul respectiv, și i-a invitat pe angajații băncii să discute la un alt sediu, în zona U. de această dată.

Inculpatul B.D. a depus la dosar un certificat de atestare fiscală, în luna august 2010, acest act fiind necesar în contextul în care inculpatul a comunicat aceleiași bănci că dorește suplimentarea liniei de credit.

Semnificativă a fost în acest context și declarația martorei L.S.N., ale cărei relații cu inculpatul B.D. au privit chestiuni legate de o succesiune, deci extranei acestei cauze, dar care a relatat că inculpatul B.D. era foarte interesat în obținerea de urgență și prin orice mijloc a unui certificat de atestare fiscală, sens în care a rugat pe martoră chiar să îl ajute, în sensul de a lua legătura cu persoanele potrivite din cadrul instituției abilitate, direcția finanțelor publice. Tribunalul a avut în vedere declarațiile mult mai detaliate și mai tranșante date de martoră în cursul urmăririi penale (cu ocazia audierii sale în ședință publică și în prezența celorlalți inculpați, martora a fost mult mai evazivă) și a reținut că inculpatul B.D. i-a comunicat că va obține acest certificat oricum, chiar dacă este necesar să îl falsifice.

Pentru a acoperi primele rate din credit și pentru ca astfel să mențină în eroare partea civilă, au fost implicați în activitatea infracțională martorii P.R. și P.V.A. (cercetați în prezent pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă), care sprijineau efectiv pe cei doi inculpați în achitarea rate de credit la Banca C.E.C. în schimbul unei părți substanțiale din sumele ce urmau a fi primite de la următoarele contracte de credit.

Conform declarațiilor date de inculpatul V.B.A. în cursul urmăririi penale, aceștia au primit suma de 31.000 euro din cele obținute din creditul Banca P., restul sumelor fiind folosite de inculpatul B.D. pentru a plăti datorii mai vechi către inculpații R. Inculpatul V.B.A. a beneficiat de 4.000 de euro din acest credit.

Activitatea ulterioară obținerii liniei de credit a fost similară, prin folosirea unor contracte falsificate banii fiind luați din linia de credit și trimiși în contul SC I. SA, de unde erau ridicați de administratorul V.B.A. prin folosirea unor contracte de credit de asemenea false.

În activitatea de spălare a banilor cu privire la acest credit s-a implicat inculpata P.E.D., care preluase societatea SC A.E. SRL, societate care, de asemenea, a avut o existență fictivă.

La datele de 16 aprilie, 19 aprilie, 12 mai 2010, inculpatul V.B.A. a transferat 420.000, 405.000 și 19.000 RON către SC A.E. SRL, cu titlul de plăți facturi. Aceste facturi au avut ca bază un contract de vânzare-cumpărare cereale încheiat între SC I. SA și SC A.E. SRL, care a avut un caracter nereal, între cele două societăți neavând loc operațiuni comerciale reale.

Inculpatul V.B.A. a folosit pentru efectuarea acestor transferuri facturile fiscale false din 12 aprilie 2010 și din 14 aprilie 2010, ambele întocmite de inculpatul S.F., fapt recunoscut de acesta și confirmat și de rezultatul percheziției informatice.

Inculpata P.E.D. a retras sumele de câte aproximativ 400.000 RON folosind un contract de credit fictiv între sine și SC A.E. SRL, datat 1 martie 2010 pentru suma de 1.000.000 RON iar suma de 19.000 RON a returnat-o cu titlul de plată factură către SC I. SA din contul căreia a fost retrasă de inculpatul V.B.A.

Inculpații V.B.A. și P.E.D. au recunoscut semnarea actelor și a contractelor, dar au negat faptul că ar fi cunoscut scopul ilicit al tuturor acestor operațiuni, bazându-se în întregime pe onestitatea inculpatului B.D. în care aveau încredere absolută.

Aceste susțineri sunt neverosimile în opinia Tribunalului, în condițiile în care intervențiile acestor doi inculpați au avut caracter repetat și constant. Convorbirile telefonice au confirmat că între cei doi inculpați și B.D. erau relații de amiciție destul de strânse, ceea ce infirmă pozițiile evazive din cursul cercetării judecătorești ale inculpaților V.B.A. și P.E.D. Inculpatul V.B.A. a primit suma de 4.000 euro din acest credit și s-a implicat și în obținerea creditului de la Banca E.B., la rândul său inculpata P.E.D. participând și la alte acte materiale, iar convorbirile telefonice ce preced temporal această infracțiune atestă că era la curent inclusiv cu relațiile dintre inculpatul B.D. și inculpații R.

Activitatea economică atestată nereal de contractul de vânzare-cumpărare nu a avut loc niciodată, fapt recunoscut și de inculpată, or în aceste condiții, faptul că inculpata a retras sume atât de mari în numerar spre a le remite inculpatului B.D. indică că avea cunoștință de caracterul ilicit al întregii activități.

Din punctul de vedere al tribunalului, faptul că inculpatul B.D. i-a convins pe cei doi să îi remită întregul folos infracțional pretextând că este nevoit să plătească datorii mai vechi și mai oneroase și motivând prin acest cerc vicios și actele infracționale în care i-a implicat pe inculpații V.B.A. și P.E.D. nu este o împrejurare ce poate produce efecte asupra laturii subiective, indiferent de motivațiile inculpaților implicați în modul de desfășurare a elaboratei activități infracționale, relevând dincolo de dubiu că aceștia aveau cunoștință de natura frauduloasă a tuturor manoperelor la care au participat.

VI. În ceea ce privește obținerea prin inducere în eroare a creditului de 2.138.000 RON de la Banca E.B. prin SC I.C. SRL , activitate în care au fost implicați inculpații B.D., V.B.A., S.F., P.A. și P.V., Tribunalul a reținut în fapt următoarele:

De obținerea acestui credit era direct interesat inculpatul P.A., la acel moment ca și în prezent funcționar public în cadrul Primăriei S.J., care a și garantat acest credit cu un teren proprietate personală.

Contractul de credit a fost semnat la data de 22 octombrie 2010, de inculpatul V.B.A. ca și asociat și administrator unic al SC I. SA, și a fost deschis pentru o sumă de 2.138.000 RON.

Inculpatul P.A. a sprijinit personal obținerea acestui credit, apelând la martorul A.M., care i-a și făcut cunoștință acestuia cu președintele Băncii E.B.

Și acest credit a fost obținut prin folosirea de acte contabile, situații financiare, contracte comerciale, etc., ce erau întocmite anterior în fals de inculpatul S.F.

O serie de acte regăsite în dosarul de credit, respectiv: situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009; balanța de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009; balanța de verificare 1 iunie 2009-30 iunie 2009; bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2008 înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București din 22 octombrie 2009; balanța de verificare 1 decembrie 2008-31 decembrie 2008; informare suplimentară dosar credit, contractul de vânzare-cumpărare comercială din 12 septembrie 2009, încheiat între SC I.C. SRL și SC C.O. SA; contractul de vânzare-cumpărare comercială din 1 august 2009, încheiat între SC I.C. SRL și SC C.F. SA; situația creanțelor și datoriilor la 31 iulie 2010, precum și explicațiile referitoare la aceasta; bugetul de venituri și cheltuieli 2010, bugetul de venituri și cheltuieli 2011, situația cash-flow-ului SC I.C. SRL; balanța de verificare 1 iulie 2010-31 iulie 2010; situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010, bilanțul prescurtat la data de 31 decembrie 2009, adresa din 21 octombrie 2010 emisă de Banca P., au fost falsificate de inculpatul S.F., fapt recunoscut de acesta și confirmat și de inculpații B.D. și V.B.A.

Reprezentanții societăților ce figurează în contractele comerciale fictive depuse la acest dosar de credit au declarat în cursul urmăririi penale că nu îi cunosc pe inculpați și nu au avut relații comerciale cu SC I. SA. Martorii D.S. și D.R., reprezentanți ai SC C.F. SA și SC C.O. SA au declarat că nu au avut niciodată legături comerciale cu SC I. SA.

La audierea acestora s-a renunțat în faza cercetării judecătorești, în condițiile în care caracterul nereal al acestor înscrisuri nu este contestat de nici unul dintre inculpați.

Unele dintre actele folosite pentru obținerea acestui credit, respectiv contractul comercial încheiat de SC I. SA și SC E.S. SRL la data de 15 iulie 2010, ultima societate reprezentată de inculpata P.V., și cesionat prin contractul de cesiune din 22 octombrie 2010 în favoarea Banca E.B. este de asemenea fals.

Acest contract, și facturile aferente, au fost întocmite de inculpata P.V., la cererea inculpatului B.D., legătura dintre cei doi fiind făcută de inculpata P.E.D.

Convorbirile telefonice dintre inculpații P.E.D. și B.D., reproduse în detaliu în rechizitoriu au fost apreciate de tribunal ca extrem de relevante în acest sens, cei doi inculpați vorbind extrem de explicit cu privire la necesitatea găsirii unei noi firme care să figureze ca și partener comercial pentru SC I. SA, inculpatul B.D. dând indicații precise cu privire la datele ce trebuie să figureze în contractele și facturile ce vor fi întocmite, cei doi menționând expres în relație cu toate aceste activități numele SC E.S. SRL.

Cu ocazia percheziției domiciliare și informatice efectuate în locuința inculpatei P.V. și pe mediile de stocare ale acesteia au fost găsite contractul încheiat cu SC I.C. SRL, facturile fiscale din 25 iulie 2010, din 30 iulie 2010 și din 7 august 2010 și acceptarea cesiunii de creanță în favoarea Băncii E.B., iar pe mediul de stocare informatic au fost găsite în format electronic, contractul încheiat cu SC I.C. SRL precum și facturile fiscale din 25 iulie 2010, din 30 iulie 2010 și din 7 august 2010, numere ce se regăsesc și în convorbirile telefonice dintre inculpații B.D. și P.E.D.

Inculpata P.V. și-a rezervat dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătorești și în cursul urmăririi penale și a susținut că a avut chiar o colaborare comercială mult mai întinsă cu SC I. SA, fără a produce însă nici o dovadă în acest sens, aspect ce a întărit concluzia primei instanțe că apărările sale sunt nereale, de regulă astfel de acte putând fi ușor produse de comercianții de bună credință, existând și obligația înregistrării în contabilitate a unor astfel de acte contabile.

Cu privire la contractul cesionat către Banca E.B., inculpata P.V. a susținut că facturile au fost emise fără ca mărfurile să fie livrate în realitate, în baza acestui contract ea urmând să realizeze doar activități de intermediere. Or, în condițiile în care atât convorbirile telefonice cât și rezultatele perchezițiilor indică în mod cert caracterul nereal al tuturor acestor acte comerciale, este evident, după părerea tribunalului, că aceste apărări ale inculpatei au caracter nereal și sunt invocate pentru a motiva, fragmentat și pe măsură ce i s-au prezentat probele de vinovăție, fiecare dintre elementele faptelor reținute în acuzare, fără însă ca apărarea sa să aibă un caracter unitar și plauzibil.

În mod similar, apărările inculpatei P.E.D., în sensul că această activitate de achiziționare cereale ar fi fost reală, sunt nereale, fiind infirmate de aceleași probe menționate anterior.

În aceste condiții, semnarea de către inculpată, cu reprezentarea caracterul fictiv al acestui contract, a contactului de vânzare-cumpărare cu SC I. SA, și semnarea de către această inculpată a adresei prin care SC E.S. SRL era de acord să cedeze creanța rezultată din acest contract către Banca E.B., și cunoscând că aceste acte vor fi folosite la întocmirea dosarului de credit, constituie o activitate de sprijinire a inculpatului B.D. în activitatea de inducere în eroare a băncii, contractul de cesiune a creanței în favoarea băncii constituind o garanție bănească pentru achitarea creditului și un mijloc de a încredința reprezentanții băncii de bonitatea societății sale.

