Customs bribery: rejection of arbitrary estimation for special confiscation and removal of mandatory complementary penalty for short-term conviction

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 214 din 25 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal față de inculpații J.L., pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și R.F.M., pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit decesul inculpaților.

A fost condamnată inculpata C.C.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 13 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei C.C.S., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acesteia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatei.

Inculpatul O.N. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului O.N., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul H.S.E.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 13 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului H.S.E.V., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpata D.I.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 13 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei D.I.C., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acesteia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatei.

Inculpata B.V.D. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei B.V.D., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acesteia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatei.

Inculpatul B.I.D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I.D., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpatul D.D.V. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 13 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D.D.V., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpatul S.I.N. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 12 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S.I.N., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpatul P.M.M. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului P.M.M., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R.N.I. din infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 256 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul R.N.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului R.N.I., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpatul F.A.C.G. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului F.A.C.G., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpatul N.N.V. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 12 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului N.N.V., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpatul Z.V.T.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului Z.V.T.I., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Inculpatul S.I.N.A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S.I.N.A., pe durata unui termen de încercare de 8 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei S.A.J. din infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind condamnată la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei S.A.J., pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 3 luni, compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani, calculat în temeiul art. 862 C. pen.

În baza disp. art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiași Serviciu de Probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), 83 și 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acesteia.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatei.

Inculpata S.D.L. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și două luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei S.D.L.

În baza art. 82 C. pen., s-a dispus ca termenul de încercare să se compună din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, în final acesta fiind de 4 ani și două luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpata S.A.J. suma de 300 RON, de la inculpatul R.N.I. suma de 15 RON, iar de la inculpatul B.I.D. suma de 50 RON, sume obținute de aceștia prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Inculpații S.D.L., H.S.E.V., D.I.C., F.A.C.G., N.N.V., Z.V.T.I., P.M.M., O.N., J.L., B.V.D., D.D.V., S.I.N., R.N.I., R.F.M., B.I.D., S.I.N.A., S.A.J. și C.C.S. au exercitat funcția de lucrători vamali la Biroul Vamal Ploiești și, în perioada 2004 - august 2006, au pretins și primit în mod repetat sume de bani și bunuri de la comisionarii vamali, dar și de la reprezentanții societăților comerciale, în scopul de a le facilita și urgenta îndeplinirea formalităților vamale în cadrul operațiunilor de import-export.

Biroul Vamal Ploiești funcționa în cadrul Direcției Regionale Vamale București și își avea sediul pe șoseaua Ploiești-Târgoviște km 72, în incinta Parcului Industrial Ploiești. Acest imobil aparținea societății de comisionariat vamal W.B., format din parter și etaj.

La parter își desfășurau activitatea un număr de 10 societăți de comisionariat vamal printre care W.B., U. SA, E.P. SRL, C.I. SRL, S. SRL, E.S. SRL, D. SRL.

Fiecare dintre aceste societăți avea angajați în jur de 5 - 9 declaranți vamali.

La etaj funcționa Biroul Vamal Ploiești cu un număr de aproximativ 20 lucrători vamali repartizați pe 6 compartimente: recepție-selecție, control documentar, control fizic, validare, contabilitate și liber de vamă. Biroul Vamal Ploiești avea și un punct de lucru în orașul Câmpina, care funcționa cu 4 (patru) lucrători vamali.

Faptul că Biroul Vamal Ploiești (lucrătorii vamali) și societățile de comisionariat vamal (declaranții vamali) își desfășurau activitatea în același imobil și specificul muncii au favorizat dezvoltarea unor relații neprincipiale, bazate în principal pe cointeresarea materială a lucrătorilor vamali în scopul urgentării formalităților vamale și acordării liberului de vamă în timp foarte scurt. Între societățile de comisionariat vamal a apărut o concurență acerbă în a fi agreate de societățile comerciale și de a îndeplini procedurile vamale prin intermediul lor deoarece cu cât o societatea de comisionariat vamal îndeplinea mai urgent formalitățile vamale pentru un agent economic, cu atât era mai agreată și înregistra beneficii mai importante.

Pentru acordarea unor facilități societăților comerciale care efectuau operațiuni de comerț exterior prin Biroul Vamal Ploiești, cum ar fi acordarea liberului de vamă în timp foarte scurt sau neefectuarea controlului fizic/documentar, reprezentanții societăților comerciale care mergeau cu documentele mărfurilor pentru import sau export dădeau sume de bani sau bunuri lucrătorilor vamali. Aceste sume de bani ori bunuri erau date vameșilor de la Biroul Vamal Ploiești fie în mod direct de către reprezentanții societăților comerciale, fie în mod indirect, prin intermediul declaranților vamali.

Sumele de bani care se dădeau mită pentru soluționarea mai rapidă a unei declarații vamale erau cuprinse între 100.000 - 800.000 lei, iar bunurile care constituiau obiectul mitei constau, de obicei, în produsele fabricate de societățile respective, de exemplu: miere, vin, sucuri, pahare, vaze, bluze de damă, ciorapi, pantofi, produse cosmetice, etc.

Acest mod de lucru reprezenta un obicei în relațiile dintre societățile comerciale, societățile de comisionariat vamal și lucrătorii vamali, astfel că nu mai era nevoie ca aceștia din urmă să ceară.

Odată cu înmânarea documentelor declarantului vamal, agenții economici lăsau acestuia și sume de bani ori bunuri pentru a fi date vameșilor care aveau rol în verificarea documentelor. O declarație vamală însoțită de documentele aferente trecea pe la 4 - 6 vameși, care o verificau potrivit competenței compartimentului în care lucrau, apoi își puneau ștampila și fiecare dintre acești vameși primea o sumă de bani, cuprinsă între 100.000 - 200.000 lei, sau bunuri, pentru a urgenta verificarea documentelor.

În situația în care societățile comerciale nu dădeau bani ori bunuri, operațiunile lor de vămuire erau mult întârziate, vameșii invocând pentru aceasta diverse motive.

Din analiza proceselor-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire, a rezultat că inculpații B.I.D. (zis "M."), R.N.I., P.M.M., O.N., N.N.V., F.A.C.G., D.I.C., B.V.D., R.F.M., S.I.N. (zis "G."), D.D.V., S.I.N.A., H.S.E.V. au primit în repetate rânduri bani sau bunuri de la inculpata S.D.L., declarant vamal la societatea de comisionariat vamal U. SA.

Unii dintre inculpați au fost surprinși chiar de mai multe ori, de către investigatorul sub acoperire, în timp ce primeau mită sume de bani, de ex. B.I.D., N.N.V., P.M.M. (procesele-verbale nr. 24, 28, 34, 42), O.N. (procese-verbale nr. 32, 34, 38, 42), F.A.C.G. (procese-verbale nr. 19, 35, 39, 42).

Din conținutul celor 43 de procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, în perioada 16 decembrie 2005 - 20 februarie 2006 a rezultat că, zilnic, inculpata S.D.L. urca cu câte un plic în care avea bani în birourile vameșilor și tot aproape zilnic aveau loc discuții între declaranții vamali referitoare la șpaga pe care trebuiau să o dea vameșilor.

Din cuprinsul Procesului-verbal nr. 12, încheiat la data de 6 ianuarie 2006, a rezultat că S.D.L. a trimis-o, în jurul orelor 16:00, pe martora C.E. să-i ducă vameșei C.C.S. 500.000 lei și a afirmat că mita pentru contabilitate și ceilalți vameși se va da luni. Tot în acest proces-verbal se arată că vameșul D.D.V. refuza să facă controale fizice asistat de "L." (investigatorul sub acoperire), deoarece nu are încredere în persoane nou-angajate, motiv pentru care S.D.L. a afirmat că în acest caz nu îi va mai da mită.

În cuprinsul Procesului-verbal nr. 39, întocmit la data de 8 februarie 2006, sunt redate momentele în care S.D.L. a dat mită mai multe bancnote de 100.000 lei vameșilor D.I.C. și F.A.C.G., iar din discuția purtată între S.D.L. și vameșa B.V.D. a rezultat că cea din urmă a fost nemulțumită de mita primită cu o seară înainte.

Din notele de redare a activității din cadrul Biroului Vamal Ploiești, selectate din înregistrările audio-video efectuate de investigatorul sub acoperire, a reieșit că unii declaranți vamali din cadrul SC U. SA și unii reprezentanți ai societăților comerciale dădeau mită bani și bunuri lucrătorilor vamali și purtau discuții între ei pe această temă.

De asemenea, din examinarea convorbirilor telefonice interceptate în cauză a rezultat că agenții economici dădeau bani sau bunuri (băuturi alcoolice și răcoritoare, produse cosmetice, confecții) declaranților vamali pentru a le da vameșilor în scopul urgentării formalităților vamale.

Elocvente în acest sens s-au apreciat a fi discuțiile telefonice purtate de inculpații: C.C.S., B.I.D., Z.V.T.I. și S.I.N.

Relevante s-au apreciat și discuțiile purtate de inculpata C.C.S., la data de 28 noiembrie 2005, ora 16:38.

Și convorbirile telefonice ale inculpatului Z.V.T.I. s-au reținut a fi relevante. Cu titlu de exemplu a fost redată convorbirea telefonică purtată în prezența sa, de pe telefonul său, la data de 13 ianuarie 2006, ora 19:05, de prietena sa R. cu șeful său, F.D.

De asemenea, exemplificative s-au apreciat a fi și convorbirile telefonice ale inculpatului S.I.N., zis "G.", respectiv discuțiile purtate de acesta cu numita L.A., la data de 28 februarie 2006, ora 09:56.

De asemenea, din convorbirile telefonice purtate de declaranții vamali B.D., T.M., S.A.J., S.A. a rezultat că aceștia primeau bani sau bunuri pentru a le da lucrătorilor vamali în scopul de a le urgenta îndeplinirea formalităților vamale.

Relevante în acest sens s-au apreciat notele de redare a convorbirilor telefonice din efectuate de B.D. De exemplu, convorbirea telefonică din data de 20 decembrie 2005 purtată de B.D.

S-a reținut de prima instanță că discuții asemănătoare au mai fost purtate de S.A.J., M.I., M.R., S.A. și pentru o apreciere corespunzătoare a modului în care s-a realizat activitatea infracțională în cadrul Biroului Vamal Ploiești s-a făcut trimitere la toate cele de mai sus.

Din înregistrările audio-video în mediul ambiental (în sediul Biroului Vamal Ploiești) pe perioada lunilor iunie - iulie 2006, a rezultat că inculpații B.I.D., R.N.I., P.M.M., B.V.D., N.N.V., H.S.E.V., C.C.S. și J.L. au fost surprinși și filmați de către denunțător în momentul când primeau mită sume de bani de la declaranții vamali S.D.L., N.R. și M.C., după cum urmează: P.M.M. (la data de 1 iunie 2006 - S02 și data de 27 iunie 2006 - S-P1); B.I.D. (la data de 7 iulie 2006 - S-P4; la data 12 iulie 2006 - S-P3); N.N.V. (data 2 iunie 2006 - S01; 28 iunie 2006 - S-P3; 3 iulie 2006 - S2; 7 iulie 2006 - S-P4); B.V.D. (data 30 mai 2006 - S01); R.N.I. (data 27 iunie 2006 - S-P1; 7 iulie 2006 - S-P3; 7 iulie 2006 - S-P4); H.S.E.V. (data 4 iulie 2006 - S1); C.C.S. (data 5 iulie 2006 - S4); J.L. (data 17 iulie 2006 - P1).

Și din notele de redare a activității în cadrul Biroului Vamal Ploiești selectate din înregistrările audio-video realizate de denunțătorul Z.C. s-a constatat că declaranții vamali discutau atât între ei, cât și cu reprezentanții agenților economici despre mita care se dădea vameșilor.

Martorii Z.C., N.R., S.D.L. și M.C. au declarat că pentru îndeplinirea formalităților vamale pentru clienții lor, agenți economici, în cele mai multe cazuri, au fost obligați să dea mită sume de bani ori alte bunuri, pentru ca aceste formalități să se desfășoare mai rapid.

Fiecare declarant vamal își avea clienții săi din rândul societăților comerciale, care odată cu lăsarea documentelor pentru întocmirea declarației vamale, lăsa declarantului vamal și diferite sume de bani, cuprinse între 300 - 800 mii lei, sau bunuri pentru a le da vameșilor care lucrează documentele respective.

Obiectul mitei, respectiv banii sau bunurile, lăsat de agenții economici, era dat de către declaranții vamali vameșilor înainte sau după ce aceștia lucrau documentele, lucrătorii vamali cunoscând care dintre societățile comerciale cărora le lucrau actele lăsau ceva pentru ei, precum și ce anume le lăsau, la declaranții vamali.

Martorii Z.C., N.R. și S.D.L. au declarat că au dat mită lucrătorilor vamali B.I.D., Z.V.T.I., O.N., S.I.N.A., N.N.V., S.I.N., D.D.V., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., H.S.E.V., C.C.S., B.V.D., D.I.C., B.M., D.E., T.C.

Martora M.C. a declarat că a dat mită vameșilor: C.C.S., Z.V.T.I., D.I.C. și B.I.D.

Inculpata S.D.L. a declarat că sumele de bani pe care le-a dat vameșilor, care apar filmați în aceste secvențele video selectate pe CD-ul marca V. 52 X, sunt bani pe care i-a primit de la clienții săi (agenți economici) pentru a-i da vameșilor în scopul de a urgenta formalitățile vamale.

Inculpata S.D.L. a mai declarat că firma A. SRL i-a lăsat de câteva ori câteva perechi de pantofi să le dea vameșilor B.I.D., Z.V.T.I., P.M.M. și S.I.N.

Inculpații D.D.V. și R.N.I. au declarat că în perioada 2002 - martie 2005, cât șef al Biroului Vamal Ploiești a fost A.A., era de notorietate faptul că acesta a favorizat societatea de comisionariat vamal U. SA, spunându-le că lucrările acestei societăți de comisionariat să fie lucrate cu întâietate și de urgență și că, în schimbul acestui tratament preferențial, primea bani sau bunuri.

Inculpatul R.N.I. a mai declarat că își aduce aminte că în urmă cu câțiva ani a venit în birourile vameșilor reprezentantul unei societăți comerciale și i-a întrebat dacă declarantul vamal le-a dat bani pentru urgentarea lucrării.

Reprezentantul societății comerciale le-a mai spus vameșilor că i-a dat bani declarantului vamal să îi dea lor (vameșilor) pentru a urgenta soluționarea documentelor vamale și le-a reproșat (vameșilor) faptul că de ce nu-i fac mai rapid formalitățile vamale.

Atunci, vameșii i-au spus că nu au primit niciun ban de la declarantul vamal și nu pot să-i dea drumul la acte, întrucât nu erau în regulă.

Inculpatul R.N.I. a recunoscut că uneori primea de la declaranții vamali câte "o ciocolată sau un pachețel de cafea, dar nu ca o recompensă, ci din obicei".

De asemenea, inculpatul R.N.I. a mai declarat că a auzit că alți colegi de-ai săi (vameși) au primit bunuri substanțiale de la comisionarii vamali și i-a auzit pe holul sediului Biroului Vamal Ploiești pe comisionarii vamali discutând între ei cu privire la faptul că ar fi dat vameșilor sume de bani.

Inculpatul D.D.V. a declarat că a primit cadou de la declarantul vamal S.D.L. o statuetă de alabastru dată de societatea E., în preajma sărbătorilor de Paște.

Inculpatul O.N. a declarat că, ocazional, a primit de la comisionarii vamali bunuri, cum ar fi: vin, miere, cafea și, deși avea reprezentarea că acest lucru nu este normal, însă pentru că avea loc ocazional, la intervale de timp destul de mari (2 - 3 săptămâni), fiind vorba de bunuri cu valoare mică, nu le-a considerat niciodată ca fiind mită.

Inculpatul O.N. a mai declarat că au existat situații în care bunuri similare celor care i-au fost oferite lui le-au fost puse și celorlalți lucrători vamali de la Biroul Vamal Ploiești pe birou.

În afară de inculpații O.N., R.N.I. și D.D.V., ceilalți inculpați au declarat că nu au primit niciodată niciun fel de bunuri de la comisionarii vamali sau agenții economici.

Inculpata S.D.L. a avut o atitudine sinceră, declarând că a primit diferite sume de bani sau bunuri de la clienții săi, agenții economici, pentru a le da vameșilor în scopul urgentării îndeplinirii formalităților vamale, menționând că ea a fost doar un simplu intermediar.

Din declarațiile reprezentanților unor agenți economici care au îndeplinit formalitățile vamale la Biroul Vamal Ploiești a rezultat că aceștia au dat frecvent sume de bani sau bunuri vameșilor, direct (personal) sau indirect, prin intermediul declaraților vamali, în scopul de a le rezolva mai repede importul sau exportul.

Astfel, martora C.M.M. a declarat că în perioada anilor 2000 - august 2006 a deținut funcția de șef departament contabilitate în cadrul SC M.C., ce are ca obiect de activitate producerea și comercializarea materialelor textile (ciorapi). În vederea efectuării procedurilor vamale, aproximativ un import și un export pe săptămână, prin Biroul Vamal Ploiești, mergea la societatea de comisionariat vamal SC U. SA, unde lăsa lui S.D.L. documentația necesară vămuirii.

