Bribery and influence peddling conviction of former police officer upheld on both appeals

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 56/ PI din 1 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului P.M.A. - fost ofițer de poliție judiciară cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș, în prezent pensionar, studii superioare, căsătorit, doi copii minori, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea, respectiv:

- 3 (trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

În baza art. 862 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., respectiv dacă cel condamnat nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus obligarea inculpatului la restituirea către denunțătorul F.S. a două televizoare tip plasmă în valoare de 5.000 euro, aparatură pentru bucătărie și mobilier în valoare de 2.500 euro, iar în cazul în care aceste bunuri nu se mai regăsesc, obligarea inculpatului la plata contravalorii acestora către denunțătorul F.S..

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunțătorul F.S. a două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aflate la Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Timișoara.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 855 lei către expert contabil B.M.J. reprezentând diferență onorariu expert.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare față de stat.

S-a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 15 iulie 2008 în Dosarul nr. 31/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, a fost trimis în judecată inculpatul P.M.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită în formă calificată și continuată, faptă prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; trafic de influență în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, s-au reținut următoarele:

Prin rezoluția din 26 mai 2008 emisă în dosarul cu nr. de mai sus, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale față de inculpatul P.M.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență în formă continuată și în concurs real, fapte prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 257 rap. la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2004-2007, în calitate de ofițer de poliție judiciară, cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș - S.I.F., în timp ce efectua cercetări în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pentru infracțiunile de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals față de numitul F.S., cât și după ce a terminat cercetările și dosarul a fost înaintat Serviciului Cercetări Penale și ulterior la D.I.I.C.O.T., a pretins și primit diverse bunuri, servicii și foloase materiale necuvenite de la acesta, în scopul de a-l favoriza, reținându-i infracțiuni mai puțin grave și ulterior, promițându-i că-l va ajuta prin influența pe care lăsa să se înțeleagă că o are asupra procurorilor care supravegheau urmărirea penală.

- La data de 21 februarie 2008, numita U.M. s-a prezentat la Direcția Generală Anticorupție - Biroul Anticorupție al Județului Timiș, unde a formulat un denunț prin care sesiza că are indicii cu privire la posibila săvârșire a unor fapte de corupție de către sub. cms. P.A. de la Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat față de numitul F.S., fostul ei concubin, care săvârșise infracțiuni de fals, spălare de bani și evaziune fiscală, în legătură cu societățile comerciale cu profil farmaceutic pe care le administra în numele ei. Pe baza denunțului s-a înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara lucrarea nr. 71/VIII/1/2008. Fiind audiată, martora U.M. nu a putut oferi amănunte concrete cu privire la faptele de corupție pe care le suspiciona, având doar o serie de indicii și bănuieli deduse din discuțiile purtate cu F.S.

Numitul F.S., care la data respectivă era inculpat în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara, a declarat că nu știe nimic în legătură cu cele denunțate de U.M. și nu are nimic de declarat cu privire la numitul P.A. Acesta din urmă a fost și el audiat de către procuror, prilej cu care a declarat că nu a primit nimic de la F.S. sau de la alte persoane, el făcându-și datoria în mod corect și legal și devenind prieten bun cu F.S., chiar dacă a început față de el urmărirea penală, iar ulterior dosarul ajungând la D.I.I.C.O.T. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu există indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni, astfel încât Dosarul nr. 71/VIII/1/2008 s-a soluționat cu rezoluție de clasare.

- La data de 03 aprilie 2008 numitul F.S. s-a prezentat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, unde a formulat un denunț împotriva sub. cms. P.M.A., declarând că, în perioada 2004-2007 acesta i-a pretins bani, servicii și alte foloase necuvenite pentru a-l favoriza în cercetările ce le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar ulterior promițându-i că își va folosi influența pentru a obține o încadrare juridică mai ușoară, fapt care nu s-a realizat, astfel încât a devenit inculpat într-un dosar al D.I.I.C.O.T. pentru fapte a căror pedeapsă este de la 10 la 20 de ani închisoare, urmând ca în data de 11 aprilie 2008 să i se prezinte materialul de urmărire penală.

Din analiza actelor dosarului în care a fost cercetat F.S. de către sub. cms. P.M.A. și ulterior de către alte organe de urmărire penală, rezultă următoarele:

- În data de 07 iulie 2004 sub. cms. P.M.A. din cadrul I.P.J. Timiș S.I.F., pe baza informațiilor primite de la numita U.M., a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu din care rezultă că se autosesizează cu privire la faptele săvârșite de numitul F.S., care în calitate de administrator la SC A. SRL Timișoara, firmă cu profil farmaceutic, în anul 2002 a întocmit contracte fictive cu SC S.B.C. SRL din SUA, în contul căreia a virat importante sume de bani într-o bancă din localitatea Szeged, Ungaria, iar în anul 2001 a înființat SC I. SRL depunând la O.R.C. o autorizație falsă de liberă practică în domeniul farmaceutic. Pe baza acestui proces-verbal de sesizare din oficiu a fost înregistrat Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. De menționat că în registrele de evidență ale I.P.J. Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în dreptul dosarului respectiv au fost înregistrate mențiunile, la rubrica infracțiuni, „art. 288, 291 C. pen. și Legea nr. 87/1994 cu un prejudiciu de peste 2 miliarde lei” (vol. 1, fila 130), iar în celălalt registru s-a menționat procesul-verbal de sesizare din oficiu al ofițerului P. având conținutul „F.S. administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanță, prejudiciu 27.000 dolari SUA”. Astfel, cauza a fost trecută în evidența „dosarelor importante”, adică cu prejudicii mari, considerate a fi complexe.

La data de 05 august 2004 sub. cms. P.M.A. s-a deplasat cu o echipă de control a Gărzii Financiare Timiș la sediul SC I. SRL, dar nu au găsit acte contabile pentru a efectua un control de specialitate.

- Sub. cms. P.M.A. a redactat și transmis adrese la Ministerul Sănătății pentru a verifica dacă F.S. deține autorizație de liberă practică în domeniul farmaceutic și la Oficiul Registrului Comerțului, pentru a verifica actele depuse de acesta cu prilejul înființării societății comerciale, stabilindu-se în cele din urmă că F.S. a întocmit și folosit un act fals.

- În 19 octombrie 2004 sub. cms. P.M.A. a transmis o adresă la D.G.F.P. Timiș, prin care a solicitat efectuarea unor controale de specialitate la SC I. SRL și SC A. SRL Timișoara, stabilind totodată, o tematică de control pentru a clarifica realitatea și legalitatea înregistrărilor făcute în contabilitatea societăților comerciale, mai ales raportat la relațiile comerciale cu alte societăți, printre care și S.B.C. SUA. La data de 15 aprilie 2005, constatând că D.G.F.P. Timiș nu a înaintat actul de control, sub. cms. P.M.A. a întocmit o adresă de revenire solicitând urgentarea controlului. Prin procesul - verbal de control din 16 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, efectuat la SC A. SRL Timișoara se concluzionează că societatea comercială a prezentat în copie acte din care rezultă raporturile economice cu S.B.C. SUA, constând în desfășurarea unor cursuri de pregătire „on-line” în domeniul managementului farmaceutic și al serviciilor de comerț „on-line” cu produse farmaceutice, cursuri realizate prin intermediul unor „chaturi video și voce, fiind prezentate soluții existente în managementul unor companii similare din SUA, soluții găsite viabile și pentru piața românească”. Prin procesul-verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, întocmit cu prilejul controlului efectuat la SC I. SRL s-au constatat o serie de contravenții și s-a concluzionat că nu există elemente privind săvârșirea unor infracțiuni economice.

- În 19 octombrie 2004 sub. cms. P.M.A. a transmis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Național Interpol prin care solicita să se verifice la autoritățile SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL și ce date dețin în legătură cu aceasta. La data de 15 aprilie 2005 sub. cms. P.M.A. a redactat o revenire la prima adresă, întrucât nu ar fi primit răspuns. De menționat că la dosarul întocmit de învinuit nu există nici un răspuns la cele două adrese transmise la B.N. - Interpol.

- La data de 24 iunie 2005 sub. cms. P.M.A. a întocmit un proces-verbal de începere a urmăririi penale față de învinuitul F.S. în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990. Din acest proces-verbal rezultă că există indicii cu privire la săvârșirea de către învinuitul F.S. a unor infracțiuni de pericol și nu de rezultat, lipsind astfel un eventual prejudiciu. Acest proces-verbal intră în contradicție cu înregistrările inițiale ale cauzei în evidențele I.P.J. Timiș – S.I.F., din care rezultă că numitul F.S. ar fi săvârșit infracțiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală cu prejudiciu de peste 2 miliarde lei), cauza fiind catalogată ca „importantă” sau „complexă”.

