Police Officer Conviction for Falsification and Favoring an Offender Reversed Due to Lack of Specific Intent and Probative Evidence

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26/F din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov, a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului Ș.C., respectiv consemnarea prin fals și contrafacerea scrierii numitului B.R., din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, constând în aplicarea unei rezoluții falsificate pe declarația numitului Ș.C., a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, constând în aplicarea unei rezoluții falsificate pe declarația numitului B.R., a condamnat același inculpat B.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului, a condamnat același inculpat B.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului B.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul B.C. urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea față de inculpatul B.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, a condamnat inculpatul Ș.C. la pedeapsa principală de 1 an și 6 închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual sub forma instigării, a condamnat același inculpat Ș.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului Ș.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului Ș.C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

A adus la cunoștința inculpatului Ș.C. dispozițiile art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea față de inculpatul Ș.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brașov a sumei de 325 RON, reprezentând onorariile cumulate cuvenite avocaților desemnați din oficiu (unul 25%, celălalt de 75%).

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata următoarelor sume de bani, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat:

- inculpatul B.C. la plata sumei de 675 RON;

- inculpatul Ș.C. la plata sumei de 800 RON.

În baza art. 199 C. proc. pen., a respins cererea formulată de numitul B.R. având ca obiect reducerea sau scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1845/P/2009 din data de 15 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- B.C. sub aspectul comiterii de către acesta a infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (2 fapte) și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și

- Ș.C. sub aspectul comiterii de către acesta a infracțiunilor de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că în anul 2005 inculpatul B.C. deținea funcția de inspector principal de poliție în cadrul I.J.P. Covasna, iar inculpatul Ș.C. deținea funcția de agent de poliție în cadrul Secției 5 Poliție Brașov.

În data de 27 august 2005, un echipaj din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Covasna - Serviciul de Investigații Criminale, format din inculpatul B.C. și agentul-șef A.D., a oprit în trafic pe DN 11, între localitățile Moacșa și Sântionlunca din județul Covasna, autoturismul marca V.G., înmatriculat sub nr. CV-AA-AAA, condus de către numitul R.Ș.R.

La solicitarea verbală a celor doi ofițeri de poliție de a le fi prezentate actele de identitate și documentele autoturismului, conducătorul auto R.Ș.R. a declarat, tot verbal, că nu deține actele acelui autoturism deoarece l-a împrumutat de la un prieten și a uitat să îi ceară acestuia și certificatul de înmatriculare, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie. La aceeași dată, inspectorul principal de poliție B.C. a încheiat un proces-verbal din care rezultă că R.Ș.R. refuză să dea orice declarație cu privire la modul în care a pus în circulație autoturismul mai sus menționat, comunicând ofițerului de poliție faptul că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului, așa cum rezultă din cel de-al doilea proces-verbal încheiat în data de 27 august 2005 de insp. pr. B.C.

La data de 11 octombrie 2005, insp. pr. de poliție B.C. a întocmit un proces-verbal din care a rezultat că s-a deplasat la sediul social al SC C.I. SRL Brașov, al cărei administrator era la acel moment F.N. din Brașov, căruia i-a solicitat explicații referitoare la împrejurările în care autoturismul marca V.G. a ajuns în folosința temporară a numitului R.Ș.R., pornind de la susținerile acestuia, însă acesta a afirmat că proprietarul din acte al autoturismului este Ș.C., nerecunoscând intervenirea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest autoturism încheiat între cei doi.

La Dosarul penal nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, dosar penal înregistrat la această unitate și în care se făceau cercetări penale cu privire la R.Ș.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a depus un contract de vânzare-cumpărare autoturism folosit, încheiat aparent la data de 15 iunie 2005 între Ș.C. și F.N., din care a rezultat că primul ar fi vândut celui de-al doilea un autoturism marca V.G. cu suma de 1.000 euro.

Pe contract (tehnoredactat cu mașina de scris) apăreau mai multe tipuri de caractere, ca și mărime. Astfel, la obiectul contractului, după ce inițial era tehnoredactat "V.G.", în continuare, cu alte caractere, apărea menționat "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb", în contract nefiind precizat numărul de înmatriculare, seria de caroserie sau de motor, culoare sau alte date de identificare ale autoturismului.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 12 august 2010 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic, a rezultat că "scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei mașini de scris", așa cum se menționează în concluziile raportului de constatare, neputându-se stabili dacă mențiunea "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb" de la pct. 3 din contractul de vânzare-cumpărare a fost depusă ulterior scrisului dactilografiat de la celelalte rubrici.

Cu privire la acest contract de vânzare-cumpărare, inculpatul Ș.C. a arătat că a fost scris la un birou de copiat acte, însă, așa cum rezultă din Raportul constatare tehnico-științifică grafică din 12 august 2010 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic, scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei mașini de scris, ceea ce este greu de crezut că se poate întâmpla în cazul în care actul este completat la un birou de copiat acte. Totodată, s-a constatat că mențiunea "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb" a fost completată cu alt tip de caractere, de mărime diferită cu a celorlalte.

Din Adresa din 3 noiembrie 2005 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului Covasna, a rezultat că numărul de înmatriculare CV-AA-AAA a fost eliberat pentru autoturismul marca D. având seria de sașiu X, seria de motor XX, an de fabricație 2000, culoare roșu, înmatriculat la data de 28 noiembrie 2000 și radiat la data de 13 ianuarie 2003, în urma transferului dreptului de proprietate. Acest număr de înmatriculare nu figura ca păstrat de către organele de cercetare penală. Proprietarul acestui autoturism a fost numitul A.I.D.

În continuarea cercetărilor în Dosarul penal nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, inspectorul principal de poliție B.C. i-a luat o declarație olografă, nu rezultă în ce calitate, lui Ș.C. Deși data trecută pe declarație de către cel audiat era 27 august 2005, insp. pr. B.C. a trecut pe colțul dreapta sus formula "dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmând semnătura acestuia.

Cu privire la această declarație olografă, inculpatul Ș.C., în declarația dată în data de 8 martie 2011 în prezentul dosar penal, a precizat că această declarație a fost scrisă de el în seara depistării, afirmând cu certitudine că a fost dată în 27 august 2005, dată care apărea de altfel la sfârșitul declarației, nu în data de 28 februarie 2006, dată care apărea menționată pe declarație sus în colțul din dreapta de către inculpatul B.C.

Din declarație rezulta că Ș.C. ar fi cumpărat autoturismul V.G. în anul 2004, acesta fiind înmatriculat. Pentru că nu ar fi reușit să-l înmatriculeze a decis să-l vândă, lucru care se presupune că s-a întâmplat la data de 15 iunie 2005, cumpărătorul fiind F.N., insistând că acestuia i-a vândut autoturismul ca piese de schimb. Ș.C. a mai declarat că nu are cunoștință de împrejurările în care plăcuțele cu numerele de înmatriculare CV-AA-AAA au ajuns să fie montate pe autoturism.

Ulterior, în Declarația din 8 martie 2011 dată în fața procurorului, acesta a declarat că autoturismul marca V.G. i-a aparținut și l-a vândut ca piese de schimb numitului F.N.; în ceea ce privește plăcuțele de înmatriculare CV-AA-AAA, acestea erau în portbagajul autoturismului, numerele fiind aplicate anterior pe autoturismul marca D., aparținând numitului A.I.D., care i-a vândut această mașină, numerele de înmatriculare păstrându-le pentru ca, în momentul în care urma să își achiziționeze un autoturism, să le folosească.

Cu ocazia audierii, Ș.C. a declarat că a predat insp. pr. B.C. copie a contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului către F.N., contract de vânzare-cumpărare nerecunoscut de acesta din urmă. Cu toate acestea, la dosar nu există niciun proces-verbal care să ateste faptul că inculpatul Ș.C. ar fi depus acest înscris la dosarul cauzei.

Tot la data de 28 februarie 2006 s-a luat și declarația numitului B.R., care se pare că s-a aflat în autoturismul condus de R.Ș.R., deși acest aspect nu rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia depistării conducătorului auto R.Ș.R. Declarația a fost dată în fața insp. pr. B.C., care a atestat această împrejurare prin menționarea pe prima filă a declarației "dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia.

Cu privire la această declarație, inculpatul Ș.C. a declarat că a fost scrisă de el, la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanți ai autoturismului V.G. și a scris-o la insistențele inculpatului B.C., pentru că acesta nu avea nicio probă în dosarul pe care îl instrumenta. Totodată, inculpatul a precizat că declarația nu a fost dată în ziua de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de inculpatul B.C.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică din 2 aprilie 2007 întocmit de I.P.J. Brașov - Serviciul Criminalistic, a rezultat că semnăturile existente pe înscrisul intitulat "declarație", datat 28 februarie 2006 și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, au fost executate de B.R.

Totodată, scrisul existent pe înscrisul intitulat "declarație", datată 28 februarie 2006 și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, a fost executat de Ș.C.

Scrisul și semnăturile existente pe înscrisul intitulat "declarație", datat 27 august 2005, și în conținutul căruia Ș.C. este menționat ca persoană care a dat declarația, au fost executate de Ș.C.

Deși semnătura ce apare pe declarația numitului B.R. din data de 28 februarie 2006, conform raportului de constatare științifică menționat anterior, aparține acestuia, totuși, audiat de procuror în data de 8 martie 2007 (declarație dată în fața procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov - Dosar penal 86/P/2006), acesta a declarat că, în dosarul în care era cercetat R.Ș.R., "nu a fost citat și nu are vreo declarație în acel dosar".

În Dosarul penal 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe s-a întocmit în data de 29 martie 2006 referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale față de R.Ș.R. și F.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. 195/2002, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de R.Ș.R. și art. 10 lit. g) C. proc. pen. față de F.N., care decedase la data de 19 ianuarie 2006.

Prin Rezoluția nr. 1549/P/2005 din data de 11 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de R.Ș.R. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și față de F.N. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Față de situația de fapt expusă mai sus, Ș.C. putea fi suspectat de a fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002), respectiv aceea de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare.

Astfel, față de împrejurarea că F.N. decedase la data de 19 ianuarie 2006 și nu recunoscuse contractul de vânzare-cumpărare presupus a fi intervenit între el și Ș.C., contract neconform, ce purta suficiente urme de fals, din modul de instrumentare a dosarului, s-a reținut că inculpatul Ș.C. a convenit cu inculpatul B.C. să soluționeze dosarul astfel încât să promoveze o soluție cât mai avantajoasă pentru sine.

Cu privire la datele de identitate ale numitului B.R., inculpatul Ș.C. a menționat faptul că acestea i-au fost dictate de inculpatul B.C. de pe fișa de identificare a verificării în baza de date națională și nu le-a obținut de la B.R., în urma unei discuții telefonice cu acesta.

Analizând modul de efectuare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale în Dosarul nr. 1549/P/2005 a rezultat faptul că insp. pr. B.C. nu a precizat în niciun act procedural (așa cum rezultă din actele dosarului și din declarația luată de procuror, în Dosarul 86/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov lui B.R.) că la data de 27 august 2005, la sediul Inspectoratului Județean de Poliție Covasna s-au prezentat F.N. și Ș.C.

De asemenea, nu s-a precizat în niciun act aflat la dosar că B.R. se afla în mașină, la momentul depistării.

Procesul-verbal întocmit la momentul depistării (27 august 2005) nu era semnat de persoana depistată și nici de martorul B.R. (presupus a se fi aflat în mașină).

Procesul-verbal încheiat la 11 octombrie 2005, în urma discuției cu F.N. (deși discuția rezultă că a avut loc la 27 august 2005) nu era semnat de acesta din urmă.

Nu a fost încheiat niciun proces-verbal cu privire la modalitatea în care contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului V.G. a ajuns la dosar. Astfel, inculpatul Ș.C. a declarat că l-a adus a două zi și i l-a înmânat inculpatului B.C. pentru a-l atașa la dosar. Inculpatul B.C. a declarat, în schimb, că nu știe cine a depus acel contract de vânzare-cumpărare și nu își aduce aminte dacă acesta se afla sau nu în dosar în perioada când dosarul se afla la el.

Deși F.N. a contestat autenticitatea contractului de vânzare-cumpărare înfățișat de Ș.C. (aflat la Dosarul 1549/P/2005 în original), organele de poliție care instrumentau acest dosar, respectiv insp. pr. B.C., nu au dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice asupra scrisului/semnăturilor depuse pe contract.