Martora C.M.M. a declarat faptul că are cunoștință despre faptul că reprezentantul societății din partea italiană introducea în plicul cu documentele pentru export și sume de bani cuprinse între 200 - 500 mii lei iar, după ce capsa plicul, îl trimitea prin șoferul de tir lui S.D.L.

Martora a mai declarat că aproximativ o dată pe lună, personal mergea la S.D.L. și îi dădea pentru vameși sume de bani cuprinse între 200 - 600 mii lei. De asemenea, la începutul lunii iulie 2006, martora a mers la SC U. SA, pentru obținerea aprobării de la scutirea garantării datoriei vamale și a lăsat lui S.D.L. suma de 1.500.000 lei pentru vameși.

Martora a mai precizat că toate aceste sume de bani au reprezentat șpagă pentru lucrătorii vamali în vederea urgentării procedurilor vamale, dar nu mai reține numele vameșilor pentru care i s-au cerut bani, deși S.D.L. i-a spus numele acestora. Aceste sume de bani nu aveau cum să fie taxe, declară martora, întrucât ea era contabila societății și cunoștea toate documentele care ieșeau și intrau în societate, iar societatea era scutită de taxe vamale.

Martorul E.G. a declarat că, în calitate de angajat la SC D.I., societate ce efectua aproximativ 8 importuri și 8 exporturi pe lună prin Biroul Vamal Ploiești, întâmpina diverse dificultăți.

Astfel, martorul a precizat că, de regulă, la 4 din cele 8 importuri pe lună era anunțat de S.D.L. că lucrătorii vamali nu vor să dea liber de vamă invocând diverse motive, cum ar fi: traducerea incorectă a actelor, nefuncționarea sistemului lor de operare etc., spunându-i că trebuie să dea bani pentru vamă, iar după ce dădea bani (sume între 200.000 - 400.000 lei), lucrătorii vamali îi acordau liberul de vamă, fără a mai solicita documentele pe care le invocaseră anterior.

Martorul a mai arătat că a văzut și pe reprezentanții altor societăți comerciale printre care SC L.F., SC M.C., S.B., S.D., R.P., dând produse lucrătorilor vamali pentru facilitarea importurilor sau exporturilor, tot prin intermediul lui S.D.L.

Martora C.E. a declarat că șefa biroului SC U. SA, S.D.L., dădea lucrătorilor vamali sume de bani de la agenții economici, ce reprezentau mici atenții, pentru că așa se obișnuia în vamă. Acest lucru l-a observat când în biroul lor veneau vameșii B.I.D., R.N.I., N.N.V., C.C.S., posibil și alții.

Martora a mai declarat că a fost trimisă de către S.D.L. pentru a da vameșilor C.C.S. și B.V.D. astfel de "atenții".

De asemenea, martora a precizat că în birou se discuta frecvent despre insistența anumitor vameși, cum ar fi B.I.D. ("M."), Z.V.T.I., care cereau bani atât agenților economici, cât și lui S.D.L.

Lucrătorul vamal Z.V.T.I. lucra la liberul de vamă și de multe ori rezolva alte lucrări decât cele care erau la rând, întârziind intenționat lucrările, motivând că face acest lucru întrucât nu i se dau și lui "atenții" de la agenții economici sau comisionarii vamali.

Martora a mai precizat că agenți economici lăsau produse pentru vameși, astfel: T. (miere), S.C. (vin), L.F. (sucuri și produse instant), L. (pahare), E. (statuete alabastru) și declară că o parte din aceste produse le-a dat personal vameșilor B.I.D., O.N., C.C.S., Z.V.T.I., D.D.V., iar miere a dat la toți vameșii.

Martora I.M., angajată în cadrul SC U. SA din 1 decembrie 2005 în funcția de contabil, a declarat că în cadrul biroului vamal se discuta între colegi despre faptul că lucrătorii vamali pretindeau mită (bani sau produse) și erau nemulțumiți de valoarea acesteia.

Dintre vameșii cei mai insistenți care cereau bani sau produse, martora i-a nominalizat pe inculpații Z.V.T.I. și B.I.D. zis "M.".

De asemenea, martora a mai declarat că a fost trimisă de S.D.L. să dea vameșilor vin, iar dintre societățile comerciale care lăsau produse pentru a fi date vameșilor, menționând: T. (care lăsa miere pentru toți lucrătorii vamali), E. (statuete), L. (pahare), SPS L.A. (pahare), T.A. (bani), dar și altele ale căror nume nu și le mai amintește.

Martorul A.G., administratorul SC L. SRL, care are ca obiect de activitate producerea și prelucrarea sticlei pentru export, a declarat că realiza exporturi, în medie 2 - 3 pe săptămână, prin intermediul SC U. SA.

Martorul a declarat că în cazul în care exportul ajungea în vamă în jurul orelor 12:00 - 13:00, S.D.L. îi spunea că pentru urgentarea procedurii vamale trebuie să dea vameșilor bani. La fiecare astfel de transport martorul lăsa pentru vameși sume de bani cuprinse între 50.000 -100.000 lei și declară că își amintește că a dat astfel de sume de bani vameșilor D.D.V., Z.V.T.I., P.M.M., R.N.I. și B.I.D.

De asemenea, tot acest martor a afirmat că aproximativ o dată pe lună S.D.L. îi cerea pahare pentru a le da vameșilor și martorul dădea în fiecare lună 40 - 50 pahare din sticlă produse de SC L. SRL Ploiești, prețul unui pahar pe piața românească fiind de 22.000 lei. Martorul mai declară că, începând cu anul 2004, societatea a început să aibă o activitate mai mare, exporturile îndesindu-se și, deci, și sumele de bani pe care le lăsa vameșilor s-au mărit.

Martorul M.V., contabil în cadrul SC S.B. SRL, ce are ca obiect de activitate prelucrarea lemnului, a declarat că, în cazurile în care tirul societății ajungea în Vama Ploiești în jurul orei 13:00, risca să nu se efectueze vămuirea în aceeași zi, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare și întârzierea exportului la destinatar.

Auzind că există posibilitatea ca vămuirea să aibă loc până la ora 17:00 (când se termină programul vămii) dacă dă diverse atenții vameșilor, pentru a evita astfel de probleme a luat legătura cu Z.C., care i-a confirmat că vameșii solicită bani sau diverse atenții în vederea urgentării procedurii vamale.

Martorul M.V. a mai precizat că, la aproximativ două din cele cinci exporturi lunare, lăsa lui Z.C. sume de bani cuprinse între 200 - 300 mii lei pentru vameși, pentru urgentarea procedurii de vămuire. Dintre vameșii cărora le-a dat bani prin intermediul lui Z.C., martorul își amintește de următorii: D.D.V., B.V.D., O.N., R.N.I., B.I.D. ("M.").

Martorul a mai arătat că avea cunoștință despre faptul că și alte societăți dădeau diverse atenții lucrătorilor vamali, deoarece a văzut în biroul comisionarilor vamali de la SC U. SA pungi cu inscripția L.F., pungi ce conțineau diverse produse precum miere, sticle cu vin, etc.

Martora B.D.A., administratorul SC S.I.A. SRL, ce are ca obiect de activitate exploatări forestiere și prelucrarea primară a lemnului, realizând în medie 1 - 2 exporturi pe săptămână prin intermediul declarantului vamal M.C., a declarat că pentru fiecare export dădea personal vameșilor de la Biroul Vamal Ploiești în total suma de 300.000 lei, câte 50.000 lei pentru fiecare vameș pe la care trecea lucrarea de export.

Printre vameșii cărora le-a dat bani, martora B.D.A. a enumerat pe O.N. și H.S.E.V. de la recepție-selecție, S.I.N.A. și D.I.C. de la controlul documentar, P.M.M., R.N.I., N.N.V., D.D.V., B.I.D. ("M."), S.I.N. ("G."), toți de la controlul fizic, C.C.S. de la validare, și Z.V.T.I. de la liberul de vamă.

Martora a declarat că dădea în total sume de aproximativ 300.000 lei la fiecare export începând cu anul 2003, întrucât era o practică în Vama Ploiești și chiar se discuta între agenții economici să nu cumva să se dea mai mult vameșilor, pentru a nu pretinde mai mult altă dată, și că era cunoscut faptul că dacă nu dădeai bani rămâneai cu tirul în vamă până a doua zi.

Dintre societățile care, de asemenea, dădeau bani sau produse lucrătorilor vamali, martora amintește L.F., P., C.C., E., L.A., S.B., S.C., M.C., L., S.G., D., T., R.A., R.P., X., P.G., P.C., A.B., M., T.A.

Martorul R.C. confirmă cele declarate de angajata sa, martora C.M.M., referitor la faptul că, pentru urgentarea importurilor și exporturilor pe care le efectua firma sa, SC M.C. SRL, dădea vameșilor sume de bani cuprinse între 200 - 600 mii lei. Martorul declară că societatea sa realiza 1 export și 1 import pe săptămână și că a întrebat-o pe S.D.L. despre banii pe care îi solicita pentru vameși, iar aceasta i-a confirmat că banii erau pentru lucrătorii vamali pentru urgentarea procedurii vamale de import și export.

De asemenea, martorul mai declară că, la sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august 2006, C.M.M. i-a cerut suma de 1.500.000 lei pentru lucrătorii vamali.

Martora C.A.A., administrator al SC R.P. SRL, a declarat că societatea sa realiza un export pe săptămână prin societatea de comisionariat vamal SC U. SA și că declarantul vamal S.D.L. i-a adus la cunoștință faptul că vameșii i-au dat de înțeles că, dacă nu le oferă diverse atenții, vor întârzia efectuarea procedurilor vamale. Martora a declarat că a lăsat lui S.D.L. pentru a le da vameșilor sume cuprinse între 50 - 300 mii lei.

Martorul D.R.O., director la SC T. SRL, al cărei obiect principal este exportul de miere de albine, a declarat că, până în anul 2005, mergea personal cu documentele, în vederea exportului de miere, la Biroul Vamal Ploiești, și pentru obținerea liberului de vamă trebuia să ia vize de la mai multe compartimente (control documentar, control fizic, contabilitate, validare, etc.). De fiecare dată, vameșii de la compartimentele respective îi întârziau intenționat acordarea vizei respective sub diferite pretexte sau îi lăsau lucrarea printre ultimele. De fiecare dată, vameșii care se ocupau de lucrarea sa îi atrăgeau atenția că doresc miere, folosind expresii ca: "azi nu ești dulce".

Martorul a declarat că dădea la fiecare vameș care se ocupa de lucrarea sa câte o pungă de miere de aproximativ 1 kg și apoi lucrarea părea corectă și-i acordau liberul de vamă. În situația în care a refuzat să le mai dea miere, s-a început întârzierea lucrărilor și solicitarea unor acte care nu erau necesare a fi prezentate în vamă.

De-a lungul timpului, de exporturile martorului s-au ocupat aproape toți vameșii și toți i-au solicitat și au primit miere. Dintre cei mai insistenți vameși, i-a menționat pe inculpații B.I.D., zis "M.", Z.V.T.I. și R.F.M.

După ce vama și-a mutat sediul în Crângul lui Bot, exporturile le-a realizat prin SC U. SA și de fiecare dată, la fiecare lucrare, S.D.L. îi spunea că vameșii care se ocupau de lucrare solicită să le dea miere, câte 5 pungi, aferente fiecărui compartiment ce urma să-și pună viza.

Martorul D.R.O. a arătat că pe parcursul unui an depune 50 de lucrări de export, iar pentru fiecare dintre ele a dat câte 5 borcane/pungi cu miere lucrătorilor vamali.

Martorul A.G.A. era angajat al SC S.C. SA București, care avea ca obiect de activitate producerea și îmbutelierea vinului, exporturile de vin fiind la aproximativ o lună de zile. La fiecare astfel de transport, martorul lăsa declarantului vamal M.C. un bax ce conținea 6 sticle de vin pentru a le da vameșilor care se ocupau de exporturile respective. Martorul a declarat că au fost cazuri când le-a dat personal lucrătorilor vamali sticle cu vin.

De asemenea, martorul a mai declarat că a dat sticle cu vin la aproximativ toți lucrătorii vamali în vederea urgentării procedurii vamale, deoarece de-a lungul timpului fiecare dintre ei s-a ocupat de un astfel de export. Printre numele lucrătorilor vamali care au primit sticle cu vin, martorul enumeră pe inculpații D.D.V., S.I.N., P.M.M., N.N.V., B.I.D., R.N.I. - toți de la compartimentul control fizic, B.V.D. și S.I.N.A. de la compartimentul control documentar, O.N. - recepție-selecție, C.C.S. - validare și Z.V.T.I. - liber de vamă, precum și altor vameși ale căror nume nu și le mai amintește.

Martorul A.G.A. a precizat că societatea C.P.A., care are același obiect de activitate, respectiv producerea și îmbutelierea vinului, oferea sticle cu vin denumit "Cabernet".

Martorul P.A., angajat în cadrul SC L.F., care avea ca obiect de activitate producerea de băuturi răcoritoare și instant, a declarat că în preajma sărbătorilor de Paști, Crăciun, Revelion, a dus fiecărui vameș cadouri constând în produse ale firmei, amintindu-și numele inculpaților: B.V.D., D.I.C., C.C.S., S.I.N.A., S.I.N., Z.V.T.I., R.N.I., O.N., F.A.C.G., N.N.V., B.I.D.

De asemenea, martorul a mai declarat că astfel de cadouri a dat tuturor vameșilor și cu alte ocazii, nu numai de sărbătorile legale, cum ar fi zile onomastice sau deplasări în concediu, dând exemplu pe vameșii C.C.S. și B.I.D.

Martorul P.A. a declarat că i-a dus acasă vameșului B.I.D. 2 bax-uri de suc cu ocazia botezului copilului său.

Martora L.I. a declarat că lucrează în cadrul SC L.A. SRL, care are ca obiect de activitate confecții textile (cămăși, bluze, pijamale, etc.) și cu ocazia sărbătorilor de iarnă din anul 2004 a lăsat declarantului vamal N.R. o sacoșă cu mai multe cămăși bărbătești pentru vameși.

Martora Ș.N., angajată la SC S.G. SRL, societate care are ca obiect de activitate fabricarea obiectelor decorative din sticlă pentru piața internă și pentru export, a declarat că ocazional i-a dat lui S.D.L. vaze din sticlă produse de societate pentru a fi date lucrătorilor vamali, astfel încât aceștia să nu le întârzie exportul.

Martora a mai declarat că a dat astfel de vaze pentru vameși de aproximativ 10 - 20 ori, de fiecare dată lăsând aproximativ 3 - 4 vaze.

De asemenea, martora Ș.N. a auzit că lucrătorii vamali solicitau diverse sume de bani sau cadouri și de la alte societăți comerciale în vederea urgentării procedurii vamale.

Martora D.G., consilier juridic la SC L.A. SRL, societate care are ca obiect de activitate confecții textile (cămăși), a declarat că a luat de la magazia societății mai multe cămăși bărbătești, din care aproximativ două cămăși le-a dat personal la doi vameși, iar restul cămășilor le-a lăsat declarantului vamal N.R. pentru a le da vameșilor.

Martorul P.V., angajat la SC R.C. SRL, care importă aparate electrocasnice marca S.S. - Germania a declarat că de aproximativ două ori declarantul vamal M.C. l-a rugat să o sponsorizeze pentru lucrătorii vamali cu un prăjitor sandwich și o cafetieră pentru birouri, iar el i-a adus aceste obiecte.

De asemenea, martorul P.V. a declarat că a auzit că lucrătorii vamali solicită diverse atenții pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Martorul A.G.B., directorul SC S.E. SRL, ce are ca obiect de activitate producția de confecții, a declarat că o dată sau de două ori i-a dat vameșului S.I.N. pentru soția sa câte o bluză confecționată în cadrul societății sale.

Martorul S.G., administratorul SC T.T. SRL, a declarat că a dat o singură dată vameșului B.I.D. un pachet de cafea și o sticlă de whisky B., pentru că acesta l-a servit repede și nu a așteptat mult în vamă.

Martorele M.O.R. și C.S.R. au declarat că lucrează la SC I.A. SRL și că au dat din proprie inițiativă, dar și la cererea declarantului vamal T.M. (de la societatea de comisionariat vamal S.), produse cosmetice promoționale pentru ea, dar și pentru vameși.

T.M. a confirmat depozițiile martorilor M.O.R. și C.S.R., declarând că a dat, ocazional, la aproape toți vameșii produse cosmetice promoționale.

Martorul Ț.C., merceolog la SC E.A. SA Câmpina, cu obiect de activitate producerea de ciorapi, a declarat că societatea realiza aproximativ 800 operațiuni de import-export pe an, iar referitor la discuția telefonică purtată cu S.A. (declarant vamal), cu privire la mai multe perechi de ciorapi date vameșilor S.I.N., zis "G.", și R.N.I., a declarat că acei ciorapi au fost cumpărați de el de la societatea sa și trimiși vameșilor prin intermediul lui S.A., dar aceștia i-au plătit cu sume de 10.000 lei perechea. Totodată, martorul mai declară că și alți vameși au cumpărat ciorapi de la el, printre care amintește numele inculpaților C.C.S., D.I.C., B.V.D., N.N.V., B.I.D.