Cu privire la poziția inculpatului V.B.A., care a negat că ar fi cunoscut caracterul infracțional al acestei activități, instanța a reluat argumentele expuse mai sus și a reținut că din modalitatea concretă în care s-a pus în aplicare rezoluția infracțională, relațiile strânse ale inculpatului cu inculpatul B.D. și participarea repetată nu numai la obținerea celor două credite dar și la activitatea ulterioară de spălare de bani este exclus ca acest inculpat să fi acționat în necunoștință de cauză.

În ceea ce privește pe inculpatul P.A., acesta a negat implicarea sa în activitatea infracțională, arătând că era interesat ca în colaborare cu inculpatul B.D. să dezvolte un proiect de investiție pe terenul adus ca și garanție. Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului sunt nesincere și le-a înlăturat. Inculpatul V.B.A. a precizat și în cursul urmăririi penale cât și al judecății că sumele din acest credit (din care personal a primit 15.000 euro) erau destinate inculpatului P.A., aspect pe care îl cunoaște de la inculpatul B.D. În condițiile în care între cei doi inculpați nu există relații de dușmănie și aceste declarații nu sunt oricum de natură a avantaja poziția procesuală a inculpatului V.B.A., Tribunalul nu a găsit nici un motiv pentru a se îndoi de sinceritatea acestui martor. De altfel, și inculpatul S.F. a confirmat susținerile inculpatului V.B.A. Evident, inculpatul B.D. a negat această teză, însă această poziție este în concordanță și cu atitudinea sa din cursul urmăririi penale, acest inculpat cât și inculpata P.E.D. fiind foarte prevăzători în a da declarații incriminatoare la adresa inculpatului P.A.

Faptul că inculpatul P.A. s-a interesat personal și constant de derularea creditului este confirmat și de declarațiile martorilor A.M., la care instanța a făcut referire anterior, care în cursul urmăririi penale a arătat chiar că a avut impresia că SC I. SA aparține inculpatului P.A., și B.A.L., angajat al Băncii E.B., care a arătat că inculpatul se interesa permanent de acest credit și a intenționat să schimbe și condițiile garanției.

Interesul inculpatului nu s-a limitat la interesul firesc al unui garant, întrucât și P.R. și P.F., implicați deja în calitate de „finanțatori” în obținerea unui credit anterior, au declarat în cursul urmăririi penale că toate sumele de bani din acest credit au fost remise inculpatului P.A. Faptul că acești martori au revenit în cursul cercetării judecătorești asupra acestor declarații este, în opinia instanței fondului, consecința calității de făptuitori ai infracțiunii de mărturie mincinoasă, dată lor în cursul urmăririi penale, pentru alte declarații date cu privire la alte fapte, dar și de foarte plauzibila lor implicare în calitate de cel puțin complici în aceste activități infracționale, posibilitate de care cei doi martori sunt pe deplin conștienți, și care este de natură a le altera poziția procesuală.

Tribunalul a mai avut în vedere și convorbirea telefonică avută după arestarea unora dintre inculpați, între martorul P.R. și P.A., și reprodusă în actul de sesizare, în care cel dintâi îi reproșează interlocutorului că din cauza sa ceilalți inculpați sunt în pușcărie iar pe el însuși l-a lăsat sărac.

Sumele de bani au fost retrase din contul deschis într-un mod similar celui folosit în cazul SC B. SA, și tot cu ajutorul inculpatului P.E.D.

În data de 27 octombrie 2010, inculpatul V.B.A. a transferat suma de 2.136.000 RON, provenind din creditul acordat de Banca E.B., în contul aparținând SC A.E. SRL, cu titlu de plată facturi, în baza unui contract de vânzare-cumpărare cereale ce nu a fost executat niciodată, împrejurare recunoscută și de inculpatul P.E.D., facturile folosite în acest scop, din 27 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010 și din 4 octombrie 2010 fiind întocmite tot de inculpatul S.F., fapt confirmat de declarațiile acestuia, mai mult înscrisurile fiind găsite la locuința acestuia în cadrul percheziției domiciliare efectuate.

În aceeași zi inculpatul P.E.D. a transferat aceste sume cu titlu de rambursare credit în contul personal de la Banca C.E. și în aceeași zi și următoarea a retras aceste sume în numerar. Sumele au ajuns, așa cum s-a arătat mai sus, prin inculpatul B.D., în posesia inculpatului P.A., principalul beneficiar al acestei activități infracționale.

VII. În ceea ce privește inducerea în eroare a primăriei S.J., activitate în care au fost implicați inculpații B.D., P.A., S.F. și P.E.D., Tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Prin intermediul inculpatului P.A., la această dată (ca și în prezent) administrator public în cadrul acestei primării, inculpata P.E.D., ca administrator al SC A.E. SRL, a încheiat în mod fictiv cu această primărie un contract de toaletare arbori, în baza căruia primăria a achitat acestei societăți suma de 79.416 RON, prin factură fiscală.

Astfel, cum a rezultat din declarațiile martorului P.E., vice-primar în cadrul Primăriei S.J., inițiativa efectuării acestei lucrări a avut-o inculpatul P.A., care a adus și contractantul. Conform declarației inculpatului P.E.D., firma sa nu avea ca obiect de activitate toaletare arbori, cum de altfel nu a desfășurat nici o activitate efectivă, însă inculpatul B.D. se angajase să aducă el lucrători. Acesta a arătat că lucrarea a făcut-o aproape gratis ca serviciu pentru că inculpatul P.A. îl ajutase să obțină creditul de la Banca E.B. În ceea ce privește lucrătorii, inculpatul B.D. a susținut că erau dintre enoriașii săi, care nu aveau însă experiență în efectuarea unor astfel de lucrări și nu știe cum îi poate identifica. În cursul cercetării judecătorești, martorii audiați în calitate de angajați ai primăriei, precum T.I.G., sau I.M.A., au încercat chiar să convingă instanța de completa legalitate a acestui contract, nici una dintre martore însă nu știa însă natura exactă a contractului pe care l-au semnat, înregistrat, și au atestat sub jurământ că lucrarea s-a efectuat, întrucât întâmplător în drum spre locul de muncă străbat toată comuna și au observat direct că arborii erau toaletați. Nu există un proces-verbal de recepție, evident, dar aceiași martori, inclusiv capii administrației locale ai comunei, au susținut că nu era necesar un astfel de act, față de natura contractului.

Tribunalul a înlăturat toate aceste declarații pe care le-a apreciat nesincere, determinate ori de poziția de solidaritate colegială cu inculpatul P.A., în cazul funcționarilor cu rang mai înalt din primărie, ori de temerea față de eventuale măsuri luate de șefii ierarhici în instituție.

În contextul de fapt dat, instanța fondului a constatat că, contractul de prestări servicii în baza căruia s-au remis suma de bani menționată este fictiv, și a fost încheiat cu această instituție prin manopere frauduloase. Faptul că inculpatul P.A. a avut inițiativa acestui serviciu este confirmat de declarațiile inculpatului B.D., care a precizat că a efectuat presupusa lucrare ca favor pentru inculpatul P.A. De altfel, inculpatul P.A. era singura persoană din primărie prin care inculpatul B.D. și P.E.D. puteau intra în relații contractuale cu primăria, întrucât nu s-a efectuat o licitație sau altă formă publică de selectare a prestatorului.

Inculpatul P.A. a avut în mod cert reprezentarea faptului, și prin prisma relațiilor infracționale anterioare cu inculpatul B.D., că serviciul contractat prin SC A.E. SRL nu putea fi adus la îndeplinire de personal cu o minimă experiență în activitatea contractată.

Sub aspectul încadrării juridice, Tribunalul a reținut următoarele:

În actul de sesizare s-a reținut sub aspectul încadrării juridice, săvârșirea faptelor în concurs real, apreciindu-se că în raport de fiecare dintre actele materiale descrise la cele 7 puncte ale rechizitoriului s-a acționat cu o rezoluție infracțională distinctă.

În urma efectuării cercetării judecătorești, a audierii inculpaților și a stabilirii relațiilor apropiate între toți membrii grupului procesual al inculpaților, Tribunalul a apreciat că activitatea infracțională a inculpaților a avut la bază o unică rezoluție infracțională. Caracterul unic al rezoluției infracționale este reliefat de modalitatea foarte similară de comitere a actelor materiale de către inculpați, voința comună a grupului, care se menține în ciuda variațiilor minore din tipicul activității ilicite, în fapt conturându-se o structură destul de constantă a grupului procesual, cu inculpatul B.D. ca stabilind liniile esențiale ale planului infracțional iar ceilalți acționând sub indicațiile sale sau prin colaborare cu el (inculpatul P.A.), în diverse faze ale activității infracționale, inculpații R. ocupându-se de producerea actelor false folosite pentru garantarea creditelor, sprijiniți de inculpații G.L., G.V., A.V.C., inculpatul S.F. întocmind actele contabile necesare pe calculator, inculpații V.B.A. și D.A. figurând ca administratori aparenți și semnând diverse contracte sau retrăgând sumele de bani în faza a doua, a spălării produsului infracțiunii, inculpatele P.E.D. și P.V. sprijinind activitatea de spălare a banilor. Tribunalul a apreciat că unicitatea rezoluției infracționale nu este știrbită de specificul oarecum distinct al ultimei fapte, ce constă în inducerea în eroare a Primăriei S.J. Inculpații ce au participat la acest act s-au folosit practic de același mecanism pentru a obține un folos material prin folosirea aceleiași societăți fictive, SC A.E. SRL, prin ajutorul dat de inculpatul P.A., care deja se integrase pe o poziție importantă în gruparea inculpaților, iar faptul că beneficiul obținut în acest caz pare minor în comparație cu sumele obținute anterior nu este decât expresia nevoii stringente a inculpatului B.D. de a acoperi datorii mai vechi către partenerii infracționali, condiții în care această faptă capătă valența unui act material comis pentru finanțarea pe mai departe a activității infracționale de ansamblu, motiv pentru care s-a apreciat că și această faptă se încadrează pe linia rezoluției infracționale uncie existente în cazul faptelor de inducere în eroare a instituțiilor bancare.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului B.D., Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. modalitatea concretă de comitere a faptelor, perioada foarte întinsă a activității infracționale, numărul foarte mare al actelor materiale cu referire la toate infracțiunile săvârșite în formă continuată, valoarea extrem de mare a prejudiciului cauzat, și împrejurările concrete ale faptelor, instanța reținând din acest punct de vedere modalitatea foarte elaborată în care inculpatul a conceput și pus în aplicare planul infracțional, numărul mare de persoane cu care s-a asociat sau le-a angrenat ca executanți în această activitate folosirea, de multe ori, în raport de partenerii onești, a calității sale de preot, persoană spirituală, care prin această calitate era în măsură să inspire o mai mare încredere potențialilor parteneri comerciali, și împrejurarea că datele existente în dosar relevă că inculpatul era implicat într-un număr mai mare de acte materiale.

Nu mai puțin, s-a reținut că inculpatul a avut inițiativa actelor infracționale și a coordonat activitatea întregului grup procesual. Din punctul de vedere al datelor personale ale inculpatului, s-a reținut că inculpatul este angrenat în activități infracționale ce fac în paralel obiectul unor alte cercetări penale, Dosarul nr. 1274/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în care activitatea infracțională este de asemenea comisă împreună cu un număr mare de persoane, și atitudinea procesuală a inculpatului care, dincolo de faptul că a negat comiterea faptelor sub aspectul laturii subiective, a susținut în mod constant, în pofida aspectului ilicit evident al modului de obținere a creditelor bancare, fapt recunoscut chiar de acesta, că nu consideră că a înfăptuit o activitate ilicită, ci dimpotrivă acest ciclu al obținerii creditelor este în opinia sa o modalitate onestă de desfășurare a activității comerciale, iar faptul că nu a achitat ratele creditelor este numai consecința arestării sale preventive, singurul factor care l-a împiedicat să acopere presupusul prejudiciu.

În plus, a susținut inculpatul, garanțiile imobiliare constituite reprezintă pentru părțile civile o modalitate în care se pot îndestula cu mult peste limita prejudiciului produs, inculpatul susținând cu tărie această teză deși întreg materialul probator relevă că actele de proprietate sunt fictive, ca și rapoartele de evaluare, și cele mai importante imobile aduse cu titlul de garanție de fapt nici nu există, cum este cel din str. C.V. Inculpatul este astfel foarte departe de a conștientiza în chiar cea mai mică măsură relevanța procesului penal și caracterul infracțional al comportamentului său.