S-a constatat, de asemenea, că față de Ș.C. nu s-au efectuat cercetări penale cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, parchetul a apreciat că, tocmai prin această manieră defectuoasă de efectuare a cercetărilor penale în cauză de către inculpatul B.C., acesta l-a favorizat pe inculpatul Ș.C., asupra căruia plana, încă de la început, o suspiciune cu privire la săvârșirea unei fapte de natură penală, respectiv cea prev. de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002), respectiv aceea de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, iar în urma cercetărilor penale se impunea să se clarifice această împrejurare.

De altfel, din interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului Ș.C. a rezultat că acesta s-a întâlnit cu inculpatul B.C., încercând să finalizeze într-un sens favorabil dosarul. Deși inculpatul B.C. a declarat că înainte de acest eveniment nu îl cunoscuse pe inculpatul Ș.C., acesta din urmă a precizat că se cunoșteau și înainte de incident, erau cunoștințe, amici foarte buni. Totodată, inculpatul B.C. a declarat că nu s-a întâlnit cu Ș.C., când se deplasa în Brașov în interesul efectuării cercetărilor în dosar, însă Ș.C. a afirmat că s-a întâlnit o dată cu inculpatul B.C. în Brașov și au discutat de dosarul penal. De altfel, și din interceptările telefonice din data de 28 februarie 2006, ora 11:40, a rezultat că inculpatul Ș.C. se afla împreună cu inculpatul B.C.

Pe parcursul procesului penal inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.C., acesta a fost audiat în faza actelor premergătoare, în data de 7 mai 2010, această declarație fiind valorificată prin Procesul-verbal din data de 13 mai 2010.

În cuprinsul acestei declarații, inculpatul a menționat că, "În noaptea de 26/27 august 2005, la sesizarea telefonică a unui echipaj de poliție rutieră, m-am prezentat, împreună cu un coleg (subordonat) pe nume K.G., pe raza localității Moacșa din jud. Covasna". Ajuns la fața locului, inculpatului B. i s-a prezentat de către numitul A.D., agent-șef în cadrul Poliției Rutiere Covasna, situația care a determinat solicitarea prezenței inculpatului, în sensul că "(...) a oprit în trafic un autoturism care a depășit o întreagă coloană de mașini care aștepta la calea ferată și care refuză să prezinte documentele de identificare, atât pentru autoturism, cât și pentru conducător".

În continuare, inculpatul B.C. a menționat faptul că ocupanții acestui autoturism - "doi bărbați și o femeie" - au adoptat aceeași poziție și la solicitarea sa, "motiv pentru care i-am invitat la sediul Poliției".

În sediul Poliției ocupanții autoturismului au adoptat aceeași poziție, refuzând să-și decline identitatea, să prezinte documentele autoturismului și să dea declarații. În schimb, potrivit aceleiași declarații a inculpatului B., "atât șoferul, cât și celălalt ocupant sunau tot timpul pe tel. mobile, spunându-mi că vor chema pe proprietarul autoturismului". Ca urmare a apelurilor telefonice efectuate de ocupanții autoturismului, în jurul orei 05:00, la sediul Poliției "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de poliție la Pol. rutieră Brașov. Acesta mi-a menționat verbal faptul că autoturismul în cauză a fost adus de el în țară, pentru uz personal, iar ulterior l-a vândut prietenului F. cu care venise, acesta din urmă având un parc auto de dezmembrări".

Inculpatul B.C. a declarat că i-a solicitat (inculpatului Ș.C. - nota Curții) "ca toate aspectele relatate verbal să le consemneze și într-o declarație", însă nu și-a adus aminte "cine a scris (consemnat) respectiva declarație".

Deoarece inculpatul Ș.C. i-ar fi prezentat o dovadă "din care reieșea faptul că talonul mașinii a fost reținut de un lucrător de la P.P. Hărman", inculpatul B.C., bazându-se "pe dovada prezentată de polițist și pe probitatea morală a acestuia", i-a solicitat să îi aducă talonul mașinii, "talon pe care acesta mi-a relatat că a intrat în posesia lui".

Tot în cuprinsul acestei declarații, inculpatul B.C. a menționat faptul că nu își aduce aminte "dacă numitului F.N. i-a fost luată o declarație de colegul meu și dacă acesta a refuzat, s-a întocmit sau nu un proces-verbal în acest sens" și nici dacă "șoferul sau pasagerii au fost identificați în acea noapte, dar ce îmi aduc aminte, aceștia nu au dorit să prezinte niciun act și nici nu au dat declarații".

Inculpatul B.C. a mai menționat că nu știe dacă a întocmit un proces-verbal de ridicare a dovezii prezentate de inculpatul Ș.C., că inculpatul Ș.C., deși a promis că îi va prezenta documentele de identificare ale autoturismului "în ziua respectivă", "nu a revenit cu documentele menționate", că nu a putut verifica în acea noapte autoturismul și numerele de înmatriculare "întrucât nu funcționau bazele de date", că în zilele următoare a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, efectuând adrese la evidența populației, dar și "diferite «drumuri» în mun. Brașov pentru a identifica persoanele implicate (șofer, proprietar, etc.)", amintindu-și că "am audiat o doamnă în mun. Brașov, dar nu îmi amintesc cine era (posibil soția numitului F.N.)"; inculpatul a mai declarat că "în repetatele drumuri efectuate la Brașov, nu îmi aduc aminte să-l fi întâlnit pe Ș. sau pe F.N., dar la telefon i-am solicitat acestuia sprijin în clarificarea aspectelor din dosar", că a încercat să facă tot ce depindea pentru a rezolva acest caz, fiind posibil "să fi avut unele scăpări neintenționate" ce aveau la bază o "puțină experiență pe această linie de muncă pe care (?) lucram din vara anului 2003" și că "în acest dosar nu am fost influențat de nicio persoană".

După ce în data de 13 mai 2010 a fost începută urmărirea penală, B.C. a fost audiat în calitate de învinuit de două ori în data de 11 februarie 2011, una din cele două din urmă declarații fiind olografă, iar cealaltă dactilografiată.

În cuprinsul declarației olografe, acesta a menționat faptul că "nu îmi mai aduc aminte cu exactitate" în ce condiții a procedat la "avizarea celor două declarații date de cele două persoane", în contextul în care aceste declarații "au fost antedatate".

Potrivit aceleiași declarații, motivul pentru care inculpatul nu își mai aduce aminte împrejurările în care a procedat la antedatarea acestor două declarații a fost acela că, în perioada respectivă, se pregătea să meargă la o altă structură din cadrul Poliției Române.

De asemenea, a menționat faptul că "în legătură cu intenția mea de a-l favoriza pe numitul Ș.C., arăt faptul că nu l-am cunoscut și nici nu îl cunosc pe acest individ, dar îmi amintesc că în acea noapte s-a prezentat la sediul Poliției, mi-a vorbit «urât» și mi-a spus că este subofițer și el la Pol. mun. Brașov". În continuare a declarat că "niciun moment intenția mea nu a fost de a-l ajuta (favoriza), mai mult, eu am făcut toate demersurile pentru a soluționa legal acest dosar".

În cuprinsul declarației dactilografiate, acesta a reluat, în mare, aspectele de fapt menționate în cuprinsul declarației din faza actelor premergătoare (asupra cărora prima instanță a făcut referiri anterior, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- "am verificat autoturismul în baza de date și, în urma investigațiilor, a rezultat că acesta nu era furat, însă cu privire la numerele de înmatriculare, nu funcționa baza de date și nu am putut să verific dacă erau numerele false sau nu". Instanța a reținut un aspect diferit față de cel menționat în declarația din faza actelor premergătoare, când acesta a declarat că nu a putut verifica în acea noapte nici autoturismul, și nici numerele de înmatriculare "întrucât nu funcționau bazele de date";

Inculpatul a mai arătat faptul că i-a cerut actele de identitate "bărbatului care îl însoțea pe Ș.C., însă acesta nu mi le-a prezentat. Nu mai știu motivul";

și: "cred că Ș.C. nu avea nicio legătură cu autoturismul respectiv, a venit ca simplu prieten al ocupanților autoturismului", pe când, în declarația din faza actelor premergătoare a menționat faptul că "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de Poliție la Pol. Rutieră Brașov. Acesta mi-a menționat verbal faptul că autoturismul în cauză a fost adus de el în țară, pentru uz personal, iar ulterior l-a vândut prietenului F.N. cu care venise, acesta din urmă având un parc auto de dezmembrări".

S-a constatat că deși în declarația din faza actelor premergătoare inculpatul a menționat "apreciez perioada de timp în care dosarul a fost la mine de aproximativ 2 luni de zile", în declarația dactilografiată, acesta a precizat că "(...) m-am prezentat timp de 3 - 4 luni în Brașov pentru a căuta pe proprietarul autoturismului și pe Ș.C.". Totodată, inculpatul a mai declarat că: "Nu știu dacă am luat declarații numiților Ș.C. și B.R. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe";

În cursul judecății, în cuprinsul declarației de la filele 78 - 83, inculpatul a reiterat aspectele de fapt din cuprinsul declarației dactilografiate din cursul urmăririi penale.

Astfel, a declarat faptul că, în data de 27 august 2005, în jurul orei 01:00 - 01:30, în calitate de ofițer în cadrul Biroului Investigații Criminale, i s-a solicitat prezența pe DN 11, pentru clarificarea unui eveniment în care a fost implicat un autoturism marca V.G. Ca urmare a prezentării sale la fața locului, i-a convins pe ocupanții acestui autoturism - doi bărbați și o femeie, care refuzau să-și declare identitatea, atât verbal, cât și prin legitimare, să-l însoțească la sediul I.J.P. Covasna. După ce au ajuns la sediul I.J.P. Covasna, la un interval scurt de timp au venit două persoane, una dintre acestea fiind coinculpatul Ș.C. - care s-a legitimat față de inculpatul B.C., în sensul că lucra în cadrul Biroului Poliției Rutiere Brașov, iar cealaltă persoană, fără a prezenta un act de identitate, "în schimb verbal", i-a adus la cunoștință inculpatului B.C., faptul că se numește F.N. "și că este proprietarul autoturismului marca V.G.".

Deși în cuprinsul declarației dactilografiate din cursul urmăririi penale, inculpatul B.C. a menționat că "Nu-mi aduc aminte de contractul de vânzare-cumpărare aflat în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, respectiv nu știu cine l-a depus și nu îmi aduc aminte dacă acesta se afla în dosar în perioada cât dosarul se afla la mine", în declarația din cursul cercetării judecătorești acesta a menționat că, după ce inculpatul Ș.C. i-a prezentat o legitimație, iar cealaltă persoană i-a precizat, verbal, că se numește F.N., "Tot cu acea ocazie, cei doi mi-au prezentat un contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect îl reprezenta acest autoturism marca V.G.".

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.C., în cursul urmăririi penale, după ce inițial acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere, acesta a fost audiat în data de 8 martie 2011, menționând că "învinuitul B.C., în anul 2005 sau 2006, când i-a depistat pe cei doi ocupanți, sau mai mulți, ai autoturismului V.G., dintre care unul pe nume C., m-a contactat telefonic și m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme. Mi-a solicitat să mă prezint în acea seară la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe pentru a discuta în legătură cu autoturismul V.G., de culoare neagră", că "În acea seară, îmi amintesc că am dat o declarație cu privire la vânzarea acestui autoturism V.G. care mi-a aparținut mie și pe care l-am vândut ca piese de schimb împreună cu un alt autoturism numitului F.N. (...)"; totodată, inculpatul a declarat: "Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între mine și F.N. cu privire la V.G. pentru piese de schimb l-am prezentat a doua zi învinuitului B.C. pentru a-l atașa la dosar". "Arăt că înainte de acest incident mă cunoșteam bine cu învinuitul B.C.". "A doua sau a treia zi după incident, învinuitul B.C. m-a sunat insistent și mi-a cerut să caut din nou pe C., pe F.N. și cred că pe B.R. pentru a-i conduce pe aceștia la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe să dea declarații în dosar". "Știu că m-am întâlnit odată cu învinuitul B.C. în Brașov, am discutat de dosarul penal, i-am spus că nu mă interesează acest dosar penal și trebuie să-și facă datoria", "declarația olografă pe numele B.R. (...) a fost scrisă de mine. Arăt că declarația a fost scrisă la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanți ai V.G., cred că am scris-o la poliție, la insistențele învinuitului B.C. (...) însă pot afirma că nu este dată sub nicio formă în data de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de învinuitul B.C.". "Cu privire la data de 28 februarie 2006, arăt cu certitudine că nu a fost scrisă în data de 28 februarie 2006, însă nu îmi explic de ce eu am scris 28 februarie 2006".