Martora A.E., angajată la SC N.C. SRL, a declarat că a dat o bluză confecționată de societatea sa declarantului vamal S.A., pentru a o da lucrătorului vamal C.C.S. cu ocazia zilei de 8 Martie, cunoscând faptul că dacă nu-i dă, se va întâlni cu ea pe hol și îi va cere acest lucru, cum de altfel i-a mai cerut și cu alte ocazii.

Martorul C.C.D., director adjunct la SC L.F., a declarat că a auzit de faptul că lucrătorii vamali solicitau diferite atenții în vederea îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.

Martorii M.C.C. - administratorul SC S.F. SRL, P.I., S.M. și M.D. au auzit că lucrătorii vamali din Vama Ploiești solicită atenții în vederea îndeplinirii activităților de serviciu.

Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile denunțătorilor și ale inculpatei S.D.L.

Cu privire la inculpata S.A.J., prima instanță a reținut că aceasta, în calitate de declarant vamal la societatea de comisionariat vamal W.B. SRL, în repetate rânduri, a primit diferite sume de bani de la agenții economici, pe care-i reprezenta în relația cu Biroul Vamal Ploiești, în scopul de a urgenta formalitățile vamale.

Inculpata S.A.J. a lucrat ca declarant vamal din anul 1997, iar începând cu anul 2000 a fost angajată de societatea de comisionariat vamal W.B. (fostă D.).

Societățile comerciale pe care S.A.J. le-a reprezentat în relația cu Biroul Vamal Ploiești au fost: P.D.R., C.H.R., A.I., M.D., M.P., A.R., C.S.R., U.R., U.S.C.E., N.N. și A.G.

Principala atribuție de serviciu a inculpatei S.A.J., în calitate de șef Departament Comisionar în Vamă, era de a întocmi lucrări (documentații) pentru operațiunile de vămuire în scopul depunerii și validării acestora de către autoritatea vamală, respectiv Biroul Vamal Ploiești, în numele agenților economici.

În vederea soluționării rapide a acestor documentații inculpata S.A.J. a primit diferite sume de bani și bunuri de la reprezentanții agenților economici, cărora le întocmea lucrări în scopul efectuării operațiunilor de import-export.

S-au apreciat a fi sugestive în acest sens discuțiile purtate de inculpata S.A.J. cu martorul R.N.N. de la SC A.I. SRL București, din data de 30 ianuarie 2006, ora 15:18.

Martorul R.N.N. a declarat că a efectuat procedura de vămuire prin inculpata S.A.J., de aproximativ 5 ori, iar de fiecare dată i-a lăsat acesteia sume de bani.

Martorul a arătat că aceste sume de bani pe care le-a lăsat inculpatei S.A.J. reprezentau atenții în vederea soluționării rapide a importurilor, respectiv ca lucrarea să iasă în aceeași zi, știind că asta era practica.

Martora D.F. a declarat că în perioada 2000 - 2006 a dat declarantului vamal S.A.J. și lucrătorilor vamali: S.I.N.A., S.I.N., D.D.V., P.M.M., H.S.E.V., D.E., T.C., Z.V.T.I., D.I.C., B.M., N.N.V., R.N.I., C.C.S., B.I.D., O.N. și D.C. baxuri și casete cu vin de sărbători (respectiv Crăciun, Paști, Sf. Nicolae, 8 Martie, 1 Martie, zile onomastice).

Martora a mai declarat că atunci când dădea vin lucrătorilor vamali, le trimitea pentru fiecare câte un bax (conține 6 sticle) sau o casetă (conține 3 sticle) cu vin.

Martora a precizat faptul că, în cele mai multe cazuri, S.A.J. o suna și îi spunea că este ziua vreunui vameș, cerându-i să-i trimită câte un cadou.

De asemenea, martora D.F. a menționat că a auzit că vameșii cer bani de la unele societăți comerciale pentru a le întocmi formalitățile vamale mai repede. Astfel de discuții a auzit pe culoar în sediul vămii și în biroul declarantului vamal S.A.J.

În raport de această situație de fapt, tribunalul a apreciat că în drept, faptele inculpaților C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., D.D.V., S.I.N., P.M.M., R.N.I., N.N.V., F.A.C.G., S.I.N.A. și Z.V.T.I., lucrători vamali la Biroul Vamal Ploiești, de a pretinde și primi, în repetate rânduri, bani și bunuri de la declaranții vamali în scopul de a le facilita (urgenta) îndeplinirea formalităților vamale pentru societățile comerciale care efectuau operațiuni de import-export, constituie infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R.N.I. din infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 256 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât s-a apreciat din probatoriul administrat ca inculpatul, în calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal Ploiești a pretins și primit, în repetate rânduri, bani și bunuri de la declaranții vamali în scopul de a le facilita (urgenta) îndeplinirea formalităților vamale pentru societățile comerciale care efectuau operațiuni de import-export, fapta sa realizând elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată și nu acelea ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

De asemenea, s-a apreciat că faptele inculpatei S.D.L. de a da, în repetate rânduri, bani și bunuri lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Ploiești pentru a-i lucra mai repede documentele vamale întocmite clienților săi, agenți economici, care efectuau operațiuni de import-export și pe care-i reprezenta în relația cu vama, constituie infracțiunea de dare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatei S.A.J., constând în aceea că, în calitate de declarant vamal, a primit, în repetate rânduri, sume de bani de la agenții economici, pe care-i reprezenta în relația cu Biroul Vamal Ploiești, în scopul de a urgenta (întocmirea documentației) formalitățile vamale pentru aceștia, s-a apreciat de asemenea că constituie infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei S.A.J. din infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât S.A.J. nu avea ca atribuții de serviciu constatarea sau sancționarea contravențiilor ori constatarea, urmărirea sau judecarea infracțiunilor, calității cerute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Constatând că după trimiterea lor în judecată inculpații J.L. și R.F.M. au decedat, față de aceștia s-a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, potrivit certificatului de deces emis la 12 martie 2009 de Consiliul Local Ploiești, inculpatul J.L. a decedat la data de 11 martie 2009 și certificatului de deces emis la 13 mai 2009 de Consiliul Local Ploiești, inculpata R.F.M. a decedat la data de 12 mai 2009.

Reținând vinovăția inculpaților C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., D.D.V., S.I.N., P.M.M., R.N.I., N.N.V., F.A.C.G., S.I.N.A. și Z.V.T.I., S.D.L. și S.A.J. cu privire la săvârșirea faptelor deduse judecății, tribunalul a dispus condamnarea acestora în baza textelor de lege arătate, la pedeapsa închisorii, ce a fost stabilită pentru fiecare inculpat potrivit disp. art. 72 C. pen.

În acest sens, tribunalul a ținut seama atât de natura faptelor comise, de modalitatea în care elementul material a fost realizat, de forma continuată a acestora, de gradul de pericol social al faptelor, dar și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Din actele existente la dosarul cauzei s-a constatat că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar după săvârșirea faptelor nu au mai săvârșit fapte penale.

Ca atare, deși în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și cu forma continuată de săvârșire a acestora, lipsa antecedentelor penale nu s-a putut reține de către prima instanță ca și circumstanță atenuantă și s-a apreciat că nu poate servi la coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, fiind totuși ținută în seamă de instanță prin stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților prin orientarea acestora spre minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește pe inculpata S.D.L., tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, potrivit cărora "persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite în competența Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Astfel, după săvârșirea infracțiunii, inculpata S.D.L. s-a prezentat în fața autorităților și a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, contribuind la identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpaților lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Ploiești, care au săvârșit fapte de corupție, motiv pentru care a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Totodată, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., pe lângă pedepsele principale, pentru fiecare infracțiune, tribunalul a aplicat fiecărui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, considerând că exercitarea acestui drept nu este incompatibilă cu natura și gravitatea faptelor comise, ținând seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Hurst împotriva Marii Britanii, respectiv Sabou și Pârcălab împotriva României.

Pedepsele complementare au fost aplicate pe lângă pedepsele principale, într-un cuantum între 1 și 10 ani, în funcție de natura și gravitatea faptelor.

Cu privire la inculpații R.N.I., B.I.D., P.M.M., F.A.C.G., B.V.D., S.I.N., D.D.V., D.I.C., C.C.S., H.S.E.V., N.N.V., O.N., S.I.N.A., Z.V.T.I. și S.A.J., tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor atât cu privire la pedeapsa aplicată, cât și cele cu privire la lipsa antecedentelor penale.

Totodată, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acestora în mod efectiv într-un loc de deținere, astfel că, în baza acestui text de lege, a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata unui termen de încercare potrivit art. 862 C. pen., compus din durata pedepselor aplicate la care se adaugă un interval de timp de 4 ani, iar pentru inculpata S.A.J. de 3 ani.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 862 C. pen., astfel că, pe durata acestui termen, inculpații vor dovedi că s-au îndreptat și că scopul preventiv-educativ al pedepsei a fost atins.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., tribunalul a pus în vedere inculpaților că instanța va revoca suspendarea în cazul în care vor săvârși o nouă infracțiune în cursul acestui termen, cu intenție, sau nu vor respecta măsurile de supraveghere prevăzute de lege.

Cu privire la inculpata S.D.L., tribunalul a mai constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei atât în ceea ce privește pedeapsa aplicată, cât și cele cu privire la lipsa antecedentelor penale.

Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în mod efectiv într-un loc de deținere, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei S.D.L. pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Având în vedere faptul că inculpații au fost arestați preventiv, tribunalul a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive.

Astfel, pentru inculpata C.C.S., în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 13 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006, pentru inculpatul O.N., de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpatul H.S.E.V., de la 13 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpata D.I.C., de la 13 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpata B.V.D., de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpatul B.I.D., de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpatul D.D.V., de la 13 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006, pentru inculpatul S.I.N., de la 12 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006, pentru inculpatul P.M.M., de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpatul R.N.I. de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpatul F.A.C.G., de la 12 septembrie 2006 la 8 octombrie 2006, pentru inculpatul N.N.V., de la 12 septembrie 2006 la 11 octombrie 2006.

Instanța a aplicat și disp. art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, apreciind că exercitarea acestui drept nu este incompatibilă cu natura și gravitatea faptelor comise pe perioada termenului de încercare.

A aplicat și disp. art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepselor principale.

Referitor la măsura confiscării speciale, tribunalul a reținut că, potrivit art. 19 din Legea nr. 78/2000, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Măsura confiscării speciale este o măsură de siguranță și deci o sancțiune de drept penal care are caracter personal.

Prin urmare, s-a apreciat că instanța poate aplica măsura de siguranță a confiscării speciale față de inculpații din prezenta cauză numai în măsura în care din probatoriul administrat rezultă cu certitudine cuantumul sumelor sau individualitatea bunurilor primite sau remise de fiecare inculpat în cadrul activității infracționale pentru care au fost trimiși în judecată.

În acest sens, tribunalul a reținut că martorii N.R. și Z.C. au declarat că nu pot preciza cu exactitate sumele de bani sau bunurile pe care le-au remis zilnic fiecăruia dintre inculpații din prezenta cauză.

Inculpata S.D.L. a declarat faptul că a dat fiecărui lucrător vamal diverse sume de bani, însă nu a putut preciza exact sumele de bani pe care le-a dat fiecărui inculpat.

Măsura confiscării speciale, fiind o măsură de siguranță și deci o sancțiune de drept penal cu caracter personal, presupune existența unui probatoriu din care să rezulte cu certitudine cuantumul sumelor sau individualitatea bunurilor primite sau remise de fiecare inculpat în cadrul activității infracționale pentru care a fost trimis în judecată, astfel s-a apreciat că nu se poate dispune cu privire la sume calculate "prin aproximare", așa cum se propune prin actul de sesizare a instanței.

Prin urmare, tribunalul nu a dispus, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (3) C. pen., confiscarea sumei de 320.000.000 lei (ROL) de la fiecare inculpat în parte.

Tribunalul a reținut însă, pe baza declarației inculpatei S.A.J., faptul că aceasta a recunoscut primirea sumei de 300 RON, sumă cu privire la care, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpată.

Din declarația inculpatului B.I.D. a rezultat că acesta a primit de la inculpata S.D.L. suma de 50 RON, sumă cu privire la care, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat.

Din declarația inculpatului R.N.I. a rezultat că acesta a primit de la inculpata S.D.L. suma de 15 RON, sumă cu privire la care, de asemenea, s-a dispus confiscarea.

Reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, inculpații C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., S.I.N., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., N.N.V., Z.V.T.I., S.I.N.A., S.A.J., S.D.L., J.L., R.F.M. și D.D.V.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., măsurii de siguranță a confiscării speciale, respectiv individualizării judiciare a pedepselor.

Inculpata S.A.J. a arătat în motivarea scrisă a apelului că prima instanță a făcut o greșită încadrare juridică prin reținerea disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la temeinicia hotărârii, inculpata a susținut că în raport de modul de comitere a faptei, de obiectul material al infracțiunii, calitatea subiectului activ și circumstanțele personale, pedeapsa aplicată este prea mare. În speță nu rezultă decât acceptarea unor sume infime de la numiții N.N. și D.F., iar nu și pretinderea ori primirea altor bunuri ori bani. De asemenea, greșit prima instanță a dispus confiscarea sumei de 300 RON, deoarece nu s-a dovedit decât acceptarea sumei de 190 RON, astfel că măsura confiscării nu se poate lua decât pentru sume acceptate și dovedite.

În motivarea apelului, inculpații S.I.N.A. și R.N.I. au arătat, în esență (în concluziile scrise), prin apărătorul lor, că au fost încălcate dispozițiile art. 52 și 66 alin. (2) C. proc. pen. privind principiul "in dubio pro reo" și art. 356 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe nu este motivată, deoarece expunerea situației de fapt a fost reprodusă din actul de sesizare, făcându-se abstracție de probele administrate în ambele faze procesuale.

De asemenea, se invocă de apelanți că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate, cu consecința stabilirii inexacte a situației de fapt. În cauză, între probele administrate există contradicții pe care instanța de fond era obligată să le verifice, iar dacă erau respectate anumite principii de apreciere a probelor nu se putea ajunge decât la concluzia nevinovăției lor.

Greșit prima instanță a dat eficiență declarațiilor de "martori" ai pretinșilor mituitori și care-i incriminează pe inculpați, mai ales în condițiile în care față de acești denunțători s-a dispus trimiterea cauzei la pachet pentru începerea urmăririi penale. Trebuie analizată cu atenție declarația martorului N.R., care arată detalii diferite în declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței. La fel se întâmplă și cu depoziția martorului I.M., care a dat declarație la dictarea organelor de urmărire penală.

A mai arătat apelantul că folosirea de către organele de urmărire penală a investigatorului sub acoperire mai mult creează confuzie, deoarece acesta se încurcă în detalii atunci când redă în scris cele constatate.

În privința infracțiunii de luare de mită, trebuie să se aibă în vedere Ordonanța din 21 februarie 2006, prin care s-a dispus încetarea dispozițiilor din Ordonanța 13 februarie 2006 și deci nu poate fi luat în considerare Procesul-verbal al investigatorului nr. 42 din 17 februarie 2006, ce face mențiunea la S.I.N.A. În continuare, apelanții au făcut referiri de nuanță referitoare la declarația denunțătorilor și a probelor care-i incriminează, acreditând ideea că toate acestea nu sunt pertinente, concludente, și nu conduc la concluzia vinovăției lor, cu diferite referiri amănunțite la literatura de specialitate.

În ceea ce privește respectarea dispozițiilor procedurale, apelantul a susținut că procurorul era obligat a se conforma dispozițiilor art. 913 alin. (4) - (5) C. proc. pen. și să prezinte procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice încălcându-i astfel dreptul lor la apărare.

Inculpatul-apelant B.I.D. a susținut, prin motivele scrise, că prima instanță a stabilit greșit situația de fapt, făcând o apreciere globală a ansamblului probator fără a concretiza pentru fiecare inculpat actele materiale pe care le-ar fi comis.

Pe de altă parte, s-a arătat de apelant că situația de fapt a fost reținută doar pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale ce s-a efectuat cu încălcarea flagrantă a Convenției Europene a Drepturilor Omului și Constituției. În acest sens s-a ținut seama numai de declarațiile martorilor denunțători, iar aceștia sunt cercetați ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluției procurorului, formulată de inculpata D.I.C.

S-a solicitat de către apelant înlăturarea probelor constând în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și înregistrării de imagini, deoarece înregistrările nu au fost efectuate de procuror ori polițistul judiciar, ci de agenți S.R.I. Pentru perioada următoare datei de 22 februarie 2006, interceptările au fost ilegale întrucât instanța a dispus încetarea măsurilor dispuse prin Autorizațiile 1 - 4 din 16 februarie 2006.

O altă neregularitate invocată de apelant constă în faptul că prima instanță a admis numai probele propuse de către acuzator, încălcându-se principiul egalității. Totodată, investigatorul sub acoperire audiat de instanță nu a depus jurământul martorului și nu a semnat declarația, fiind deci lovită de nulitate.