Ca atare, prima instanță a apreciat necesar pentru atingerea scopului preventiv, special și general, dar și de exemplaritate, aplicarea unor pedepse mai ferme, orientate spre mediul special.

S-a apreciat necesară aplicarea cu titlul de pedeapsă complementară și a interzicerii dreptului de vot, întrucât din întreaga modalitate de comitere a faptelor, inculpatul a făcut dovada că nu deține un minim grad de răspundere și simț civic, necesare pentru participarea la luarea unor decizii cu relevanță națională. Interzicerea dreptului de a fi asociat sau reprezentant al unei societăți comerciale este impusă de chiar specificul infracțiunilor, doar această calitate permițându-i inculpatului să desfășoare acest tip de activitate ilicită.

La individualizarea juridică a pedepselor aplicate inculpatului R.N., tribunalul a avut în vedere natura variată a infracțiunilor și mijloacele efectiv folosite la comiterea lor, reținând că activitatea ilicită a inculpatului, în legătură cu cele două imobile, era realizată în scopul și în vederea participării la o activitate infracțională mult mai amplă, din care inculpatul avea un folos material concret, inculpații V.B.A. și S.F. confirmând că sume importante din credite se îndreptau către acest inculpat ca și către fratele său. S-a avut în vedere îndeosebi violența excesivă a inculpatului în raport de martorul I.M., activitatea prin care s-a încercat determinarea acestui martor să săvârșească infracțiunile de luare de mită și instigare la dare de mită concretizându-se într-o adevărată acțiune de terorizare a acestui martor, activitate ce a continuat cu aceeași anvergură și violență și după ce inculpatul a conștientizat că martorul nu va ridica interdicția de vânzare, tenacitatea de care inculpatul a dat dovadă în comiterea acestor infracțiuni, determinând în final chiar demisia martorului din locul de muncă. Nu numai acest martor a fost hărțuit de către inculpat, dar și vecini ai acestuia sau prieteni, precum martorul P.V.

De asemenea, infracțiunile de înșelăciune și fals privind cele două imobile cu privire la care este conturată activitatea infracțională a acestui inculpat sunt realizate prin folosirea și dirijarea unor persoane asupra cărora a avut un ascendent material evident.

Prima instanță a mai reținut că inculpatul s-a sustras arestării preventive și cercetării judecătorești, fiind identificat în Germania și adus prin executarea mandatului european de arestare preventivă. La fel de semnificativ pentru poziția sa procesuală și vădita lipsă de respect față de toate organele judiciare, inclusiv președintele instanței, a fost faptul că la ultimele termene de judecată inculpatul s-a manifestat violent, verbal, la adresa președintelui de complet, acțiunea sa de a se adresa membrilor familiei și altor rude în sala de judecată, de a le cere să îl susțină, „spiritual”, fiind făcută cu scop vădit de intimidare. Cunoscând că la ultimul termen de judecată urma să fie audiat martorul I.M., cel mai relevant pentru poziția acestuia inculpat, deloc întâmplător, doi membrii familiei acestui inculpat care au asistat la ședința de judecată, succesiv, s-au adresat martorului pe un ton foarte ridicat acuzându-l că minte și blestemându-l, acțiune cu caracter vădit de intimidare a martorului. Poziția procesuală a acestui inculpat, în măsura în care a înțeles să renunțe la dreptul la tăcere, în cursul urmăririi penale și prin declarații limitate, a fost unul nesincer.

În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că se impune, și în cazul acestui inculpat, aplicarea unor pedepse mai ferme, care ar avea aptitudinea să atingă toate cele patru scopuri ale pedepsei, și mai ales pe cel de reeducare, inculpatul având posibilitatea prin executarea unei pedepse mai lungi, să conștientizeze caracterul profund ilicit al faptelor sale și rolul de ansamblu al procesului penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului R.P., Tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, că inculpatul a fost bine integrat și a fost activ în activitatea mai largă desfășurată de grupul procesual al inculpaților, chiar dacă, datorită faptului că, cel puțin aparent, nu s-a manifestat atât de violent precum inculpatul R.N., nu au existat suficiente probe temeinice pentru a reține participarea acestuia și la infracțiunea de șantaj sau celelalte infracțiuni de înșelăciune. Însă, este evident că și acest inculpat a acționat cu același scop, de a obține foloase materiale prin sprijinirea, ca „antreprenor” imobiliar, a activității inculpatului B.D.

S-a reținut poziția procesuală nesinceră a inculpatului, cât și motivele care au atras starea de arest preventiv, aceleași ca și în cazul inculpatului R.N., cât și faptul că, deși nu a părăsit țara după emiterea mandatului de arestare preventivă în cursul judecății, acesta s-a sustras de la executarea mandatului, fiind în cele din urmă depistat de organele de poliție.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei G.L., Tribunalul a avut în vedere natura faptelor comise și rezultatul final al activității infracționale a inculpatei, care a sprijinit o activitate ilicită mult mai amplă. A avut în vedere, de asemenea, poziția procesuală nesinceră, manifestată în limitele în care aceasta a renunțat la dreptul la tăcere, și angrenarea sa puternică în grupul infracțional mai larg al inculpaților. Sprijinirea inculpaților R. prin obținerea acestor titluri de proprietate nu a fost una de conjunctură sau determinată de amenințări sau constrângeri de orice fel, ci de o intenție de colaborare activă cu aceștia.

Instanța a avut în vedere și împrejurarea că inculpata s-a sustras o perioadă îndelungată urmăririi penale și cercetării judecătorești, mandatul de arestare preventivă fiind executat la o perioadă apreciabilă după sesizarea instanței.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A.V.C., Tribunalul a avut în vedere argumente similare celor expuse în cazul inculpatei G.L., cei doi având o participație similară și chiar poziții procesuale asemănătoare. A reținut că inculpatul a contribuit benevol la activitatea infracțională solicitată de inculpații R., iar faptele sale ilicite au avut consecințe mult mai ample în ansamblul faptelor infracționale ulterioare. Inculpatul a avut la rândul său o poziție procesuală nesinceră și de asemenea s-a sustras cercetării judecătorești o perioadă îndelungată, față de acesta fiind emis mandat de arestare preventivă în lipsă în cursul judecății, ce a fost pus în executare după o perioadă semnificativă de timp.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului G.V. Tribunalul a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, atrase de împrejurarea că actele de proprietate obținute ilicit de acest inculpat au privit imobile a căror valoare însumată este mult peste sume de 200.000 RON, numărul faptelor și modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea că și în cazul său implicarea în activitatea infracțională stabilită de inculpații R. nu a fost determinată de vreo constrângere ci a fost benevolă, în plus reținând în detrimentul inculpatului că acesta a ignorat complet procesul penal, sustrăgându-se și el fazei urmăririi penale și cercetării judecătorești, mandatul de arestare preventivă emis în lipsă în cursul urmăririi penale împotriva sa nefiind pus în executare.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului D.A., Tribunalul a avut în vedere numărul mare al actelor materiale, prejudiciul concret cauzat prin faptele de înșelăciune, mult peste limita de 200.000 RON, colaborarea constantă și calitatea de om de încredere sub care era cunoscut nu numai în grupul inculpaților ci și de martorii, angajați ai instituțiilor bancare care menționau că îl însoțea permanent pe inculpatul B.D. și făcea comisioane pentru acesta, și în cazul faptelor cu privire la care nu este reținută și participația penală a inculpatului D.A. În acest context, instanța a constatat că inculpatul are o prezență constantă în anturajul inculpatului B.D., chiar este foarte apreciat de acesta, pentru solicitudinea de care dă dovadă în îndeplinirea sarcinilor stabilite, toate cu caracter de altfel infracțional. A avut în vedere și faptul că inculpatul și-a încălcat obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați, ceea ce a și determinat arestarea sa după sesizarea instanței, și de asemenea s-a remarcat și atitudinea sa procesuală constant nesinceră în pofida unor elemente probatorii evidente. În acest context, a apreciat că elemente precum lipsa antecedentelor penale sau educația sau vârsta inculpatului nu pot fi reținute ca și circumstanțe atenuante.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului V.B.A., Tribunalul a avut în vedere pe de o parte elementele ce reflectă gravitatea activității infracționale, respectiv colaborarea semnificativă cu inculpatul B.D., valoarea mare a prejudiciului cauzat, mult peste suma de 200.000 RON, modalitatea elaborată stabilită de inculpatul B.D., la care și acest inculpat s-a conformat cu solicitudine. În beneficiul inculpatului s-a reținut însă pe de altă parte colaborarea utilă din partea inculpatului în faza de urmărire penală, comportamentul procesual corect al inculpatului, care a respectat măsurile de supraveghere impuse în sarcina sa, atât pe parcursul urmăririi penale cât și prin atitudinea onestă la termene de judecată, dar și faptul că a creat instanței convingerea că, dincolo de faptul că recunoașterile sale sunt doar parțiale, a conștientizat gravitatea și caracterul ilicit al unui astfel de comportament.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului S.F., Tribunalul a avut în vedere aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., acesta recunoscând săvârșirea faptelor din actul de sesizare, iar poziția sa corespunde naturii cererii formulate.

Au fost avute în vedere elemente agravante precum caracterul constant al participării sale la activitatea infracțională de ansamblu, inculpatul fiind practic un element cheie pentru activitatea infracțională a inculpatului B.D. Instanța a ținut seama de numărul mare de acte materiale reținute în sarcina sa, precum și cuantumul foarte ridicat cauzat prin faptele la care a participat. A avut însă în vedere că inculpatul a adoptat o poziție de colaborare a cărei utilitate pentru întocmirea actului de sesizare a fost evidentă, iar această poziție a fost păstrată și în faza de cercetare judecătorească. Și în cazul acestui inculpat, Tribunalul a remarcat comportamentul procesual onest și conform tuturor regulilor impuse dar mai ales faptul că poziția sa de regret față de implicarea în activitatea infracțională din cauză a fost cu adevărat sinceră.

A fost reținută ca circumstanță atenuantă sinceritatea și colaborarea cu organele de urmărire penală, conform art. 74 lit. c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei P.E.D., Tribunalul a reținut numărul actelor materiale în cazul infracțiunii de spălare de bani, ca fiind cea mai semnificativă dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, și mai ales împrejurarea că modul concret de comitere a infracțiunilor menționate în rechizitoriu indică faptul că inculpata era o persoană de bază în anturajul infracțional al inculpatului B.D. și l-a sprijinit pe acesta în mod constant chiar dacă această activitate nu s-a concretizat în comiterea unei fapte penale. Instanța a mai ținut seama că din momentul implicării sale pe linia spălării de bani, această activitate de ascundere a produsului infracțional a devenit mult mai simplă și mai facilă, element ce reliefează o gravitate sporită a faptelor reținute în sarcina inculpatei. A mai avut în vedere că, în condițiile în care poziția sa procesuală este una constant nesinceră, iar faptele sunt de o gravitate sporită, lipsa antecedentelor penale și starea de sănătate deteriorată nu au o relevanță semnificativă pentru a fi reținute cu titlul de circumstanțe atenuante.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei P.V., Tribunalul a avut în vedere participația mai redusă ca număr de acte materiale, determinată de un factor cu caracter aleator, anume că intervenția inculpatei s-a produs spre finalul activității infracționale. Însă, instanța a reținut în detrimentul acesteia poziția procesuală nesinceră, și caracterul uneori absurd al apărărilor produse, încercarea inculpatei de a convinge organele judiciare asupra unor teze vădit ilogice.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P.A., Tribunalul a avut în vedere, dincolo de valoarea foarte mare a prejudiciului produs Banca E.B., și faptul că acest inculpat era desemnat ca singur beneficiar al produsului infracțional, și poziția sa privilegiată în cadrul grupului inculpaților, de superioritate față de aceștia, atrasă probabil de funcția publică exercitată și de influența avută pe plan local. Similar, instanța a apreciat faptele acestui inculpat cu atât mai grave cu cât a săvârșit al doilea act material de înșelăciune din chiar funcția publică de administrator al primăriei, poziție din care inculpatul ar fi trebuit să fie mult mai rezervat în folosirea, în scopuri ilicite, a banilor contribuabililor.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că o parte din instituțiile bancare prejudiciate s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpații nu au contestat în realitate cuantumul sumelor solicitate de părțile civile, apărarea inculpaților rezumându-se la susținerea că prejudiciul nu există în fapt și că oricum este garantat cu imobilele produse ca și garanție.