Inculpatul a mai arătat: "cu privire la declarația olografă pe numele Ș.C. (...) arăt că această declarație a fost dată și scrisă de mine în seara depistării (...) și pot afirma cu certitudine că a fost dată în 27 august 2005 și nu în data de 28 februarie 2006, data care este menționată pe declarație sus în colțul din dreapta de către învinuitul B.C.".

A mai declarat inculpatul Ș.C. faptul că pe niciuna din declarațiile pe care le-a dat "(...) pe numele B.R. și Ș.C.", inculpatul B.C. nu a aplicat nicio rezoluție "în colțul din dreapta sus (...) nici cu privire la dată, nici cu privire la alte mențiuni și nici nu a semnat";

- în privința datelor de identificare ale martorului B.R., inculpatul Ș.C. a menționat că nu le-a obținut de la acesta - "cu B.R. nu am vorbit la telefon în sensul de a-i solicita acestuia datele de identificare", acestea fiindu-i "puse la dispoziție de învinuitul B.C.".

În privința modalității de deplasare a inculpatului Ș.C. la sediul Poliției din Municipiul Sf. Gheorghe, acesta a menționat că "m-am dus singur și acolo m-am întâlnit cu F.N.", după ce a fost chemat "ori de învinuitul B.C. ori de A.D., în niciun caz de vreunul dintre ocupanții autoturismului V.G.", iar în privința lui F.N. și B.R., a menționat că "nu au vrut să dea declarații în acel dosar penal", Dosarul penal fiind 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, aflat în instrumentarea inculpatului B.C.

În cursul judecății, în cuprinsul declarației de la filele 84 - 87, inculpatul a reiterat, în mare parte, aspectele de fapt din cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale, cu următoarele diferențe: dacă în cursul urmăririi penale a declarat că s-a deplasat singur la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe, în cursul cercetării judecătorești a menționat că "F.N. a venit din Bartolomeu (...) în cartierul Răcădău (...) iar de aici am plecat la Sf. Gheorghe"; dacă în cursul urmăririi penale a declarat că el a scris declarația în numele lui B.R. "la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanți ai V.G.", în cursul cercetării judecătorești a menționat că "inc. B.C. i-a luat o declarație și numitului B.R., dar care nu a fost scrisă de acesta din urmă, eu fiind cel care am scris-o". Motivul pentru care inculpatul a scris declarația martorului B.R. ar fi fost acela că "B.R. nu a putut să-și scrie singur declarația deoarece avea mâna dreaptă bandajată", deși în cursul urmăririi penale a menționat că B.R. nu a vrut să dea declarații, iar nu că nu a putut să-și scrie declarația.

Prima instanță, în baza probelor administrate, a reținut că inculpații B.C. și Ș.C., ambii angajați în structurile Ministerului Administrației și Internelor, se aflau într-o relație de amiciție anterioară lunii august 2005.

Dacă inculpatul B.C. a declarat că nu îl cunoștea pe inculpatul Ș.C. "arăt faptul că, eu nu l-am cunoscut și nici nu îl cunosc pe acest individ, dar îmi amintesc că în acea noapte s-a prezentat la sediul Poliției, mi-a vorbit «urât» și mi-a spus că este subofițer și el la Pol. mun. Brașov", inculpatul Ș.C. a menționat în cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale faptul că "înainte de acest incident mă cunoșteam bine cu învinuitul B.C., chiar și în acea seară când m-a chemat la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe să dau declarație, mi-a cerut să îl duc acasă cu mașina". Faptul că cei doi inculpați se cunoșteau anterior evenimentului din data de 27 august 2005, a rezultat și din declarația martorului B.R. din data de 8 martie 2007, potrivit căruia "Nu știu cum îl cheamă pe acest polițist, deși în declarație apare numele B.C. De asemenea, e adevărat că fostul proprietar Ș.C. a venit la fața locului și a discutat cu F. Nu-l cunoșteam și nu-i știam numele, dar cei doi polițiști se cunoșteau, păreau apropiați".

S-a arătat că alte elemente de fapt care conduc la ideea că cei doi inculpați se cunoșteau anterior datei de 27 august 2005 se desprind și din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

S-a mai reținut că la data de 27 august 2005, inculpatul B.C. era angajat în funcția de inspector principal de poliție la Biroul Furturi de și din auto din cadrul I.P.J. Covasna, Poliția Municipiului Covasna - Serviciul de Investigații Criminale. Prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 4140, începând cu data de 11 aprilie 2005 inculpatul B.C. a fost desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare.

La aceeași dată, inculpatul Ș.C. era angajat în cadrul I.P.J. Brașov, având gradul profesional de agent-șef adjunct de poliție.

În data de 26 august 2005, inculpatul Ș.C. era proprietarul autoturismului marca V.G., neînmatriculat, pe care, potrivit propriei declarații, îl adusese în primăvara anului 2005 din Germania. În aceeași zi de 26 august 2005, inculpatul Ș.C. i-a încredințat numitului R.Ș.R. acest autoturism pe care erau montate plăcuțele de înmatriculare CV-AA-AAA. S-a menționat faptul că acest număr de înmatriculare era atribuit unui autoturism marca D. ce fusese proprietatea numitului A.I.D., tatăl procurorului A.C.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe și văr cu inculpatul Ș.C., cei doi crescând împreună, inculpatul adresându-i-se acestuia cu apelativul frate.

Ca urmare a încredințării acestui autoturism în data de 26 august 2005, R.Ș.R., împreună cu martorul B.R. și încă o persoană de sex feminin, s-au deplasat în municipiul Vaslui, județul Vaslui.

La întoarcerea spre municipiul Brașov, în noaptea de 26/27 august 2005, numitul R.Ș.R. era cel care se afla la volanul autoturismului menționat anterior, la un moment dat fiind oprit în trafic pe DN 11 de către un echipaj al Biroului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Covasna, între localitățile Moacșa și Sântionlunca.

Lucrătorii din cadrul Biroului Poliției Rutiere i-au solicitat numitului R.Ș.R. atât documentele autoturismului marca V.G., cât și documentele sale de identitate, cei dintâi fiind refuzați de conducătorul autoturismului.

Cu acea ocazie, lucrătorii de poliție au constatat că "acel autoturism, respectiv V.G., în actele pe care le prezentasem, figura un alt autoturism".

Cu privire la numerele de înmatriculare CV-AA-AAA, s-a reținut că inculpatul B.C. a menționat în declarația din faza actelor premergătoare că nu a putut verifica în acea noapte nici autoturismul, și nici numerele de înmatriculare "întrucât nu funcționau bazele de date". Același aspect a fost reluat de inculpat și prin declarația de învinuit, precizând că "(...) însă cu privire la numerele de înmatriculare, nu funcționa baza de date și nu am putut să verific dacă erau numerele false sau nu".

S-a apreciat că nesinceritatea inculpatului B.C. cu privire la acest aspect rezultă din faptul că, în conținutul procesului-verbal pe care se află ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, Proces-verbal încheiat în data de 27 august 2005, același inculpat B.C. a menționat că "Verificând autoturismul în baza de date locală, am constatat că acesta a fost pus în circulație cu numere false de înmatriculare".

În aceste condiții, s-a solicitat sprijinul inculpatului B.C. care s-a deplasat la fața locului, însoțit de un plutonier din cadrul aceleiași formațiuni.

În cadrul discuțiilor care s-au purtat, inculpatului B.C. i s-a adus la cunoștință de către ocupanții autoturismului faptul că inculpatul Ș.C. le-a încredințat autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Dată fiind vechea relație de amiciție dintre cei doi inculpați, în momentul în care inculpatul B.C. a auzit că autoturismul neînmatriculat și care avea montate numere false de înmatriculare fusese încredințat de către inculpatul Ș.C., le-a cerut ocupanților autoturismului V.G. să-l însoțească la sediul Poliției Municipiului Sf. Gheorghe. Totodată, l-a contactat telefonic și pe inculpatul Ș.C., solicitându-i să vină la sediul poliției pentru a discuta pe marginea aspectelor expuse. Prima instanță a reținut că inculpatul B.C. a menționat în cuprinsul declarațiilor faptul că nu l-ar cunoaște pe inculpatul Ș.C., însă probatoriul administrat a demonstrat contrariul.

Inculpatul B.C. a susținut că nu el l-a contactat telefonic, în acea seară, pe inculpatul Ș.C., precizând că ocupanții autoturismului au fost cei care, în urma apelurilor telefonice, au determinat venirea la sediul Poliției Sf. Gheorghe a inculpatului Ș.C. și a încă unei persoane. În acest sens, acesta a declarat că "atât șoferul, cât și celălalt ocupant sunau tot timpul pe tel. mobile, spunându-mi că vor chema pe proprietarul autoturismului", iar ca urmare a apelurilor telefonice efectuate de ocupanții autoturismului, în jurul orei 05:00, la sediul Poliției "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de Poliție la Pol. Rutieră Brașov".

Cu toate acestea, prima instanță, în baza elementelor de fapt desprinse din probațiune, a reținut contrariul, declarația inculpatului Ș.C. oferind elemente de fapt total diferite. Astfel, acesta a declarat în cursul urmăririi penale că "învinuitul B.C., în anul 2005 sau 2006, când i-a depistat pe cei doi ocupanți, sau mai mulți, ai autoturismului V.G. dintre care unul C., m-a contactat telefonic și m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme", poziție menținută și în cursul cercetării judecătorești când același inculpat a menționat că "nu rețin data, știu că undeva în anul 2005, cred că pe la sfârșitul lui august 2005 (...) țin minte că undeva după orele 24:00, am fost contactat telefonic de către coinculpatul B.C., aducându-mi la cunoștință că acesta se afla lângă comuna Moacșa din jud. Covasna, lângă un autoturism marca V.G. înmatriculat nr. CV-AA-AAA și mi-a solicitat relații cu privire la proprietarul acestui autoturism".

S-a constatat că, dacă ar fi adevărate aceste din urmă susțineri ale inculpatului Ș.C., potrivit cu care inculpatul B.C. cerea relații cu privire la proprietarul acestui autoturism, atunci sunt lipsite de logică aspectele de fapt din declarația inculpatului Ș.C. din cursul cercetării judecătorești, acesta susținând că "După telefonul primit de la inculpatul B.C., am fost contactat tot telefonic de F.N., acesta aducându-mi la cunoștință că și pe el îl sunase inculpatul B.C. (...)".

Ca urmare a prezentării inculpatului Ș.C. la sediul Poliției Municipiului Sf. Gheorghe, fără a proceda la identificarea tuturor ocupanților autoturismului și la luarea unor declarații de la aceștia, inculpatul B.C. le-a permis să plece acasă, inclusiv cu autoturismul V.G. care era neînmatriculat și avea montate plăcuțele cu numerele de înmatriculare CV-AA-AAA de la autoturismul marca D. ce aparținuse numitului A.I.D. În privința acestui autoturism, încă din data de 13 ianuarie 2003 - deci cu peste 2 ani și jumătate înainte, se dispusese radierea din evidența circulației, cu mențiunea că numărul de înmatriculare nu mai fusese păstrat, deși inculpatul Ș.C. a afirmat în apărarea sa contrariul, potrivit declarației din cursul cercetării judecătorești. Plecarea lui R.Ș.R. și a martorului B.R. cu autoturismul a rezultat din declarația acestuia din urmă, potrivit căruia "(...) la scurt timp ni s-a permis să plecăm cu autoturismul".

În aceste împrejurări, inculpații B.C. și Ș.C., cunoscând de comiterea de către acesta din urmă a infracțiunilor la regimul circulației prev. de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002) prin încredințarea autoturismului marca V.G. neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare, au convenit ca ancheta pe care inculpatul B.C. o va efectua să fie dirijată în așa fel încât întreaga responsabilitate a comiterii celor două infracțiuni să nu-i fie atribuită inculpatului Ș.C.

Prima instanță a mai reținut că F.N. era o cunoștință a inculpatului Ș.C. În baza acestui aspect, inculpatul Ș.C. l-a determinat pe inculpatul B.C. să dirijeze efectuarea anchetei în așa fel încât să se creeze aparența încredințării autoturismului marca V.G. de către F.N. numitului R.Ș.R.