După începerea urmăririi penale și confirmarea acesteia, prin rezoluție de către procuror, sub. cms. P.M.A. a înaintat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, moment în care nu a mai avut nici o responsabilitate în legătură cu acesta.

- În data de 22 august 2005 Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș a trimis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Național Interpol, solicitând informații în legătură cu SC S.B.C. SRL - SUA și relațiile acestei firme cu SC A. SRL Timișoara. În 12 septembrie 2005 Serviciul Cercetări Penale a revenit cu o adresă în completarea celor anterioare. Prin adresa nr. 87252 din 05 octombrie 2005 a B.N. - Interpol se comunică, urmare a adreselor I.P.J. Timiș - Cercetări Penale, faptul că s-a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiș - S.I.F., prin adresele din 01 noiembrie 2004 și 04 mai 2005, anexând cele două răspunsuri din care rezultă că în urma verificărilor la autoritățile SUA, prin Interpol, s-a stabilit că SC S.B.C. SRL nu există, astfel încât se deduce că ar fi o firmă fictivă.

De asemenea, în urma verificărilor efectuate la autoritățile din Ungaria, s-a stabilit că în data de 13 iulie 2004 (la o săptămână de la întocmirea de către sub. cms. P.M.A. a procesului-verbal de sesizare din oficiu în cauză) s-a solicitat la „Căpitănia Principală de Poliție a Județului Csongrad” din Szeged, să facă verificări cu privire la firma SC S.B.C. SRL și sumele virate în contul acesteia de către F.S.. Prin adresa din 21 iulie 2004 autoritățile din Szeged au răspuns că pe teritoriul Republicii Ungaria nu au fost identificate nici societatea economică SC S.B.C. SRL și nici numele de F.S., iar privitor la sumele virate pentru această firmă nu se pot obține informații, întrucât acestea sunt calificate ca secrete bancare, putând fi solicitate ca urmare a asistenței juridice internaționale de procedură penală.

- În perioada 24 iunie 2005 - 02 decembrie 2005 dosarul privind pe înv. F.S. a fost în lucru la I.P.J. Timiș - Serviciul Cercetări Penale, constatându-se că învinuitul a săvârșit infracțiunea de spălare de bani, astfel încât, prin referatul din 02 decembrie 2005 s-a propus declinarea competenței de soluționare în favoarea Biroului de Combatere a Crimei Organizate și Terorism Timiș, sub aspectul infracțiunii de spălare a banilor. În temeiul art. 21 alin. (1) rândul 23 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, pe baza acestui referat, s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara prin Ordonanța nr. 6090/P/2004 din 17 februarie 2006 declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. Timiș - Biroul Teritorial Timișoara, apreciindu-se că învinuitul F.S., în anul 2001, cu ocazia înființării SC I. SRL, a folosit o autorizație de liberă practică falsă, încheind contracte cu SC S.B.C. SRL SUA, societate care nu există, și însușindu-și suma de 43.220 dolari SUA

După înregistrarea dosarului la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, s-au efectuat acte de urmărire penală față de învinuitul F.S., sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, precum și spălare de bani.

Cu prilejul cercetărilor și urmăririi penale efectuate în dosarul menționat, au fost audiați martori și au fost efectuate expertize financiar-contabile și alte acte de urmărire penală care au condus la trimiterea în judecată a inculpatului F.S. pentru infracțiunile săvârșite.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, cu privire la cele afirmate în denunțul și declarațiile date de către F.S., s-au constatat următoarele:

A. Privitor la infracțiunile de dare și luare de mită, care s-au comis în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când inculpatul P.M.A. avea în lucru Dosarul nr. 6060/P/2004, în care efectua acte premergătoare față de numitul F.S., față de afirmațiile făcute de acesta, s-au stabilit pe baza probelor administrate următoarele:

1. Așa cum rezultă din procesul - verbal de constatare din 05 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară - Secția Caraș-Severin, cu prilejul controlului operativ tematic efectuat ca urmare a solicitării D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara la SC T.G. SRL, firmă administrată de numita P.C., soția inculpatului P.M.A., între această societate comercială și firmele patronate de F.S. și de familia acestuia au avut loc raporturi comerciale, constând în vânzarea-cumpărarea unor mărfuri cum ar fi: detergenți, cosmetice și produse alimentare, astfel:

- în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL, administrată de F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 de facturi fiscale, prețurile fiind achitate cu chitanțele aferente, în valoare de aproximativ 400 milioane lei;

- în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL, administrată de părinții denunțătorului F.S., a achiziționat de la SC T.G. SRL detergenți și produse cosmetice pentru spălătorie auto, în baza a 14 facturi fiscale, cu o valoare totală de aproximativ 27 milioane lei.

În procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară se menționează că SC T.G. SRL are calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăți comerciale menționate mai sus.

Din declarațiile denunțătorului F.S. rezultă că raporturile comerciale cu SC T.G. SRL, de la care a achiziționat mărfuri pe care le-a revândut fără să obțină vreun profit, s-au datorat cererii exprese a inculpatului P.M.A., care i-a promis că îl favorizează în cursul cercetărilor pe care le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004, în sensul de a-i reține infracțiuni mai ușoare și de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare mai gravă a faptelor pe care le-a săvârșit. În acest context, cumpărarea de mărfuri de către denunțător și familia sa de la firma soției inculpatului P.M.A., este considerată ca un folos necuvenit oferit acestuia, ca element al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită.

2. La data de 05 octombrie 2004 a avut loc la Liceul „J.L.C.” o licitație organizată de Inspectoratul Școlar al Județului Timiș pentru închirierea unui spațiu cu destinația „bufet incintă”. Inculpatul P.M.A., care avea în acea perioadă în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004 privindu-l pe F.S., i-a cerut acestuia să participe fictiv cu cele două societăți comerciale ale sale, la licitația la care era înscrisă și SC T.G. SRL, administrată de soția sa, P.S.C., pentru a o ajuta pe aceasta să obțină închirierea spațiului la un preț cât mai avantajos. Din denunțul și declarațiile lui F.S. rezultă că a participat la licitație în mod formal, ca „mână moartă”, împreună cu SC K. SRL și SC R. SRL, pe care a reprezentat-o prietenul său, M.M. (în prezent plecat în Anglia). La licitație s-a pornit de la o chirie de 2 milioane lei vechi pe lună și după cinci strigări, firmele SC R. SRL și SC K. SRL au renunțat, astfel încât SC T.G. SRL și-a adjudecat licitația cu o chirie de 4.700.000 lei pe lună, echivalent a 114 euro, un preț deosebit de avantajos pentru un spațiu de 46,16 m.p. cu destinația bufet. S-a încheiat, ca urmare a licitației, contractul de închiriere nr. 15 din 15 octombrie 2004.

Pe baza autorizației dată în temeiul art. 911 din C. proc. pen. a fost înregistrată în data de 16 mai 2008 o convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. și inculpatul P.M.A., prilej cu care inculpatul a afirmat următoarele:

„Să vedem dacă nu s-or băgat și la licitație acolo. Lui nevastă-mea i-am zis: Tu atunci l-ai cunoscut, cu ocazia licitației, nu știai de problemele care le are cu mine în raport de serviciu, nu nimic, iar la licitație a zis altceva, că pe moment sub impulsul acela, așa, nu te-a interesat cât era, ai vrut ca să licitezi ca să intri tu. Să nu luăm. Și după aia, când ți s-a prezentat acolo despre ce spațiu e vorba, la demisol, nu știu ce (…) te-ai lipsit. Dar esențial e să vorbim aceeași limbă” (vol. 3, fila 112-113).

Din această convorbire rezultă cu claritate faptul că inculpatul P.M.A. l-a învățat pe F.S. ce ar trebui să declare în legătură cu participarea la licitație, dacă va fi întrebat de organele de urmărire penală, în acel moment știind că este cercetat într-un dosar penal ca urmare a denunțului făcut de numitul T., fost director la SC P. SA.

S-a considerat că participarea la licitația de la Liceul „J.L.C.” a denunțătorului F.S. cu cele două societăți comerciale pe care le patrona, ca un act material de dare de mită inculpatului P.M.A., căruia i-a oferit astfel un serviciu, constând în sprijinul pentru câștigarea licitației de către firma soției sale, cu un preț extrem de avantajos, acesta în schimb favorizându-l pe denunțător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care-l avea în lucru în acea perioadă.

Din denunțul formulat și din declarațiile date de numitul F.S. au rezultat și alte acte materiale de dare și luare de mită, care acesta a afirmat că au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada în care inculpatul P.M.A. efectua acte premergătoare în dosarul în care era cercetat denunțătorul.