În opinia instanței fondului, expertiza la care în mod constant a făcut referire inculpatul B.D. prin apărători pentru a se dovedi că până la arestarea inculpaților ratele erau plătite la timp ar avea efecte doar asupra laturii subiective, pentru motivele care au fost expuse în cadrul analizei situației de fapt, iar nu asupra cuantumului constituirilor de părți civile. Pe de altă parte, în constituirile de părți civile, au fost solicitate doar sumele înregistrate cu titlu de restanțe, din sumele totale fiind scăzute ratele achitate de inculpați din creditele acordate.

În ceea ce privește limitele despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că o justă și integrală reparație a prejudiciului include și acordarea penalităților și dobânzilor contractuale, în măsura în care au fost cerute de părțile civile, acest prejudiciu, cu temei contractual, fiind de altfel prevăzut de inculpați la momentul comiterii faptelor. Aceștia nu au contestat de altfel posibilitatea și dreptul părților civile de a solicita dobânzile și penalitățile stabilite prin contractele de credit.

Tribunalul a luat act că Banca I.R. și Primăria S.J. nu s-au constituit părți civile și pe cale de consecință a confiscat sumele de bani obținute fraudulos din inducerea în eroare a acestor părți, de la inculpatul B.D., singurul inculpat care a beneficiat de aceste foloase ilicite, astfel cum personal a recunoscut și este indicat și de ceilalți inculpați, respectiv suma de 1.150.000 euro provenite din creditele obținute de la banca I.R. și suma de 79.300 RON provenită din contractul încheiat cu primăria S.J.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile M.I., Tribunalul a constatat că acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților ce au acționat ca reprezentanți ai SC B.C.M. SA, după citirea actului de sesizare. La acel moment apărătorii inculpaților au invocat tardivitatea acțiunii civile. La un termen ulterior, această parte civilă, asistată de avocat, a precizat acțiunea civilă iar chestiunea tardivității a fost repusă în discuție, aspect pe care și avocatul acestei părți și-a exprimat argumentele juridice.

Tribunalul a apreciat că singura soluție echitabilă este respingerea acțiunii civile ca tardivă, soluție cerută și de inculpații interesați de soluționarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.D., P.E.D. , D.A., V.B.A., R.N., R.P., G.V., A.V.C., G.L., P.A., S.F. și P.V. respectiv partea civilă M.I.

1. Critica Parchetului a vizat următoarele aspecte de nelegalitate:

- neluarea măsurilor asigurătorii obligatorii în cazul inculpaților B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., P.A. și S.F., condamnați pentru infracțiunea de spălare de bani;

- omisiunea de a face aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la a art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în cazul inculpaților P.E.D., P.A. și S.F.;

- neaplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (4) C. pen. și ale art. 359 C. proc. pen., respectiv greșita aplicare a prevederilor art. 861 alin. (2) C. pen., cu privire la inculpatul S.F.

2. Inculpatul B.D. a reluat apărările formulate cu prilejul judecării în fond a cauzei, considerând, în esență, că nu au fost îndeplinite condițiile infracțiunii continuate, prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv că pedeapsa aplicată este excesivă, în raport de circumstanțele personale impunându-se reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

3. Inculpatul S.F., deși la judecata în fond a cauzei a beneficiat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., prin motivele de apel a solicitat achitarea pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune și spălare de bani, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen., respectiv pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen.

Pe latură civilă, inculpatul a apreciat că nu poate fi obligat la plata în solidar a sumelor ce reprezintă pretențiile părților civile, iar la stabilirea obligației de plată a cheltuielilor judiciare nu s-a ținut seama că a recunoscut de la început faptele, a colaborat cu organele de cercetare penală.

4. Inculpatul P.A. a invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- la termenul din 16 noiembrie 2011, instanța a încălcat dispozițiile art. 6, respectiv art. 51 și urm. C. proc. pen., întrucât apărătorul ales a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, pe motiv că i-au fost respinse o serie de întrebări, și deși această cerere întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a fost susținută oral, același judecător a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu este incidentă nici o cauză de incompatibilitate;

- instanța de fond nu a respectat prevederile art. 300 C. proc. pen. și anume nu a verificat din oficiu regularitatea actului de sesizare, având ocazia să constate că în ceea ce-l privește pe inculpat sesizarea nu a fost făcută potrivit legii, impunându-se astfel restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului, deoarece nu sunt prezentate faptele materiale concrete pretins săvârșite de inculpat;

- pentru fapta descrisa la pct. 6 din rechizitoriu s-a impus achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite condițiile referitoare la latura subiectiva a infracțiunii sau reținerea dispozițiilor art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la dispozițiile art. 51 C. pen. referitoare la eroarea de fapt, având în vedere ca inculpatul P.A. nu a cunoscut împrejurarea că obținerii frauduloase a creditului;

- pentru fapta descrisa la pct. 7 din rechizitoriu, soluția corectă este aceea de achitare, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de spălare de bani se impune achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

5. Inculpatul V.B.A. a solicitat, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei iar ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

6. Inculpatul D.A. s-a considerat nevinovat, menționând că a fost un simplu angajat al inculpatului B.D., necunoscând caracterul ilicit al activităților comerciale în care a fost aplicat.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

7. Inculpatul R.P. a criticat sentința pentru următoarele motive:

- încălcarea dreptului de apărare de către prima instanță, prin respingerea cererilor de probatorii și neaducerea la cunoștința inculpatului a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.;

- competența materială de efectuare a urmăririi penale în cauză, aparține D.N.A., în raport de prejudiciul de peste 1 milion euro;

- judecătorul fondului a devenit incompatibil după ce a dispus arestarea preventivă a inculpatului în cursul cercetării judecătorești;

- schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanță cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată este greșită, considerând că faptele sale ar putea constitui cel mult infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii subiective;

- condamnarea pentru infracțiunea de instigare la dare de mită este nelegală și netemeinică, întrucât există contradicții între declarațiile martorului denunțător;

- circumstanțele personale ale inculpatului justifică aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

8. Inculpatul R.N. a criticat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând reducerea cuantumului acestora prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen.

9. Inculpata P.E.D. a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei sub limita minimului special, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

10. Inculpatul G.V. a criticat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând reducerea cuantumului acestora prin reținerea circumstanțelor atenuante iar ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

11. Inculpata G.L. a solicitat, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

12. Inculpata P.V. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța trebuia să numească un mandatar pentru SC I. SA și SC B.C.M. SA, pentru că cei doi administratori ai acestor firme sunt judecați în aceeași cauza penală.

A mai considerat că se impune achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

13. Inculpatul A.V.C. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât s-a aflat în eroare de fapt cu privire la înscrisurile folosite pentru intabulare, acesta achiziționând imobilul de la G.L.

În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen., reducerea pedepsei sub limita minimului special, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

14. Partea civilă M.I. a criticat sentința pe motiv că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat cu SC B.C.M. SA, având ca obiect terenul situat în București, str. D.C., precum și asupra contractului de garanție reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009.

Cu ocazia judecării apelurilor, au fost audiați inculpații B.D., P.A., P.V., ceilalți inculpați care nu au fost ascultați la judecata în fond a cauzei nedorind să facă declarații.

Partea civilă Banca I.R. a formulat o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei privind prejudiciul pe care l-a suferit prin faptele ilicite ale inculpaților, prin extinderea apelului părții civile M.I., cu precizarea că la judecarea în fond a cauzei, la termenul din 29 iunie 2011 s-a constituit parte civilă în cauză, acest lucru fiind reținut și în încheierea de ședință de la acea dată.

Ulterior, Banca I.R. și-a precizat pretențiile civile, la sumele de 860,074.12 euro și 365.12 RON aferente convențiilor de credit încheiate cu inculpatul B.D., respectiv 1.504.567,67 euro și 304,10 RON față de SC B.C.M. SA.

Prin serviciul „Registratură” la data de 26 septembrie 2012 a fost depusă la dosar adresa din 2012 emisă de D.N.A. în care s-a menționat că inculpații R.P. și R.N. au formulat denunțuri care au făcut obiectul Dosarului nr. 505/P/2011, în care la data de 26 ianuarie 2012 s-a întocmit rechizitoriul prin care a fost trimit în judecată inculpatul S.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. La adresă au fost anexate enunțurile inculpaților și rechizitoriul.

De asemenea, la dosar s-a depus raportul de primă expertiză medico legală întocmit de I.N.M.L. la data de 22 octombrie 2012, privind pe inculpatul R.P.

Curtea, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de apelanți, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

I. Cu privire la latura penală a cauzei,

Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu excepția infracțiunii de șantaj, din perioada august-octombrie 2010, prevăzute de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind pe inculpatul R.N.

Astfel, potrivit alin. (2) al art. 192 C. pen., infracțiunea de șantaj este mai gravă „când constrângerea constă în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o rudă apropiată”.

S-a observat că fapta inculpatului R.N. de a-l amenința pe martorul-denunțător I.M., pentru ca acesta să-i restituie suma de 2.000 de euro primită la data de 22 aprilie 2010 nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul de lege sus menționat, actele indirecte de constrângere realizate de inculpat în perioada august-octombrie 2010 nevizând aducerea la cunoștința altora a unor fapte compromițătoare pentru martor, astfel că această activitate face parte din elementul material al laturii obiective a infracțiunii de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a impus martorului I.N. să ridice interdicția instituită asupra imobilului din str. M.P. nr. X.

II. În privința laturii civile,

Tribunalul a evaluat corect prejudiciile cauzate instituțiilor bancare care s-au constituit părți civile, prin faptele ilicite ale inculpaților, pe care i-a obligat la repararea acestora, în raport de participația fiecăruia la obținerea creditelor de la părțile civile.

Cu privire la Banca I.R., în mod eronat prima instanță a luat însă act că această instituție nu s-a constituit parte civilă, o astfel de cerere fiind formulată oral la termenul din 29 iunie 2011, prin intermediul avocatului ales, înainte de citirea actului de sesizare și consemnată în încheierea de ședință de la acea dată.

Faptul că ulterior, banca nu și-a precizat cuantumul despăgubirilor civile, nu poate conduce la soluția adoptată de tribunal, câtă vreme prejudiciul suferit de această parte civilă rezultă cu certitudine din actele dosarului, fiind evaluat la suma de 1.150.000 euro ce a fost confiscată în mod greșit de la inculpatul B.D.

Așadar, raportat la situația de fapt mai sus expusă privind creditele obținute de la Banca I.R., se impunea obligarea în solidar a inculpaților implicați în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.

III. Referitor la criticile formulate de parchet, Curtea a apreciat că acestea sunt întemeiate, prima instanță neinstituind măsurile asigurătorii obligatorii, potrivit art. 241 din Legea nr. 656/2002, în cazul inculpaților B.D., P.E.D. , D.A., V.B.A., P.A. și S.F., condamnați pentru infracțiunea de spălare de bani.

De asemenea, în mod nelegal instanța fondului nu a interzis, în baza art. 71 C. pen., inculpaților P.E.D., P.A. și S.F. drepturile prevăzute de 64 lit. a) și b) C. pen.

Având în vedere exigențele C.E.D.O., reflectate în hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și, mai nou, în hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care s-a considerat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou și Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, dar că aceasta poate fi dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, Curtea a apreciat că deși faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, se impune interzicerea tuturor drepturilor electorale, față de natura și gravitatea faptelor.