Deși în actul de sesizare s-a menționat că F.N. ar fi fost prezent în noaptea de 26/27 mai 2005 la sediul Poliției Municipiului Covasna, împreună cu inculpatul Ș.C., prima instanță a apreciat că nu poate fi reținut acest aspect având în vedere că în procesul-verbal dactilografiat pe care inculpatul B.C. l-a încheiat pentru a-l prezenta Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe în vederea atribuirii numărului unic și desemnării procurorului însărcinat cu supravegherea cercetărilor - proces-verbal ce poartă în original viza unității de parchet, cu data de 9 septembrie 2005, inculpatul B.C. a menționat:

"Azi data de mai sus am oprit pentru control autoturismul marca V.G., cu numărul de înmatriculare CV-AA-AAA, condus de numitul R.Ș.R. Trecând la verificarea autoturismului, i-am cerut conducătorului auto să ne prezinte documentele de identitate personale, cât și ale mașinii, acesta declarându-ne verbal că nu deține actele de identitate ale acestui autoturism, deoarece l-a împrumutat de la un prieten din mun. Brașov, uitând să-i ceară și certificatul de înmatriculare"; Curtea reține că acest proces-verbal are menționată ca dată de întocmire "Anul 2005, luna august, ziua 27, în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna" și nu este semnat decât de inculpatul B.C., iar în procesul-verbal întocmit de către același inculpat B.C., dar în formă olografă, acesta a menționat că:

"Azi data de mai sus a fost identificat în trafic conducând un autoturism marca V.G. cu nr. de înmatriculare CV-AA-AAA, numitul R.Ș.R., cerându-i sus-numitului să ne dea o declarație cu privire la modul în care a ajuns să pună în circulație autoturismul mai sus menționat, precum și alte date în legătură cu cauza acesta a refuzat, spunându-ne că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului. Întrucât evenimentele s-au desfășurat pe timpul nopții, respectiv orele 02:45, nu a putut fi identificat un martor ocular care să participe la verificările efectuate de către lucrătorii de poliție Compartimentul Furturi Auto". Curtea a reținut că și acest proces-verbal are menționată ca dată de întocmire "Anul 2005, luna august, ziua 27, în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna".

Astfel, dacă în primul proces-verbal, inculpatul B.C. a menționat că R.Ș.R. ar fi declarat că autoturismul l-a împrumutat de la un prieten din mun. Brașov, fără a fi date alte amănunte, în cel de-al doilea proces-verbal, care conține mențiunea că ar fi fost întocmit în aceeași dată de 27 august 2005, inculpatul B.C. a menționat că R.Ș.R. ar fi declarat că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului. De asemenea, procesul-verbal întocmit în forma olografă conține și mențiunea că R.Ș.R. este fiul lui I. și C., născut la data de ... 1979 în municipiul B., cât și faptul că locuiește în R., aceste date neapărând în procesul-verbal dactilografiat.

Așadar, procesul-verbal prezentat parchetului s-a referit la "un prieten din mun. Brașov", fără a i se menționa numele, pe când în cel de-al doilea proces-verbal, întocmit în baza rezoluției infracționale a inculpatului B.C. pentru a-l ajuta pe inculpatul Ș.C. să scape de răspunderea penală, cel de la care împrumutase autoturismul nu mai este prieten cu R.Ș.R., dar are un nume, deoarece "toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului".

Mai mult decât atât (chiar dacă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a adoptat prin rechizitoriu o soluție de netrimitere în judecată față de un magistrat procuror), pe coperta Dosarului 1549/P/2009 a fost trecut, inițial, doar numele lui R.Ș.R., folosindu-se un marker negru pentru scrierea numelui acestei persoane. Ulterior, fără a se putea stabili o dată anume, pe aceeași copertă, după numele lui R.Ș.R. apare mențiunea - scrisă cu un alt marker, mai subțire decât cel folosit pentru scrierea numelui lui R.Ș.R. - "+1", nerezultând din actele premergătoare efectuate în cauză când și care a fost motivul pentru care aceste acte premergătoare l-au vizat și pe F.N.

Prima instanță a constatat faptul că după ce dosarul a fost prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe pentru a i se da număr unic, respectiv 1549/P/2005, și a fost repartizat în supravegherea procurorului A.C.G., potrivit Rezoluției din 9 septembrie 2005, inculpatul B.C., până în data de 28 februarie 2006 a efectuat următoarele acte premergătoare cu privire la care există certitudine relativ la data efectuării: în data de 16 septembrie 2005 a solicitat fișa de cazier judiciar a lui R.Ș.R., ce este înregistrată la primire de I.P.J. Brașov sub nr. Y din 27 septembrie 2005, iar în data de 23 septembrie 2005 a solicitat fișa de cazier judiciar a lui F.N.

Deși la Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe nu există o adresă prin care să se solicite informații de la Instituția Prefectului Județului Covasna, la fila 8, dosar urmărire penală, există răspunsul acestei instituții din care rezultă că numărul de înmatriculare CV-AA-AAA a fost eliberat pentru autoturismul marca D. ce fusese proprietatea numitului A.I.D., fiind înmatriculat la data de 28 noiembrie 2000 și radiat la data de 13 ianuarie 2003 în urma transferului de proprietate, iar numărul de înmatriculare nu figura ca păstrat.

Referitor la această din urmă adresă, instanța a constatat că în dosar urmărire penală există Adresa nr. 58363 din 26 noiembrie 2004, ce apare a fi întocmită de șeful I.P.J. Covasna, chestorul de poliție S.C., fără a rezulta în ce calitate acesta a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale și fără a se motiva de ce în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, în care a fost pronunțată soluția de netrimitere în judecată, nu există această adresă; totodată, prima instanță a remarcat că anul 2004, de emitere a adresei, nu concordă cu anul 2005, când s-a petrecut evenimentul din noaptea de 26/27 august 2005.

S-a reținut de asemenea că în același dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe mai există și alte acte premergătoare, dar în privința acestora inculpatul B.C. nu a menționat modalitatea în care au fost depuse la dosar, după cum urmează: un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca V.G., o carte verde a unui autoturism marca V.G.

De asemenea, la dosarul de urmărire penală se află un proces-verbal ce are menționată ca dată de întocmire ziua de 11 octombrie 2005, din care rezultă că inculpatul B.C. s-ar fi deplasat din municipiul Sf. Gheorghe în municipiul Brașov și ar fi încercat să-i ia o declarație numitului F.N. "în legătură cu autoturismul V.G. CV-AA-AAA ce a fost identificat în trafic în data de 27 august 2005 condus de numitul R.Ș.R.", ocazie cu care acesta din urmă ar fi declarat "că nu dă niciun fel de declarație organelor de poliție, iar problemele să le rezolve numitul Ș.C., care este proprietarul din acte al autoturismului mai sus menționat nerecunoscând contractul de vânzare-cumpărare".

În contextul ansamblului probator, la care se adăuga și faptul că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 211 alin. (2) C. proc. pen. - în cazul în care organul de cercetare penală înțelege să procedeze el însuși la efectuarea actelor, înștiințează în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritorială în care va efectua aceste acte, la dosar neexistând vreo adresă din care să rezulte că inculpatul, ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Covasna - Poliția Municipiului Sf. Gheorghe, va efectua acte de cercetare pe raza județului Brașov, dar și faptul că acest proces-verbal nu este semnat de numitul F.N. și nici nu se menționează că acesta a refuzat să-l semneze și care ar fi fost motivul pentru care nu ar fi vrut să-l semneze, prima instanță a reținut că și acest proces-verbal a fost întocmit de inculpatul B.C. pro causa în realizarea aceleiași rezoluții infracționale de a-l ajuta pe inculpatul Ș.C. în sensul solicitat de art. 264 C. pen., respectiv modalitatea favorizării personale.

În data de 19 ianuarie 2006, numitul F.N. a încetat din viață ca urmare a unui accident rutier după cum rezultă din extrasul pentru uzul oficial din registrul de decese privind decesul numitului F.N.

Decesul numitului F.N. a constituit un bun prilej pentru cei doi inculpați să-și atingă scopul infracțional, respectiv pentru favorizarea inculpatului Ș.C., fapt ce l-a determinat pe inculpatul B.C. să se deplaseze în data de 28 februarie 2006 în municipiul Brașov, tot cu încălcarea dispozițiilor art. 211 alin. (2) C. proc. pen., pentru a lua declarații cu ajutorul inculpatului Ș.C.

Inculpatul Ș.C. era direct interesat de finalizarea cercetărilor - în sensul favorizării sale de către inculpatul B.C., afirmând în cadrul unei convorbiri telefonice interceptate că ceea ce urmăresc inculpații este "Să se poată scăpa și băiatul acesta de lucrare", "băiatul acesta" nefiind altcineva decât inculpatul B.C.

Astfel, în data de 28 februarie 2006, după ce cei doi inculpați s-au întâlnit în municipiul Brașov, inculpatul Ș.C. a purtat mai multe convorbiri telefonice ce au fost interceptate în mod legal, din conținutul acestora rezultând implicarea directă și interesată a acestuia în dosarul ce se afla în instrumentarea inculpatului B.C.

Prima convorbire telefonică a fost purtată de inculpatul Ș.C. cu o persoană la ora 09:52, din conținutul procesului-verbal de transcriere, rezultând că această persoană este prieten cu R.Ș.R. - zis C.

După ce inculpatului i s-a adus la cunoștință că C. "E plecat în Italia", în cadrul aceleiași convorbiri, inculpatul Ș.C. îl întreabă pe interlocutorul său "Nu știi unde-i R.?" (martorul B.R.), deoarece inculpatul urmărea ca "Să vină el măcar să scrie două rânduri (...) Că a intrat N. acum. Că și-așa, știi cum e, a murit de de-aia"; prima instanță a reținut ca relevantă această convorbire alături de argumentele expuse anterior pentru a motiva faptul că F.N. nu a fost prezent la sediul Poliției Municipiului Sf. Gheorghe în noaptea de 26/27 august 2005. Tot în cadrul aceleiași convorbiri telefonice, după ce interlocutorul i-a spus inculpatului că "Păi, și să meargă R. pân la Sfântu, acela-i obosit", inculpatul face afirmația "Nu, mă, e la Brașov băiatu, mă (...) Să vină R. până aicea, mă. Sunt la Poliție", "băiatu" fiind inculpatul B.C.

O a doua convorbire telefonică s-a purtat la ora 09:55 între inculpatul Ș.C. și un anume D., căruia i-a solicitat ajutorul în obținerea certificatului de deces a numitului F.N. - "Auzi, am și eu o rugăminte la tine. N-ai cumva, din întâmplare, un certificat de deces a lu N., vreo copie, ceva".

La ora 10:22, inculpatul Ș.C. a purtat o convorbire telefonică din conținutul căreia a rezultat că martorul B.R. ar trebui să dea o declarație în sensul că "Domne, nu știam că mașina e neînmatriculată. Nouă (...)? (...) ne-a dat mașina. A zis «Luați mașina și puteți să mergeți oriunde vreți», înțelegi", toate acestea în contextul în care, același inculpat, anterior în cadrul aceleiași convorbiri telefonice inocula interlocutorului său ideea ca "Deci, nici R., nici C. nu știau că mașina e neînmatriculată (...) Deci nu intră nimeni în detalii că tu știai sau acela nu știa, mă-nțelegi.".

La ora 11:40 din aceeași zi de 28 februarie 2006, inculpatul Ș.C. a avut o convorbire telefonică din conținutul căreia rezultă că interlocutorul său era o persoană apropiată căreia i se adresa cu formula "Sărut-mâna", interlocutor care îi cunoștea atât pe cei din conducerea I.P.J. Brașov, cât și pe inculpatul B.C., câtă vreme, relativ la acesta din urmă, inculpatul Ș.C. îi aduce la cunoștință interlocutorului "Că, uite, a venit B.C. și-am fost (...)" și "Nu te superi că nu vin acum, da să rezolvăm și cu țigănia ailaltă. Că uite-i C. cu mine și s-o rezolvăm."

În cadrul aceleiași convorbiri i-a adus la cunoștință interlocutorului său că "Am fost și-am rezolvat, i-am găsit p-ăia și-acum mergem până într-un loc să luăm un certificat de deces a lu N. acela".

La data de 28 februarie 2006, la ora 11:47 și la ora 11:55, inculpatul Ș.C. a purtat două convorbiri telefonice ce au fost transcrise prin proces-verbal, rezultând că martorul B.R. i-a comunicat inculpatului Ș.C. CNP-ul, seria și numărul actului de identitate, astfel că s-a apreciat că sunt nefondate afirmațiile inculpatului Ș.C. potrivit cărora aceste date de identitate ale martorului B.R. i-ar fi fost dictate de învinuitul B.C. de pe fișa de identificare a verificării în baza de date națională.