În fine, inculpatul, față de motivele invocate, a solicitat în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor imputate, iar în subsidiar redozarea pedepselor aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Apelanta-inculpată C.C.S. a arătat în motivarea căii de atac că soluția primei instanțe este greșită, fiind necesară desesizarea și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât procurorul de caz nu era competent și lipsește viza procurorului șef de secție de pe actul de sesizare.

Referitor la al doilea aspect (primul nu este argumentat) inculpata a arătat că actul de sesizare nu poartă semnătura procurorului șef de secție D.N.A., ci tot a procurorului de caz, aspect concluzionat din compararea semnăturilor.

O altă critică a apelantei (dacă instanța de apel nu adoptă primul aspect de nelegalitate) se referă la greșita sa condamnare pentru infracțiunea imputată. În acest sens s-a susținut că declarațiile martorilor ce au arătat că au dat bani ori alte foloase (fiind enumerați 11 martori) nu au semnificație probatorie, deoarece prin Sentința penală nr. 542 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Prahova a fost admisă plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale din rechizitoriu și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de numiții - martori Z.C., N.R. și M.C., iar în privința celorlalți martori, aceștia au dat declarații incomplete arătând că au dat inculpatei mici "atenții".

Inculpata-apelantă a susținut aceeași critică ca și apelantul B.I.D. referitoare la nulitatea depoziției investigatorului sub acoperire.

În continuare, apelanta a detaliat aspecte avantajoase din declarațiile martorilor audiați, concluzionând că nu rezultă cu certitudine vinovăția sa.

A mai arătat apelanta că prima instanță a respins nejustificat audierea unor martori propuși în apărarea sa.

Apelanta D.I.C. a arătat, prin apărătorul său, motivele căii de atac, susținând, în primul rând, desființarea hotărârii atacate pe motiv că organul de urmărire penală nu a fost legal sesizat și în privința sa, întrucât Nota din 2 noiembrie 2005 a procurorului de caz se referă la alți făptuitori. Ulterior, prin autorizația de interceptare audio-video și autorizarea investigatorului sub acoperire, ea este monitorizată, deși aceste autorizații nu o privesc, după care se începe urmărirea penală și apoi se pune în mișcare acțiunea penală împotriva sa.

A criticat apelanta sentința deoarece s-a ținut seama de aceste investigații sub acoperire, deși nu erau autorizate în ceea ce o privește, fiind deci acte nule conform legii.

De asemenea, a susținut că și înregistrările ambientale sunt lovite de nulitate, deoarece nu a fost autorizată, fotografiile depuse la dosar de investigator sunt neclare, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice sunt neclare deoarece nu se precizează organul care a făcut transcrierea, nu sunt certificate, semnate. Totodată, nu a putut fi reținută nici declarația martorei S.D.L. pentru că este făcută cu scopul de a i se reduce pedeapsa conform art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Nici declarațiile denunțătorilor nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care a fost admisă plângerea împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia și trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale.

În concluzie, apelanta a susținut că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 254 C. pen. în ceea ce o privește, ci eventual primirea de foloase necuvenite, întrucât nu există o înțelegere prealabilă între ea și reprezentanții societății de comisionariat.

Apelanții H.S.E.V., O.N., B.V.D., P.M.M., Z.V.T.I. și F.A.C.G. au susținut prin apărătorii lor (în concluziile scrise) că nu se fac vinovați de infracțiunile imputate și se impune achitarea lor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În primul rând s-a susținut că starea de fapt a fost reținută în faza de urmărire penală ca urmare a admiterii abuzive și manipulatorii a probelor. Aceste aspecte au fost invocate în fața primei instanțe, ocazie cu care a ieșit la iveală înțelegerea reprobabilă dintre denunțători și organele de urmărire penală și încercarea procurorului de a dirija, prin presiuni, declarațiile martorilor (se invocă Sentința penală nr. 542/2008 a Tribunalului Prahova). În acest sens, organele de urmărire penală și-au clădit întreaga acuzație pe baza denunțurilor și înregistrărilor audio-video realizate de declaranții vamali ai SC U., persoane direct implicate în acte de dare/luare de mită și trafic de influență. Organele de urmărire penală după audierea denunțătorilor au pus la punct o activitate de provocare infracțională a funcționarilor din Vama Ploiești.

Au mai susținut apelanții că, în faza de urmărire penală au fost încălcate flagrant disp. art. 68 alin. (2) C. proc. pen., întrucât organele judiciare, prin intermediul denunțătorilor, au provocat inculpații să comită acte care să constituie apoi probe în acuzare. Mai mult decât atât, agentul provocator nu s-a limitat la o cercetare pasivă a faptelor comise ci, așa cum a avut loc în speță, a exercitat o influență asupra persoanelor vizate încât a determinat săvârșirea unor fapte penale.

În al doilea rând apelanții au susținut că în speță nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, mai precis latura obiectivă. Aici apelanții-inculpați au făcut o decelare a contraprestației remise și promise făptuitorului de către mituitori, în sensul că aceasta trebuie să constea într-o răsplată dată mituitorului pentru actele comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Atunci când plata constă în daruri ocazionale, respectiv existența unor zile de sărbătoare (Paști, Crăciun, aniversare onomastică etc.), ipoteză nedovedită, ci doar presupusă, aceasta nu reprezintă o prestațiune a mituitorului în accepțiunea legii.

În concluzie, apelanții au solicitat achitarea lor în temeiul disp. art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

În motivarea scrisă a apelului inculpata S.D.L. a susținut, în primul rând, că hotărârea este netemeinică și nelegală, deoarece față de ea trebuiau aplicate disp. art. 255 alin. (3) C. pen., iar prima instanță nici nu a analizat cererea sa în acest sens. În speță trebuia avut în vedere denunțul său din 5 septembrie 2006, iar începerea urmăririi penale s-a făcut la 26 mai 2006.

În al doilea rând, apelanta a susținut că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, neținându-se seama de circumstanțele faptice și personale.

Inculpatul N.N.V. a criticat, prin apărătorul său, cu ocazia dezbaterilor, netemeinicia hotărârii atacate, întrucât, ca și în cazul celorlalți inculpați, la dosar nu sunt probe care să-l învinovățească de infracțiunea imputată, singura afirmație se referă la primirea unor cadouri cu ocazia sărbătorilor.

În cursul judecății în apel au fost audiați toți inculpații (unii dintre aceștia susținând că nu mai doresc să dea alte declarații decât cele date în fața primei instanțe), precum și martorii B.M., B.C. și F.D.

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în ambele faze procesuale (urmărirea penală și prima instanță), de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește situația de fapt - aspect criticat de toți inculpații-apelanți - Curtea a apreciat că, deși cu o motivare lapidară, aceasta a fost corect reținută de prima instanță.

S-a observat într-adevăr că prima instanță a adoptat o modalitate inadecvată cerințelor ce țin de considerentele unei hotărâri judecătorești prin preluarea și redarea în cuprinsul acestora a unor convorbiri telefonice, așa cum au fost consemnate și în actul de sesizare.

Având în vedere însă caracterul devolutiv total al prezentei căi de atac (apelul), Curtea a considerat că aceste aspecte nu pot conduce însă la constatarea unei nulități absolute a hotărârii atacate, ci va fi obligată, conform legii (art. 378 C. proc. pen.), să completeze motivarea primei instanțe ori să dea o nouă apreciere a probelor administrate. Pe de altă parte, cazurile de desființare a hotărârii primei instanțe cu trimiterea spre rejudecare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar situația constatată nu se încadrează în textul de lege (art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.).

Trecând deci peste acest aspect (criticat de apelanții-inculpați), instanța de apel a apreciat că cele reținute în fapt de prima instanță au suport probator în actele dosarului, cu unele excepții ce vor fi detaliate în cele ce urmează.

În primul rând, Curtea a apreciat că, din probele administrate în cauză nu poate trage o concluzie certă și indubitabilă asupra perioadei infracționale imputate inculpaților-apelanți pe parcursul anului 2004 și până la începutul lunii noiembrie 2005.

Astfel, deși în actul de sesizare se dispune trimiterea în judecată a inculpaților pentru fapte de corupție comise în perioada anului 2004 - august 2006, iar prima instanță își însușește acest aspect, Curtea a constatat că în primul rând declanșarea procesului penal s-a făcut ca urmare a notei întocmite de procurorul de caz abia la data de 2 noiembrie 2005, când se consemnează date și indicii despre activitatea ilicită desfășurată de lucrătorii vamali (inculpații din prezenta cauză, dar și alte persoane față de care s-a dispus o altă soluție de neurmărire), iar, în al doilea rând, toate probele directe și concludente sunt obținute după această dată. În susținerea acestei opinii, instanța de apel are în vedere faptul că toate interceptările audio-video autorizate au fost efectuate după data de 1 noiembrie 2005, perioadă la care, de altfel, se referă și declarațiile martorilor audiați în cauză, aceste mijloace de probă fiind dispuse tot după această dată.

De asemenea, declarațiile martorilor denunțători (față de care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată) respectiv: Z.C., N.R. și M.C. au fost date ulterior datei sus-menționate, iar coroborarea lor trebuie făcută cu celelalte mijloace de probă (procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și imaginilor) ce au avut loc în aceeași perioadă (noiembrie 2005 - august 2006).

Totodată, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire - care sunt destul de pertinente și concludente, dar și detaliate, fiind întocmite la scurt timp după constatarea personală a faptelor descrise - se referă tot la perioada ulterioară datei menționate.

Singurele probe care fac referire la faptul că apelanții-inculpați ar fi primit bani sau diverse bunuri sunt declarațiile martorilor, dar, acestea fiind ambigue datorită timpului scurs, nu pot fi luate în considerare pentru a se ajunge la o concluzie certă în această privință. Mai mult decât atât, martorii ce fac referire la perioada anterioară datei de 1 noiembrie 2005 nu au oferit detalii exacte despre vameșii ce au primit bani ori alte bunuri în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, nici măcar nu sunt consecvente în privința persoanei inculpaților, fără a mai pune în discuție că nu pot oferi date concrete de săvârșire acestor fapte.

Martorii fac în acest sens referire la modul general precum că în Vama Ploiești, obiceiul era remiterea de bani ori alte bunuri vameșilor pentru acordarea "liberului de vamă", în caz contrar aceștia prelungeau în mod nejustificat ori chiar nu acordau, din diverse motive, acest liber de vamă (de exemplu - declarația martorei S.D.L., care este cea mai elocventă întrucât a recunoscut săvârșirea faptelor imputate și a detaliat unele aspecte privind procedeul folosit de vameși).

În concluzie, în lipsa unor probe indubitabile cu privire la perioada infracțională imputată inculpaților, Curtea a reținut că această perioadă este dovedită cert ulterior datei de 1 noiembrie 2005 și până în luna august 2006. De altfel, se poate lesne observa că toate probele reliefate în considerentele sentinței se referă la probe obținute ulterior datei de 1 noiembrie 2005. Chiar și încheierea de arestare preventivă a inculpaților face referire la date și indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor imputate din perioada noiembrie 2005 - august 2006.

Ținând seama de aceste aspecte instanța de apel a cenzurat în această privință hotărârea atacată.

Referitor la situația de fapt relevată din perioada ce va fi reținută de Curte, la dosar sunt suficiente probe care conturează aspecte infracționale săvârșite în derularea activității de vameși inculpați.

Astfel, în esență, Curtea a reținut că în perioada noiembrie 2005 - august 2006, inculpații (vameși angajați la Biroul Vamal Ploiești) au primit diferite sume de bani și bunuri în vederea asigurării întocmirii actelor vamale și acordarea în final a "liberului de vamă" pentru mărfurile vămuite, în caz contrar vameșii invocau diferite motive pentru a întârzia vămuirea ori găseau pretexte să afirme că actele depuse de comisionarii vamali nu erau complete.

În perioada sus-menționată Vama Ploiești își desfășura activitatea într-un imobil ce aparținea unei societăți de comisionariat vamal (SC W.B.), unde la parterul clădirii funcționau încă zece societăți de comisionariat vamal.

Având în vedere această apropiere fizică între locurile de muncă, între vameși și angajații societăților respective s-au dezvoltat și relații mai apropiate și care au condus în final la un anturaj ilicit, în sensul acordării de către vameși a încrederii unor comisionari vamali și pentru primirea ilicită de bani ori bunuri obținute de către comisionarii vamali de la societățile pe care le reprezentau în vamă. Astfel, s-a creat un așa-zis obicei, și anume ca societățile ce solicitau vămuirea să remită comisionarului vamal sume de bani ori alte foloase pentru a fi remise la rândul lor angajaților din vamă (aceștia fiind repartizați pe mai multe compartimente și fiecare efectua câte o operațiune în vederea acordării liberului de vamă) în scopul obținerii urgenței, uneori și nejustificată, a liberului de vamă.

Pe parcurs s-a ajuns în situația în care vameșii solicitau bani sau bunuri, prin intermediul comisionarului vamal, de la firmele ce desfășurau activități necesare vămuirii.

Aproape toți martorii reprezentanți ai firmelor ce solicitau vămuirea au declarat că dădeau sume de bani ori diverse bunuri (de regulă bunuri specifice obiectului de activitate) comisionarul vamal pentru a nu fi întârziate lucrările de vămuire de către vameși. În unele cazuri martorii detaliază chiar numele lucrătorului vamal căruia trebuia să i se remită bunurile.

Aceste aspecte au fost corect reținute și de către prima instanță în prima parte a considerentelor.

Sumele de bani ce erau date vameșilor inculpați variau de la caz la caz, între 100.000 -800.000 lei, iar bunurile constau, așa cum s-a arătat, în produse specifice obiectului de activitate al firmelor vămuite (vin, sucuri, pahare, vaze, obiecte de îmbrăcăminte, produse cosmetice, miere etc.).

Cele mai elocvente declarații sunt cele ale inculpatei S.D.L. (comisionar vamal la SC U. SA) care, pe lângă faptul că și-a recunoscut faptele comise, a dat detalii importante în privința celorlalți inculpați. Aceste declarații ale sale se coroborează perfect cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, dar și cu procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire P.L. (acesta din urmă fiind angajat cu scopul obținerii probelor cu privire la activitățile ilicite din Vama Ploiești).

Cu excepția inculpatei S.D.L., ceilalți inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor imputate ori au recunoscut doar anumite fapte de primire a unor bunuri cu ocazia unor sărbători speciale (de exemplu inculpații O.N., R.N.I. și D.D.V.).

De asemenea, din declarațiile martorilor denunțători Z.C., M.C., N.R. (față de care s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale și sunt contestați de apărătorii inculpaților) rezultă în mod clar și neechivoc procedeul de vămuire desfășurat de vameșii-inculpați și primirea de bunuri pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Martorii au declarat că pentru îndeplinirea formalităților vamale în calitate de comisionari vamali erau obligați să dea mită vameșilor (bani ori bunuri) pentru ca procesul de vămuire să nu întârzie. Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile martorei S.D.L. și rezultă remiterea de bani ori bunuri inculpaților în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Astfel, acești martori au arătat că au dat bani ori bunuri inculpaților B.I.D., Z.V.T.I., O.N., S.I.N.A., N.N.V., S.I.N., D.D.V., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., H.S.E.V., C.C.S., B.V.D., D.I.C.

În ceea ce privește celelalte probe ce-l indică pe fiecare inculpat ca primind bani ori diverse bunuri în scopul acordării liberului de vamă, Curtea constată următoarele:

- referitor la inculpatul B.I.D., există la dosar procese-verbale ale investigatorului sub acoperire, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și audio-video, declarațiile martorilor A.G. (administrator al SC L. SRL), B.D.A. (administrator la SC C.I.I. SRL), D.R.O. (administrator la T. SRL), A.G.A. (angajat al SC S.C. SA), P.A. (SC L.F.), S.G. (SC T.T. SRL) și D.F.;

- referitor la inculpatul N.N.V. există la dosar procese-verbale ale investigatorului sub acoperire, procesele-verbale de interceptare audio-video, declarațiile martorilor B.D.A, A.G., P.A. și D.F.

- cu privire la inculpatul P.M.M., faptele sale sunt evidențiate și de procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire, procesele-verbale de înregistrare audio-video, declarațiile martorilor B.D.A., A.G., A.G.A. și D.F.

- referitor la inculpatul F.A.C.G. sunt și declarațiile martorilor P.A. și procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire;

- față de inculpatul D.I.C., la dosar mai există și procesul-verbal al investigatorului sub acoperire (nr. 39) și declarațiile martorilor B.D.A., P.A. și D.F.;

- în privința inculpatei B.V.D. faptele comise sunt reliefate și de Procesul-verbal nr. 39 al investigatorului sub acoperire, procesele-verbale de înregistrare audio-video, declarațiile martorilor A.G.A. și P.A.;

- referitor la inculpatul Z.V.T.I. există și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor B.D.A., A.G.A. și D.F.;

- inculpata C.C.S. este menționată și în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de filmare și declarațiile martorilor A.G.A., P.A. și D.F.;

- referitor la inculpatul S.I.N., există procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor B.D.A., A.G.A. (SC S.E. SRL) și D.F.;

- cu privire la inculpata S.A.J., există procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor R.N. (SC A.I. SRL) și D.F.;

- inculpatul H.S.E.V. este precizat a fi luat mită în procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio-video și în declarațiile martorei D.F.;

- inculpatul R.N.I. este menționat în procesele-verbale de înregistrare video, în declarațiile martorilor B.D.A., M.V., A.G., A.G.A., P.A. și D.F.;

- referitor la inculpatul S.N.A. există la dosar declarațiile martorilor B.D.A., A.G.A., P.A. și D.F.