În privința inculpatului S.F., pentru a se dispune aplicarea dispozițiilor art. 861 și urm. C. pen., Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă a amenzii nu trebuia adăugată la pedeapsa rezultantă în urma contopirii celor două pedepse cu închisoarea, având în vedere că art. 861 alin. (2) C. pen. impune condiția ca pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel mult 3 ani pentru a fi incidente dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în cazul concursului de infracțiuni. De asemenea, instanța fondului a omis să aplice inculpatului, conform art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere caracterul integral devolutiv al apelului declarat de procuror, care presupune repunerea în discuție a tuturor faptelor care au constituit obiectul judecății la prima instanță și situația tuturor persoanelor care sunt părți în proces, Curtea a apreciat că este în drept să examineze, în cadrul acestei căi de atac, situația și a părții civile Banca I.R. și să oblige în solidar pe inculpații implicați în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.

IV. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul B.D., Curtea a reținut următoarele:

Judecătorul fondului a făcut o analiză completă a mijloacelor de probă care i-a incriminat pe fiecare dintre inculpați, apărarea neoferind argumente pertinente și concludente care să contureze o altă situație de fapt decât cea reținută în considerentele sentinței.

Astfel, în data de 30 septembrie 2008, inculpatul B.D., folosindu-se de înscrisuri false, a indus în eroare Banca I.R. care i-a acordat un credit în cuantum de 500.000 de euro, garantat cu instituirea unui drept de ipotecă asupra imobilului situat în str. C.V., sector 4, iar în data de 28 octombrie 2008, folosindu-se de înscrisuri false, a indus în eroare aceeași Bancă I.R. care i-a acordat un al doilea credit în cuantum de 250.000 euro, garantat cu instituirea unui drept de ipotecă asupra aceluiași imobil. La data de 15 aprilie 2009, B.D. l-a ajutat pe inculpatul D.A. (asociat unic și administrator al SC B.C.M. SA) să inducă în eroare Banca I.R. obținând o linie de credit în valoare de 250.000 euro, și la datele de 29 aprilie 2009 și 30 septembrie 2009 să obțină suplimentarea acestei linii de credit cu 150.000 euro și respectiv 700.000 euro. La data de 30 aprilie 2009, în calitate de administrator și asociat unic al SC I.C. SRL, prin folosirea de acte false, inculpatul B.D. a indus în eroare Banca C.E.C., obținând pe nedrept o linie de credit de 1.827.500 RON, în luna aprilie 2010, împreună cu inculpatul V.B.A. (care devenise administrator și asociat unic al SC I.C. SRL) și folosind acte false, a indus în eroare SC B. SA, la data de 22 octombrie 2010 a indus în eroare prin aceeași metodă Banca E.B. obținând o linie de credit acordată SC I.C. SRL în valoare de 2.138.000 RON, iar în lunile octombrie-noiembrie 2011 același inculpat a determinat-o pe inculpatul P.E.D. să încheie cu Primăria S.J. un contract fictiv de prestare servicii, cu urmarea obținerii de nedrept a sumei de 79.416,70 RON, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și uz de fals, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul B.D. l-a determinat pe inculpatul S.F. să contrafacă înscrisurile necesare constituirii dosarului de credit al SC I.C. SRL, la Banca E.B., iar la data de 7 septembrie 2010 a determinat-o pe inculpata P.V., prin intermediul inculpatei P.E.D., să contrafacă 3 facturi fiscale și un contract între SC I.C. SRL și SC E.S. SRL ce au fost folosite ulterior în activitatea de spălare a banilor, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, inculpatul B.D. l-a determinat pe inculpatul S.F. să falsifice adresa din 21 octombrie 2010 emisă de Banca P., depusă în același dosar de credit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 C. pen.

În datele de 12 mai 2009 și 31 iulie 2009, inculpatul B.D. a transferat sumele de 332.150 RON și 322.500 RON provenind din creditul acordat de Banca C.E.C. în contul aparținând SC A.L. SRL de la Banca T., cu titlu de plăți facturi, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obținute prin inducerea în eroare a Băncii C.E.C., a dobândit suma de 203.250 RON, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a cărei parte vătămată a fost banca E.B. și a determinat-o pe inculpata P.E.D. să transfere și să retragă în numerar suma plătită de Primăria S.J. cu titlu de preț al contractului de prestări servicii, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obținute prin inducerea în eroare a acestei instituții, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzute de art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 9 iunie 2010, inculpatul B.D. a promis o sumă de bani martorei P.A.C., fost angajat SC B. SA, pentru ca aceasta să-și folosească influența pe lângă numitele I.S.F. și B.A.J. și să-i faciliteze obținerea suplimentării liniei de credit deschise la data de 16 aprilie 2010 la SC B. SA, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În acord cu opinia primei instanțe, activitatea inculpatului B.D. cât și a celorlalți inculpați a avut la bază o unică rezoluție infracțională, fiind folosite aceleași manopere dolosive de inducere în eroare a părților vătămate și ascundere a provenienței ilicite a sumelor de bani obținute în mod fraudulos, perioadele de timp scurse între actele materiale nefiind în măsură să înfrângă hotărârea infracțională unică.

Tribunalul a apreciat în mod just că unicitatea rezoluției infracționale nu a fost afectată nici în cazul inducerii în eroare a Primăriei S.J., având în vedere că inculpații ce au participat la acest act s-au folosit practic de același mecanism pentru a obține un folos material prin folosirea aceleiași societăți fictive, SC A.E. SRL, prin ajutorul dat de inculpatul P.A.

Chiar dacă o parte din garanțiile imobiliare oferă unora dintre părțile civile posibilitatea de a-și recupera prejudiciul, cum este cazul terenului aparținând inculpatului P.A. (raport de evaluare), această împrejurare nu afectează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune câtă vreme băncile, dacă ar fi cunoscut că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru acordarea liniilor de credit, ar fi respins aceste cereri. Elocvente în acest sens au fost convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.D. cu P.A., cei doi discutând în mod repetat despre schimbarea acestei garanții, ceea ce dovedește faptul că cei doi aveau reprezentarea faptului că SC I.C. SRL nu avea să-și execute obligațiile contractuale, respectiv plata ratelor și a dobânzilor către bancă.

În privința infracțiunii de uz de fals, contrar punctului de vedere exprimat de apărare, Curtea a considerat că și în situația în care certificatele de urbanism ce atestau date false au fost transmise băncilor și evaluatorilor în format electronic, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., câtă vreme aceste documente au fost listate și folosite în vederea aprobării creditelor, producând astfel efecte juridice.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, având în vedere că inculpatul B.D. a fost inițiatorul și principalul beneficiar al acestei activități infracționale, se impunea aplicarea unui regim sancționator mai aspru în raport cu al celorlalți inculpați, însă Curtea a apreciat că, deși nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, totuși pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare precum și durata pedepsei complementare sunt prea mari, astfel că vor fi reduse, motivul de apel sub acest aspect fiind întemeiat.

V. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul R.N., Curtea reține următoarele:

Din probele analizate în mod exhaustiv în considerentele sentinței, a rezultat fără echivoc că, în cursul perioadei aprilie 2009-mai 2010, inculpatul R.N., împreună cu inculpații G.L. și A.V.C. a indus în eroare, prin folosirea unor mijloace frauduloase, Direcția Generală de Impozite și Taxe sector 4 București și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4, în vederea dobândirii în mod ilegal a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. M.P. nr. X, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin obținerea titlurilor de proprietate false asupra imobilului din str. C.V., inculpatul R.N. l-a ajutat pe inculpatul B.D. să inducă în eroare Banca I.R. cu prilejul încheierii a două contracte de credit, având ca obiect sumele de 500.000 de euro și respectiv 250.000 de euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în contracte, cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 22 aprilie 2010, inculpatul R.N. i-a dat martorului I.M. suma de 2.000 de euro, pentru ca acesta să o dea lucrătorului de poliție care instituise o interdicție de vânzare asupra imobilului din str. M.P. nr. X., și în datele de 4 mai 2010 și 11 mai 2010 i-a oferit aceluiași martor, diferite sume de bani, pentru ca acesta, în calitate sa de asistent-registrator în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, sector 4, să admită cererea de intabulare a imobilului din str. M.P. nr. X, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 22 aprilie 2010, inculpatul R.N. l-a amenințat pe martorul I.N. cu acte de violență pentru ca acesta să ridice interdicția impusă asupra imobilului din str. M.P. nr. X , faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

La data de 20 iunie 2007, inculpatul R.N. a folosit în fața notarilor publici M.D. și A.L. un plan cadastral contrafăcut și un plan de amplasament și delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut, în vederea rectificării contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007 autentificat de aceeași notari publici, încheiat între G.V. și R.N. și având ca obiect acest imobil, la data de 14 noiembrie 2007 același inculpat a folosit în fața notarilor publici M.D. și A.L. un plan cadastral contrafăcut și un plan de amplasament și delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut, în vederea rectificării contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007 autentificat de aceiași notari publici, încheiat între G.V. și R.N. și având ca obiect acest imobil, iar în vederea admiterii cererii de intabulare a dreptului său de proprietate asupra imobilului din str. C.V., inculpatul a folosit la Oficiul de Cadastru și publicitate Imobiliară sector 4 o fișă tehnică contrafăcută a imobilului respectiv, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul R.P. a formulat un denunț la D.N.A. care a făcut obiectul Dosarului nr. 505/P/2011, în care la data de 26 ianuarie 2012 s-a întocmit rechizitoriul prin care a fost trimit în judecată inculpatul S.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea a reținut în beneficiul acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor [Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tra­gerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.]

În condițiile în care infracțiunile prevăzute de art. 194 alin. (1), art. 215 alin. (1), (2) și art. 291 C. pen. nu fac parte dintre infracțiunile expres și limitativ prevăzute de lege pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la reducerea pedepsei, nefiind infracțiuni grave, conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, nu a reținut cauza de reducere a pedepsei și pentru aceste fapte.

Ținând seama de modalitatea și împrejurările în care au fost comise infracțiunile, Curtea a apreciat că nu este cazul de a se reține și circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 C. pen.

Pentru argumentele expuse la pct. 1, s-a dispus achitarea inculpatului R.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada august-octombrie 2010).

VI. Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul R.P., Curtea a reținut următoarele:

Probele administrate în cauză, necesare și suficiente pentru aflarea adevărului, conduc indubitabil la concluzia că, la data de 22 aprilie 2010, inculpatul R.P. i-a dat martorului I.M. suma de 2.000 de euro, pentru ca acesta să o dea lucrătorului de poliție care instituise o interdicție de vânzare asupra imobilului din str. M.P. nr. X, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 C. pen. Elocvente în acest sens au fost declarațiile martorului denunțător I.M. care s-au coroborat cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și cele purtate în mediul ambiental, înregistrate în cauză.

Același inculpat a sprijinit activitatea inculpatului R.N. de obținere a unor acte false ce atestau dreptul de proprietate asupra imobilului din str. C.V., dobândind acest imobil împreună cu inculpatul B.D., R.P. ajutându-l astfel pe inculpatul B.D. să inducă în eroare Banca I.R. cu prilejul încheierii contractului de credit având ca obiect suma de 500.000 de euro și ulterior, cu ocazia încheierii unui al doilea contract de credit având ca obiect suma de 250.000 de euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Așadar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., a fost nefondată.