Având datele de identificare ale martorului B.R. și având în vedere "Că a intrat N. acum", pentru ca "Să se poată scăpa și băiatul acesta de lucrare", în data de 28 februarie 2006, cei doi inculpați se pun de acord să finalizeze rezoluția infracțională prin care inculpatul Ș.C. să fie favorizat de către inculpatul B.C., în sensul că primul să nu răspundă penal sub aspectul comiterii infracțiunilor ce făceau obiectul actelor premergătoare din Dosarul 1549/P/2005, iar întreaga responsabilitate să-i fie atribuită numitului F.N. care, oricum, decedase în data de 19 ianuarie 2006.

Astfel, inculpatul Ș.C., în data de 28 februarie 2006, a dat o declarație, din conținutul căreia a rezultat că la data de 15 iunie 2005 ar fi vândut lui F.N. autoturismul marca V.G. "ca piese de schimb".

Tot în cuprinsul acestei declarații, inculpatul Ș.C. a mai menționat că: "În această noapte, am fost sunat de numitul F.N. care m-a anunțat să mă prezint la Pol. Sf. Gheorghe cu contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului V.G. încheiat între cei doi" și "M-am prezentat în jurul orelor 3:00 la Biroul furturi auto Sf. Gheorghe, iar în acest birou se aflau, pe lângă F.N., încă două persoane, R.Ș.R. și B.R.".

Prima instanță a apreciat că aceste susțineri sunt contrare celor cuprinse în declarația dată în calitate de inculpat în prezenta cauză, inculpatul declarând că "F.N. a venit din Bartolomeu (...) în cartierul Răcădău (...), iar de aici am plecat la Sf. Gheorghe".

Or, în aceste condiții, dacă plecaseră împreună - potrivit declarației din cursul cercetării judecătorești, nu avea cum să-l găsească pe F.N. în biroul furturi auto deoarece, potrivit declarației din Dosarul 1549/P/2005, "M-am prezentat în jurul orelor 3:00".

De asemenea, dacă în cuprinsul Declarației din data de 28 februarie 2006, Ș.C. a menționat în partea finală a acesteia că "Anexez la (această declarație - nota Curții de Apel) contractul de vânzare-cumpărare și cartea verde a autoturismului V.G. de culoare neagră", în cuprinsul declarației date în calitate de învinuit, acesta a menționat că "Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între mine și F.N. cu privire la V.G. pentru piese de schimb l-am prezentat a doua zi învinuitului B.C. pentru a-l atașa la dosar", deci nu a fost depus odată cu declarația care ar fi dat-o, potrivit celor menționate de inculpat în mod neadevărat, în data de 27 august 2005.

Faptul că inculpatul Ș.C. nu a depus nici contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului V.G., și nici cartea verde a acestuia în acea noapte, a rezultat și din declarația inculpatului B.C. din cursul urmăririi penale, acesta precizând că "Cei doi nu s-au prezentat cu actele autoturismului, astfel că m-am prezentat timp de 3 - 4 luni în Brașov pentru a căuta pe proprietarul autoturismului și pe Ș.C.".

Tot elemente de fapt contrare care pun în evidență nesinceritatea inculpatului Ș.C. au fost considerate cele potrivit cărora, "În această noapte, am fost sunat de numitul F.N. care m-a anunțat să mă prezint la Pol. Sf. Gheorghe (...)", pe când în cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale, acesta a menționat că "(...) învinuitul B.C. (...) m-a contactat și m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme. Mi-a solicitat să mă prezint în acea seară la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe (...)".

După ce a dat această declarație, în cuprinsul căreia Ș.C. a menționat că ar fi dat-o în data de 27 august 2005, inculpatul B.C. a atestat în mod fals împrejurarea că ar fi fost "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia.

În aceleași împrejurări și aceeași zi, de 28 februarie 2006, inculpatul Ș.C., în numele lui B.R. - ale cărui date de identitate îi fuseseră comunicate chiar de martorul B.R., astfel cum s-a arătat, prin contrafacerea scrierii numitului B.R., a dat o declarație în numele acestuia cu privire la evenimentele petrecute în data de 26/27 august 2005, scopul fiind acela de a-l face pe numitul F.N. (decedat din data de 19 ianuarie 2006, deci anterior consemnării acestei declarații în 28 februarie 2006) responsabil de comiterea infracțiunilor prev. de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (la data rezoluției de netrimitere în judecată în Dosarul 1549/P/2005), actualul art. 85 alin. (1) și (2) din același act normativ.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică de natură grafică din 2 aprilie 2007, "Scrisul existent pe înscrisul intitulat «Declarație», datat 28 februarie 2006 și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, a fost executat de Ș.C.".

Chiar dacă asupra acestei declarații, atât inculpații, cât și martorul B.R. în cursul judecății, au oferit elemente de fapt diametral opus, care să conducă la ideea că, în dimineața de 27 august 2005, martorul nu a putut să-și scrie declarația "deoarece aveam operație la mână", respectiv "avea mâna bandajată", instanța a înlăturat ca nesincere aspectele de fapt din declarațiile inculpaților și cea a martorului B.R. menționată anterior, având în vedere că în declarația din faza actelor premergătoare, inculpatul B.C. a declarat că "nu îmi amintesc dacă șoferul sau pasagerii au fost identificați în acea noapte, dar ce îmi aduc aminte aceștia nu au dorit să prezinte niciun act și nici nu au dat declarații"; după începerea urmăririi penale, acesta a declarat că "Nu știu dacă am luat declarații numiților Ș.C. și B.R. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe", în cursul judecății, același inculpat B.C. afirmă că "Țin minte că, într-un final, la sediul I.P.J. Covasna sau I.P.J. Brașov, în fața mea, numitul B.R. a dat declarație (...) declarația dată de B.R. nu a fost scrisă de acesta din urmă, deoarece ar avea o problemă la mână și nu poate să scrie, declarația fiind scrisă de către coinculpatul Ș.C.".

S-a mai reținut că în declarația din cursul urmăririi penale, inculpatul Ș.C. a precizat că "declarația olografă pe numele B.R. (...) a fost scrisă de mine. Arăt că declarația a fost scrisă la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanți ai V.G., cred că am scris-o la poliție, la insistențele învinuitului B.C. (...) însă pot afirma că nu este dată sub nicio formă în data de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de învinuitul B.C."; învinuitul (la acea dată) Ș.C. a menționat că "În continuarea declarației, menționez că prietenul meu R.Ș.R. este plecat din luna noiembrie sau decembrie, în Italia, la muncă și nu știu când se va întoarce în țară". Or, potrivit procesului-verbal de transcriere a convorbirii telefonice interceptate din data de 28 februarie 2006, ora 09:52, inculpatul Ș.C. a fost cel care l-a întrebat pe interlocutorul său "Băi, nu știi, nu știi nimic de, de acesta, de C., mă?", iar interlocutorul i-a răspuns "E plecat în Italia.", astfel că de plecarea lui C. în Italia inculpatul Ș.C. a aflat în data de 28 februarie 2006, dată ce apare consemnată atât în declarația scrisă de acesta în numele lui B.R., cât și în formularea inculpatului B.C. ce a pus rezoluția "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestui din urmă inculpat.

În cursul judecății, inculpatul Ș.C. a oferit o altă versiune cu privire la data declarației martorului B.R., respectiv că "Revenind asupra evenimentelor petrecute în biroul inc. B.C., aduc la cunoștință faptul că, în dimineața acelei zile (...) inc. B.C. i-a luat o declarație și numitului B.R., dar care nu a fost scrisă de acesta din urmă, eu fiind cel care a scris-o".

Prima instanță a constatat că nesinceritatea inculpaților și a martorului B.R. rezultă și din faptul că, în declarația pe care B.R. a dat-o în data de 8 martie 2007, acesta a menționat că, după ce în noaptea de 26/27 august 2005 au fost conduși la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe, "la scurt timp ni s-a permis să plecăm cu autoturismul", toate acestea în condițiile în care "Nu am fost citat și nu am dat vreo declarație în acest dosar".

Referitor la motivul care a stat la baza imposibilității martorului B.R. de a-și scrie declarația, s-a invocat bandajul pe care acesta l-ar fi prezentat deoarece "Am fost supus unei intervenții chirurgicale la mâna dreaptă (...) am fost operat la Spitalul Clinic Brașov de doamna doctor C.A.", numai că, potrivit Adresei din 7 noiembrie 2011 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, "(...) numitul B.R. figurează internat doar la secția Interne în perioada 8 - 16 iunie 2006", iar potrivit foii de observație clinică, motivul internării l-a constituit o "bronhopneumonie bilaterală".

Astfel cum s-a arătat mai sus, la momentul în care a fost scrisă această declarație, de față a fost și inculpatul B.C., condiții în care, pentru a-și atinge scopul infracțional, inculpatul Ș.C. l-a determinat pe inculpatul B.C. să ateste, în mod fals, împrejurarea că ar fi fost "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmând semnătura acestuia.

În baza acestor două declarații prin care erau atestate date și împrejurări neconforme cu realitatea, la care s-au adăugat contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca V.G. - fără a se menționa numărul de înmatriculare, seria de caroserie și/sau de motor, culoarea sau alte date de identificare ale autoturismului, la care s-a adăugat și faptul că "scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei mașini de scris", dar și prilejul oferit de decesul numitului F.N., demersul infracțional al celor doi inculpați s-a finalizat cu referatul conținând propunerea de neîncepere a urmăririi penale.

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe a fost de acord cu această propunere, dispunând prin Rezoluția 1549/P/2005 din data de 11 aprilie 2006 o soluție de neurmărire penală față de R.Ș.R. și F.N., cel căruia i s-a atribuit de către inculpatul B.C. întreaga responsabilitate a comiterii infracțiunilor la regimul circulației, în realizarea favorizării infractorului Ș.C.

Inculpații B.C. și Ș.C. nu au recunoscut comiterea infracțiunilor ce le-au fost imputate.

Prima instanță a reținut că cei doi inculpați, asupra acelorași aspecte de fapt, nu au fost constanți, contrazicându-se și oferind de la o declarație la alta aspecte total diferite, ceea ce denotă nesinceritatea acestora. Niciunul dintre ei nu a recunoscut că s-au pus de acord ca ancheta să fie dirijată în așa fel încât inculpatul Ș.C. să nu răspundă penal pentru infracțiunile la regimul circulației, iar întreaga responsabilitate să fie atribuită unei alte persoane.

Astfel, inculpatul Ș.C. a menționat că, în urma unei întâlniri cu inculpatul B.C. ce a avut loc în municipiul Brașov, deși "am discutat de dosarul penal", i-a adus la cunoștință că "nu mă interesează acest dosar penal și că trebuie să-și facă datoria".

Pretinsul "dezinteres" al inculpatului Ș.C. a fost, însă, contrazis de faptul că: în data de 28 februarie 2006, a purtat discuții telefonice cu mai multe persoane, inclusiv cu martorul B.R., discuțiile telefonice au avut ca subiect dosarul ce se afla spre instrumentare la inculpatul B.C., persoanelor cu care a discutat le-a dat asigurări că "nici pe C., nici pe R. nu-l implică cu nimic, că uite, sunt cu băiatul de la Sfântu", asigurările date aveau la bază și faptul că "Am vorbit și cu frate-miu și să se scape, da (...)", fratele nefiind altcineva decât procurorul A.C.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, ce a supravegheat cercetările din acest dosar, potrivit rezoluției prim-procurorului acestui parchet, din data de 9 septembrie 2005 până în data de 3 aprilie 2006. Or, convorbirile telefonice sunt din data de 28 februarie 2006, dată la care dosarul instrumentat de inculpatul B.C. era încă în supravegherea procurorului A.C.G., fratele inculpatului Ș.C.

Prima instanță a subliniat sarcasmul de care a dat dovadă inculpatul Ș.C. în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 28 februarie 2006, ora 09:52, acesta aducându-i la cunoștința interlocutorului său faptul că "a intrat N. acum. Că și-așa, știi cum e, a murit de de-aia". În interpretarea acestor aspecte de fapt, prima instanță a reținut că ceea ce a dorit inculpatul Ș.C. să-i aducă la cunoștință interlocutorului său, a fost faptul că, dacă "N." (F.N.) tot a murit, să se creeze aparența declanșării conflictului de drept penal de către "N.", respectiv că acesta din urmă ar fi fost proprietarul autoturismului, iar nu inculpatul Ș.C. Mijlocul folosit de inculpatul Ș.C. pentru a se ajunge la crearea acestei aparențe, a fost fabricarea acelui contract de vânzare-cumpărare din care să rezulte că N. (F.N.) ar fi cumpărat autoturismul marca V.G., deși același N. îi adusese la cunoștință inculpatului B.C. contrariul; inculpatul B.C. se afla în Brașov.