În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, aceste fapte nu s-au putut proba, astfel:

a.) afirmațiile denunțătorului F.S. că înainte de Crăciunul anului 2004, învinuitul P.M.A. i-ar fi cerut trei telefoane celulare N., pe care el le-a cumpărat și i le-a dat, nu s-au putut proba, neexistând acte de achiziție a acestor telefoane și nici probe din care să rezulte justețea afirmațiilor făcute de denunțător. De altfel, F.S. nu-și mai amintește cu exactitate când și în ce împrejurări i-ar fi dat învinuitului cele trei telefoane celulare, contrazicându-se în declarații, în denunțul olograf afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a ține legătura cu învinuitul, iar în declarația dată la procuror afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a fi date cadou unor șefi;

b.) în data de 07 februarie 2005, cu factura fiscală X, SC R. SRL, firmă a părinților lui F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.S.C., un autoturism S.S. cu suma de 44.500.000 lei. Denunțătorul F.S. a declarat că ar fi plătit în realitate 4.000 euro și ar fi vândut-o unei persoane fizice al cărei nume nu îl știe, cu suma de 2.000 euro, diferența fiind de fapt mită acordată inculpatului P.M.A. Această faptă nu a putut fi probată, întrucât denunțătorul nu a putut prezenta acte cu privire la această tranzacție, iar simpla sa afirmație nu constituie o probă pertinentă, de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului. De altfel, din înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunțător și inculpatul P.M.A. nu rezultă că pe factura de cumpărare a autoturismului s-a trecut un preț mai mic decât cel plătit în realitate, inculpatul afirmând că tranzacția s-a făcut între firme și există factură pe care s-a trecut prețul din contabilitate, iar denunțătorul nu a insistat cu privire la clarificarea acestei tranzacții.

În legătură cu aceste fapte, față de care s-a început urmărirea penală, fiind reținute ca acte materiale ale infracțiunilor de dare și luare de mită, în formă continuată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.M.A., întrucât este aplicabil principiul „in dubio pro reo” și art. 65, 66 C. proc. pen., neexistând probe apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului.

În schimbul serviciilor pe care i le-a oferit ca mită F.S., inculpatul P.M.A., în calitate de ofițer de poliție judiciară și având gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș – S.I.F., l-a favorizat pe denunțător în cursul cercetărilor pe care le efectua față de acesta în Dosarul nr 6090/P/2004, după cum urmează:

- deși sesizarea din oficiu a fost efectuată de inculpatul P.M.A. față de numitul F.S. sub aspectul unor infracțiuni de pericol, cu un prejudiciu stabilit inițial la peste 2 miliarde lei, cercetările au fost îndreptate spre reținerea unor infracțiuni mai ușoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerțului. În data de 07 iulie 2004 în Registrul I.P.J. Timiș s-a înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de sub. cms. P.M.A. față de „F.S., administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanță prejudiciu 27.000 dolari SUA”. După ce s-a atribuit număr unic la parchet în Registrul de evidență apare înscris la 945 din 05 august 2004 Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, având ca obiect „F.S. SC I. SRL art. 289, 291 din C. pen., Legea nr. 87/1994, prejudiciu 2 miliarde lei”;

- la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către sub. cms. P.M.A., însoțit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL, dar nu s-au găsit documente contabile și nu s-a insistat pentru finalizarea controlului. În perioada următoare au fost verificate actele pe care F.S. le-a prezentat la O.R.C., îndeosebi autorizația de liberă practică în domeniul farmaceutic care era falsă;

- în 19 octombrie 2004 sub. cms. P.M.A. a solicitat D.G.F.P. Timiș să se efectueze verificări financiar contabile de specialitate la SC I. SRL și SC A. SRL, precum și relațiile dintre aceasta și SC S.B.C. SRL S.U.A., stabilindu-se o tematică de control. În 15 aprilie 2005 s-a făcut o revenire la D.G.F.P. Timiș, iar în 16 mai 2005, prin procesul-verbal - D.G.F.P. Timiș a stabilit că nu se poate finaliza un control fiscal, întrucât actele contabile au fost preluate de un expert, constatându-se astfel o contravenție. Actul de control a reținut ca fiind corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL și SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptând nota explicativă dată de F.S. care era administrator în acea perioadă (vol. 4 filele 53 - 57). Procesul-verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, încheiat cu prilejul controlului tematic la SC I. SRL, a concluzionat că s-au săvârșit o serie de contravenții, fiind acceptate justificările și actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, acte din care rezultă că societatea comercială ar fi făcut plăți pentru obiective de investiții înscrise în ante-contracte de vânzare-cumpărare, din care rezultă plata unei sume de 3.250.000.000 lei (ROL), sumă care s-a plătit prin casierie, dispozițiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidența contabilă (vol. 4 filele 35-39, vol. 5 filele 59 - 61). Inculpatul P.M.A. nu a mai verificat dacă înregistrările s-au făcut „pro causa” și dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control, în sensul că nu s-au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală. Apare evidentă tendința învinuitului de a nu extinde cercetările și de a reține în sarcina lui F.S. infracțiuni mai ușoare;

- inculpatul P.M.A. a efectuat cercetări superficiale și cu privire la posibile infracțiuni de spălare de bani, rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă „off-shore” căreia i s-au făcut plăți pentru o așa zisă „consultanță” într-o bancă din Szeged, Ungaria. Deși s-au solicitat relații de la autoritățile din Ungaria cu privire la existența SC S.B.C. SRL SUA încă din data de 13 iulie 2004, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei Principale de Poliție a județului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C.Ș., nu se regăsește la dosarul cauzei. De asemenea, s-a constatat că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către I.G.P.R. - Biroul Național Interpol în datele de 19 octombrie 2004 și 15 aprilie 2005 pentru a se verifica la autoritățile SUA dacă există SC S.B.C. SRL și ce relații a avut cu SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Biroul Național Interpol nu se regăsesc la dosarul cauzei. Abia în data de 05 octombrie 2005, urmare a solicitării de către Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, prin adresa nr. 87252, Biroul Național Interpol a comunicat faptul că a răspuns în două rânduri la adresele IPJ Timiș - S.I.F. în datele de 01 noiembrie 2004 și 04 mai 2005, în sensul că firma SC S.B.C. SRL nu există, adresele fiind anexate răspunsului. Totodată, inculpatul P.M.A. nu a sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor din București cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL și SC S.B.C. SRL USA, deși în una din convorbirile purtate cu F.S. a afirmat că ar fi făcut o asemenea înștiințare. Dacă ar fi făcut înștiințarea respectivă, învinuitul ar fi trebuit să aprofundeze cercetările față de F.S. și sub aspectul unor infracțiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală și infracțiunea de spălare a banilor, lucru pe care nu l-a realizat. Abia la data de 12 septembrie 2005, Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș a redactat o adresă către O.N.P.C.S.B. București prin care a înștiințat despre suspiciunile care există cu privire la plățile externe efectuate printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari SUA scoasă din conturile SC A. SRL și însușită de administratorul firmei;

- din declarațiile lui F.S. rezultă că la începutul cercetărilor, în luna iulie 2004, inculpatul P.M.A. a încercat să-l intimideze, afirmând că situația este gravă, dar după ce s-au apropiat mai mult și a început să îi presteze diferite servicii, învinuitul a schimbat tonul și a devenit amabil. Astfel, din conținutul dosarului rezultă că în 06 august 2004 F.S. a dat o declarație olografă în fața sub. cms. P.M.A., arătând că refuză să răspundă la întrebări atâta timp cât nu este asistat de avocatul său ales, L.G., angajându-se să se prezinte la audieri însoțit de acesta în 11 august 2004, la orele 9,00. În data de 17 august 2004 și în 15 iunie 2005, F.S. a dat declarații olografe, sumare, la ultima din ele renunțând a fi asistat de avocat, din acestea rezultând că același ofițer de poliție l-a audiat într-un mod mai relaxat, acceptând explicațiile vădit nesincere ale făptuitorului în legătură cu raporturile cu firma „off-shore” și rezumându-se la recunoașterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizația de liberă practică. După aceste cercetări superficiale, în data de 24 iunie 2005, sub. cms. P.M.A. a întocmit referatul de începere a urmăririi penale față de învinuitul F.S. numai sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990, fără a mai face nici o mențiune despre posibile infracțiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală și spălarea de bani. Din acel moment, dosarul a fost preluat de Serviciul Cercetări Penale, care a aprofundat cercetările, iar la data de 02 decembrie 2005 a propus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, fapt acceptat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a dispus prin ordonanță declinarea competenței.

În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, prin punerea în executare a autorizațiilor emise în temeiul art. 911 C. proc. pen. pentru înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpatul P.M.A. și denunțătorul F.S., au rezultat discuții în legătură cu actele de favorizare pe care inculpatul le-a efectuat față de F.S. în perioada în care îl cerceta pe acesta. La discuția purtată între cei doi din data de 19 martie 2008 (vol. 3, f. 16 - 17), denunțătorul F.S. a provocat o discuție în legătură cu contractele externe, cu firma S., iar inculpatul P.M.A. a confirmat că în dosar se cerceta și situația cu „contractele alea” prin care s-au scos banii din firmă și a confirmat că denunțătorul i-a predat și actele originale, spunând textual:

P.: „Da (…) și la revedere! Alea au fost puse la dispoziție de tine, alte mijloace n-aveam să… am făcut adresă la Oficiul de Spălare a Banilor.”