Având în vedere că și inculpatul R.P. a formulat denunț la D.N.A. care a făcut obiectul Dosarului nr. 505/P/2011, în care la data de 26 ianuarie 2012 s-a întocmit rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată inculpatul S.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea a reținut în beneficiul acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Luând în considerare implicarea mai redusă a inculpatului R.P. în activitatea infracțională, precum și starea precară de sănătate a acestuia, după cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală din 22 octombrie 2012 Curtea a considerat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, conform art. 861 alin. (1) C. pen.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii au fost neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

- Atât în faza urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești a fost garantat dreptul de apărare inculpatului R.P., respingerea cererii pentru administrarea unor probe neconcludente și neutile neechivalând cu încălcarea acestui drept, mijloacele de probă administrate de prima instanță fiind suficiente și conducând fără echivoc la stabilirea situația de fapt astfel cum a fost reținută în considerentele sentinței;

- Omisiunea primei instanțe de a aduce la cunoștința inculpatului prevederile art. 3201 C. proc. pen. poate constitui o nulitate relativă circumscrisă dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., aceasta putând fi luată în considerare doar dacă inculpatul ar fi dovedit existența vătămării produse; or, în speță, atât la judecata în fond a cauzei cât și în apel inculpatul R.P. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

- Potrivit art. 332 alin. (1) teza finală C. proc. pen., cauza nu se restituie atunci când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare; în speță, judecătorul fondului a pus în discuție schimbările de încadrare juridică la finalul cercetării judecătorești, înainte de începerea dezbaterilor, pronunțându-se pe acest aspect prin sentință, ceea ce, în opinia Curții, este perfect legal. Așadar chiar dacă în urma schimbării încadrării juridice, pentru unele dintre infracțiunile de înșelăciune, raportat la cuantumul prejudiciului, competența de a efectua urmărirea penală revenea D.N.A., nu mai era posibilă restituirea cauzei la acest organ.

- Faptul că judecătorul fondului a dispus arestarea preventivă a inculpatului în cursul cercetării judecătorești nu se încadrează în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 și urm. C. proc. pen.

VII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpații G.L., V.B.A., A.V.C. și G.V. Curtea a reținut următoarele:

Tribunalul a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, probele administrate conducând indubitabil la concluzia că, în data de 7 decembrie 2006, inculpata G.L. a indus în eroare notarul public cu prilejul dezbaterii succesorale a părinților săi, făcând declarații false și folosind înscrisuri false, în vederea dobândirii în mod ilegal a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. M.P. nr. X, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Inculpatul A.V.C., prin folosirea de acte false, împreună cu inculpații G.L. și R.N., a indus în eroare Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4 București și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4, în vederea dobândirii frauduloase a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. M.P. nr. X, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. și uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptul că inculpații, aflați în relație de concubinaj, aveau o situație materială vădit precară, locuind într-o dependință ce aparținea de curtea comună a inculpaților R.P. și R.N., legăturile evidente cu inculpații R., implicarea acestora din urmă în procedura de intabulare a imobilului respectiv, relevă faptul că inculpații A.V.C. și G.L. au avut cunoștință de caracterul fals al înscrisurilor și de caracterul ilicit al întregului demers, acționând la indicațiile și în sprijinul inculpaților R.N. și R.P.

Inculpatul G.V. a indus în eroare notarul public G.A., cu prilejul dezbaterii succesiunii tatălui său, I.G., folosind un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. C.V., respectiv un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. V.J., sector 3, în detrimentul statului, proprietar al celui dintâi imobil, și al adevăraților proprietari, numiții S.M. și S.A., în cazul celui de-al doilea imobil, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților G.L. și A.V.C., având în vedere modalitatea și împrejurările în care au fost comise infracțiunile, precum și circumstanțele personale ale celor doi inculpați, în raport de gradul concret de pericol social al faptelor, deși nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru înșelăciune, cu păstrarea modalității de executare în regim de detenție, suspendarea executării în condițiile art. 81 sau 861 C. pen., nefiind suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpaților, în scopul evitării săvârșirii unor noi fapte similare.

În privința inculpatului G.V., având în vedere numărul mai redus de acte materiale la care a participat față de ceilalți inculpați, rolul avut în această activitate infracțională, Curtea, considerând că pedeapsa de 12 ani închisoare este prea mare, a reținut în beneficiul acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune, bineînțeles cu păstrarea modalității de executare în regim de detenție.

VIII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul D.A., Curtea a reținut următoarele:

În datele de 15 aprilie 2009, 29 aprilie 2009 și 30 septembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul D.A., în calitate de asociat unic și administrator al SC B.C.M. SA și folosindu-se de înscrisuri false, a indus în eroare Banca I.R. care i-a acordat o linie credit în valoare de 250.000 euro, 150.000 euro și respectiv 700.000 euro, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În perioada 24 aprilie 2009-1 februarie 2010, D.A. a transferat în mai multe tranșe suma totală de 3.742.387 RON, provenind din creditul acordat de I.R., în conturile aparținând SC P.I. SRL, SC M.C. SRL, SC X.S. SRL, SC M.E.S. SRL, SC A.C. SRL cu titlu de plăți facturi, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obținute prin inducerea în eroare a Băncii I.R., și a retras în numerar, cu titlul de „restituire creditare firmă”, „avans salarii”, sau „plată dividende” suma de 1.443.170 RON și 25.147 euro, iar în datele de 13 mai 2010 și 31 iulie 2010, același inculpat a retras în numerar, cu titlu de „rambursare creditare firmă”, sumele de 299.000 RON și 322.000 RON, provenind din creditul acordat de Banca C.E.C., cunoscând originea ilicită a sumelor de bani, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod corect instanța fondului a apreciat că inculpatul D.A. a cunoscut că acțiunile sale sunt ilicite, având în vedere caracterul repetat al actelor materiale ale inculpatului dar și împrejurarea că putea cu ușurință să-și dea seama că activitatea în care a fost atras de inculpatul B.D. intră în sfera ilicitului penal.

Curtea nu a făcut însă abstracție de faptul că inculpatul D.A. a acționat doar la indicațiile lui B.D., aspect ce denotă o anumită naivitate a inculpatului D.A., datorată în primul rând vârstei tinere a acestuia, toate aceste elemente urmând să fie valorificate ca circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. iar în consecință, pedepsele aplicate au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea a apreciat, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptelor, că pronunțarea condamnării a constituit un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși infracțiuni, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

IX. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul V.B.A., Curtea a reținut următoarele:

Situația de fapt reținută de prima instanță și încadrarea juridică au fost corecte, din probele administrate rezultând că, în luna aprilie 2010, inculpatul V.B.A., administrator și asociat unic al SC I.C. SRL, împreună cu inculpatul B.D. și folosind înscrisuri false, a indus în eroare SC B. SA cu ocazia încheierii contractului de credit având ca obiect suma de 200.000; în aceeași calitate și folosindu-se de înscrisuri false, inculpatul a indus în eroare Banca E.B. cu prilejul încheierii contractului de credit din 22 octombrie 2010, având ca obiect suma de 2.138.000 RON, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În datele de 16 aprilie 2010, 19 aprilie 2010, 12 mai 2010, folosind facturi fiscale fictive, V.B.A. a transferat sumele de 420.000 RON, 405.000 RON și 19.000 RON provenind din creditul acordat de SC B. SA în contul aparținând SC A.E. SRL de la Banca C.E., Dorobanți, cu titlu de plăți facturi, la data de 18 mai 2010 a dobândit suma de 10.000 RON prin retragere în numerar din același credit , iar în data de 27 octombrie 2010, a transferat suma de 2.136.000 RON, provenind din creditul acordat de Banca E.B., în contul aparținând SC A.E. SRL de la Banca C.E., Dorobanți, cu titlu de plată facturi, scopul urmărit fiind ascunderea provenienței ilicite a sumelor de bani respective, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi cunoscut scopul ilicit al tuturor acestor operațiuni, bazându-se în întregime pe onestitatea inculpatului B.D. în care avea încredere absolută, a fost înlăturată pe bună dreptate de către instanța fondului, în condițiile în care orice persoană cu un nivel mediu de pregătire, putea să-și dea seama cu ușurință de caracterul ilegal al acestor activități.

În privința individualizării judiciare a pedepselor și a modalității de executare, prin reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege inculpatul a beneficiat de suficientă clemență, iar scopul pedepsei, așa cum este reglementat la art. 52 C. pen., a fost atins doar prin privarea sa de libertate, având în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat, mult peste suma de 200.000 RON, dar și modalitatea în care s-a implicat în această activitate infracțională.

Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăți comerciale), pe o perioadă de 10 ani a fost însă exagerată, astfel că, doar în această privință, a fost admis apelul de declarat de inculpat.

X. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul S.F., Curtea a reținut următoarele:

Deși la judecata în fond a cauzei a beneficiat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., prin motivele de apel inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune și spălare de bani, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen.; Curtea a apreciat însă că revenirea asupra manifestării de voință privind judecata potrivit procedurii simplificate reglementată în art. 3201 C. proc. pen., în fața instanței de apel, nu este admisibilă.

Pe de altă parte, această împrejurare nu a generat o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță, mărturisirea inculpatului coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, S.F. fiind cel care a falsificat înscrisurile oficiale și sub semnătură privată pe care ceilalți inculpați le-au folosit la dosarele de credit, ajutându-i astfel să inducă în eroare instituțiile bancare, respectiv să spele sumele de bani provenite din creditele obținute în mod fraudulos de băncile mai sus menționate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, la conduita inculpatului pe parcursul procesului, Tribunalul a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor cât și a modalității de executare, fiind nejustificată solicitarea acestuia de a se dispune, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aplicarea unei sancțiuni administrative.

Având în vedere că au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul S.F. prejudiciind prin faptele sale ilicite părțile civile, în mod legal s-a dispus obligarea acestui inculpat în solidar cu ceilalți participanți la acoperirea acestor prejudicii, conform art. 1382 C. civ.

Cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat a fost stabilit în mod just de către prima instanță la suma de 15.000 RON, având în vedere numărul termenelor de judecată, citațiile și corespondența cu alte instituții, cheltuielile din cursul urmăririi penale.

Curtea, fără a mai relua argumentele expuse la pct. III, a apreciat că pedeapsa rezultantă a amenzii nu trebuia adăugată la pedeapsa rezultantă în urma contopirii celor două pedepse cu închisoarea, astfel că a fost admis apelul inculpatului sub acest aspect.

XI. Referitor la motivele de apel formulate de inculpata P.E.D., Curtea a reținut următoarele:

Și în privința acestei inculpate probele administrate au condus în mod evident la concluzia că, la datele de 19 aprilie 2010 și 20 aprilie 2010, P.E.D. a dobândit prin retragere numerar cu titlu de „retragere dividende” sumele de 417.000 RON și 405.100 RON, cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, sume transferate în contul SC A.E. SRL (al cărei asociat unic și administrator este) de către SC I.C. SRL din creditul obținut de la SC B. SA, iar la data de 17 mai 2010 a transferat suma de 10.000 RON, în scopul ascunderii originii ilicite a acesteia către SC I.C. SRL; la data de 27 octombrie 2010, P.E.D. a transferat cu titlu de „rambursare împrumut firmă, suma de 2.136.000 RON, din contul SC A.E. SRL deschis la Banca C.E., Sucursala Dorobanți, în contul personal deschis la aceeași instituție bancară, în scopul ascunderii originii ilicite a sumei provenite din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar la datele de 27 octombrie 2010 și 28 octombrie 2010 a retras în numerar sumele de 250.000 euro, 100.000 RON, 103.250 RON, respectiv, 197.750 euro, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și în scopul ascunderii originii ilicite a acesteia; la data de 10 noiembrie 2010, aceeași inculpată a transferat suma de 79.300 RON, provenind din contractul menționat mai sus, din contul SC A.E. SRL deschis la Trezoreria sector 4, în contul SC A.E. SRL deschis la Banca C.E., Sucursala Dorobanți și, ulterior în contul personal deschis la aceeași instituție bancară (această ultimă operațiune fiind efectuată cu titlu „rambursare împrumut firmă”), după care a retras în numerar suma de 79.000 RON, cu titlu „retragere economii și dividende” cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și în scopul ascunderii originii ilicite a acesteia, la toate aceste acte materiale comise în baza unei rezoluții infracționale unice inculpata folosind la instituțiile bancare înscrisuri falsificate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În calitate de administrator al SC A.E. SRL, P.E.D. a încheiat cu Primăria S.J., un contract de prestări servicii, cu prețul de 79.416,70 RON, cunoscând că această societate nu desfășoară nici un fel de activitate comercială și că respectivul contract nu poate fi executat, prejudiciind astfel Primăria S.J., cu suma ce a fost plătită cu titlu de preț al contractului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

La data de 7 septembrie 2010, P.E.D. a ajutat-o pe inculpata P.V. să contrafacă 3 facturi fiscale și un contract între SC I.C. SRL și SC E.S. SRL, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, având în vedere modalitatea și împrejurările în care au fost comise infracțiunile, lipsa antecedentelor penale și starea de sănătate deteriorată, deși nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, s-a impus reducerea cuantumului pedepselor, cu păstrarea modalității de executare în regim de detenție, suspendarea executării în condițiile art. 81 sau 861 C. pen., nefiind suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpatei, în scopul evitării săvârșirii unor noi fapte similare.