Instanța a mai reținut că inculpatul, în cuprinsul discuțiilor, a indus interlocutorilor săi ideea că, în cazul în care ar da o declarație, aceștia ar trebui să declare că "N." ar fi dat mașina. Astfel, după ce inculpatul i-a asigurat că "eu nu bag pe nimeni la apă", i-a dirijat pe aceștia în sensul că "Băieții de la Sfântu i-au făcut dosaru lui N. Pentru că N. a dat mașina. Deci, nici R., nici C. nu știau că mașina e neînmatriculată", "Deci nu intră nimeni în detalii că tu știai sau acela nu știa, mă-nțelegi".

În finalul declarației acesta, fără a avea vreo atribuție în instrumentarea Dosarului penal 1549/P/2005 - inculpatul fiind angajat al I.P.J. Brașov, a declarat că "cred că l-am sunat pe B.R. să-l chem să dea declarație (...)".

De asemenea, potrivit declarațiilor aceluiași inculpat, Ș.C., "A doua sau a treia zi după incident, învinuitul B.C. m-a sunat insistent și mi-a cerut să caut din nou pe C., pe F.N. și cred că pe B.R. pentru a-i conduce pe aceștia la Poliția Municipiului Sf. Gheorghe să dea declarații în dosar", ridicându-se întrebarea de ce trebuia inculpatul Ș.C. "să conducă" aceste persoane spre a fi audiate, în condițiile în care nu era ofițer de poliție judiciară, ci agent la I.P.J. Brașov, iar nu Covasna, rezultând dincolo de orice dubiu scopul urmărit de cei doi inculpați, respectiv acela de a se ajunge la o soluție favorabilă inculpatului Ș.C.

S-a reținut că inculpatul B.C., în apărarea sa, a menționat în cuprinsul declarației olografe din cursul urmăririi penale că "În repetatele drumuri efectuate la Brașov, nu îmi aduc aminte să-l fi întâlnit pe Ș.C. sau pe F.N., dar la telefon i-am solicitat acestuia sprijin în clarificarea aspectelor din dosar".

În referire la aceste elemente de fapt din declarația inculpatului B.C., s-a constatat un aspect deosebit de important care susține faptul că Procesul-verbal din 11 octombrie 2005 a fost întocmit în realizarea rezoluției infracționale de a-l favoriza pe inculpatul Ș.C. Astfel, s-a reținut că din procesul-verbal ce are menționată ca dată de întocmire ziua de 11 octombrie 2005, rezultă că inculpatul B.C. s-ar fi deplasat din municipiul Sf. Gheorghe în municipiul Brașov și ar fi încercat să-i ia o declarație numitului F.N. "în legătură cu autoturismul V.G. CV-AA-AAA ce a fost identificat în trafic în data de 27 august 2005 condus de numitul R.Ș.R.", ocazie cu care acesta din urmă ar fi declarat "că nu dă niciun fel de declarație organelor de poliție, iar problemele să le rezolve numitul Ș.C., care este proprietarul din acte al autoturismului mai sus menționat, nerecunoscând contractul de vânzare-cumpărare"; pe de altă parte, în cuprinsul declarației analizate în alineatul precedent, inculpatul a afirmat că "În repetatele drumuri efectuate la Brașov, nu îmi aduc aminte să-l fi întâlnit pe Ș.C. sau pe F.N.".

În continuare, prima instanță a reținut faptul că cei doi inculpați s-au întâlnit și au discutat pe marginea soluției pe care inculpatul B.C. trebuia să o propună procurorului care efectua supravegherea cercetărilor - soluția de neurmărire penală, aspecte ce rezultă cu claritate din conținutul Procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 28 februarie 2006, convorbire ce a fost purtată între inculpatul Ș.C. - menționat S.C. în cuprinsul procesului-verbal - și un bărbat, după cum urmează:

"S.C.: - Și R.? Nu știi unde-i R.? Să vină el măcar să scrie două rânduri. Că știe că el a luat mașina de la, de la N. și N. nu le-a spus, nu altceva. Că a intrat N. acum. Că și-așa, știi cum e, a murit de de-aia. Și de-asta zic, două minute, ai avea nevoie de un scris de la R. Că, nici pe C., nici pe R. nu-i implică cu nimic, că uite, sunt cu băiatul de la Sfântu.".

Or, în contextul faptic al cauzei, "băiatul de la Sfântu" nu este altcineva decât inculpatul B.C.

S-a constatat că săvârșirea faptei de favorizare a infractorului de către inculpatul B.C. rezultă și din faptul că, deși nu avea nicio calitate în instrumentarea Dosarului nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, inculpatul Ș.C., având acceptul inculpatului B.C., instrumenta în fapt și într-un anumit sens acest dosar; din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că inculpatul Ș.C., în data de 28 februarie 2006, ora 09:55, a purtat o convorbire telefonică din conținutul căreia rezultă că dorea obținerea unei copii de pe certificatul de deces al lui F.N.:

"S.C.: - Auzi, am și eu o rugăminte la tine. N-ai cumva, din întâmplare, un certificat de deces al lui N., vreo copie, ceva.

(...)

S.C.: - Știi de ce? Că el a dat V.G. acela lui C. și lui R., au fost ăia pe la Sfântu cu el și i-au găsit băieții, știi?

(...)

S.C.: - Și, ca să-l excludă pe N. din cercul lor, știi că mașina era cum era, era neînmatriculată (...)

(...)

S.C.: - Știi? Și uite, băieții au lucrarea cu N. și să nu mai meargă pe la el pe-acasă, să mai întoarcă lumea pe dos, știi."

S-a apreciat că elemente de fapt care conduc la ideea implicării inculpatului Ș.C. în soluționarea, într-un anumit fel, a Dosarului nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe și, implicit, a săvârșirii de către inculpatul B.C. a faptei de favorizare a infractorului în modalitatea favorizării personale a inculpatului Ș.C., rezultă și din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate și care s-au purtat în data de 28 februarie 2008, ora 10:22, respectiv 11:40.

Din conținutul acestora rezultă că inculpatul Ș.C. a afirmat "Băieții de la Sfântu i-au făcut dosarul lui N. Pentru că N. a dat mașina. Deci, nici R., nici C. nu știau că mașina e neînmatriculată", iar în continuarea aceleiași poziții, inculpatul îi spune interlocutorului său că "Să se poată scăpa și băiatul acesta de lucrare".

Deosebit de importante sub aspect probatoriu au fost considerate și elementele de fapt care rezultă din conținutul convorbirii telefonice din data de 28 februarie 2006, după cum urmează:

"S.C.: - Eu sunt în oraș să rezolv cu chestia aia, cu dosarul acela, cu domnu C.B. Că uite, a venit B.C. și-am fost (...)

(...)

S.C.: - Am fost și-am rezolvat, i-am găsit p-ăia și-acum mergem până într-un loc să luăm un certificat de deces al lui N. acela.

(...)

S.C.: - Nu te superi că nu vin acum, da să rezolvăm și cu țigănia ailaltă. Că uite-i B.C. cu mine și s-o rezolvăm".

Prima instanță a reținut ca edificatoare - sub aspectul probator al acuzațiilor care li se aduc celor doi inculpați, convorbirile telefonice din data de 28 februarie 2006, ce au fost purtate între inculpatul Ș.C. și un bărbat, din cuprinsul procesului-verbal de transcriere al acestora rezultând că au avut următorul conținut:

"S.C.: Alo?

X: Ia, trece, măi, seria acolo (...) CNP-ul (...)

S.C.: Hai că te sun eu, că conduc acum!

X: Bine, hai, ciao!

S.C.: Pa, pa".

"S.C.: Ia, zi, R.!

X: Scrii acum?

S.C.: Î?

X.: Scrii acum?

S.C.: Da, zi!

X.: CNP Z1

S.C.: Z1

X.: Z2

S.C.: Da

X.: Z2

S.C.: Da

X.: Z3

S.C.: Da

X.: Z4

S.C.: Da

X.: Z5

S.C.: Z5 și seria și nr. de buletin?

X.: Seria Z6

S.C.: Da

X.: Numărul

S.C.: Da

X.: Z7

S.C.: Mersi. Pa, pa! Ne auzim mai târziu. Pa!

X.: Ciao!"

Astfel, s-a apreciat că elementele de fapt din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate se coroborează cu data menționată în cuprinsul declarației pe care B.R. ar fi dat-o în fața inculpatului B.C.

Din conținutul acestei declarații s-a reținut că data menționată în cuprinsul acesteia este 28 februarie 2006 - fiind aceeași dată când s-au purtat cele două convorbiri telefonice al căror conținut a fost redat cu două alineate mai sus, iar locul în care a fost dată această declarație apare ca fiind "Brașov".

Față de apărarea inculpatului B.C. potrivit căreia "referitor la avizarea celor două declarații date de cele două persoane (...) nu îmi aduc aminte împrejurările în care acestea au fost antedatate", menționând împrejurarea că "în perioada în care se menționează pe declarațiile celor două părți că sunt avizate de mine, eu nu îmi mai aduc aminte cu exactitate deoarece era perioada în care eu mă pregăteam să predau și să merg la o altă structură, unde îmi desfășor activitatea și în prezent", aspecte de fapt reluate și în declarația din cursul cercetării judecătorești, prima instanță a concluzionat în sensul nesincerității inculpatului și cu privire la aceste aspecte de fapt pe care le-a denaturat, prin prisma Adresei nr. 17395 din 4 septembrie 2009 a M.A.I. - I.P.J. Covasna, din conținutul căreia rezultă că "la data de 1 noiembrie 2006, prin dispoziția Inspectorului General al Poliției Române din 24 octombrie 2006, ofițerul (inculpatul B.C. - nota Curții) a fost mutat în interesul serviciului la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă - Serviciul de Informații și Protecție Internă Covasna".

Așadar, s-a apreciat că susținerile inculpatului B.C., potrivit cărora nu își mai aduce aminte aspectele de fapt cu privire la menționarea datei pe declarațiile inculpatului Ș.C. și ale martorului B.R., motivat de faptul că se pregătea să meargă la o altă structură din cadrul M.A.I., nu au suport probator, deoarece cele două declarații au fost scrise de inculpatul Ș.C. - atât pentru el, cât și pentru B.R. - în data de 28 februarie 2006, pe când mutarea inculpatului în cadrul D.G.I.P.I. a survenit la 8 luni după acest moment, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Tot referitor la apărarea inculpatului B.C., s-a observat faptul că, pe parcursul procesului penal, inculpatul fie nu și-a mai adus aminte de măsurile dispuse în instrumentarea cauzei - "nu îmi mai aduc aminte" (expresie pe care a folosit-o de foarte multe ori), fie nu a mai știut motivul pentru care nu a procedat la întocmirea măsurilor legale care se impuneau - "nu mai știu motivul", fie credea că a îndeplinit unele măsuri - "cred că am făcut citații pe numele proprietarului mașinii", respectiv "cred că l-am verificat în baza de date", deși actele procedurale prin care să se fi adus la îndeplinire actele procesuale lipsesc cu desăvârșire din Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe.

În ceea ce privește argumentele aduse de inculpatul B.C. în memoriul conținând concluziile scrise, potrivit cărora inculpatul Ș.C. nu a avut calitatea de făptuitor în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe - aflat în instrumentarea inculpatului B.C., astfel că nu l-ar fi putut ajuta pe acesta în sensul solicitat de art. 264 C. pen., prima instanță le-a respins ca nefondate.

Astfel, s-a motivat că prin art. 264 C. pen., legiuitorul a incriminat fapta de favorizare a infractorului, în două variante, respectiv favorizarea personală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei și favorizarea reală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infracțiunii.

În cauză, inculpatului B.C. i s-a imputat prima dintre cele două variante de incriminare, respectiv favorizarea personală a inculpatului Ș.C., în sensul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale privind conflictul de drept penal ce făcea obiectul Dosarului nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, dosar aflat în instrumentarea inculpatului B.C.

Chiar dacă inculpatul, prin concluziile apărătorului său ales, a susținut că inculpatul Ș.C., neavând nicio calitate în acest dosar, nu a putut fi favorizat, prima instanță a argumentat că aceste susțineri nu pot fi primite întrucât s-ar ajunge la o situație de neacceptat ca cea din prezenta cauză, în care, comițându-se o faptă de natură penală - punerea în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, cel însărcinat cu instrumentarea cauzei - inculpatul B.C., cunoscându-l, anterior, pe cel care a comis-o - inculpatul Ș.C., să nu efectueze actele de urmărire penală față de acesta, în vederea ajutorării acestuia, în vederea îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale.