În ceea ce privește pe inculpații R.F.M., J.L. și D.D.V., Curtea a constatat că primii doi inculpați au decedat anterior pronunțării hotărârii atacate, iar cel din urmă în faza soluționării apelului, deci în mod corect prima instanță a dispus încetarea procesului penal, iar față de cel de-al treilea se va dispune aceeași soluție în apel.

Din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (C.M.M., E.G., C.E., I.M., M.V., C.A.A., L.I., Ș.N., D.G., P.V., S.G., M.O.R., C.S.R., Ț.C., A.E. și M.C.C.) rezultă faptul că au dat bani ori bunuri comisionarilor vamali S.D.L., Z.C., M.C. și N.R., pentru a-i remite vameșilor inculpați pentru soluționarea favorabilă și urgentă a "liberului de vamă".

Toate aceste mijloace de probă se coroborează și cu declarațiile martorului investigator sub acoperire "P.L.", dată în fața primei instanțe.

În ceea ce privește critica apelanților-inculpați referitoare la nulitatea acestei declarații deoarece martorul nu ar fi depus jurământul, Curtea și-a însușit punctul de vedere al tribunalului, în sensul că eroarea cu privire la nedepunerea jurământului, prev. de art. 85 C. proc. pen., nu este sancționată cu nulitatea declarațiilor date de martor.

Curtea a constatat că motivul de nelegalitate invocat de apelanta C.C.S. și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale nu poate fi primită, deoarece rechizitoriul cuprinde mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", conform art. 264 C. proc. pen., iar din datele cauzei nu rezultă că același procuror de caz a semnat și în locul procurorului șef al secției competente. Afirmațiile apelantei sub acest ultim aspect sunt doar simple speculații nedovedite în opinia instanței de apel.

De asemenea, toți apelanții critică hotărârea pentru netemeinicie întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor imputate, nefiind probe la dosar pentru a se trage o asemenea concluzie.

Curtea, așa cum a argumentat mai sus, constată că în cauză există probe pertinente și concludente, dar și directe (procesele-verbale de înregistrare audio-video cu remiterea banilor ori altor bunuri) din care rezultă fără echivoc că inculpații-apelanți au săvârșit faptele de primire (bani sau alte bunuri) în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. De fapt, instanța de control judiciar poate afirma că la dosar sunt și suficiente mijloace de probă care conturează un adevărat obicei al vameșilor inculpați de a proceda de maniera ilicită descrisă în actul de sesizare și reținută de prima instanță (în acest sens numărul mare al martorilor ce confirmă procedeul ilicit din Vama Ploiești).

În legătură cu critica inculpaților-apelanți de înlăturare a declarațiilor martorilor denunțători Z.C., M.C. și N.R., instanța de apel a apreciat că ea nu poate fi primită în condițiile în care motivul pentru care tribunalul a admis plângerea apelantei D.I.C., împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de aceasta, se referă la momentul de care s-a ținut seama pentru a se ajunge la aplicarea disp. art. 255 alin. (3) C. proc. pen. Față de acești martori organele judiciare nu au demarat nici măcar cercetări pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen., astfel că instanța de apel nu are nici măcar un indiciu în sensul că ei au dat declarații nesincere în cauză.

Pe de altă parte, declarațiile date de acești trei martori denunțători se coroborează destul de elocvent cu declarațiile date de ceilalți martori ce apelau la comisionarii vamali (administratorii firmelor vămuite), dar și cu procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire ori cele de redare a convorbirilor telefonice sau filmare audio-video.

Numai în situația în care cei trei martori denunțători ar fi găsiți vinovați de infracțiunea de mărturie mincinoasă este posibilă o revizuire a hotărârii din prezenta cauză. Instanța nu și-a putut însuși opinia conform căreia nu ar trebui să țină seama de declarațiile unor martori întrucât împotriva lor s-a formulat plângere penală.

Inculpata S.A.J. a acceptat prin motivele de apel că ar fi primit anumite sume de bani, dar că acestea sunt infime și nu constituie "mită" conform legii. În același sens au apreciat și inculpații H.S.E.V., O.N., B.V.D., P.M.M., Z.V.T.I. și F.A.C.G. (concluzii scrise), numai că, așa-zisa "contraprestație" la care se referă acești inculpați descrie un obicei al funcționarilor vamali, inculpați în prezentul dosar. De fapt, aceste "mici atenții" constau în sume de bani primite pentru o singură vămuire (adică o singură firmă ce solicita liberul de vamă), iar inculpații nu efectuau numai o singură astfel de operațiune într-o singură zi de lucru, ceea ce conduce la concluzia că ei nu au comis un act singular minor, de primire a obiectului mitei.

În consecință, critica acestor apelanți nu a putut fi primită.

S-a mai criticat hotărârea primei instanțe pentru reținerea greșită a disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (apelanta S.A.J.), aspect însă neîntemeiat, întrucât acest text se referă la infracțiuni de luare de mită C. pen. (art. 254) comise de funcționari cu atribuții de constatare a contravențiilor, atribuție pe care o aveau inculpații ca funcționari vamali în legătură cu procesul de vămuire.

Inculpații S.I.N.A. și R.N.I. au criticat hotărârea întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 52, art. 66 alin. (2) și art. 365 C. proc. pen., dar acestea sunt neîntemeiate deoarece prezumția de nevinovăție ori lipsa de temeinicie a probelor a fost dezbătută cu ocazia analizării probelor. Principiul invocat nu este încălcat pe motiv că instanța de fond și de apel au apreciat că la dosar sunt suficiente dovezi care răstoarnă această prezumție de nevinovăție. Până la stabilirea în mod definitiv a vinovăției apelanților, ei se bucură încă de această prezumție.

Nu s-a putut afirma că instanța de judecată încalcă acest principiu în momentul în care adoptă o soluție de condamnare în primă instanță, întrucât până când această hotărâre nu devine definitivă, inculpații beneficiază de acest principiu.

În ceea ce privește probele administrate, instanța de apel a apreciat (ca și prima instanță) că apelanții nu au făcut dovada lipsei de temeinicie a probelor ci, din contră, în speță există dovezi clare de vinovăție a inculpaților.

Nici critica celor doi apelanți referitoare la nemotivarea hotărârii nu poate fi primită pentru motivele enunțate la începutul acestor considerente.

Inculpații-apelanți R.N.I. și S.I.N.A. au mai învederat aspecte referitoare la confuzia investigatorului sub acoperire pentru că se "încurcă în detalii", numai că acest lucru nu afectează cele relatate în cuprinsul proceselor-verbale, deoarece se poate lesne observa că "detaliile" respective pot fi lesne elucidate.

Referitor la critica Procesului-verbal nr. 42 din 17 februarie 2006 al investigatorului sub acoperire, Curtea a observat că la această dată era în vigoare Ordonanța procurorului din 13 februarie 2006, în baza căruia se efectuau actele investigatorului, iar la data de 21 februarie 2006 procurorul a dispus încetarea "pe viitor" a dispozițiilor Ordonanței din 13 februarie 2006, nu și anularea actelor deja efectuate.

Aceiași apelanți au susținut că procurorul nu a respectat disp. art. 913 alin. (4) și (5) C. proc. pen., dar, nerespectarea acestor dispoziții ce afectează dreptul la apărare poate fi atenuată în fața instanței de judecată, unde, cu toate garanțiile procedurale inculpatul poate lua la cunoștință de aceste probe și să-și pregătească o apărare eficientă în funcție și de acestea.

Susținerea apelantei D.I.C. privind lipsa din nota procurorului a numelui său, dar că a fost apoi monitorizată, nu poate fi primită în condițiile în care la dosar există autorizația investigatorului sub acoperire de strângere a datelor cu privire la existența infracțiunilor și la identificarea persoanelor, dată conform art. 2241 C. proc. pen. Actul la care face referire apelanta nu reprezintă decât un act întocmit în faza premergătoare începerii urmăririi penale, când, potrivit textului menționat, pot fi efectuate acte în scopul adunării probelor și identificarea persoanelor față de care sunt date că ar comite infracțiuni, deci nu trebuie nominalizate în autorizația procurorului.

Referitor la critica apelantei S.D.L. de aplicare a disp. art. 255 alin. (3) C. pen. și art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reținut că, la data declarațiilor sale date organului de urmărire penală ea nu a denunțat comiterea faptelor, ci a facilitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, beneficiind astfel de disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În concluzie, Curtea a considerat că faptele inculpaților-apelanți lucrători vamali, O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., H.S.E.V., S.I.N.A., B.V.D., P.M.M., F.A.C.G., N.N.V., D.I.C., B.I.D., R.N.I. și D.D.V., care în perioada noiembrie 2005 - august 2006 au pretins și primit sume de bani ori alte bunuri pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, mai exact pentru a nu întârzia - din diverse motive - întocmirea formalităților necesare acordării liberului de vamă, firmelor ce solicitau vămuirea, ori pentru a nu găsi pretexte de respingere a actelor depuse în acest sens de către comisionarii vamali (în calitate de reprezentanți ai societăților respective), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen., în formă continuată, deci cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, faptele inculpatei S.D.L., care în această perioadă, în calitate de comisionar vamal, a remis inculpaților bani și bunuri în scopul urgentării îndeplinirii formalităților necesare acordării liberului de vamă pentru societățile ce solicitau prin intermediul acesteia vămuirea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în mod corect tribunalul a făcut o justă încadrare juridică a faptelor comise de inculpata S.A.J.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor (aspect criticat de procuror) Curtea, ținând seama de aspectul că perioada infracțională reținută mai sus nu corespunde, nu s-a întins pe o durată de timp așa cum s-a reținut de prima instanță, a considerat că se impune în mod necesar și justificat reducerea pedepselor tuturor inculpaților, iar nu majorarea acestora.

Referitor la cea de-a doua critică a procurorului (neaplicarea pedepselor complementare, prev. de art. 64 lit. c) C. pen.), instanța de apel a apreciat că într-adevăr aceasta este întemeiată.

În cauză inculpații au fost condamnați pentru infracțiuni de luare de mită, infracțiuni comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv ca angajat al Direcției Regionale Vamale București - Biroul Vamal Ploiești, instituție ce ține de Ministerul de Finanțe.

Ori, în condițiile expuse opinia Curții este în sensul că disp. art. 64 lit. c) C. pen. trebuiau aplicate tuturor inculpaților- lucrători vamali, mai ales că pedeapsa complementară este obligatoriu de aplicat în cazul infracțiunilor de luare de mită (art. 254 alin. (1) C. pen.) atunci când pedeapsa aplicată depășește 2 ani închisoare.

În ceea ce privește critica procurorului adusă hotărârii atacate în legătură cu nedispunerea aplicării măsurii confiscării speciale a unor sume de 320.000.000 lei de la fiecare inculpat, reprezentând bani obținuți sub formă de mită (calculați ca o sumă minimă pe zi - 50.000 lei - primită de vameș pe perioada infracțională, excluzând zilele de concediu legal de odihnă), Curtea va constata că în parte această susținere este întemeiată.

Inculpații-apelanți vameși au fost găsiți vinovați de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., infracțiune reținută în modalitatea "primirii" unor sume de bani pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. S-a reținut de asemenea și un cuantum al sumelor primite global de persoanele care se ocupau de procesul de vămuire al solicitantului (fiind vorba de mai multe persoane angrenate în acest procedeu, fiecare cu atribuții pe un anumit sector) cuprins între 100.000 - 800.000 lei, bani ce apoi erau împărțiți.

Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 prevăd că "în cazul infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri ce au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite părții vătămate (…) se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani".

Având în vedere că inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen., în mod corect prima instanță trebuia să dispună confiscarea sumelor primite de inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor (cu titlu de mită) cel puțin prin calcularea - așa cum se critică - unor sume minime primite în fiecare zi de activitate vamală.

În acest sens, Curtea a dispus aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 și, calculând suma minimă de 50.000 lei (5 RON) încasată ca mită pe zi de lucru de către inculpații vameși și comisionarul vamal S.A.J., dar pe perioada infracțiunii reținute mai sus (1 noiembrie 2005 - august 2006), exceptând perioadele în care inculpații vameși au fost delegați ori detașați pe această perioadă, la altă unitate din subordinea instituției, conform adresei A.N.A.F.

La aplicarea confiscării speciale s-a luat în considerare că inculpații J.L., R.F.M. au decedat până la soluționarea în primă instanță a cauzei, iar D.D.V. a decedat în apel, astfel că nu s-a impus aplicarea măsurii de siguranță față de aceștia, măsura având un caracter personal, fiind o sancțiune penală.

Astfel, prin procedeul sus-menționat au fost confiscate de la inculpați următoarele sume de bani:

- 850 RON de la inculpatul P.M.M. (170 zile x 5 RON);

- câte 910 RON de la inculpații F.A.C.G. și D.I.C. (182 zile x 5 RON);

- 885 RON de la inculpatul N.N.V. (177 zile x 5 RON);

- 900 RON de la inculpatul B.I.D. (180 zile x 5 RON);

- 955 RON de la inculpata B.V.D. (191 zile x 5 RON);

- câte 1.040 RON de la inculpații O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., S.A.J., H.S.E.V., S.I.N.A. și R.N.I. (208 zile x 5 RON).

Prin Decizia penală nr. 171 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus admiterea apelurilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și ale inculpaților O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., H.S.E.V., S.I.N.A., B.V.D., P.M.M., F.A.C.G., N.N.V., D.I.C., B.I.D., R.N.I., S.A.J., S.D.L. și D.D.V.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a desființat, în parte, sentința atacată și, în consecință:

Rejudecând, s-au redus pedepsele aplicate inculpaților O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., H.S.E.V., S.I.N.A., B.V.D., P.M.M., F.A.C.G., N.N.V., D.I.C., B.I.D. și R.N.I., de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a redus corespunzător termenul de încercare pentru acești inculpați de la 8 ani la 6 ani și 6 luni.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei S.A.J. de la 3 ani și 3 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a redus corespunzător termenul de încercare de la 6 ani și 3 luni la 5 ani și 6 luni.

S-au reținut în favoarea inculpatei S.D.L. disp. art. 3201 C. proc. pen. și în consecință s-a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 ani și 2 luni la 1 (un) an și 6 luni închisoare.

S-a redus corespunzător termenul de încercare de la 4 ani și 2 luni la 3 ani și 6 luni.

S-a aplicat tuturor inculpaților, pe lângă pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea sumelor de:

- 850 RON de la inculpatul P.M.M.;

- câte 910 RON de la inculpații F.A.C.G. și D.I.C.;

- 885 RON de la inculpatul N.N.V.;

- 900 RON de la inculpatul B.I.D.;

- 955 RON de la inculpata B.V.D.;

- câte 1.040 RON de la inculpații O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., S.A.J., H.S.E.V., S.I.N.A. și R.N.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.D.V., datorită decesului acestuia.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariu apărător oficiu, pentru inculpatul N.N.V., în sumă de 300 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Onorariu parțial al apărătorilor din oficiu (avocat P.D. și E.L.P.) în sumă de câte 100 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de apel a reținut, în esență, că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței, însă nu poate fi reținută întreaga perioadă cuprinsă între anul 2004 - august 2006, ci altă perioadă stabilită de la momentul începerii urmăririi penale, respectiv 2 noiembrie 2005.

În stabilirea acestei date, instanța de apel a avut în vedere și faptul că toate înregistrările autorizate au fost efectuate după data de 1 noiembrie 2005, perioadă la care se face referire și în declarațiile martorilor. Inclusiv denunțurile din prezenta cauză au fost efectuate la această dată, dar și procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire.

Instanța de apel a reținut că sumele de bani primite de inculpați variau de la caz la caz între 100.000 - 800.000 lei și bunurile primite constau în băuturi alcoolice, obiecte de îmbrăcăminte, produse cosmetice.

Se face referire la declarațiile martorilor, la declarațiile inculpatei S.D.L. care a recunoscut comiterea faptelor, dar și la celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, instanța de apel reține procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, dar și declarațiile martorilor care fac referire la modalitatea și mijloacele prin care inculpații pretindeau și primeau bani sau bunuri pentru efectuarea operațiunilor de vămuire în alte condiții decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce privește critica inculpaților referitoare la nulitatea declarațiilor martorului investigator sub acoperire "P.L." deoarece martorul nu a depus jurământ, instanța de apel reține că eroarea cu privire la nedepunerea jurământului conform art. 85 C. proc. pen. nu este sancționată cu nulitatea absolută.

Motivul de nelegalitate invocat de inculpata C.C.S. privind trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale nu a fost primit deoarece, în opinia instanței de apel, rechizitoriul cuprinde mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", conform art. 264 C. proc. pen., iar din datele cauzei nu rezultă că același procuror de caz a semnat și în locul procurorului șef al secției competente. Afirmațiile apelantei sub acest ultim aspect sunt doar simple speculații nedovedite în opinia instanței de apel.