XII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpata P.V., Curtea a reținut următoarele:

Situația de fapt reținută de prima instanță și încadrarea juridică au fost corecte, din probele administrate rezultând că inculpata a contrafăcut, la data de 7 septembrie 2010, 3 facturi fiscale și un contract între SC I.C. SRL și SC E.S. SRL, ajutându-i pe inculpații B.D. și V.B.A. să inducă în eroare Banca E.B. cu prilejul încheierii contractului de credit din 22 octombrie 2010, având ca obiect suma de 2.138.000 RON, acordată SC I.C. SRL prin acceptarea cesiunii unei creanțe fictive aparținând SC I.C. SRL, în favoarea Băncii E.B., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., respectiv complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Declarațiile inculpatei au fost vădit nesincere, ilogice, respinse de toate mijloacele de probă administrate în cauză, astfel că acest motiv de apel a fost nefondat.

Având în vedere participația mult mai redusă a inculpatei în raport cu a celorlalți inculpați, Curtea a considerat că se impune reducerea pedepsei aplicate pentru înșelăciune, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, conform art. 861 alin. (1) C. pen.

Cu privire la critica de nelegalitate formulată de avocatul inculpatei, aceasta a fost vădit neîntemeiată, pe lângă faptul că nu a făcut dovada existenței unei vătămări prin nedesemnarea unor mandatari pentru părțile responsabile civilmente, dispozițiile invocate, prevăzute de art. 4792 alin. (2) C. proc. pen. au aplicabilitate doar în procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice.

XIII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul P.A., Curtea a reținut următoarele:

Probele administrate pe parcursul procesului penal, analizate complet de către instanța de fond, au fost suficiente și au relevat fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, atestând netemeinicia motivelor de apel în privința acestui aspect.

Astfel, în luna octombrie 2010, inculpatul P.A. i-a ajutat pe inculpații B.D. și V.B.A. să inducă în eroare Banca E.B., cu prilejul încheierii contractului de credit din 22 octombrie 2010, având ca obiect suma de 2.138.000 RON, acordată SC I.C. SRL și a participat la împărțirea folosului obținut, iar în noiembrie 2011 același inculpat i-a ajutat pe B.D. și P.E.D., asociat unic și administrator al SC A.E. SRL, să încheie cu Primăria S.J., un contract de prestări servicii, cu prețul de 79.416,70 RON, cunoscând că această societate nu desfășoară nici un fel de activitate comercială și că respectivul contract nu poate fi executat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în contracte în formă continuată prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul P.A. a dobândit suma de 447.750 euro, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a cărei parte vătămată a fost Banca E.B., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Curtea a reiterat faptul că unicitatea rezoluției infracționale nu a fost afectată în cazul inducerii în eroare a Primăriei S.J., având în vedere că inculpații ce au participat la acest act s-au folosit de același mecanism pentru a obține un folos material prin folosirea aceleiași societăți fictive, SC A.E. SRL.

Chiar dacă inculpatul P.A. a garantat împrumutul cu un imobil ce oferă părții civile Banca E.B. posibilitatea de a-și recupera prejudiciul în condițiile în care se va găsi un cumpărător, această împrejurare nu afectează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune câtă vreme banca, dacă ar fi cunoscut că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru acordarea liniei de credit, ar fi respins această cerere.

Elocvente în acest sens au fost următoarele mijloace de probă:

- declarațiile martorului B.A.L., angajat al Băncii E.B., acesta relatând că la data de 5 ianuarie 2011 inculpatul P.A. s-a deplasat la sediul băncii și a solicitat schimbarea garanției creditului, interesându-se totodată ce plăți fuseseră făcute în contul SC I.C. SRL;

- convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.D. cu P.A. , acesta din urmă fiind nerăbdător să obțină creditul, cei doi discutând în mod repetat despre schimbarea acestei garanții, ceea ce dovedește faptul că P.A. avea reprezentarea faptului că SC I.C. SRL nu avea să-și execute obligațiile contractuale, respectiv plata ratelor și a dobânzilor către bancă;

- declarațiile inculpaților S.F. și V.B.A., coroborate cu depozițiile martorilor P.F. și P.R., din care rezultă că P.A. și-a însușit cea mai mare parte din suma obținută de la bancă, de aproximativ 450.000 euro.

Ținând seama de participația mai redusă ca număr de acte materiale dar și de faptul că prejudiciul ar putea fi recuperat de partea civilă prin valorificarea terenului ipotecat aparținând inculpatului, Curtea a reținut în beneficiul acestuia circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și va coborî pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, însă cu păstrarea modalității de executare în regim de detenție, scopul pedepsei, așa cum este reglementat la art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privarea sa de libertate, având în vedere împrejurările concrete în care infracțiunile au fost săvârșite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rezultatul produs, poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal.

În privința motivelor de nelegalitate, acestea au fost nefondate, din următoarele considerente:

- Atât în faza urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești a fost garantat dreptul de apărare inculpatului P.A., respingerea de către instanță a unor întrebări adresate de către avocat unuia dintre coinculpați, precum și amendarea avocatului pentru atitudinea ireverențioasă la adresa completului de judecată, neechivalând cu încălcarea acestui drept.

- Motivele pentru care s-au formulat cererile de recuzare la termenele din 16 noiembrie 2011 și 11 ianuarie 2012 nu se încadrează în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 și urm. C. proc. pen., astfel că cererile erau inadmisibile, conform art. 51 alin. (3) C. proc. pen., inadmisibilitate care se constată de completul în fața căruia s-a formulat recuzarea.

- Faptul că judecătorul fondului a respins cererea de recuzare ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă sau că nu au fost consemnate în încheiere întrebările adresate de către avocat unuia dintre coinculpați, poate constitui o nulitate relativă circumscrisă dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., aceasta putând fi luată în considerare doar dacă inculpatul ar fi dovedit existența vătămării produse; or, în speță, la judecata în apel, inculpatul nu a făcut această dovadă. Mai mult, având în vedere caracterul integral devolutiv al apelului, avocatul inculpatului avea posibilitatea să formuleze acele întrebări pe parcursul soluționării acestei căi de atac și să solicite administrarea oricăror alte probe; la termenul din 31 octombrie 2012 acesta a solicit audierea a doi martori, pentru a dovedi că s-a achitat cea mai mare parte din bani, această cerere fiind însă respinsă de Curte care a apreciat că administrarea acestor probe este inutilă soluționării cauzei.

De asemenea, omisiunea primei instanțe de a consemna, în mod expres, la primul termen de judecată, verificarea regularității actului de sesizare, poate reprezenta cel mult o nulitate relativă, însă Curtea a constatat că rechizitoriul respectă prin formă și conținut, toate cerințele prevăzute de art. 263 C. proc. pen., neimpunându-se refacerea acestuia de către procuror, astfel cum a solicitat apelantul inculpat.

XIV. Cu privire la motivele de apel formulate de partea civilă M.I. Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, neputându-se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat de partea civilă, prin mandatar, cu SC B.C.M. SA, având ca obiect terenul situat în București, str. D.C., respectiv a contractului de garanție reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009, câtă vreme nu s-a constatat că acestea sunt false.

Pe de altă parte, în mod corect acțiunea civilă exercitată de M.I. a fost respinsă ca tardivă, întrucât acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților ce au acționat ca reprezentanți ai SC B.C.M. SA, după citirea actului de sesizare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, R.N., inculpații B.D., P.E.D., A.V.C., G.L., S.F., P.V., P.A., R.P., D.A., V.B.A. și partea civilă M.I.

Parchetul a criticat decizia penală ca netemeinică și nelegală, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 172 și 18 C. proc. pen.

În cazul inculpatului R.N. reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia ca nelegală în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că în mod greșit au interpretat instanțele că nu a fost dovedită fapta de amenințare în cazul martorului denunțător I.M. ceea ce a condus la o soluție de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru perioada august-octombrie.

Parchetul a criticat tehnica de redactare a dispozitivului, deoarece instanța trebuia să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., să schimbe încadrarea juridică și să înlăture din infracțiunea continuată de șantaj actul material nedovedit.

În cazul inculpatei P.V. și a inculpatului D.A., parchetul a invocat nelegalitatea pedepsei, care, ca urmare a circumstanțelor atenuante reținute putea fi redusă cel mult până la 3 ani și 4 luni închisoare, instanța aplicând o pedeapsă sub acest minim.

În cazul inculpaților B.D., P.E.D., V.B.A., R.P., G.V., A.V.C., G.L. și P.A., parchetul a criticat netemeinicia pedepselor aplicate care sunt prea mici în cuantum în raport de activitatea infracțională desfășurată de inculpați.

Partea civilă M.I. a criticat soluția ca netemeinică și nelegală, deoarece nu a fost citată pe parcursul procesului penal și că, deși a dat declarație în cauză, prima instanță a apreciat că s-a constituit parte civilă, ulterior citării actului de sesizare a instanței.

Inculpatul B.D. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost judecat, că s-au aplicat pedepse greșit individualizate. A arătat inculpatul că deși i s-au reținut în sarcină patru infracțiuni de uz de fals, deoarece ar fi folosit la obținerea celor două linii de credit de la Banca I.R. înscrisuri falsificate, nu s-a făcut dovada că știa în ce mod au dobândit frații R. imobilele.

Cu privire la infracțiunea de uz de fals, trebuie dovedit mai întâi că există infracțiunea de fals, chiar dacă autorul falsului a rămas necunoscut.

De asemenea greșit a fost reținută în sarcina sa complicitate la infracțiunile de înșelăciune comise de D.A. împotriva Băncii I.R., deoarece valoarea terenurilor ipotecate era mult mai mare decât creditele contractate.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 17 și 172 C. proc. pen.

Inculpata P.E.D., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepsei și stabilirea unei sancțiuni egale în cuantum cu perioada petrecută în stare de arest.

Inculpatul D.A. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., infracțiunilor reținute în sarcina sa lipsindu-le latura subiectivă, deoarece nu avut intenția de a săvârși faptele pentru care a fost condamnat.

În realitate efectua doar muncă de curierat și nu știa că actele pentru obținerea creditelor erau false.

În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 C. pen.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul V.B.A. a criticat hotărârea pentru nemotivare, deoarece nu au fost analizate motivele de apel ale inculpatului.

Inculpatul a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiuni de înșelăciune, deoarece la rândul său a fost indus în eroare de inculpatul B.D., pe care l-a considerat o persoană de bună-credință. De aceea a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de înșelăciune, lipsind latura subiectivă, iar pe cale de consecință achitarea și pentru infracțiunea de uz de fals și cea de spălare de bani. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul R.N. a solicitat instanței reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., deoarece, deși instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu a ținut cont la aplicarea pedepsei de circumstanțele atenuante reținute de prima instanță.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul R.P. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele două fapte de complicitate la înșelăciune, deoarece atunci când a semnat procura a înțeles că e vorbă de un ajutor pentru o linie de credit și nu despre vânzarea unui teren.

Inculpatul a arătat că din probe nu rezultă înțelegerea frauduloasă pe care a avut-o cu inculpatul B.D., de aceea a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de favorizarea infractorului.

Inculpatul a solicitat achitarea și pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece probele nu îl indică cu certitudine pe el ca fiind cel care a purtat discuția cu martorul denunțător I.M.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor.