În acest sens, s-a reținut că potrivit doctrinei în materie, ajutorul dat pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală înseamnă ajutorul acordat infractorului în intervalul de la săvârșirea infracțiunii până la trimiterea lui în judecată, pentru întârzierea sau eludarea cercetărilor (ex. alterarea sau distrugerea urmelor infracțiunii, furnizarea de date inexacte privitoare la persoana infractorului sau împrejurărilor cauzei), ajutorul dat unei persoane care a săvârșit o infracțiune, înainte de a începe urmărirea penală, constituind elementul material al infracțiunii de favorizarea infractorului.

În ceea ce privește declarațiile martorilor D.D.L. și T.L.L., s-a reținut că aspectele de fapt desprinse din declarațiile acestora conduc la ideea că inculpatul B.C. le-ar fi prezentat acestora o stare de fapt în soluționarea dosarului pe are îl avea în instrumentare - nr. 58.363/2005 al Poliției Sf. Gheorghe, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, stare de fapt care se circumscria, însă, rezoluției infracționale și actelor efectuate în realizarea acesteia care au fost supraanalizate.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor s-a reținut că, prin actul de inculpare, inculpatului Ș.C. i s-a imputat că a consemnat declarația pe care numitul B.R. ar fi dat-o, în data de 28 februarie 2006, în calitate de martor, în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, în fața inculpatului B.C.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 2 aprilie 2007, semnăturile existente pe înscrisul intitulat "Declarație", datat 28 februarie 2006, și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, au fost executate de B.R., iar scrisul existent pe înscrisul intitulat "Declarație", datat 28 februarie 2006, și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, a fost executat de Ș.C.

S-a reținut că această declarație a fost dată în efectuarea actelor premergătoare din Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe.

Totodată, s-a argumentat că potrivit doctrinei, înscrisurile oficiale formează o categorie juridică destul de vastă, cuprinzând orice act scris care emană de la o organizație din cele arătate în art. 145 C. pen. sau care face parte din scriptele întocmite în activitatea unei astfel de organizații.

Or, scrierea pe care inculpatul Ș.C. a efectuat-o în cuprinsul înscrisului intitulat "Declarație", datat 28 februarie 2006, și în conținutul căruia B.R. este menționat ca persoană care a dat declarația, reprezintă o contrafacere a unui înscris care face parte din actele premergătoare începerii urmăririi penale dintr-o cauză instrumentată de organele de urmărire penală, fiind nefiresc ca același înscris - intrumentum - să fie privit, inițial, ca un înscris sub semnătură privată (cazul inculpatului Ș.C.), pentru ca ulterior, același înscris să fie privit, printr-o atestare a unui funcționar public, ca un înscris oficial.

Așadar, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului Ș.C., respectiv consemnarea prin fals și contrafacerea scrierii numitului B.R., din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

Concluzionând, prima instanță a apreciat că, în drept:

1. fapta inculpatului B.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Covasna, Poliția Municipiului Sf. Gheorghe, care, având în instrumentare Dosarul nr. 58.363/2005, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, a atestat, în mod fals - prin formula "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia - împrejurarea că, în data de 28 februarie 2006, în acest dosar, inculpatul Ș.C. a dat o declarație cu prilejul efectuării actelor premergătoare ce vizau punerea în circulație a autoturismului marca V.G., condus pe drumurile publice de numitul R.Ș.R. în noaptea de 26/27 august 2005, declarație la finalul căreia s-a menționat că Ș.C. ar fi predat cu acea ocazie un contract de vânzare-cumpărare și cartea verde a unui autoturism, menționând ca dată a declarației 27 august 2005, iar nu 28 februarie 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;

2. fapta aceluiași inculpat B.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Covasna, Poliția Municipiului Sf. Gheorghe, care, având în instrumentare Dosarul nr. 58.363/2005, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, a atestat, în mod fals - prin formula "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia - împrejurarea că, în data de 28 februarie 2006, în acest dosar, martorul B.R. ar fi dat o declarație care s-a dovedit că a fost scrisă de inculpatul Ș.C., iar în cuprinsul declarației se făceau mențiuni cu privire la punerea în circulație a autoturismului marca V.G., condus pe drumurile publice de numitul R.Ș.R. în noaptea de 26/27 august 2005, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;

3. fapta aceluiași inculpat B.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Covasna, Poliția Municipiului Sf. Gheorghe, care, având în instrumentare Dosarul nr. 58.363/2005, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, a efectuat, cel puțin până în data de 28 februarie 2006, actele de cercetare penală în acest dosar pentru a-l ajuta pe inculpatul Ș.C. să nu răspundă penal pentru comiterea faptei de încredințare a unui autoturism neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare, atribuind întreaga responsabilitate unei persoane ce a decedat și față de care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată ca urmare a decesului acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.;

4. fapta inculpatului Ș.C. care, în data de 28 februarie 2006, a scris, în numele martorului B.R., o declarație în cuprinsul căreia se făceau mențiuni cu privire la punerea în circulație a autoturismului marca V.G., condus pe drumurile publice de numitul R.Ș.R. în noaptea de 26/27 august 2005, declarație care a produs consecințe juridice în Dosarul nr. 1549/P/2006 în sensul că a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată întemeiată pe decesul unei persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.;

5. fapta aceluiași inculpat Ș.C. care, în data de 28 februarie 2006, l-a determinat pe inculpatul B.C. să atestate, în mod fals - prin formula "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestui din urmă inculpat, faptul că martorul B.R. ar fi dat o declarație în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, deși declarația a fost scrisă de inculpatul Ș.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

Prima instanță a mai reținut că potrivit doctrinei și practicii judiciare, infracțiunea de favorizarea infractorului îmbracă, de multe ori, caracterul de infracțiune continuă - ascunderea infractorului, în prezenta cauză, activitatea desfășurată de inculpatul B.C. îmbrăcând forma continuă.

S-a apreciat că probatoriul administrat dovedește, dincolo de orice dubiu, faptul că activitatea de favorizare desfășurată de inculpatul B.C. a avut loc cel puțin până în data de 28 februarie 2006.

În aceste condiții, prin raportare la dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 124 C. pen. și art. 154 C. pen., termenul prescripției speciale a răspunderii penale pentru comiterea de către inculpatul B.C. a infracțiunii de favorizarea infractorului este de 12 ani și se va împlini în data de 27 februarie 2018.

În ceea ce privește infracțiunile de fals de care sunt acuzați ambii inculpați, s-a arătat că termenele prescripției speciale a răspunderii penale au început să curgă tot în data de 28 februarie 2006, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen. și art. 154 C. pen., termenele fiind de 7 ani și 6 luni, acestea se vor împlini în data de 27 august 2013.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite celor doi inculpați pentru infracțiunile concurente săvârșite, au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, instanța a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor, relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, un criteriu deosebit de important constituindu-l calitatea inculpatului B.C. de ofițer de poliție judiciară ce avea în lucru Dosarul nr. 1549/P/2005 și denaturarea adevărului în scopul favorizării inculpatului Ș.C., prin încălcarea jurământului depus odată cu intrarea în această funcție; prin activitatea ilicită de natură penală desfășurată de inculpatul B.C., a fost denaturat scopul procesului penal prevăzut în art. 1 C. proc. pen., acesta neprocedând la apărarea ordinii de drept și a drepturilor numitului F.N., ci, pur și simplu, i-a atribut acestuia, comiterea faptelor pe care inculpatul Ș.C. le-a comis.

A fost avută în vedere și atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite, care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

În raport cu aceste repere, s-a aplicat inculpatului B.C., pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., câte o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului, s-a reținut că pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Or, pedeapsa prevăzută de lege pentru punerea în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat este de la 1 la 3, iar pentru punerea în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, pedeapsa este de la 1 la 5 ani închisoare. În baza acestor aspecte, s-a apreciat că pedeapsa principală de 3 ani închisoare va fi de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Prima instanță, având în vedere că inculpatul B.C. s-a folosit de funcția pe care o ocupa pentru a săvârși infracțiunile pentru care s-a dispus o soluție de condamnare și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen., a apreciat că se impune aplicarea față de acest inculpat, alături de pedeapsa principală stabilită pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și a pedepsei complementare constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară îndeplinind, alături de pedeapsa principală, funcția de constrângere, reeducare și exemplaritate.

În urma aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și i s-a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de care se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate, raportat la data comiterii infracțiunilor și circumstanțele personale ale inculpatului, fiind îndeplinite condițiile art. 861 C. pen., s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, cu stabilirea unor obligații pe care inculpatul B.C. trebuie să le respecte sub supravegherea Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brașov pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Având în vedere că art. 71 C. pen. a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006 ce a fost publicată în M. Of. nr. 601/12.07.2006, iar potrivit art. VIII din lege, cu excepția dispozițiilor privitoare la persoana juridică, respectivul act normativ intră în vigoare în 30 de zile de la publicare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea față de inculpatul B.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului Ș.C., prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise și scopul urmărit de inculpat, respectiv de a nu răspunde penal pentru comiterea faptelor de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, inculpatul folosindu-se de calitatea sa de polițist și de relația sa de amiciție cu inculpatul B.C. pentru a fi favorizat și în a comite infracțiunile de fals pentru care a fost găsit vinovat.

La fel ca și în cazul inculpatului B.C., a fost observată atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite și care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

Astfel, pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

Având în vedere că inculpatul Ș.C. s-a folosit de funcția pe care o ocupa pentru a săvârși infracțiunea de fals intelectual sub forma instigării pentru care s-a dispus o soluție de condamnare, și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen., prima instanță a apreciat că se impune aplicarea față de acest inculpat, alături de pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de fals intelectual în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., și a pedepsei complementare constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară îndeplinind, alături de pedeapsa principală, funcția de constrângere, reeducare și exemplaritate.

În urma aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, aplicându-se inculpatului Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, alături de care s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa funcția de polițist, pe o durată de 3 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate, raportat la data comiterii infracțiunilor și circumstanțele personale ale inculpatului, fiind îndeplinite condițiile art. 81 C. pen., s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, urmând a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului Ș.C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Au fost aduse la cunoștința inculpatului Ș.C. dispozițiile art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a arătat că argumentele expuse în cazul inculpatului B.C. cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. sunt aplicabile și în cazul inculpatului Ș.C.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs:

1. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov invocând, după cum rezultă din motivele scrise de recurs, împrejurarea că în mod eronat prima instanță nu a dispus, potrivit dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., anularea înscrisurilor falsificate ca urmare a constatării vinovăției inculpaților, respectiv a declarației martorului B.R. din 28 februarie 2006 (și implicit a mențiunii aplicate pe aceasta de inculpatul B.C.), care se impune a fi anulată integral și a declarației inculpatului Ș.C. (din aceeași dată) care se impune a fi în parte desființată, doar cu privire la mențiunea consemnată de inculpatul B.C.

2. Inculpatul B.C. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive - sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor de fals intelectual deoarece conținutul declarațiilor atestate de inculpat corespundea realității, mențiunea aplicată pe declarația inculpatului Ș.C. nu includea termenul "azi", iar declarația martorului B.R. a fost semnată de acesta. S-a mai argumentat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. deoarece nu subzistă situația premisă, respectiv preexistența unui infractor, inculpatul Ș.C. neavând această calitate; de asemenea, s-a arătat că față de inculpatul Ș.C. nu s-au efectuat acte premergătoare și nici nu s-a dispus începerea urmăririi penale.

S-a solicitat admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

3. Inculpatul Ș.C. invocând:

- neoferirea posibilității - prin neinformarea inculpatului de instanța de fond asupra dreptului de a cere amânarea judecății sau lăsarea cauzei mai la urmă cu ocazia punerii în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei (deși repunerea pe rol fusese motivată de necesitatea completării probatoriului) - de a se apăra;

- neprevederea în legea penală a faptei inculpatului de a scrie declarația altei persoane, aceasta semnând-o;

- inexistența probelor în sensul că ar fi instigat pe inculpatul B.C. să comită infracțiunea de fals intelectual.

S-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. referitor la infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că acestea sunt fondate și vor fi admise, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatului B.C. constând, în esență, în atestarea neconformă realității a împrejurării că inculpatul Ș.C. a dat o declarație în fața sa, la data de 28 februarie 2006 se constată că fapta imputată inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen.