F.: „Știu că nu ți-a venit. Ai solicitat de vreo două trei ori.”

P.: „Da. Mi-a venit (…) au luat în considerare aspectele care le-am (…) și am zis: mersi de răspunsul ăla (…) după aia nu mai știu cine a mai făcut de a venit totuși ceva.”

Învinuitul a mai afirmat că: „oricum solicitările alea trebuiau avizate sau făcute de procuror, pentru că sunt comisii rogatorii internaționale. Nu puteam să le fac eu de la mine”, la care F. a întrebat dacă: „nu poate să meargă cineva per pedes și să facă (…) ?”, iar învinuitul P.M.A. a răspuns: „da de unde, prin Centrul Național Local, (…) e complicat, nu e așa (…) Per pedes a trimis M. pe C. deci a trimes și mi-a venit cu o notiță scrisă de mână (…). De la bancă, în ungurește și mi-a tradus-o acolo, ști, că sunt date confidențiale (…) (…) Și să mă adresez (…) cutare și nu știu ce (…) și aia (…) Atâta mi-a zis că (…) ceva de cont, nu mai știu ceva cu contul, dar nu mai țin minte. În orice caz nu se putea stabili nimic (…) și alea nu le-am lăsat la dosar, să nu dau idei (…) am (…) ce, era o aia de mână”.

În convorbirea din 16 aprilie 2008, denunțătorul F.S. i-a reproșat inculpatului P.M.A. că ar fi pus la dosar acea hârtie de mână: „de la banca din Ungaria, pentru că n-ai mai pus-o pe aia”, la care învinuitul i-a răspuns: Nu. Înseamnă că i-a dat C. și ei una. A făcut o copie. Păi eu cred că o mai și am, dacă n-oi fi rupt-o atunci. Nu mai știu unde am pus-o! A, nu, stai, am dat de ea anul acesta, e pe undeva, dar nu mai țin minte, ori astăzi, mi se pare că am dat. Nu, am dat-o sigur, e scrisă cu stilou albastru” (vol. 3, fila 42).

În convorbirea purtată în data de 25 aprilie 2008 s-a abordat din nou discuția despre adresa din Ungaria pe care inculpatul susținea cu tărie că nu a pus-o la dosar intenționat, rezultând următoarele:

P.: „Da de ce te-ai supărat?

F.: de la fals a ajuns ditamai dosarul. Știi?

P.: Păi, bun! Dar nu este aportul meu! Deci nu (…)

F.: Există hârtie, m-am uitat la hârtie (…) Tu când ai pus hârtia aia?

P.: Ce hârtie?

F.: De la Ungaria! (…) În perioada ta e pusă acolo.

P.: Scrisă de mână? (…) Așa, e un scris mărunt, așa? (…) Nu e copie? (…) Mie o copie mi s-a dat, eu n-am avut originalul! Da, dar nu scrie nimic, nu rezultă nimic din aia.

F.: N-am mai stat!. m-am enervat de numai! Știi?

P.: Puteai să te uiți! Că nu, nu rezultă, nu se trage nici o concluzie! Scrie să te adresezi pe… pe… corpului diplomatic (…) și acesta (…) nu scrie nimic (…) Păi și dacă aveam aia și era ceva, nu începeam pe mai multe? Io cum am pus acolo aia?!” (vol. 3, fila 51).

La aceeași dată, din convorbiri mai rezultă următoarele aspecte în legătură cu adresa din Ungaria și cu alte acte pe care inculpatul P.M.A. nu le-a pus la dosar, pentru a-l favoriza pe F.S., astfel:

P.: „Da, nu, hârtia, uite, îmi pare rău! O să mă uit dacă o mai am! Dar eu țin minte că am rupt-o! o să mă uit dacă o mai am! am avut-o mult timp! dar dacă nu s-a întâmplat repede, ce dracu să țin alea trei ani?

F.: Și nu erau nici hârtiile care le-ai semnat să mi le pui la dosar alea cu o firmă. Alea nu mai erau acolo!

P.: Le-am scos! (…) Păi pentru ce p (…) le-am cerut? Ca să…

F.: Ca să mă ajuți! Clar! Nu?

P.: Păi și (…) să motivez că a existat colaborarea aia, nu?” (vol. 3, fila 53).

La sfârșitul convorbirii din aceeași dată s-a discutat din nou despre adresa venită de la Szeged, astfel:

F.: „Adresa locației din Szeged și că banii au fost ridicați de F.S.!

P.: Nu, acolo spunea că S.B. are cont (…) da! Că are cont așa, dar pentru informații spunea să te adresezi (…)

F.: nu, nu, aicea scria de mână numele meu.

P.: Deci n-a zis că au fost ridicați! O să caut să văd dacă mai e! (…) Nici nu-mi amintesc exact momentul când am rupt-o! Știu că am dat mult timp după aia peste ea și nu știu dacă nu în fișet” (vol. 3, fila 56).

Din convorbirea purtată în mediu ambiental din data de 29 aprilie 2008, între inculpat și denunțătorul F.S. s-a discutat din nou despre adresa venită din Ungaria, iar inculpatul P.M.A. a afirmat următoarele:

P.: „Am căutat azi după alea și mi-am amintit când le-am rupt. Când l-au schimbat pe G., aveam tot felul de…

F.: Ți-ai făcut curățenie?

P.: Am luat toate alea la rând, bă, poate, poate, e, să-ți arăt ceva (…)” (vol. 3, fila 92).

Din această discuție s-a dedus că inculpatul P.M.A. și-a amintit că nu a depus la dosarul lui F.S. mai multe acte ce aveau legătură cu acesta, atunci când și-a făcut curățenie în fișet, după ce a fost schimbat din funcție șeful S.I.F. pe care îl numește „G.”, prilej cu care a afirmat că a rupt documentele respective.

B. Sub aspectul actelor materiale din componența infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite și serviciile pe care denunțătorul F.S. a afirmat că i le-ar fi dat inculpatului P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, întrucât acesta i-ar fi promis că prin influența pe care o are asupra procurorilor, îl va ajuta în continuare să obțină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, inițial Dosarul nr. 6090/P/2004, respectiv începând cu 28 august 2006, Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara, în cursul urmăririi penale s-au stabilit următoarele:

1. Denunțătorul F.S. a afirmat că inculpatul P.M.A. l-a vizitat la restaurantul E.G. și a văzut pe perete un televizor tip plasmă, solicitând să îi facă și lui rost de un astfel de televizor. Acesta nu și-a mai amintit cu exactitate date la care i-a dat televizorul învinuitului și a declarat că nu l-a cumpărat din comerț, nu deține acte pe el și nu are nici o serie sau semn distinctiv, dar poate fi identificat prin faptul că era de tip monitor și avea separat un adaptor pentru a putea fi vizionate programele TV.

Prin încheierea nr. 1 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a eliberat autorizația nr. 1 din aceeași dată prin care s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare, conform art. 100 și urm. din C. proc. pen. la domiciliul inculpatului P.M.A. În urma percheziției domiciliare efectuată în 27 mai 2008 a fost identificat un monitor TV (L.C.D.) care se afla în sufragerie, despre care învinuitul a declarat verbal că îl are de la F.S., de la care l-a cumpărat în urmă cu aproximativ 1 an - 1 an și jumătate, cu suma de 450 euro, fără a se încheia vreun document. Monitorul este de culoare gri, având diagonala de 109 cm și are boxe de culoare neagră. Acest monitor are un adaptor T.V. marca A. (vol. 1 filele 80-81).

Martora T.S.L., care a fost angajată ca administrator al rotiseriei E.G., aparținând de SC K. SRL a declarat că inculpatul P.M.A. venea destul de des la localul respectiv, iar patronul F.S. i l-a prezentat ca fiind prietenul lui, că era ofițer de poliție și poate să servească mâncare din fondul de protocol, fără să plătească. Martora a afirmat că rotiseria a fost închisă la sfârșitul anului 2005, întrucât nu era rentabilă, spațiul fiind închiriat unei alte firme, care circa șase luni au folosit și bunurile și obiectele rămase. În legătură cu televizorul tip plasmă care avea un „modem” (adaptor) fără de care nu funcționa, martora și-a amintit că în cursul anului 2007 a aflat de la F.S. că i l-a dat lui P.M.A., dar nu i-a spus dacă i l-a dat cadou sau i l-a vândut. Din această declarație rezultă că televizorul a fost înstrăinat de F.S. în cursul anului 2006 sau 2007.