De asemenea, toți apelanții au criticat hotărârea pentru netemeinicie întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor imputate, nefiind probe la dosar pentru a se trage o asemenea concluzie.

Curtea, așa cum a argumentat mai sus, constată că în cauză există probe pertinente și concludente, dar și directe (procesele-verbale de înregistrare audio-video cu remiterea banilor ori altor bunuri) din care rezultă fără echivoc că inculpații-apelanți au săvârșit faptele de primire (bani sau alte bunuri) în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. De fapt, instanța de control judiciar poate afirma că la dosar sunt și suficiente mijloace de probă care conturează un adevărat obicei al vameșilor inculpați de a proceda de maniera ilicită descrisă în actul de sesizare și reținută de prima instanță (în acest sens numărul mare al martorilor ce confirmă procedeul ilicit din vama Ploiești).

În legătură cu critica inculpaților-apelanți de înlăturare a declarațiilor martorilor denunțători Z.C., M.C. și N.R., instanța de apel a apreciat că ea nu poate fi primită în condițiile în care motivul pentru care tribunalul a admis plângerea apelantei D.I.C., împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de acesta, se referă la momentul de care s-a ținut seama pentru a se ajunge la aplicarea disp. art. 255 alin. (3) C. proc. pen. Față de acești martori organele judiciare nu au demarat nici măcar cercetări pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen., astfel că instanța de apel nu are nici măcar un indiciu în sensul că ei au dat declarații nesincere în cauză.

Pe de altă parte declarațiile date de acești trei martori denunțători se coroborează destul de elocvent cu declarațiile date de ceilalți martori ce apelau la comisionarii vamali (administratorii firmelor vămuite), dar și cu procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire ori cele de redare a convorbirilor telefonice sau filmare audio-video.

Numai în situația în care cei trei martori denunțători ar fi găsiți vinovați de infracțiunea de mărturie mincinoasă este posibilă o revizuire a hotărârii din prezenta cauză. Instanța nu și-a putut însuși opinia conform căreia nu ar trebui să țină seama de declarațiile unor martori întrucât împotriva lor s-a formulat plângere penală.

Inculpata S.A.J. a acceptat prin motivele de apel că ar fi primit anumite sume de bani, dar că acestea sunt infime și nu constituie "mită" conform legii. În același sens au apreciat și inculpații H.S.E.V., O.N., B.V.D., P.M.M., Z.V.T.I. și F.A.C.G. (concluzii scrise), numai că, așa-zisa "contraprestație" la care de referă acești inculpați descrie un obicei al funcționarilor vamali, inculpați în prezentul dosar. De fapt, aceste "mici atenții" constau în sume de bani primite pentru o singură vămuire (adică o singură firmă ce solicita liberul de vamă), iar inculpații nu efectuau numai o singură astfel de operațiune într-o singură zi de lucru, ceea ce conduce la concluzia că ei nu au comis un act singular minor, de primire a obiectului mitei.

În consecință, critica acestor apelanți nu poate fi primită.

S-a mai criticat hotărârea primei instanțe pentru reținerea greșită a disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (apelanta S.A.J.), aspect însă neîntemeiat, întrucât acest text se referă la infracțiuni de luare de mită C. pen. (art. 254) comise de funcționari cu atribuții de constatare a contravențiilor, atribuție pe care o aveau inculpații ca funcționari vamali în legătură cu procesul de vămuire.

Inculpații S.I.N.A. și R.N.I. critică hotărârea întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 52, art. 66 alin. (2) și art. 365 C. proc. pen., dar acestea sunt neîntemeiate deoarece prezumția de nevinovăție ori lipsa de temeinicie a probelor a fost dezbătută cu ocazia analizării probelor. Principiul invocat nu este încălcat pe motiv că instanța de fond și de apel au apreciat că la dosar sunt suficiente dovezi care răstoarnă această prezumție de nevinovăție. Până la stabilirea în mod definitiv a vinovăției apelanților, ei se bucură încă de această prezumție.

Nu se poate afirma că instanța de judecată a încălcat acest principiu în momentul în care a adoptat o soluție de condamnare în primă instanță, întrucât până când această hotărâre nu devine definitivă inculpații beneficiază de acest principiu.

În ceea ce privește probele administrate, instanța de apel a apreciat (ca și prima instanță) că apelanții nu au făcut dovada lipsei de temeinicie a probelor ci, din contră, în speță există dovezi clare de vinovăție a inculpaților.

Nici critica celor doi apelanți referitoare la nemotivarea hotărârii nu a putut fi primită pentru motivele enunțate la începutul acestor considerente.

Inculpații-apelanți R.N.I. și S.I.N.A. au mai învederat aspecte referitoare la confuzia investigatorului sub acoperire pentru că se "încurcă în detalii", numai că acest lucru nu afectează cele relatate în cuprinsul proceselor-verbale, deoarece se poate lesne observa că "detaliile" respective pot fi lesne elucidate.

Referitor la critica Procesului-verbal nr. 42 din 17 februarie 2006 al investigatorului sub acoperire, Curtea a observat că la această dată era în vigoare Ordonanța procurorului din 13 februarie 2006, în baza căreia se efectuau actele investigatorului, iar la data de 21 februarie 2006 procurorul a dispus încetarea "pe viitor" a dispozițiilor Ordonanței din 13 februarie 2006, nu și anularea actelor deja efectuate.

Aceiași apelanți au susținut că procurorul nu a respectat disp. art. 913 alin. (4) și (5) C. proc. pen., dar, nerespectarea acestor dispoziții ce afectează dreptul la apărare poate fi atenuată în fața instanței de judecată, unde, cu toate garanțiile procedurale inculpatul poate lua la cunoștință de aceste probe și să-și pregătească o apărare eficientă în funcție și de acestea.

Susținerea apelantei D.I.C. privind lipsa din nota procurorului a numelui său, dar că a fost apoi monitorizată, nu poate fi primită în condițiile în care la dosar există autorizația investigatorului sub acoperire de strângere a datelor cu privire la existența infracțiunilor și la identificarea persoanelor, dată conform art. 2241 C. proc. pen. Actul la care a făcut referire apelanta nu reprezintă decât un act întocmit în faza premergătoare începerii urmăririi penale, când, potrivit textului menționat, pot fi efectuate acte în scopul adunării probelor și identificarea persoanelor față de care sunt date că ar comite infracțiuni, deci nu trebuie nominalizate în autorizația procurorului.

Referitor la critica apelantei S.D.L. de aplicare a disp. art. 255 alin. (3) C. pen. și art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reținut că, la data declarațiilor sale date organului de urmărire penală ea nu a denunțat comiterea faptelor, ci a facilitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, beneficiind astfel de disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În concluzie, Curtea a considerat că faptele inculpaților-apelanți lucrători vamali, O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., H.S.E.V., S.I.N.A., B.V.D., P.M.M., F.A.C.G., N.N.V., D.I.C., B.I.D., R.N.I. și D.D.V., care în perioada noiembrie 2005 - august 2006 au pretins și primit sume de bani ori alte bunuri pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, mai exact pentru a nu întârzia - din diverse motive - întocmirea formalităților necesare acordării liberului de vamă, firmelor ce solicitau vămuirea, ori pentru a nu găsi pretexte de respingere a actelor depuse în acest sens de către comisionarii vamali (în calitate de reprezentanți ai societăților respective), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen., în formă continuată, deci cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, faptele inculpatei S.D.L., care în această perioadă, în calitate de comisionar vamal, a remis inculpaților bani și bunuri în scopul urgentării îndeplinirii formalităților necesare acordării liberului de vamă pentru societățile ce solicitau prin intermediul acesteia vămuirea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în mod corect tribunalul a făcut o justă încadrare juridică a faptelor comise de inculpata S.A.J.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor (aspect criticat de procuror) Curtea, ținând seama de aspectul că perioada infracțională reținută mai sus nu corespunde, nu se întinde pe o durată de timp așa cum s-a reținut de prima instanță, a considerat că se impune în mod necesar și justificat reducerea pedepselor tuturor inculpaților, iar nu majorarea acestora.

Referitor la cea de-a doua critică a procurorului (neaplicarea pedepselor complementare, prev. de art. 64 lit. c) C. pen.), instanța de apel a apreciat că într-adevăr aceasta este întemeiată.

În cauză, inculpații au fost condamnați pentru infracțiuni de luare de mită, infracțiuni comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv ca angajat al Direcției Regionalei Vamale București - Biroul Vamal Ploiești, instituție ce ține de Ministerul de Finanțe.

Ori, în condițiile expuse opinia Curții este în sensul că disp. art. 64 lit. c) C. pen. trebuiau aplicate tuturor inculpaților-vamali, mai ales că pedeapsa complementară este obligatoriu de aplicat în cazul infracțiunilor de luare de mită (art. 254 alin. (1) C. pen.) atunci când pedeapsa aplicată depășește 2 ani închisoare.

În ceea ce privește critica procurorului adusă hotărârii atacate în legătură cu nedispunerea aplicării măsurii confiscării speciale a unor sume de 320.000.000 lei de la fiecare inculpat, reprezentând bani obținuți sub formă de mită (calculați ca o sumă minimă pe zi - 50.000 lei - primită de vameș pe perioada infracțională, excluzând zilele de concediu legal de odihnă), Curtea a constatat că în parte această susținere este întemeiată.

Inculpații-apelanți vameși au fost găsiți vinovați de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., infracțiune reținută în modalitatea "primirii" unor sume de bani pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. S-a reținut de asemenea și un cuantum al sumelor primite global de persoanele care se ocupau de procesul de vămuire al solicitantului (fiind vorba de mai multe persoane angrenate în acest procedeu, fiecare cu atribuții pe un anumit sector) cuprins între 100.000 - 800.000 lei, bani ce apoi erau împărțiți.

Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 prevăd că "în cazul infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri ce au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite părții vătămate (…) se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani".

Având în vedere că inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen., în mod corect prima instanță trebuia să dispună confiscarea sumelor primite de inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor (cu titlu de mită) cel puțin prin calcularea - așa cum se critică - unor sume minime primite în fiecare zi de activitate vamală.

În acest sens, Curtea a dispus aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 și, calculând suma minimă de 50.000 lei (5 RON), încasată ca mită pe zi de lucru de către inculpații vameși și comisionarul vamal S.A.J., dar pe perioada infracțiunii reținute mai sus (1 noiembrie 2005 - august 2006), exceptând perioadele în care inculpații vameși au fost delegați ori detașați pe această perioadă, la altă unitate din subordinea instituției, conform adresei A.N.A.F.

La aplicarea confiscării speciale s-a luat în considerare că inculpații J.L., R.F.M. au decedat până la soluționarea în primă instanță a cauzei, iar D.D.V. a decedat în apel, astfel că nu se impune aplicarea măsurii de siguranță față de aceștia, măsura având un caracter personal, fiind o sancțiune penală.

Astfel, prin procedeul sus-menționat vor fi confiscate de la inculpați următoarele sume de bani:

- 850 RON de la inculpatul P.M.M. (170 zile x 5 RON);

- câte 910 RON de la inculpații F.A.C.G. și D.I.C. (182 zile x 5 RON);

- 885 RON de la inculpatul N.N.V. (177 zile x 5 RON);

- 900 RON de la inculpatul B.I.D. (180 zile x 5 RON);

- 955 RON de la inculpata B.V.D. (191 zile x 5 RON);

- câte 1.040 RON de la inculpații O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., S.A.J., H.S.E.V., S.I.N.A. și R.N.I. (208 zile x 5 RON).

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., S.I.N., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., N.N.V., Z.V.T.I., S.I.N.A., S.A.J. și S.D.L.

Parchetul a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 și 14 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. se referă la greșita aplicare a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpata S.D.L., în condițiile în care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

Prin prisma aceluiași caz de casare parchetul critică durata în timp reținută de instanța de apel, apreciind că activitatea infracțională a inculpaților s-a derulat, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanței, în perioada noiembrie 2005 - august 2006.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri, majorarea cuantumului și executarea în regim privativ de libertate.

Recurenta-inculpată C.C.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 și 18 C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a susținut că procurorul care a instrumentat cauza și care a întocmit rechizitoriul nu avea calitatea cerută de lege, în condițiile în care a dobândit calitatea de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție la data de 28 decembrie 2007, iar actul de sesizare a fost întocmit la 4 decembrie 2006.

Totodată, rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia - astfel cum prevăd dispozițiile art. 264 C. proc. pen. - de către procurorul șef secție, care a dobândit calitatea de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție în cursul anului 2007, deci la un an de la data întocmirii rechizitoriului. Pe de altă parte, semnătura sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 264 C. pen. aparține aceleiași persoane care a dispus trimiterea în judecată, și nu procurorului ierarhic superior.

Prin prisma aceluiași caz de casare s-a invocat nulitatea declarațiilor date de martorul investigator sub acoperire care nu a depus jurământul.

De asemenea, instanța de apel a stabilit în mod nelegal sumele ce se pretind că au fost însușite de inculpați și care au fost confiscate.

Procedeul utilizat de instanța de apel se află în afara oricărei posibilități de verificare, cuantumul sumelor confiscate fiind stabilit în mod arbitrar.

Pe de altă parte, recurenta-inculpată a susținut că instanțele au condamnat-o pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o în condițiile în care nu a desfășurat activități de lucrător vamal, ci a exercitat doar funcția de administrator al sistemului informatic al Vămii Ploiești, fără a efectua controalele fizice de care se face vorbire în rechizitoriu.

În același sens martorii Z.C., N.R. și M.C. nu au confirmat primirea sau pretinderea de bani de către inculpată și mai mult, aceste declarații sunt părtinitoare, dat fiind faptul că împotriva acestora a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

Pe cale de consecință, s-a solicitat, în principal, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar, fie casarea cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru înlăturarea nulităților la care s-a făcut referire, fie achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recurenta-inculpată D.I.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 10 și 18 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., este aplicabil în speță dat fiind faptul că, în opinia apărării, în cauză nu a existat o sesizare legală a procurorului care să respecte cerințele prevăzute de art. 221 - 223 C. proc. pen.

Sub acest aspect s-a arătat că la dosarul cauzei există o notă din data de 2 noiembrie 2005, prin care se arată că la nivelul Biroului Vamal Ploiești există indicii cu privire la săvârșirea unor fapte de corupție, fără a se face referire la inculpata D.I.C.

Pe de altă parte, deși în cauză au fost date autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice, acestea nu o privesc pe inculpata D.I.C. Nici ordonanța procurorului care a autorizat investigatorul sub acoperire nu a făcut referire la această inculpată în condițiile în care dispozițiile art. 2242 și 203 C. proc. pen. obligă organul de urmărire penală de a indica susținerile pentru care a dispus autorizarea, activitățile pe care poate să le întreprindă investigatorul sub acoperire, persoanele cu privire la care există suspiciunea săvârșirii unei fapte penale.

Ca atare, prin prisma acestui caz de casare se impune încetarea procesului penal - lipsind sesizarea organului de urmărire penală, în accepțiunea dispozițiilor art. 221 - 222 C. proc. pen. - în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., recurenta-inculpată a solicitat a se constata că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate, ceea ce echivalează cu nepronunțarea instanței asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură a garanta drepturile inculpatei și soluția procesului, astfel că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În concret, susține că în fața instanței de apel a fost invocată nulitatea Proceselor-verbale din 7, respectiv 14 februarie 2006, întocmite de investigatorul sub acoperire în condițiile în care ordonanța procurorului nu o viza pe inculpata D.I.C.

Pe de altă parte, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la transcrierile înregistrărilor, fiind încălcate, în opinia apărării, dispozițiile art. 911 C. proc. pen., întrucât au fost semnate doar de investigatorul sub acoperire, deși procurorul de caz trebuia să le semneze și să le autentifice.

A fost criticat, prin prisma cazurilor de casare, probatoriul administrat, făcându-se trimitere la declarațiile martorilor denunțători care au fost, la rândul lor, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, fiind începută urmărirea penală în cursul anului 2012.

Totodată, legea nu permite audierea unei persoane - în speță inculpata S.D.L. - atât în calitate de martoră cât și în calitate de inculpată, aceasta recunoscând fapta pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 43/2002.

Prin prisma acestui caz de casare s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel.

În fine, recurenta-inculpată D.I.C. a apreciat că hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt - infracțiunile reținute în sarcina sa nu au fost dovedite - și ca atare se impune a fi achitată în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul-inculpat N.N.V. a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen.

Au fost iterate aceleași critici în ceea ce privește declarațiile martorilor denunțători care nu pot constitui probe veritabile care să fundamenteze o hotărâre de condamnare în condițiile în care organele de urmărire penală au început urmărirea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

A arătat că inculpatul N.N.V. a acționat conform dispozițiilor date de martorul F.D. - șeful Biroului Vamal Ploiești - astfel încât nu și-a încălcat în niciun mod atribuțiile de serviciu, iar întârzierea nu-i este imputabilă.

În acest sens, afirmațiile conținute în nota întocmită în anul 2005 și depusă la dosarul cauzei sunt neîndoielnice întrucât atât inculpatul N.N.V. cât și ceilalți inculpați au acționat într-un mod sau altul din dispoziția martorului F.D., pe care inculpații trebuiau să o respecte, fiind o dispoziție de serviciu.