Din verificarea ansamblului probelor administrate în cursul urmăririi penale și, în parte, readministrate în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire în cursul cercetării judecătorești efectuate de prima instanță, instanța de recurs, având în vedere prevederile art. 62 raportat la art. 63 alin. (2), art. 65 alin. (1) C. proc. pen., constată că probele administrate nu sunt apte să creeze convingerea, mai presus de orice dubii, că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată. Analiza declarațiilor date în cauză de cei doi inculpați sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. au un caracter preponderent oscilant care, cu excepția creării unei stări de suspiciune cu privire la sinceritatea inculpaților, nu răstoarnă prezumția de nevinovăție; aceasta subzistă în favoarea inculpatului B.C., probele necoroborându-se pe deplin, pentru a se putea stabili vinovăția sa în comiterea infracțiunii.

Se reține, astfel, că din declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești rezultă că inculpatul Ș.C. a dat o declarație în fața coinculpatului B.C. În ceea ce privește momentul la care a fost luată declarația inculpatul B.C. a oferit explicații care nu sunt apte a determina cu certitudine data declarației (în noaptea de 26/27 august 2005 sau în alt moment), iar declarațiile inculpatului Ș.C. conduc la ideea (care se coroborează cu mențiunile din declarațiile scrise de martor, cu privire la dată) că declarația a fost anterioară datei de 28 februarie 2006 consemnată de inculpatul B.C. Totodată, din declarațiile inculpatului Ș.C. rezultă că mențiunea aplicată de inculpatul B.C. nu a fost consemnată la momentul luării declarației. Cu privire la acest aspect, inculpatul B.C. nu a oferit detalii edificatoare, arătând că în perioada "vizării" declarațiilor se pregătea să se mute la o altă structură a M.A.I. și preda dosarele.

Față de aspectele anterior expuse, rezultă că, în parte, mențiunea aplicată de inculpatul B.C. pe declarația dată de inculpatul Ș.C. a fost, în parte, justă, în ceea ce privește împrejurarea că declarația a fost dată în fața sa, iar indicarea unei date posibil eronate nu poate singură să conducă la concluzia săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. întrucât probele la care au făcut referire nu demonstrează cu certitudine că poziția subiectivă a inculpatului a fost aceea că a urmărit, prevăzut sau acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv determinarea unei stări de pericol pentru încrederea de care trebuie să se bucure și pe care trebuie să o inspire înscrisurile oficiale, cu atât mai mult cu cât declarația luată în respectiva cauză avea valoare probatorie independent de o eventuală eroare în consemnarea datei.

Așadar, nefiind realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. sub aspectul laturii subiective, prin aceea că nu există dovezi care să conducă la concluzia fermă a comiterii acesteia cu intenție (directă sau indirectă) se impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Relativ la aprecierile și concluziile contrare la care a ajuns sub aspectele menționate de prima instanță se constată că acestea sunt eronate și se bazează pe elemente ce exced obiectului analizei având ca scop constatarea săvârșirii, sau nu, a infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., bazându-se, preponderent, pe modul defectuos al îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către inculpatul B.C. și pe relația acestuia cu inculpatul Ș.C.

Procedând în mod similar, prima instanță a apreciat, în mod eronat, că aplicarea mențiunii "Dată în fața mea" "28 februarie 2006" pe declarația martorului B.R. constituie infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., deși declarația martorului fusese scrisă de inculpatul Ș.C., în absența martorului.

Cu privire la aceste aspecte instanța de recurs apreciază că fapta inculpatului B.C. nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 181 C. pen.

Se reține, astfel, că declarațiile inculpatului B.C. nu oferă informații perfect coerente și care să se poată corobora pe deplin cu cele rezultate din declarațiile martorului B.R. și, de altfel, nici declarațiile inculpatului Ș.C. nu sunt apte a clarifica neechivoc starea de fapt. Cu toate acestea, având în vedere concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 2 aprilie 2007 întocmit de Serviciul Criminalistic, Biroul de Expertize și C.T.S. al I.P.J. Brașov rezultă că declarația supusă analizei a fost scrisă de inculpatul Ș.C. și semnată de martorul B.R. (care, de altfel, chiar dacă în anumite declarații a negat că respectiva declarație i-ar fi aparținut, a arătat că aspectele consemnate sunt reale), iar conținutul ei corespunde realității. Așadar, în ceea ce privește mențiunea aplicată pe declarație de inculpatul B.C., aceasta nu corespunde realității, dar declarația dată de martor este justă prin conținutul ei și însușită de martor prin semnătură; așa fiind, fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, valoarea probatorie a înscrisului menținându-se și impunându-se anularea înscrisului - contrar solicitării recurentului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov - doar în ceea ce privește atestarea inculpatului ("Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006"), față de inculpat urmând a se dispune - în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achitarea și aplicarea, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 91 lit. c) C. pen., sancțiunea amenzii administrative, în cuantum de 500 RON. Se reține sub acest aspect că la individualizarea sancțiunii administrative s-a avut în vedere natura faptei, conținutul ei concret și atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin dispozițiile art. 289 C. pen., apreciindu-se că sancțiunea amenzii administrative este aptă și suficientă atingerii scopurilor sale, constând, în principal, în corijarea inculpatului, chiar în lipsa aplicării unei sancțiuni penale.

Referitor la fapta anterior analizată se constată, de asemenea, că prima instanță a avut în vedere și a acordat o relevanță exagerată și nejustificată modului în care, în general, inculpatul B.C. a efectuat actele premergătoare în cauză cu instrumentarea căreia fusese însărcinat, cât și conduitei coinculpatului Ș.C. (care a manifestat o anumită preocupare relativ la instrumentarea dosarului) făcând abstracție de aspectele certe stabilite prin raportul de constatare tehnico-științifică anterior menționat.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatului B.C., Curtea apreciază că prima instanță a pornit în mod eronat de la premisa existenței între inculpați a unei relații de prietenie și de la existența dorinței inculpatului B.C. de a-și ajuta prietenul, în sensul de a nu se angaja răspunderea sa penală într-un dosar pe care inculpatul B.C. îl instrumenta.

Astfel, instanța de recurs constată că, indiferent de relațiile preexistente dintre inculpați și natura acestora (întrucât, sub acest aspect, susținerile lor sunt contradictorii) existența infracțiunii de favorizare a infractorului presupunea cu necesitate existența unei poziții subiective a inculpatului B.C. în sensul că a apreciat că inculpatul Ș.C. a comis o infracțiune; or, în concret, din datele pe care le deținea, o atare concluzie nu rezulta cu necesitate. Pe de altă parte, atribuțiile avute de inculpat privind instrumentarea dosarului ce îi fusese repartizat erau în mod evident limitate și supuse controlului exercitat, într-o primă etapă, de serviciul cercetări penale, iar, ulterior, de procuror.

Așadar, în situația concretă analizată se reține că eventuala îndeplinire inadecvată a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul B.C. nu avea aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici înfăptuirea justiției - prin anihilarea posibilității de tragere la răspundere a inculpatului Ș.C. în cauza repartizată pentru efectuarea de acte premergătoare inculpatului B.C. Așa fiind, întrucât probele dosarului nu demonstrează că inculpatul B.C., cunoscând că inculpatul Ș.C. a comis o infracțiune, a desfășurat activități prin care l-a ajutat pe acesta în scopul îngreunării ori zădărnicirii desfășurării față de acesta a procesului penal (eventualul caracter fals al contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar neputând fi perceput sau dedus de inculpat) elementele conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. nu sunt realizate sub aspectul existenței laturii obiective a infracțiunii (prin lipsa cerinței esențiale ca elementul material să se realizeze pentru a îngreuna sau zădărnici înfăptuirea justiției) și nici sub aspectul laturii subiective.

În această privință, contrar aprecierilor primei instanțe, Curtea constată că probele administrate nu dovedesc în mod cert și mai presus de orice bănuială că inculpatul B.C. a efectuat cercetările în dosarul ce îi fusese repartizat într-un mod vădit defectuos, împiedicând identificarea și tragerea la răspundere a coinculpatului Ș.C., neexistând dovezi în ceea ce privește poziția subiectivă cu care acesta a acționat și nici un caz cu privire la comiterea cu intenție a unor erori în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, impunându-se soluția achitării în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

Se impune, totodată, a se avea în vedere împrejurarea că atât potrivit susținerilor inculpatului B.C., cât și a celor aparținând inculpatului Ș.C. și martorilor D.D.L. și C.F.A., soluția de netrimitere în judecată dispusă în cauza în care inculpatul B.C. a efectuat cercetări nu a fost influențată în niciun mod, ea fiind întemeiată pe actele premergătoare efectuate care, deși puteau fi completate, au fost apreciate ca suficiente pentru a fundamenta soluția dispusă. De asemenea, nu se poate accepta teza potrivit căreia împrejurarea că persoana pretins favorizată a discutat anumite aspecte privind dosarul cu unele persoane dovedește cu necesitate că avea un interes sau o legătură cu persoana pe care trebuia să o favorizeze, după cum nici discuțiile între cele două persoane privind cauza nu conduc obligatoriu la o atare concluzie.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatului Ș.C. se constată că nu este realizat conținutul constitutiv al acesteia. Astfel, se constată că scrierea de către inculpatul Ș.C. a declarației martorului B.R. (la dictarea martorului sau a inculpatului B.C., la cererea martorului sau a coinculpatului - sub acest aspect declarațiile celor trei persoane fiind preponderent divergente și oscilante) realizează conținutul constitutiv al infracțiunii întrucât nu se poate stabili că martorul a prevăzut/urmărit/acceptat producerea urmării imediate, cu atât mai mult cu cât consecințele juridice și probatorii ale înscrisului au fost aceleași cu cele ce s-ar fi produs în situația în care martorul însuși ar fi scris declarația, martor care, de altfel, și-a însușit aspectele consemnate prin semnarea lor, după cum s-a arătat și anterior. Așa fiind, eventualul caracter nereal al celor declarate putea, eventual, să determine și angajarea răspunderii martorului. Astfel, întrucât probele administrate nu oferă date relevante nici în ceea ce privește poziția subiectivă a inculpatului Ș.C. în legătură cu fapta ce i se impută, nefiind realizate condițiile de existență a laturii subiective a infracțiunii, se apreciază că, în speță, se impune achitarea inculpatului Ș.C., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neputând fi menținute concluziile contrare ale primei instanțe bazate în special pe prezumția existenței unei vinovății a inculpatului Ș.C. în comiterea unei infracțiuni ce ar fi făcut obiectul favorizării de către coinculpatul B.C.

Relativ la infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., se constată că fapta imputată inculpatului Ș.C. nu există. Astfel, contrar concluziilor și presupunerilor exprimate în considerentele hotărârii atacate, inculpatul Ș.C. nu a încercat în niciun mod să îl determine pe inculpatul B.C. să ateste că declarația martorului B.R. s-a dat în fața lui. De altfel, în acest sens este și declarația inculpatului Ș.C., care a arătat că inițial declarația nu cuprinde nicio altă mențiune și că nu i-a solicitat inculpatului B.C. să realizeze o asemenea atestare, care, de altfel, după cum s-a argumentat și anterior, nu conferea o altă valoare sau o valoare probatorie superioară declarației martorului.

Astfel, neexistând niciun act de determinare a autorului în comiterea faptei, soluția ce se impune este achitarea inculpatului Ș.C. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) și d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate, casată, în parte, sentința recurată, iar în rejudecare:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita inculpatul B.C. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita același inculpat pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., va achita inculpatul pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 C. pen., va aplica inculpatului B.C. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita inculpatul Ș.C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., va achita același inculpat pentru infracțiunea de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., va dispune desființarea parțială a înscrisului intitulat "Declarație a numitului B.R. din 28 februarie 2006", numai în ceea ce privește mențiunea "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006".

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpatul B.C. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.

Va înlătura obligarea inculpatului Ș.C. de la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de judecarea recursului rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpații B.C. și Ș.C. împotriva Sentinței penale nr. 26F din 24 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, sentința atacată și, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul B.C. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită același inculpat pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achită inculpatul pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 C. pen., aplică inculpatului B.C. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul Ș.C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită același inculpat pentru infracțiunea de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., dispune desființarea parțială a înscrisului intitulat "Declarație a numitului B.R. din 28 februarie 2006", numai în ceea ce privește mențiunea "Dată în fața mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006".

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpatul B.C. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.

Înlătură obligarea inculpatului Ș.C. de la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților B.C. și Ș.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2013.

Procesat de GGC - AZ