Martorul H.D., fost angajat ca și conducător auto la SC R. SRL și-a amintit că administratorul firmei, F.S., în urmă cu circa un an (prima parte a anului 2007) i-a solicitat să îl ajute să ducă un televizor tip plasmă la cineva acasă. Martorul a declarat că a mers cu autoturismul tip Jeep de culoare neagră, condus de F.S., la el acasă, de unde l-a ajutat să transporte un televizor până în zona M. - Sinaia, aproape de casieria E.N.E.L., în fața imobilului i-a așteptat un domn pe care nu-l cunoștea și care nu i-a fost prezentat, iar el a luat televizorul și a urcat cu el scările, punându-l în sufrageria unui apartament, pe o masă (vol. 1, fila 72). Și din această declarație rezultă că televizorul tip plasmă i-a fost dat inculpatului P.M.A. în cursul anului 2007.

Tot din denunțul și din declarațiile lui F.S. mai rezultă că în cursul anului 2006, inculpatul P.M.A. i-a cerut să îi facă rost de un televizor tip plasmă, iar el i-a dat televizorul cu diagonala de 120 cm, care se afla la părinții săi, televizor care s-ar afla în restaurantul soției învinuitului. Nici pentru acest televizor nu deține acte de proveniență, iar aparatul nu are semne distinctive, denunțătorul susținând că valoarea lui era de circa 2.000 euro. În urma controlului efectuat în 05 iunie 2008 de către comisarii Gărzii Financiare la restaurantul administrat de P.C.S., a fost identificat un televizor tip plasmă, pentru care a fost prezentată o factură fiscală de la magazinul M., din care rezultă că a fost achiziționat în data de 11 mai 2007 de către SC T.G. SRL. De altfel, martorul H.D. a afirmat că a dus un televizor la apartamentul din zona M. - Sinaia (unde locuiește inculpatul), iar denunțătorul F.S. a afirmat că televizorul l-a dus împreună cu H.D. la învinuit acasă. Se constată că denunțătorul se află în confuzie cu privire la datele la care i-a dat cele două televizoare învinuitului, datorită trecerii timpului, dar este indubitabil că acestea au fost remise învinuitului în cursul anilor 2006, 2007, așa cum rezultă și din înregistrările unor convorbiri purtate în mediu ambiental de către cei doi.

Astfel, în convorbirea purtată în data de 17 martie 2008, denunțătorul F.S. a afirmat că a fost chemat la D.G.A. și a fost întrebat de o plasmă, la care inculpatul P.M.A. a exclamat: „A, deci și despre alea te-a întrebat! (…) Te-or fi văzut când ai venit la mine”, continuând că: „la o adică se poate motiva și cu alea (…) cu plasmele”, spunând că: „am plătit și tu le-ai luat de la unul care vindea în piață, ieftine” (vol. 3, fila 7). De aici rezultă că învinuitul l-a învățat pe F.S. să declare că i-ar fi vândut cele două plasme. În convorbirea purtată între cei doi la data de 19 martie 2008, tot cu privire la cele două plasme, s-au afirmat următoarele:

P.: „Da. Și vis-a-vis de plasmă (…) dar cine ți-a zis de plasmă că n-apare nicăieri?

F.: Acela îmi spunea că sunt poze cu televizoarele pe care ți le-am vândut (…) ceva (…) sau înregistrări, când ai cerut tu un televizor, sau ceva, sau când ți-am făcut rost de alea.

P.: Da, am rezolvat cu (…) plasma. A. a luat plasma. (…) Deci A. a dorit un televizor din acela …) că am și vorbit cu el și eu știam că lichidezi de la punctul de lucru alea (…) că vrei să închizi (…)

F.: A, deci i-ai vândut-o lui plasma?

P.: Da! Și a venit la mine să probeze televizorul. Deci pot să aibă (…) că se descarcă televizorul, că el nu se pricepe, mi-a zis, zice (…)

F.: Care televizor? Ăla de acasă? Sau ăla de la restaurant? Și ăla era (…) al meu? Nu mai știu (…)

P.: Acela de la restaurant e la A. (…) Da că nu se vede tipul. (…) Dacă e vorba de plasmă și ridică cineva problema, eu o să-i spun: da, un prieten de-al meu m-a întrebat dacă știu, știam că lichidezi punctul de lucru și vrei să vinzi tot, na și atunci l-a cumpărat, că A. a zis că vine și spune: eu i-am dat banii pe ea, dar nu mă pricepeam, fiind folosit, m-a rugat pe mine: bă ține-l la tine o zi-două, vezi cum merge nu știu ce (…) și-am fost cu nevastă-mea lângă mine!

F.: Ai fost, ai fost cu un pas înainte!

P.: Și de (…) o aduc și pe M. dacă trebuie, doar am fost cu ea la tine și ne-am uitat la televizor și după aia a venit domnul Nelu, șoferul lui (…) și l-a luat de la tine de acasă (…) așa s-a întâmplat (…)

F.: Ești bun mă! (…)

P.: Deci aia-i povestea cu plasma.

F.: Și ailaltă? Ai vândut-o și pe ailaltă?

P.: Da.

F.: Că au fost două plasme. Dar n-ai vândut-o atunci, repede?

P.: Nu, una o am.

F.: A, da, oricum nu se știe care-i seria… și tot…

P.: Nu mai are serie că-s date jos (…) Nu. Deci am plasma (…) (…) Dacă vorbim de o plasmă vorbim de plasma lui A. (…) Ale mele (…) care sunt, eu le-am luat de la piață (…) tu cum le-ai luat pe alea, pe acte?

F.: Da eu mai știu, n-am avut acte pe ele, de unde să am?

P.: De unde le-ai luat?

F.: De la unul care mi-a oferit plasma. Păi nu? Ăia îmi dădeau acte, ce-s nebuni? Nu, că seria nu apare nicăieri. Deci dacă n-ai serie (…) poți s-o uiți.

P.: Și se poate vedea că punctul acela de lucru s-a închis, nu mai este (…) (…) că vorbesc de plasmă, care plasmă? Probabil de aia-i vorba (…) și aia-i o confuzie (…) nu zic că n-a fost la mine plasma. A fost. Că A. zice: bă, dar cât i-am dat pe plasma aia, 600? Bă aia nu mai știu nici eu. Că știu că ți-a dat banii pe ea dar nu mai știu câți bani ți-a dat” (vol. 3, fila 15).

În convorbirea purtată în mediu ambiental în 29 aprilie 2008 între denunțătorul F.S. și inculpatul P.M.A. se abordează din nou subiectul celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:

F.: „Da, de mult se țin de tine, sunt poze când am descărcat plasma la tine în față.

P.: Una.

F.: Amândouă sunt și prima din 2004 - 2005 (…) aia când a fost. Deci (…) înseamnă că o mai are de atunci (…)

P.: Bine mă, dar puteam să-ți dau bani, să le plătesc. Le-am cumpărat, care-i problema? (…) Să le luăm așa, bun. Să fie alea, da? Plasmele pot fi plătite. A. vine și vorbește despre una. (…) Deci ideea este, cu A. am vorbit și a zis că nu e nici o problemă, vine și el, și M. și acesta. A căutat ceva mai ieftin, a știut de la mine că lichidezi dincolo (…) (…)

F.: Cine identifică plasma aia ca fiind de la mine? Te întreb eu pe tine?

P.: A nimeni! (…) Dacă te-a întrebat eu spun altceva. Că sunt luate de la persoane din astea care aduceau pe vremuri, pe vremea respectivă din Germania, că-și recuperau TVA-ul și era mai ieftin. Nu zic că persoana și-a adus ție și tu mi-ai dat mie. (…) Dacă se ajunge la asta o să-i zic: da, am dat banii și chiar sunam în perioada aia că nu mai veneau ăia. Am dat banii și nimic! (…) I-am dat banii că știu că, cunoștea pe cineva de aducea. Și A. confirmă pentru una și-ți spun eu că confirmă că i-am cerut bani împrumut ca să-mi iau și eu.” (vol. 3, f. 68 și 79-80).

Într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental în data de 16 mai 2008 de către denunțătorul F.S. cu inculpatul P.M.A., apare o nouă discuție în legătură cu cele două televizoare tip plasmă, din care rezultă că acestea au fost date pe gratis, iar cei doi se pun de acord ce să declare dacă vor fi întrebați. Astfel:

P.: „Tu plasmele alea de unde le-ai luat?

F.: De la unul de pe (…) din Aradului.

P.: Publitim!

F.: Publitim, da.

P.: Da, na una-i la A. și una am cumpărat-o.

F.: Una-i la tine?

P.: Da, îi la mine.

F.: Bun.

P.: Deci ți-am dat 450 de euro, o să-ți găsesc (…)

F.: Da, cumpărător.

P.: Un televizor, la prețul acela ai reușit să găsești numai un monitor nu un televizor, că-i acela cu cutiuță…

F.: Dar cu A. ai vorbit?

P.: Hm? Da.

F.: Nu de alta, dar s-ar putea să ajungă și pe la el.