În subsidiar, a solicitat schimbarea modalității de executare și aplicarea, față de inculpatul N.N.V., a dispozițiilor art. 81 C. pen.

Aceleași cazuri de casare au fost invocate și de inculpatul Z.V.T.I.

În principal, a solicitat achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., vinovăția inculpatului nefiind dovedită, existând dubii serioase asupra veridicității declarațiilor martorilor date în cursul urmăririi penale, având în vedere faptul că au fost exercitate presiuni asupra acestora.

În subsidiar, a solicitat reținerea de circumstanțe judiciare atenuante și reducerea pedepsei.

Recurenta-inculpată S.A.J. a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 172 și 14 C. proc. pen.

S-a apreciat că faptei reținute în sarcina inculpatului i s-a dat o greșită încadrare juridică întrucât nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită - nefiind lucrător vamal - și ca atare se impune înlăturarea dispozițiilor art. 6 și art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Greșita aplicare a legii (art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.) constă în aceea că, deși au fost reținute circumstanțe judiciare atenuante, instanța de apel nu a aplicat dispozițiile art. 74 - 76 lit. c) C. pen., astfel cum s-a solicitat în motivele de apel.

Pe de altă parte, inculpata nu a folosit activitatea de declarant vamal ca o sursă de venit ilicit, iar sumele de bani ce se pretind a fi fost primite de inculpata S.A.J. sunt mici.

În raport de gradul de pericol social concret al faptei, dar și de circumstanțele sale personale, recurenta-inculpată a solicitat casarea ambelor hotărâri, reducerea pedepsei și înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În fine, a fost criticată și modalitatea prin care instanța de apel a stabilit cuantumul sumelor ce se impun a fi confiscate, aceasta fiind contrară dispozițiilor legale.

Recurenții-inculpați S.I.N.A. și R.N.I. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Se susține că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția inculpaților și ca atare se impune aplicarea principiului in dubio pro reo și achitarea conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor și executarea acestora în regim neprivativ de libertate.

Recurenții-inculpați H.S.E.V., P.M.M., O.N. și B.V.D. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Au fost invocate dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nefiind permisă de lege folosirea agenților infiltrați pentru a combate corupția și a strânge informații. Nu poate fi acceptată provocarea din partea agenților statului sau folosirea denunțătorilor proveniți din martori aflați sub presiunea anchetei.

Probele administrate în cauză sunt rezultatul provocării din partea agenților statului și ca atare sunt ilegale și trebuie înlăturate.

Pe de altă parte, inculpata B.V.D. s-a aflat, în perioada infracțională în concediu mai mult de un an, iar inculpatul H.S.E.V. a lipsit un an, astfel că nu putea săvârși infracțiunea de luare de mită.

Nici sumele confiscate nu au fost stabilite în condițiile legii, măsura de siguranță a confiscării fiind o măsură cu caracter penal, legea obligând a se stabili în concret, în baza probelor administrate, sumele dobândite ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

Recurenta-inculpată S.D.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recurenții-inculpați F.A.C.G. și B.I.D. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172, 18 și 14 C. proc. pen.

Greșita aplicare a legii constă în omisiunea instanței de a indica și dispozițiile art. 861 C. pen. în condițiile în care a redus termenul de încercare.

De asemenea, s-a făcut referire la nulitatea declarațiilor date de investigatorul sub acoperire care nu a depus jurământul și ca atare aceste probe trebuie înlăturate, dar și la declarațiile martorilor date în cursul judecății care nu au confirmat pretinderea sau primirea unei sume de bani de către vameși.

Cu privire la inculpatul B.I.D., s-a solicitat a se constata că acesta a lipsit de la serviciu în perioada octombrie 2004 - mai 2005 și noiembrie - iunie 2007, astfel că această perioadă nu poate fi luată în considerare.

Ca atare, s-a solicitat, în principal, achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepselor.

Recurentul-inculpat S.I.N. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

S-a făcut referire la art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, apreciind că era obligatoriu ca administrarea probelor să se fi făcut de către specialiști din domeniul vamal, organele de urmărire penală ignorând normele cuprinse în Buletinul documentar nr. 1/2003, ceea ce constituie - în opinia apărării - o gravă eroare în interpretarea probelor.

De asemenea, s-a apreciat că necunoașterea atribuțiilor de serviciu ale inculpaților și ignorarea cutumelor aplicabile în cadrul operațiunilor de vămuire au condus la reținerea unei situații de fapt nereale.

Inculpatul S.I.N., în cursul anului 2006, nu a efectuat niciun control vamal al mărfurilor exportate de agentul economic SC S.I.A. SRL, al cărei reprezentant era.

Pe de altă parte, instanța nu a analizat și individualizat pentru fiecare inculpat în parte actele materiale ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de luare de mită.

Pe cale de consecință, se impune casarea ambelor hotărâri și pronunțarea unei soluții de achitare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Materialul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești confirmă, în parte, acuzațiile procurorului, activitatea infracțională probată desfășurându-se, astfel cum a reținut instanța de apel, în perioada 1 noiembrie 2005 - august 2006, și a constat în pretinderea și primirea de către inculpați - în calitate de lucrători vamali la Biroul Vamal Ploiești - a unor sume de bani și bunuri de la comisionarii vamali, dar și de la reprezentanții societăților comerciale în scopul de a le facilita și urgenta îndeplinirea formalităților vamale în cadrul operațiunilor de import-export.

În ceea ce privește modul în care acționau inculpații, din actele cauzei rezultă că pentru acordarea unor facilități societăților comerciale care efectuau operațiuni de comerț exterior prin Biroul Vamal Ploiești - acordarea liberului de vamă în timp scurt, neefectuarea controlului fizic sau documentar - reprezentanții societăților comerciale care mergeau cu documentele mărfurilor pentru import sau export dădeau sume de bani sau bunuri lucrătorilor vamali. Aceste foloase erau date vameșilor din cadrul Biroului Vamal Ploiești fie în mod direct, fie prin intermediul declaranților vamali.

Sumele de bani erau cuprinse între 100.000 - 800.000 lei, iar în situația în care reprezentanții societăților comerciale nu dădeau bani sau bunuri erau amânați la efectuarea controlului dându-li-se de înțeles că acest lucru se datorează nerespectării cutumei cunoscute de toate persoanele care direct sau indirect intrau în contact cu lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Ploiești.

Dată fiind amploarea fenomenului, în scopul descoperirii faptelor, identificarea tuturor făptuitorilor și obținerea mijloacelor de probă, procurorul a dispus prin Ordonanța din 14 decembrie 2005 - prelungită ulterior în condițiile legii - autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire P.L. care a desfășurat activități specifice muncii într-o societate de comisionariat vamal.

Ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire a fost dată ulterior notei întocmite de procuror la data de 2 noiembrie 2005.

Conform acestei note, Departamentul Național Anticorupție a fost informat cu privire la faptul că în cadrul Direcției Regionale Vamale București - Biroul Vamal Ploiești - a fost constituită o grupare compusă din lucrători vamali și declaranți vamali care se asigură de colectarea sporită a unor sume de bani provenite din acordarea unor facilități societăților comerciale care efectuează operațiuni de comerț exterior.

Din primele investigații s-a stabilit că pentru acordarea de facilități, delegații societăților comerciale erau îndrumați către anumiți comisionari vamali, iar pentru fiecare operațiune derulată erau obligați să plătească în plus, față de taxele legale, sume cuprinse între 100.000 - 500.000 lei, în funcție de valoarea bunurilor importate sau exportate, după caz.

În conținutul aceleiași note se face vorbire de obținerea unor sume de bani de aproximativ 400.000.000 lei, parte din sumă fiind împărțită între lucrătorii vamali, iar restul era orientată spre conducerea Autorităților Naționale a Vămii.

De asemenea, s-a reținut că inițiatorul grupării era șeful Biroului Vamal Ploiești, F.D., roluri importante deținând și inculpații B.I.D., C.C.S., S.A.J., iar cercetările efectuate ulterior au demonstrat participarea și a celorlalți inculpați, care prin încălcarea atribuțiilor de serviciu au pretins și primit sume de bani, dar și diverse bunuri.

Analizând motivele de recurs formulate de fiecare inculpat în parte, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la critica inculpatei C.C.S., ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 264 C. proc. pen. - verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia - se constată că actul de sesizare a instanței a fost întocmit de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție - iar acesta a fost confirmat la data de 5 decembrie 2006 de către procurorul șef secție.

Susținerea recurenților-inculpați în sensul că procurorul care a întocmit rechizitoriul este același cu cel care a verificat actul de sesizare, conform art. 264 C. proc. pen., nu poate fi primită, fiind afirmații fără suport probator.

În ceea ce privește greșita încălcare a legii constând în aceea că investigatorul sub acoperire nu a depus jurământul la instanța de fond, Înalta Curte reține pe de o parte că acesta constituie o nulitate relativă și nu o nulitate absolută, și ca atare nefiind dovedită vătămarea care să conducă la necesitatea anulării actului, în mod corect instanțele au evaluat, în ansamblul materialului probator și declarațiile date de investigatorul sub acoperire.

Pe de altă parte, aflându-ne în prezența unei nulități relative, aceasta trebuia invocată în timpul efectuării actului sau la primul termen cu procedura completă. În atare condiții, apărătorii inculpaților aveau posibilitatea, la termenul la care s-a procedat la audierea investigatorului sub acoperire, să invoce această omisiune.

Sub aspect probatoriu, recurenta-inculpată C.C.S. a susținut că instanțele nu au reținut faptul că nu a desfășurat activități în calitate de lucrător vamal, nu a efectuat controlul fizic vamal, fiind doar administratorul sistemului informatic al Vămii Ploiești.

În atare condiții, astfel cum au arătat martorii, aceștia nu au dat direct banii sau bunuri inculpatei C.C.S. și ca atare nu poate fi reținută în sarcina sa infracțiunea de luare de mită.

În același sens nu sunt veridice nici declarațiile martorilor denunțători Z.C., N.R. și M.C., împotriva acestora fiind începută urmărirea penală pentru infracțiunea de dare de mită.

Probele administrate însă demonstrează contrariul, dovedindu-se că inculpata, în virtutea atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit bani și bunuri de la reprezentanții societăților comerciale.

Este lipsit de relevanță faptul că inculpata nu a luat legătura cu reprezentanții societăților comerciale, acest lucru fiind făcut în mod voit tocmai pentru a păstra clandestinitatea activității infracționale cunoscute de lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Ploiești.

Înalta Curte constată, pe de o parte că nu există niciun motiv pentru înlăturarea declarațiilor date în faza de urmărire penală a martorilor denunțători Z.C., N.R. și M.C., constatându-se că aceștia și-au menținut declarațiile în cursul cercetării judecătorești arătând în mod concret modalitatea în care inculpații intrau în posesia sumelor de bani date cu scopul facilitării și urgentării îndeplinirii formalităților vamale.

Pe de altă parte, declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile inculpatei S.D.L., care a relatat, în mod amănunțit, mecanismul creat și acceptat de toți ceilalți inculpați, dar și cu declarațiile investigatorului sub acoperire, respectiv celelalte probe.

În declarația dată la instanța de fond de către martora N.R. în data de 19 iunie 2008, aceasta arată că și-a desfășurat activitatea ca declarant vamal în cadrul SC U. SA Ploiești, aceasta fiind un intermediar între agentul economic și vamă, ocupându-se de întocmirea documentelor vamale pentru diverși agenți economici.

Arată martora că "pe lângă bani pentru taxe agentul economic mai lasă și alți bani pe care le dădeau funcționarilor vamali din birourile prin care treceau actele și variau între 100.000 lei și 300.000 lei, sume pe care le lăsau odată cu actele. Sumele de bani se dădeau pentru a urgenta procedura de vămuire, pentru a se întocmi formalitățile vamale mai repede (...) un număr constant de agenți economici lăsau diverse sume de bani pentru a le da mai departe (...) precizez că în cei patru ani și jumătate cât am lucrat am dat aceste sume de bani tuturor vameșilor care au lucrat la vama Ploiești: J.L., O.N., D.I.C., H.S.E.V., P.M.M., R.F.M., C.C.S., S.I.N.A., S.I.N., D.D.V., dar și altora al căror nume nu mi-l amintesc (...) nu au fost situații în care să mi se spună de către vameși că suma pe care am lăsat-o este prea mică, dar nici să mi se ceară sume mai mari (...) am intrat și în biroul de validare în care lucra inculpata C.C.S., fiind o practică constantă ca declaranții vamali să meargă în birourile vameșilor cu documentele vamale (...) i-am dat lui C.C.S. bani, dar și alte bunuri, iar aceasta trebuia să mă ajute în validarea mai repede (...) agentul comercial îmi lăsa mie banii și îmi spunea cât să las în fiecare birou, iar eu dădeam vameșului care lucra în acel moment. Aspecte similare sunt prezentate și în declarațiile martorei M.C., care, în perioada de referință a exercitat funcția de declarant vamal la SC S.H. SA și SC U. SA Ploiești: "Sumele de bani date lucrătorilor vamali erau cuprinse între 200 - 300.000 lei pe care le restituia acestora după sfârșitul programului de lucru când veneau în birou și îi înmânau suma respectivă. Această practică a început în anul 2004, vameșii cărora le-am dat bani sunt: B.I.D., D.I.C., C.C.S. și Z.V.T.I. (...) i-am dat bani lui C.C.S. când eram la validare într-un birou al firmei la care lucrau, atât bani cât și bunuri (...) C.C.S. nu a pretins, dar a primit foloasele pe care mi le lăsau agenții economici".

Aceleași împrejurări sunt confirmate și de către martorul Z.C.

În calitatea sa de declarant vamal la SC U. SA, SC E.S. SA, a arătat că "pentru a grăbi inventarierea bunurilor le dădeam bani vameșilor (...) dădeam cam 100.000 lei, dar nu-mi pot aminti cărora dintre vameși le-am dat această sumă (...) Mi s-au cerut bani de către vameși pentru rezolvarea lucrurilor destul de repede până în 2006, însă din acest an mi s-a cerut din ce în ce mai mult (...) Îmi cereau bani B.V.D., F.A.C.G., P.M.M., N.N.V., B.I.D. În cazul în care nu se dădeau bani lucrările se făceau cu întârziere (...) în cursul anului 2006 nu ne mai duceam nici în birourile vameșilor, ca înainte, ci veneau ei în birourile noastre, dar ceea ce s-a schimbat a fost acea situație în care vameșii începuseră să ceară de la obraz (...) i-am dat bani și lui H.S.E.V. și P.M.M. (...) de regulă banii erau dați pe parcursul întocmirii documentelor sau la sfârșit."

Modalitatea de primire a banilor de către inculpați de la declaranții vamali este confirmată și de către inculpata S.D.L.

Astfel, în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, inculpata S.D.L. arată că a lucrat în calitate de declarant vamal la SC U. Ploiești, respectiv SC E. Ploiești, cele două societăți intermediind procedurile de vămuire între agenții economici și Biroul Vamal Ploiești. De la agenții economici a aflat că "atunci când se predau documentele se lăsau lucrătorului vamal diverse atenții, respectiv bunuri sau bani în ideea de a-și face treaba mai repede (...) din 2004 agenții economici îmi lăsau mie aceste bunuri și sumele de bani pe care le dădeau mai departe lucrătorilor vamali. De regulă, sumele lăsate variau între 50.000 lei vechi și 500.000 lei în funcție de câți vameși se ocupau de vămuire. Începând cu anul 2004, a fost interzis de către Biroul Vamal contactul dintre agenții economici și lucrătorii vamali. Declarantul vamal se ducea cu actele în birourile lucrătorilor vamali. Practica de a primi bani de la agenții economici și de a-i da mai departe lucrătorilor vamali am considerat-o ca fiind normală (...) atunci când agentul economic nu-mi lăsa bani, vameșul mă întreba, lua legătura cu agentul economic și se convingea, reproșându-mi, de mai multe ori, că nu dau nimic (...) dintre vameșii cărora le dădeam atențiile respective sunt P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., N.N.V., B.I.D., Z.V.T.I., D.I.C. (...). Nu-mi aduc aminte dacă am dat și altor vameși bani sau bunuri, au fost însă situații în care se făceau apropouri că nu am adus nimic și mi se punea în vedere să discut cu agenții să vină cu ceva".

Declarațiile la care s-a făcut referire anterior se coroborează cu procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire din care rezultă că inculpații B.I.D., R.N.I., O.N., N.N.V., F.A.C.G., D.I.C., B.V.D., R.F.M., S.I.N., D.D.V., S.I.N.A. și H.S.E.V. au primit în repetate rânduri bani sau bunuri de la inculpata S.D.L., declarant vamal la SC U. SA Ploiești, cu excepția inculpaților S.I.N.A., D.D.V. și S.I.N., toți ceilalți inculpați au fost surprinși și filmați de către investigatorul sub acoperire în momentul în care primeau sume de bani.

De asemenea, din conținutul celor 43 procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, rezultă că inculpata S.D.L. venea zilnic cu câte un plic în care avea bani, mergând în birourile vameșilor.

Se adaugă declarațiilor celorlalți martori care apelau la comisionarii vamali, expuse și analizate de instanța de fond, analiză ce a fost însușită de instanța de apel.