A mai arătat că în mod greșit a fost soluționată latura civilă, în sensul că au fost obligați inculpații în solidar la plata unei sume de bani, fără a fi obligate și cele două părți responsabile civilmente SC I.C. SRL și SC B.C.M. SA.

Inculpatul A.V.C., a solicitat redozarea pedepsei, cu aplicarea dispozițiilor art. 861 sau 81 C. pen.

Inculpata G.L. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că faptei îi lipsește latura subiectivă, deoarece a fost convinsă că actele depuse pentru eliberarea suplimentului de certificat de moștenitor erau în regulă și nu a avut intenția de a induce în eroare pe notarul public.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și 14 C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei.

Inculpatul P.A., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., arătând că decizia instanței de apel nu a fost motivată cu privire la infracțiunea de înșelăciune presupus săvârșită față de Primăria S.J.

De aceea a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

A mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, deoarece faptele din care se presupune că provin banii au fost săvârșite tot de inculpat și nu de un terț.

În cazul infracțiunii de înșelăciune, inculpatul a arătat că el e cel ce a constituit ipoteca asupra terenului a cărui valoare era mult mai mare decât valoarea terenului, motiv pentru care condamnarea sa are la bază o eroare de fapt, cazul de casare fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Inculpatul S.F. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., încadrarea juridică corectă a faptelor fiind în infracțiunea de fals în înscrisuri și nu în cea de înșelăciune.

Pentru infracțiunea de spălare de bani a solicitat achitarea în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Pentru infracțiunea de fals a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul a mai criticat faptul că a fost obligat la plata unor sume mari de bani, deși nu a încasat nicio sumă de bani, incident fiind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Inculpata P.V., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., arătând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, deoarece nu a avut cunoștință despre activitatea celorlalți inculpați.

În ceea ce privește infracțiunea de fals a arătat că instanța a comis o gravă eroare de fapt, deoarece nu există dovezi care să ateste că a contrafăcut vreun document.

Cu privire la latura civilă, a arătat că în mod greșit a fost obligată la despăgubiri, deoarece nu a avut nici un avantaj material.

Inculpatul G.V. a solicitat să se aibă în vedere că nu s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, că s-a prezentat imediat după ce a aflat de proces, că este bolnav și că în raport de circumstanțele personale, pedeapsa aplicată este prea mare.

Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată următoarele:

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpatul P.A., Curtea constată că cele două hotărâri, cea a instanței de fond și cea a instanței de apel cuprind toate motivele pe care se întemeiază soluția, iar între motivarea soluției și dispozitiv nu există contradicții.

Concluziile privind incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., invocat de inculpatul V.B.A. nu pot fi primite, deoarece acesta nu arată care sunt faptele sau probele ori cererea asupra căreia instanța nu s-a pronunțat așa cum prevede cazul de casare invocat, ci critică modalitatea în care instanța a motivat hotărârea, prin preluarea concluziilor procurorului de ședință, situația ce nu se circumscrie motivului de casare invocat.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpații B.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., G.L., P.A., S.F. și P.V., care au solicitat achitarea, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile ce țin de latura subiectivă pentru reținerea infracțiunii de înșelăciune, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut. Cele două instanțe au descris fiecare act material, au analizat probele și au motivat vinovăția în baza declarațiilor date de reprezentanții părților vătămate, a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau a celor purtate în mediul ambiental. Latura subiectivă pentru infracțiunea de înșelăciune în cazul nerecunoașterii se probează prin elementele ce țin de latura obiectivă și anume modalitatea de săvârșire a faptei, aspectul că au falsificat acte sau au utilizat acte despre care știau că sunt falsificate acceptând prin activitatea lor posibilitatea inducerii în eroare a unor persoane.

Faptul invocat de unii din inculpați că nu au profitat personal de pe urma luării creditelor nu poate conduce la înlăturarea răspunderii pentru participația la infracțiunea de înșelăciune, pentru că dacă nu au urmărit, din modul cum au acționat au acceptat inducerea în eroare a părților vătămate și posibilitatea producerii unei pagube, iar infracțiunea de înșelăciune subzistă și atunci când folosul material injust o obținut pentru altă persoană.

Cum infracțiunea de înșelăciune se poate produce și cu intenția directă și cu intenție indirectă, condițiile privind latura subiectivă a acestei infracțiuni sunt îndeplinite.

În ceea ce privește îndeplinirea elementelor constitutive pentru infracțiunile de spălare de bani, Curtea reține că există situația premisă necesară existenței acestei infracțiuni și anume ca bunurile să provină din săvârșirea unei infracțiuni (înșelăciune).

Inculpații în sarcina cărora s-a reținut această infracțiune au desfășurat acte ulterioare prin care au înlesnit scoaterea banilor din conturile societăților comerciale ce contractaseră creditele, simulând plata unor facturi pentru contracte ce fuseseră încheiate în mod fictiv.

Deși inculpații au susținut că nu se poate reține infracțiunea de spălare de bani în sarcina celor care au săvârșit infracțiunea din care provin sumele de bani ce urmează a fi spălate, Curtea constată că textul de lege (art. 23 din Legea nr. 656/2002) lit. a) și c), nu susține o astfel de incompatibilitate.

Inculpatul B.D., a criticat, de asemenea reținerea în sarcina sa a 4 infracțiuni de uz de fals, deoarece nu cunoștea activitatea infracțională a fraților R. și ca atare nu cunoștea că aceste înscrisuri sunt falsificate.

Curtea constată că din modalitatea în care a fost concepută activitatea infracțională a inculpatului B.D., din modul cum erau folosiți banii proveniți din credite, rezultă evident că inculpatul a cunoscut că aceste acte sunt false și că a urmărit inducerea în eroare a băncii, luând credite care erau garantate doar aparent cu garanții reale, pentru că în realitate nu exista un drept de proprietate asupra acestor imobile.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților de redozare a pedepsei, Înalta Curte constată că în raport de gravitatea faptelor săvârșite, de multitudinea lor, de consecințele produse, nu se impune o reducere a cuantumului pedepselor, pentru că aceasta ar contraveni scopurilor prevenției generale și a celei speciale. În ceea ce privește solicitarea unora din inculpați de executare a pedepsei cu suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere, Curtea constată că din punct de vedere legal nu se poate opta pentru această modalitate de executare în cazul inculpaților condamnați pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (indiferent de forma de participație) deoarece pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 10 la 20 de ani și în raport de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul aplicării circumstanțelor atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special (3 ani și 4 luni), motiv pentru care suspendarea condiționată nu poate fi incidentă ca modalitate de executare, iar suspendarea sub supraveghere nu se poate aplica dacă există un concurs de infracțiuni.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpatul R.P. cu privire la soluționarea laturii civile, în sensul că în mod greșit partea responsabilă civilmente SC B.C.M. SA nu a fost obligată la despăgubiri civile, Curtea constată că acțiunea civilă promovată de partea civilă M.I. a fost respinsă deoarece constituirea de parte civilă s-a făcut tardiv, ca atare în mod corect partea responsabilă civilmente pentru infracțiunea ce a generat această acțiune civilă nu a fost obligată în solidar cu inculpații ce răspund civil pentru alte infracțiuni.

De aceea Înalta Curte apreciază că recursurile formulate de inculpați sunt nefondate.

În ceea ce privește recursul formulat de parchet, Înalta Curte reține următoarele:

În cazul inculpatului R.P., în mod greșit a decis instanța de apel că trebuie dispusă achitarea pentru infracțiunea de șantaj comisă în perioada august-octombrie 2010 asupra părții vătămate I.M., deoarece în această perioadă nu a fost exercitată efectiv o acțiune de constrângere asupra victimei, deoarece inculpatul nu a reușit să o întâlnească, însă există probe cu privire la constrângerea exercitată prin mesajele transmise martorului P.M.V., vecin al victimei.

Aceste amenințări aveau însă legătură cu cele lansate în perioada august 2009-mai 2010, perioadă pentru care s-a reținut o infracțiune continuată de șantaj și ca atare nu se poate vorbi de o nouă rezoluție infracțională, în cazul actelor materiale săvârșite în perioada august-octombrie 2010.

De aceea în cauză nu se impunea o achitare a inculpatului pentru aceste acte materiale, ci o schimbare a încadrării juridice din 2 infracțiuni de șantaj reținute în concurs, într-o unică infracțiune săvârșită în formă continuată.

Drept urmare va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va repune aceste pedepse în individualitatea lor și în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din două infracțiuni de șantaj, din care una săvârșită în formă continuată, într-o singură infracțiune de șantaj comisă în formă continuată, iar pedeapsa aplicată pentru această infracțiune va fi contopită cu celelalte aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă.

În ceea ce-i privește pe inculpații R.P., D.A. și P.V., Înalta Curte constată că este nelegală aplicarea dispozițiilor art. 861-art. 864 C. pen., având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., motiv pentru care va înlătura dispozițiile art. 861-art. 864 și art. 71 alin. (5) C. pen.

În cazul inculpaților D.A. și P.V., având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este prea redusă, motiv pentru care după descontopirea pedepsei principale în pedepsele componente, va majora sancțiunea pentru această infracțiune, urmând ca după aceea pedeapsa aplicată să fie contopită cu cele aplicate pentru celelalte infracțiuni și să fie dată spre executare pedeapsa rezultantă.

În cazul inculpatului B.D., având în vedere multitudinea infracțiunilor săvârșite, instanța va spori pedeapsa principală de la 10 ani la 12 ani închisoare.

În ceea ce privește recursul formulat de partea civilă M.I., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, întrucât în mod corect a fost respinsă, ca tardivă, acțiunea sa civilă ca urmare a faptului că s-a realizat constituirea ca parte civilă ulterior citirii actului de sesizare.

De aceea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 477 din 1 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și rejudecând:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.N. în pedepsele componente de: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 4 ani închisoare, 5 ani închisoare și 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din două infracțiuni de șantaj prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracțiune de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 5 ani închisoare și 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului drepturile prevăzute de 64 lit. a) și b) C. pen.

2. Va înlătura aplicarea art. 861-864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul R.P.

3. Va spori pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului B.D. la 12 ani închisoare.

4. Va înlătura aplicarea art. 861-864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul D.A.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., 2 ani închisoare și 2 luni închisoare.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu celelalte pedepse de câte 2 ani închisoare și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

5. Va înlătura aplicarea art. 861-864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce o privește pe inculpata P.V.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. și 1 an închisoare.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă M.I. și de inculpații B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., A.V.C., G.L., P.A., S.F. și P.V. împotriva acelorași hotărâri.

Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.N., durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 și de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat B.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată P.E.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat A.V.C. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 4 decembrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată G.L. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru intimatul inculpat G.V. de la 16 noiembrie 2012 la 27 iunie 2013.

Va obliga recurenții inculpați P.E.D., D.A., A.V.C. și G.L. la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenții inculpați B.D., V.B.A., R.N., R.P., P.A., S.F. și P.V. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta parte civilă M.I. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 477 din 1 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și rejudecând:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.N. în pedepsele componente de: 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 4 ani închisoare, 5 ani închisoare și 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni de șantaj prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracțiune de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 5 ani închisoare și 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prevăzute de 64 lit. a) și b) C. pen.

2. Înlătură aplicarea art. 861-864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul R.P.

3. Sporește pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului B.D. la 12 ani închisoare.

4. Înlătură aplicarea art. 861-864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul D.A.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., 2 ani închisoare și 2 luni închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu celelalte pedepse de câte 2 ani închisoare și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

5. Înlătură aplicarea art. 861-864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce o privește pe inculpata P.V.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. și 1 an închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă M.I. și de inculpații B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., A.V.C., G.L., P.A., S.F. și P.V. împotriva acelorași hotărâri.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.N., durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 și de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat B.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată P.E.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat A.V.C. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 4 decembrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată G.L. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) și de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru intimatul inculpat G.V. de la 16 noiembrie 2012 la 27 iunie 2013.

Obligă recurenții inculpați P.E.D., D.A., A.V.C. și G.L. la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați B.D., V.B.A., R.N., R.P., P.A., S.F. și P.V. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă M.I. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 iunie 2013.