P.: Da, păi dar nu, că eu îl menționez dacă e cazul.

F.: Și pe mine poți să mă menționezi dacă e nevoie, nu-i nici o problemă, merg până-n pânzele albe!

P.: O să mergem, să se știe suma 450, la prețul acela n-a fost decât monitor căruia îi trebuia o adaptare (…)” (vol. 3, fila 109).

La data de 20 mai 2008, într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. și P.M.A., a fost abordată din nou problema celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:

P.: „Eu spun că, dacă vin, o să spun că acela din sufragerie e monitor, e de la tine.

F.: Domne, aia pot să spun și eu. Pot să spun cum mi-ai spus tu. Că acela (…) 450 de euro, așa ai spus.

P.: Da, la 450 (…)

F.:(…) ca să fie aceeași sumă (…)

P.: (…) n-am găsit televizor, am luat monitor care se poate conecta, aia îi explic eu. Pe celălalt l-am luat din Flavia, dacă ei o să zică, sunt două.”

Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă fără tăgadă că denunțătorul F.S. i-a dat cele două televizoare tip plasmă inculpatului P.M.A., acesta din urmă căutând justificări pentru situația în care va fi anchetat în legătură cu acestea și pregătind cu denunțătorul posibile apărări cum că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul fiind cumpărat de o cunoștință comună, numită A., cu care învinuitul a și vorbit ca să declare că a cumpărat una din plasme.

A fost identificat numitul „A.” în persoana cetățeanului turc O.A., patron al bijuteriei R.G. și prieten comun, atât cu învinuitul, cât și cu denunțătorul. Martorul a declarat că în toamna anului 2005 i-a spus lui P.A. că l-ar interesa să cumpere o plasmă, iar acesta a afirmat că are un prieten care vinde un astfel de televizor „second-hand”, mai ieftin. Mergând acasă la P.A., acesta i-a arătat un televizor L.C.D., care avea un adaptor pentru a putea funcționa, dar i s-a părut prea mare. P.A. i-a spus că are un prieten pe nume F.S. care mai deține un televizor de acest fel, ceva mai mic, la barul E.G. Martorul afirmă că a mers la barul E.G. și a văzut plasma marca T. cu margini argintii. După circa două zile, martorul afirmă că P.A. i-a făcut cunoștință cu F.S. și i-a spus că vrea să cumpere plasma, negociind un preț de circa 600 - 700 euro. După două-trei zile P.A. i-a spus lui „A.” că F.S. a adus acasă la el plasma respectivă, iar acesta l-a trimis pe șoferul său S.I. ca să ia plasma și să o aducă la apartamentul unde locuia. Martorul „A.” a mai declarat că nu-și amintește cui i-a plătit prețul plasmei, lui P.A. sau lui F.S., dar cu acesta din urmă s-a mai întâlnit de atunci de cel puțin 15 ori, dar nu s-a plâns că n-ar fi primit banii. Martorul a mai declarat că televizorul tip plasmă se află la el acasă și l-a reparat în urmă cu 7 - 8 luni, iar P.M.A. i-a spus că dacă va fi chemat să fie audiat în legătură cu televizorul pe care l-a cumpărat, să declare realitatea (vol. 1, filele 57-59).

Martorul S.I., angajat ca și conducător auto la societatea comercială patronată de O.A. („A.”) a declarat că în primăvara anului 2005 patronul l-a trimis să transporte un televizor de la un bar aflat în Complexul Studențesc, a constatat că televizorul era montat pe perete și avea un adaptor exterior, fără de care nu putea să funcționeze. Martorul a reținut că televizorul era marca S. și l-a transportat la locuința patronului său, dar nu cunoaște nimic în legătură cu plata vreunei sume de bani pentru televizorul respectiv (vol. 1, filele 64 - 65).

Analizând declarațiile celor doi martori audiați, în legătură cu unul dintre televizoarele tip plasmă pe care F.S. le-a dat ca folos necuvenit învinuitului P.M.A., s-a ajuns la concluzia că afirmațiile martorilor sunt contradictorii și nu au relevanță în cauză, urmând a fi înlăturate. Deși din convorbirile înregistrate și redate mai sus, rezultă cu claritate că învinuitul a primit două televizoare tip plasmă de la denunțătorul F.S., aceștia punându-se de acord să declare, când vor fi întrebați, că ar fi fost cumpărate. La percheziția domiciliară făcută la inculpat, a fost găsit doar televizorul cu adaptor, celălalt nefiind găsit. Este cert că a fost dat inculpatului și cel de-al doilea televizor, iar din convorbiri rezultă că ar fi fost înstrăinat în favoarea martorului O.A., zis „A.”, care ar fi achitat o sumă de bani, dar nu-și amintește cui anume. Denunțătorul F.S. a afirmat că el nu a primit bani pentru acest televizor, astfel încât concluzia logică este că inculpatul P.M.A. a vândut televizorul lui „A.”. De altfel, nu mai are relevanță ce s-a întâmplat ulterior cu unul dintre cele două televizoare, întrucât este probat faptul că acestea au fost date de F.S. inculpatului P.M.A. ca foloase necuvenite, pentru traficul de influență pe care acesta i-a promis că-l va exercita în dosarul în care era cercetat denunțătorul.

2. Din denunțul formulat și din declarațiile numitului F.S. mai rezultă că acesta, la solicitarea inculpatului P.M.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale de trafic de influență, i-a dat acestuia din urmă componente electronice pentru calculatoarele pe care le deținea la domiciliu, în valoare totală de 1.002,32 lei. În sprijinul afirmațiilor sale, denunțătorul F.S. a depus la dosar factura fiscală din 19 decembrie 2005 din care rezultă că a cumpărat pe SC R. SRL Timișoara de la SC K.T.E. SRL două bucăți D.D.R. (memorii electronice pentru calculator) cu seriile din factură și o placă video V.C.A. cu seria respectivă, toate în valoare de 1.002,32 lei (vol. 1, filele 99 - 100). Pentru identificarea acestor piese electronice, cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului P.M.A., au fost ridicate două calculatoare electronice în vederea verificării componentelor acestora (vol. 1, filele 80-81). Prin rezoluția motivată din 03 iunie 2008 s-a dispus în temeiul art. 112, 113 și 115 C. proc. pen. efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către un ofițer de poliție specialist din cadrul B.C.C.O. Timiș, în vederea identificării pieselor electronice componente ale calculatoarelor și compararea seriilor acestora cu cele din factura fiscală prezentată de denunțător. Prin procesul-verbal din 10 iunie 2008, încheiat în urma efectuării verificării dispuse prin rezoluție, în prezența inculpatului P.M.A., s-a constatat că placa video din factura menționată nu s-a identificat în componența calculatoarelor, în schimb cele două memorii marca P., capacitate 512 MB, având seria X, având aplicate fiecare câte un autocolant, unul cu seria X, iar celălalt Z, figurează pe factură la pct. 1, seriile fiind corespunzătoare.

Cele două componente de calculator au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor și înregistrate ca și corpuri delicte, care vor urma dosarul cauzei. Valoarea din factură a celor două componente este de 322,44 lei. Inculpatul P.M.A., care a participat la demontarea, identificarea și ridicarea pieselor electronice menționate, nu a avut de făcut obiecțiuni și a semnat procesul-verbal întocmit cu acest prilej. S-au efectuat fotografii judiciare ale componentelor identificate (vol. 1, filele 102 - 113).

3. Denunțătorul F.S. a afirmat în denunțul său și în declarațiile date ulterior că inculpatul P.M.A. l-a menținut și pe parcursul anilor 2005 - 2006, în convingerea că îl va ajuta în continuare prin influența pe care o are asupra procurorilor și ofițerilor de poliție care vor instrumenta dosarul de urmărire penală în care era învinuit, cerându-i pentru aceasta în mod repetat diferite bunuri și servicii. În contextul acestei rezoluții infracționale, după lichidarea rotiseriei E.G. din Complexul Studențesc, care aparținea SC K. SRL, numitul F.S., căruia îi rămăseseră mai multe utilaje de bucătărie, mese și scaune, i le-a dat, la solicitarea acestuia, inculpatului P.M.A., pentru a le folosi la restaurantul familiei sale, aflat în incinta Hotelului P. 3. Denunțătorul a declarat că i-a dat inculpatului, la sfârșitul anului 2005 sau la începutul anului 2006, mai multe utilaje de bucătărie, constând în: fripteuză electrică cu două ochiuri, aparat de menținut mâncarea caldă, toate din inox, industriale, precum și mobilierul de terasă, adică 10 scaune inox și 4 - 5 mese de exterior din tablă, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.