Ca atare, criticile recurentei-inculpate C.C.S. nu pot fi primite, în condițiile în care probele dovedesc vinovăția acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită.

Recursul declarat este însă întemeiat în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării dispuse de instanța de apel.

Raționamentul instanței de apel este greșit, este contrar legii, putându-se dispune confiscarea numai a sumelor față de care există probe concludente din care să rezulte cuantumul acestora.

A stabili, în mod aleatoriu, o sumă de câte 5 RON pe zi nu are corespondent nici în lege și nici în probele administrate.

Ca atare, sub aspectul măsurii de siguranță, Înalta Curte va menține doar dispozițiile cuprinse în hotărârea instanței de fond, sumele existente fiind probate ca primite de inculpații S.A.J., R.N.I. și B.I.D.

Imposibilitatea stabilirii sumelor care s-ar fi impus a fi confiscate de la fiecare inculpat în parte produce consecințe numai sub aspectul măsurii de siguranță și nu are consecințe asupra reținerii vinovăției inculpatei/inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute prin rechizitoriul parchetului.

Recurenta-inculpată D.I.C. a invocat o primă critică circumscrisă dispozițiilor art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., apreciind că nu există o sesizare legală a procurorului în sensul cerut de art. 221 - 223 C. proc. pen. Pe de altă parte, nota întocmită de procuror în data de 2 noiembrie 2005 nu face referire și la inculpata D.I.C., iar procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire nu o vizează și pe aceasta.

Ca atare, toate actele procesuale efectuate ulterior datei de 2 noiembrie 2005, respectiv începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și rechizitoriul sunt lovite de nulitate absolută.

În ceea ce privește sesizarea organului de urmărire penală, prin dispozițiile Codului de procedură penală - art. 221 - 223 C. proc. pen. - sunt reglementate mai multe moduri de sesizare a organelor de urmărire penală, și anume plângerea, denunțul, sesizarea din oficiu, plângerea prealabilă.

Prin mod de sesizare al organului de urmărire penală se înțelege mijlocul prin care acesta ia la cunoștință, în condițiile legii, despre săvârșirea unei infracțiuni, determinând obligația acestuia de a se pronunța cu privire la începerea urmăririi penale.

În funcție de persoanele sau autoritățile care sesizează organele de urmărire penală, modurile de sesizare pot fi externe, atunci când organul de urmărire penală este sesizat de procuror, autorități, funcționari din afara organelor de urmărire penală și interne, atunci când organul de urmărire penală se sesizează pe baza propriilor investigații.

Fac parte din categoria modurilor de sesizare externă, printre altele, plângerea, denunțul, iar ca mod de sesizare internă, sesizarea din oficiu.

În cauza de față, organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu, pe baza propriilor investigații, fiind întocmită în acest sens nota procurorului din data de 2 noiembrie 2005. Ca atare, ne aflăm în prezența unei sesizări legale, astfel că nici rezoluția procurorului, de începere a urmăririi penale, nici ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și nici rechizitoriul nu sunt lovite de nulitate.

Nu are nicio consecință juridică care să atragă vreo sancțiune faptul că în nota respectivă nu se face vorbire și de inculpata D.I.C., în condițiile în care investigațiile erau în faza prealabilă, existând doar indicii cu privire la existența unui grup infracțional organizat care funcționa în cadrul Biroului Vamal Ploiești, constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de dare, respectiv luare de mită.

În ceea ce privește activitatea investigatorului sub acoperire, prin ordonanțele procurorului s-a stabilit limita activităților ce urmau a fi efectuate, inclusiv aceea de interceptare și înregistrare audio-video a discuțiilor din mediul ambiental, precum și orice altă activitate specifică muncii într-o societate de comisionariat vamal.

Din analiza proceselor-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire rezultă că au fost filmați de către acesta, în timp ce luau mită inculpații P.M.M., B.I.D., F.C.G., N.N.V., D.I.C. și R.F.M.

Ca atare, critica circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen. nu este fondată.

Nefondate sunt și celelalte critici întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 10 și 18 C. proc. pen.

Se constată că decizia instanței de apel este motivată, aspect ce permite instanței de recurs să examineze legalitatea și temeinicia acesteia.

Împrejurarea că Ordonanța procurorului din data de 14 decembrie 2005, prin care s-a dispus autorizarea folosirii unui investigator sub acoperire, nu face referire expresă la inculpata D.I.C., este lipsită de relevanță în condițiile în care din conținutul actului procesual rezultă că autorizarea a fost dată în scopul descoperirii faptelor, identificarea tuturor făptuitorilor și obținerea mijloacelor de probă.

În fine, omisiunea procurorului de a semna și transcrierea înregistrărilor audio-video efectuate de investigatorul sub acoperire poate constitui o nulitate relativă care trebuia invocată în termenul prevăzut de lege și dovedită vătămarea care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

În speță se constată însă că nici la prezentarea materialului de urmărire penală și nici la instanța de fond, la primul termen cu procedura completă, recurenta-inculpată nu a supus analizei aceste împrejurări.

Pe de altă parte, nu a fost dovedită vătămarea și implicit necesitatea anulării actului.

Sub aspectul fondului cauzei, vinovăția inculpatei rezultă, pe de o parte, din declarațiile martorilor denunțători la care s-a făcut referire în analiza recursului declarat de inculpata C.C.S., coroborate cu declarațiile inculpatei S.D.L., cu procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, dar și cu declarațiile celorlalți martori și a celorlalte probe administrate.

Relevante sunt declarațiile martorei B.D.A. - administrator la SC S.I.A. SRL, care a arătat că a dat personal vameșilor din cadrul Biroului Vamal Ploiești în total suma de 300.000 lei, câte 50.000 pentru fiecare vameș. Își aduce aminte de vameșii O.N., H.S.E.V., S.I.N.A., D.I.C., P.M.M., R.N.I., N.N.V., D.D.V., B.I.D., S.I.N., C.C.S.

Inculpata D.I.C. este indicată și în declarația martorului P.A. - angajat în cadrul SC L.F. SRL - care a primit de la acesta diverse cadouri.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că niciuna din criticile invocate nu sunt fondate, hotărârea de condamnare fiind fundamentată pe baza probelor administrate și ca atare nu poate fi reținută o eroare gravă de fapt.

Recurenții-inculpați N.N.V. și Z.V.T.I. au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În raport de probele administrate nu se impune achitarea, vinovăția acestora fiind dovedită dincolo de orice dubiu.

Suplimentar probelor la care s-a făcut referire anterior, cu privire la inculpații N.N.V. și Z.V.T.I., Înalta Curte reține și declarațiile martorelor C.E., I.M. - aceasta arătând că inculpatul Z. era unul dintre vameșii care cerea bani sau produse în mod insistent - precum și a martorilor B.D.A., A.G.A., P.A.

Recurenta-inculpată S.A.J. a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare, prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., apreciind că nu poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită, impunându-se înlăturarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din examinarea materialului probator rezultă că instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2000 în infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, aceasta săvârșind fapta în calitate de declarant vamal.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au fost înlăturate în condițiile în care inculpata nu avea ca atribuții de serviciu constatarea sau sancționarea contravențiilor ori constatarea, urmărirea sau judecarea infracțiunilor, astfel cum prevăd dispozițiile enunțate.

Inculpata a primit în mod repetat diverse sume de bani de la agenți economici în scopul urgentării întocmirii formalităților vamale.

Cu privire la vinovăția acestei inculpate sunt relevante și declarațiile martorei D.F., care a arătat că în perioada 2000 - 2006 a dat declarantului vamal S.A.J., dar și celorlalți inculpați, baxuri și casete cu vin, pentru fiecare lucrător vamal câte un bax.

În același sens sunt și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpata S.A.J. cu martorii R.N. și D.F.

Recursul inculpatei S.A.J. este întemeiat sub aspectul măsurii de siguranță a confiscării pentru aspectele expuse anterior.

Recurenții-inculpați R.N.I., S.I.N., H.S.E.V., P.M.M., O.N., B.V.D. au apreciat că hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt, făcând referire și la incidența dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că este interzisă de lege "provocarea polițienească". În concret, s-a susținut că legea nu permite folosirea agenților infiltrați pentru combaterea corupției și nici nu justifică dovedirea infracțiunilor prin declarațiile denunțătorilor care la rândul lor au fost puși sub anchetă de către autorități.

S-a apreciat că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo și achitarea acestora.

Înalta Curte apreciază că se impune, prealabil, stabilirea limitelor de aplicare a dispozițiilor art. 68 C. proc. pen. și implicit situația în care se poate reține existența unui act de provocare din partea autorităților sau a martorului denunțător.

Aceasta deoarece particularitățile infracțiunilor de corupție, care implică doi autori distincți - cauzele de impunitate sau de atenuare a răspunderii penale, situațiile de restituire a bunurilor (în anumite condiții), reglementate tocmai pentru prevenirea și represiunea săvârșirii faptelor de corupție - determină o analiză atentă a declarațiilor martorului denunțător, stabilirea bunei sale conduite, a interesului în cauză, a împrejurărilor formulării denunțului, dacă a fost sau nu determinat de organele de urmărire penală să formuleze denunțul, mai ales în situația martorului cercetat - situația din cauza dedusă judecății - și în special, arestat, dacă a provocat săvârșirea infracțiunii, în scopul obținerii de probe.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obține probe.

În alin. (2) al aceluiași text se arată că este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe.

Sintagma "a determina" presupune o instigare la comiterea infracțiunii - îndemn, încurajare, în sensul instigării, ca formă de participație penală - precum și provocarea sub forma vicleniei, înșelăciunii, în urma căreia unei persoane i se sugerează, într-un mod neechivoc, săvârșirea unei infracțiuni.

Provocarea este reglementată în dreptul intern ca o formă de constrângere, aspect ce rezultă din denumirea marginală a textului, "interzicerea mijloacelor de constrângere", text de lege care în cuprinsul alin. (1) se referă la obținerea de probe prin constrângere, respectiv determinarea săvârșirii sau continuarea săvârșirii unei infracțiuni, în scopul obținerii de probe.

Provocarea, din partea agenților statului, poate avea loc prin desfășurarea activităților investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depășirea limitelor cadrului legal, prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție fiind reglementată o procedură de simulare a comportamentului infracțional, procedură supusă autorizării procurorului.

Utilizarea acestor tehnici speciale de investigare nu sunt incompatibile cu dreptul la un proces echitabil, cu condiția ca - astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - limitele acestora să fie clare, iar când un inculpat susține că a fost provocat se impune ca instanțele să verifice atent materialul probator.

Organizarea flagrantului, respectiv procedura de simulare a comportamentului infracțional reprezintă tehnici specifice de investigație care nu pot fi folosite pentru a provoca la săvârșirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluție infracțională a autorului faptei.

Putem vorbi de provocare numai dacă organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta, în mod pasiv, activitatea infracțională, exercitând o influență asupra autorului faptei, astfel încât să-l determine pe acesta la săvârșirea infracțiunii care, fără această provocare, nu ar fi fost săvârșită.

Legislația națională nu definește "provocarea", dar pornind de la conținutul dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Eurofinacom c. Franței - provocarea nu poate fi reținută dacă autoritățile aveau deja informații din care rezulta posibilitatea comiterii infracțiunii; Cauza Sequeira contra Portugaliei - denunțătorul a început să colaboreze cu autoritățile după ce autorul faptei îl contactase deja), se poate aprecia că aceasta poate exista doar atunci când fapta nu ar fi fost comisă fără îndemnul autorităților sau a vreunui martor denunțător.

Esențial este ca autoritățile să verifice, pe baza materialului probator, dacă, pe de o parte, acțiunile investigatorului sub acoperire au depășit limitele stabilite de lege, iar pe de altă parte, dacă autorul faptei de corupție ar fi săvârșit infracțiunea independent de atitudinea pe care a avut-o martorul denunțător. Cu alte cuvinte, inițiativa infracțională să-i aparțină întru totul inculpatului și să nu fi survenit urmare atitudinii provocatoare a denunțătorului sau a investigatorului sub acoperire.

În cauza dedusă judecății nu poate fi reținută o provocare din partea investigatorului sub acoperire, acesta desfășurându-și activitatea în limitele stabilite prin ordonanța procurorului în identificarea persoanelor implicate în activitatea infracțională desfășurată în cadrul Biroului Vamal Ploiești.

Cât privește situația denunțătorilor, legea nu interzice audierea acestora în calitate de martori, doar că obligă autoritățile judiciare la prudență atunci când evaluează probele.

În speța de față, declarațiile denunțătorilor nu sunt singurele probe care-i incriminează pe inculpați, ci, dimpotrivă, împrejurările relevate de către aceștia sunt confirmate de celelalte probe administrate.

Ca atare, criticile sunt nefondate, vinovăția inculpaților fiind dovedită prin probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Cu privire la recursul declarat de inculpata S.D.L., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat numai sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care pedeapsa principală este de 1 an și 6 luni închisoare.

Recurenții-inculpați F.A.C.G., B.I.D. și S.I.N. au criticat hotărârile invocând dispozițiile art. 3859 pct. 172, 17, 18 și 14 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. - omisiunea instanței de apel de a aplica dispozițiile art. 861 C. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este aplicabil în speță, în condițiile în care instanța de apel a redus pedepsele aplicate de instanța de fond, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv dispozițiile art. 861 C. pen. relativ la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, a fost redus în mod corespunzător și termenul de încercare.

Eroarea gravă de fapt nu poate fi reținută, probele administrate demonstrând, astfel cum s-a arătat anterior, vinovăția inculpaților.

În fine, legea nu obligă ca administrarea probelor să fie efectuată de specialiști în domeniul vamal, în cauză fiind respectate dispozițiile legale în materie de competență.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor - caz de casare invocat de procuror și inculpați - Înalta Curte constată că nu pot fi reținute alte împrejurări favorabile de natură a permite coborârea pedepselor sub limita stabilită de instanța de apel.

Totodată, nu se justifică nici majorarea acestora și nici schimbarea modalității de executare, pedepsele stabilite fiind suficiente pentru atingerea scopului, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Decizia instanței de apel urmează a fi însă reformată numai sub aspectul justei aplicări a pedepsei complementare pentru inculpata S.D.L., respectiv măsura de siguranță a confiscării speciale.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., S.I.N., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., N.N.V., Z.V.T.I., S.I.N.A., S.A.J. și S.D.L. împotriva Deciziei penale nr. 171 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpatul D.D.V.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 214 din 25 mai 2011 a Tribunalului Prahova, numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. față de inculpata S.D.L., respectiv măsura de siguranță a confiscării speciale și, în rejudecare:

Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatei S.D.L., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Va înlătura din dispozitivul deciziei penale atacate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 privind confiscarea sumelor de:

- 850 RON de la inculpatul P.M.M.;

- câte 910 RON de la inculpații F.A.C.G. și D.I.C.;

- 885 RON de la inculpatul N.N.V.;

- 900 RON de la inculpatul B.I.D.;

- 955 RON de la inculpata B.V.D.;

- câte 1.040 RON de la inculpații O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., S.A.J., H.S.E.V., S.I.N.A. și R.N.I.

Va menține dispozițiile din sentință referitoare la aplicarea art. 19 din Legea nr. 78/2000, privind confiscarea de la inculpata S.A.J. a sumei de 300 RON, de la inculpatul R.N.I. a sumei de 15 RON și de la inculpatul B.I.D. a sumei de 50 RON, precum și celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., S.I.N.A., S.A.J. și S.D.L., și sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-intimați-inculpați N.N.V., Z.V.T.I. și S.I.N. și pentru intimatul-inculpat decedat D.D.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., S.I.N., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., N.N.V., Z.V.T.I., S.I.N.A., S.A.J. și S.D.L. împotriva Deciziei penale nr. 171 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpatul D.D.V.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 214 din 25 mai 2011 a Tribunalului Prahova, numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. față de inculpata S.D.L., respectiv măsura de siguranță a confiscării speciale și, în rejudecare:

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatei S.D.L. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Înlătură din dispozitivul deciziei penale atacate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 privind confiscarea sumelor de:

- 850 RON de la inculpatul P.M.M.;

- câte 910 RON de la inculpații F.A.C.G. și D.I.C.;

- 885 RON de la inculpatul N.N.V.;

- 900 RON de la inculpatul B.I.D.;

- 955 RON de la inculpata B.V.D.;

- câte 1.040 RON de la inculpații O.N., Z.V.T.I., C.C.S., S.I.N., S.A.J., H.S.E.V., S.I.N.A. și R.N.I.

Menține dispozițiile din sentință referitoare la aplicarea art. 19 din Legea nr. 78/2000, privind confiscarea de la inculpata S.A.J. a sumei de 300 RON, de la inculpatul R.N.I. a sumei de 15 RON și de la inculpatul B.I.D. a sumei de 50 RON, precum și celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților C.C.S., O.N., H.S.E.V., D.I.C., B.V.D., B.I.D., P.M.M., R.N.I., F.A.C.G., S.I.N.A., S.A.J. și S.D.L. și sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-intimați-inculpați N.N.V., Z.V.T.I. și S.I.N. și pentru intimatul-inculpat decedat D.D.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2013.

Procesat de GGC - AZ