S-a solicitat Gărzii Financiare - secția Caraș-Severin din cadrul M.E.F. - A.N.A.F., să efectueze un control operativ tematic la SC T.G. SRL din Peciu Nou, jud. Timiș, cu punct de lucru cu profil restaurant în incinta Hotelului P. 3 din Timișoara, administrat de P.C.S., soția inculpatului P.M.A.. Din procesul - verbal de constatare, încheiat în 05 iunie 2008 de către Garda Financiară (vol. 2, filele 2-8), rezultă că a fost identificată în bucătăria restaurantului „una bucată fripteuză utilizată și una bucată plită electrică pentru încălzit defectă”, pentru care societatea comercială nu deține documente legale de proveniență, iar administratoarea firmei a menționat că acestea provin de la persoana fizică F.S. Prin același act de constatare s-au identificat pe terasa restaurantului: „6 mese ce au blatul din fibră de sticlă cu imitație textură și colorit tablă și 20 scaune din țeavă inox cu spătar și șezut din folii metalice, pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de proveniență”. Toate aceste bunuri au fost indisponibilizate de către comisarii Gărzii Financiare până la soluționarea definitivă a cauzei.

Din declarația martorei T.S., care administra rotiseria E.G., aparținând de SC K. SRL, rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul P.M.A. și a înțeles că e prieten bun cu F.S., care în cursul anului 2007 i-a relatat că i-a dat învinuitului obiectele rămase după lichidarea rotiseriei. Obiectele pe care martora își amintește că au rămas la sfârșitul anului 2005, când au lichidat rotiseria și au închiriat-o unei alte persoane, constau în: rotisor, o fripteuză mare pentru cartofi prăjiți, o plită de gaz încorporată în mobilier, o masă de inox de bucătărie, circa 10 mese în interior (sală) fiecare cu câte 3 scaune și circa 10 - 12 mese din aluminiu cu câte patru scaune pe terasă. La circa 6 luni de la închiderea rotiseriei și închirierea acesteia unei alte societăți comerciale, toate aceste bunuri au fost luate și transportate de către F.S. într-un loc pe care martora nu îl cunoaște, acesta relatându-i ulterior că o parte din bunuri i le-a dat lui P.M.A., fără să precizeze dacă le-a vândut sau le-a dat inculpatului și pentru ce anume (vol. 1, filele 61 - 62).

A fost audiat în cauză și martorul H.D. care a declarat că în cursul anului 2007, patronul său F.S. l-a trimis cu o mașină a firmei, împreună cu colegul R.F., la un imobil, vis-a-vis de depoul de troleibuze, unde se aflau bunuri constând în aparate de fast-food, chiuvetă, plită și alte scule de inox, depozitate într-o magazie, și care au fost transportate la Hotelul P., în zona Bălcescu, la un restaurant, unde l-a recunoscut pe cel căruia îi dusese în urmă cu 2 - 3 luni, acasă, un televizor tip plasmă. Martorul l-a văzut la restaurantul respectiv și pe F.S., dar acesta nu i-a oferit amănunte cu privire la motivele pentru care au transportat obiectele în locația respectivă și nu i-a spus dacă le-a vândut sau nu (vol. 1, filele 72 - 73).

Martorul R.F., care este văr cu H.D., a declarat că în anul 2007, în toamnă, mai spre sfârșitul anului, vărul său l-a rugat să-l ajute să transporte niște bunuri. Acesta a mers cu autoturismul Ford Tranzit tip camionetă, condus de H.D. și însoțiți de F.S. pe strada Banatul, vis-a-vis de depoul de troleibuze. Dintr-o magazie a unui imobil, cei trei au luat o chiuvetă de inox și două fripteuze mari tip fast-food, pe care le-au încărcat în camionetă, după care s-au deplasat la Hotelul P. din zona Bălcescu, unde au descărcat bunurile la un restaurant (vol. I, fila 71).

În baza autorizațiilor emise de Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 911 C. proc. pen., au fost înregistrate mai multe convorbiri purtate în mediu ambiental de către denunțătorul F.S. cu inculpatul P.M.A.. Din procesele - verbale de redare ale acestor convorbiri a rezultat, fără echivoc, modul în care au fost remise bunurile descrise mai sus.

Astfel:

- în convorbirea purtată în data de 29 aprilie 2008 a fost abordată discuția privitor la utilajele de bucătărie, după cum urmează:

F.: „Și cu sculele astea, spunem că, domnule am, (…)

P.: Îți dai seama dacă știe și de scule (…)

F.: Dar nu are ce, mă, mă întreabă, scris, domnule, am primit bani, nu știu câți vani, trebuie să stabilim noi câți bani. Nu spun că le-am dat gratis. (…) Păi, stai eu nu le-am vândut, domnule, le-am luat (…) nu, că n-am avut acte nici eu pe ele.

P.: Așa le-am luat și eu din piață sau din ziar și le-am vândut mai departe. Provin de acolo de unde s-a lichidat (…)

F.: Păi da! N-o să spun că le-am dat cad (…) le-am dat așa, ți le-am dat ție și tu nu mi-ai dat bani! Nu domnule, am primit banii ăștia și gata.

P.: Păi, da, îți dai seama la explicații din astea, că le explodează venele” (vol. 3, filele 81-82).

- în convorbirea din data de 16 mai 2008 în mediu ambiental, purtată între cei doi, se afirmă următoarele:

P.: „Au început să se miște. (…) A fost Garda ieri, de la Caraș (…). A stat șapte ore (…) la restaurant, pentru mijloacele fixe, alea știi, scaune, mese.

F.: Ți-am spus că m-o întrebat pe mine atunci, mai de mult. (…) Bă da ce, ce căutau frate?

P.: Mijloacele fixe. (…) Probabil zicea că le-ai adus, le-ai nu știu ce (…) și na, a zis de fripteuză și de (…) că tot i-a interesat, inclusiv televizorul. Televizorul e de la M., cumpărat.

F.: Băiat deștept. (râde)

P.: A zis, nevastă-mea lucra: fripteuza și plita electrică sunt de la F.S.

F.: Păi poate să mă cheme să declar mă, că nu-i problemă, declar (…)

P.: Dar le-am luat defecte, cu condiția că dacă pot să le repar, găsim o formă să le cumpăr sau nu, dar dacă nu, când am văzut cât costă reparațiile, zice, utilați-le acolo nu se folosesc. (…) Și au menționat în nota de constatare că sunt defecte. (…)Trebuie să facem un act de custodie, acum, am fost la K., am vorbit cu el (…) K. dacă e cazul merge cu mine, zice: nu vânzare-cumpărare, nu nimic… un act de custodie între persoane fizice.

F.: Păi nu le am pe firmă.

P.: Nu le ai pe firmă, între persoane fizice, le lasă în custodie pentru a le folosi pe o perioadă de un an.

F.:(…) antedatată (…)

P.: Nu trecem data.

F.: Fără dată?

P.: Da fără dată și scris de mână de tine, pentru că reprezintă mijlocul tău de garanție vis-a-vis de utilaje, nu pe calculator, să zică: a le-au făcut ăștia, sau na (…) trebuia să-ți iei o măsură că nu ști ce fac cu ele, nu vânzare, nu nimic, custodie, pentru că ai fost nevoit să eliberezi spațiul lui ăla. Că eu i-am povestit tot, i-am zis: au fost depozitate undeva și pot să susțin că i-am dat bani, lasă tu banii că nu știi tu statutul juridic al lor, îs pe firmă nu sunt pe firmă, poate să se ducă ăia la firmă și să i le caute în capital, asta-i va interesa, fripteuza dacă ai pe vreo firmă.

F.: N-am. Da nu-i suficient dacă declar eu, custodie (…) cu K., nu-i suficient dacă declar eu?

P.: Noi (…) noi avem acel act, nu ne amintim exact data când s-a încheiat că de aia nu-l datăm (…) el s-a întocmit la data respectivă nu acum. Că orice act, când se demonstrează chestia asta, poți să dai declarație la notar acum, se consideră că sunt făcute în apărarea…

F.: Bun, dar dacă îl faci fără dată, nu-i fals? (…)

P.: Dar cum (…) dacă nu (…) dar tu nu ești notar măi. (…) Nu trebuie să scrii data, nu că asta i-am spus eu și a zis că nu, a zis că nu. Nu. În schimb se poate comenta dacă-i pe calculator. A l-ați făcut acum, nu știu ce (…) și nu dăm originalul.

F.: Îhm, copie.

P.: Copie, originalul îl rupem noi, o să fim amândoi când rupem originalul și copie, nu se poate face test pe copie la nimic, e soluția cea mai bună. Că mi-au indisponibilizat bunurile, scaunele.

(…)

P.: Faptul că eu oricum nu mai aveam acces la dosar, că ei asta vor să scoată în evidență, că mi-ai dat alea să influențez soluția, dar comodatul nu-i de vânzare, există un act de garanție pentru tine, că dacă pune problema: bine măi dar tu dai așa și dacă ți le strică (…) trebuie menționat că sunt defecte, o să fie două acte de custodie pe 10 scaune, 3 mese, ele sunt 20 de scaunele, dar unele am spus că mi le-a adus de la P. 1, așa și de o fripteuză cu mențiunea că e defectă, iar în cazul înstrăinării lor (…)

F.: Fripteuza și cu acela, a fost și bain-marie-ul acela.

P.: Fripteuza e.

F.: Păi vezi că mai era de încălzit.

P.: Grătarul (…) Fripteuza și plita și frigidere au săltat și se pare că după tine (…)

(…)

P.: Nevastă-mea o să te sune, ca să audă discuția și așa (…)

F.: A, foarte bine!

P.: (…) și o să zică: băi S. noi am făcut un proces-verbal de custodie atunci, nu știu ce (…) eu nu mai găsesc (…) tu o să spui bă știu că am avut.

F.: Am înțeles, stai să-l caut eu, o copie, o copie sau ceva, ști?

P.: Da, cred că am o copie, dar lasă-mă o zi două să-l caut că na…

F.: (râde) La toate te-ai gândit!

P.: Păi da, am analizat problema la rece cu K. (…) f (…i) în fură, zice cum să-ți facă așa ceva, eu chiar te știu de 20 de ani, tu n-ai avut probleme, n-au avut nu știu ce (…) eh!

(…)

P.: Deci (…) pentru că eu m-am gândit, zic bă stai un pic, că zic poate omului îi e frică să scrie să (…)

F.: Dacă-i fără dată (…)

P.: Sunteți prieteni, nu punem dată, că zice că (…)

F.: N-ar cum să mă acuze nimeni de fals.

P.: S-ar putea să puneți dată și să fie imaginile datate. (…) Nu! Fără dată; el nu e notar, el nu știe, el din cunoștințele care le are, să aibă și el o hârtie semnată, că vezi Doamne dacă e ceva (…) Dar mi-a spus exact cum facem: subsemnatul, tu, așa, las în custodie următoarele bunuri doamnei așa, domiciliată așa, în cazul înstrăinării lor sau așa, aceasta îmi va achita suma de 200 de euro. (…) Și (…) originalul, știi? O zis: dar ce n (…) păi zice se poate face testul vechimii hârtiei, o arde, o nu știu ce (…) Da prin ardere se face, deși poți să te opui că fiind un original: stai domne că mie nu-mi distrugi originalul. Deci pe copie.

(…)

F.: Da, păi asta-i să coincidă declarațiile.

P.: Că zice: le va fi ciudă, dar nu vor avea argumente împotrivă, da și zic și vor căuta altele, păi da, gen T., vor mai căuta altele, dar măcar rămâne pe partea mea să se termine cu (…) și zice K. (…)” (vol. 3, filele 102 - 106, 108, 110 - 112).

Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă indubitabil faptul că denunțătorul F.S. i-a dat ca foloase materiale necuvenite inculpatului P.M.A., mai multe bunuri pe care acesta le-a folosit în cadrul restaurantului familiei sale, iar în momentul în care a aflat că de bunurile în cauză se interesează Garda Financiară și D.N.A., a încercat să-l convingă pe F.S. să încheie contracte de custodie false, ca să justifice deținerea bunurilor respective. Primirea acestor bunuri de către inculpatul P.M.A. constituie un act material al infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. Întrucât, cu prilejul prezentării învinuirilor în data de 27 mai 2008, inculpatul P.M.A. s-a prezentat însoțit de avocatul ales K.F., acest fapt a fost coroborat cu cele rezultate din convorbirile înregistrate, în care învinuitul afirma că s-ar fi consultat cu „K.” care vine cu el dacă e cazul și care l-a sfătuit să încheie contractele de custodie cu F.S.

Întrucât s-a apreciat că ar putea exista o situație de conflict de interese, a fost citat și audiat ca martor avocatul K.F., care a refuzat să depună mărturie, întrucât deține calitatea de apărător ales al învinuitului, prevalându-se și de secretul profesional (vol. 1, fila 75).

4. În baza aceleiași rezoluții infracționale specifică infracțiunii de trafic de influență, după data de 24 iunie 2005, când s-a început urmărirea penală și s-a predat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, inculpatul P.M.A. a pretins și primit de la denunțătorul F.S. servicii, constând în achiziționarea de către acesta, prin firmele sale, a unor mărfuri de la SC T.G. SRL, aparținând familiei P., inculpatul creându-i convingerea lui F.S. că îl va ajuta în continuare prin relațiile și influența pe care le deține, să obțină o încadrare juridică mai ușoară în dosarul penal aflat în lucru.

Astfel, din procesul - verbal de constatare din 05 iunie 2008 al Gărzii Financiare Caraș Severin rezultă că în perioada 24 iunie 2004 - 31 decembrie 2005, SC K. SRL Timișoara, administrată de F.S., a achiziționat de la SC T.G. SRL produse specifice comerțului cu ridicata, cum ar fi: detergenți, cosmetice și produse alimentare, fiind întocmite 3 facturi în datele de 19, 20 și 21 decembrie 2005, în valoare totală de 54.778 lei. În aceeași perioadă de timp, SC R. SRL Timișoara, societate aparținând părinților lui F.S., a achiziționat marfă în valoare de 1.040,64 lei de la SC T.G. SRL (o singură factură fiscală). În perioada 18 iulie 2006 - 22 decembrie 2006 SC R. SRL, societate patronată de F.S., a achiziționat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale, în valoare totală de aproximativ 23.500 lei (vol. 2, filele 2-8).

Denunțătorul F.S. a susținut că raporturile comerciale derulate între firmele sale și societatea comercială a familiei P. au constat în realitate în servicii pe care i le-a oferit învinuitului la solicitarea acestuia, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofițerii C.P. și ulterior la procurori. Din denunțul formulat și din declarațiile date de denunțător rezultă că mărfurile achiziționate în modul arătat mai sus, le-a revândut la același preț sau chiar la un preț inferior, întrucât erau mai scumpe decât în marile magazine en-gros, fapt care nu a putut fi verificat întrucât între timp societățile comerciale au fost înstrăinate și nu au mai fost găsite documente contabile.

Afirmațiile făcute de denunțătorul F.S., conform cărora bunurile, serviciile și foloasele necuvenite pe care i le-a oferit în repetate rânduri inculpatului P.M.A., ar fi ca urmare a traficului de influență exercitat de acesta, se coroborează și cu unele concluzii desprinse din convorbirile purtate în mediu ambiental de către cei doi și înregistrate conform art. 911 C. proc. pen., după cum urmează:

- din înregistrarea convorbirii purtate în 19 martie 2008 între denunțător și inculpat, în care aceștia discută despre dosarul aflat în lucru la procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T., inculpatul P.M.A. îi întărește convingerea lui F.S. că ar fi vorbit cu procurorul, așa cum i-a promis, astfel:

P.: „Or vrea să vadă dosarul de bază, ce s-a făcut, cum s-a făcut (…) și poate n-o fi suficient! Poate (…)

F.: Oricum, ai văzut B., ce nesimțit, că tu ai vorbit cu el, dacă nu mă înșel, după (…) martie (…) atunci?

P.: Era primăvară.

F.: Da.

P.: (…) că era rece (…)

F.: Martie, aprilie da.

P.: Era rece, da (…)” (vol. 3, fila 8).

- în convorbirea din 27 martie 2008, inculpatul P.M.A. discutând cu F.S. despre dosarul în care acesta era cercetat de procurorul B. de la D.I.I.C.O.T. îl sfătuiește pe acesta, în legătură cu modul în care trebuie să facă cereri de probațiune și să dea declarații și afirmă că: „dacă se ajunge în faza de instanță alta este soluția dacă nu există ce ceri tu. (…) Deci fără asta n-o să se pronunțe nimeni. Tu, trebuie lucrat la schimbarea încadrării” (vol. 3, fila 30);

- din convorbirea din 25 aprilie 2008 rezultă următoarele afirmații, din care se poate concluziona că inculpatul P.M.A. îi întărește convingerea lui F.S. că-l poate ajuta prin cunoștințele și relațiile pe care le are chiar și atunci când dosarul va ajunge la instanța de judecată:

F.: „Domnule, în capul meu, senzația mea (…) zic, mă, uite frate, am făcut aia, aia, aia și zic acesta mă face (…) m-o făcut de am vorbit singur ști, de vineri știi?

P.: Păi, da stai puțin (…) după atâta timp, așa pui problema?

F.: Nu, că, dacă făceai, o făceai atunci, nu?

(…)

P.: La instanță, stai să mă gândesc cum vin (…) Gabi poate să afle la cine pică?

F.: Nu știu că-i aleatoriu! Se trage la sorți!

P.: Îi aleatoriu da (…

F.: Nu-s foarte mulți, da.

P.: Am pe, pe S., pe prietenul acesta al meu, dacă nu știe în p (…) la judecători și la nevastă-sa, a fost acolo, deci nu-i (…) chiar așa! Păi altele stau câte 3-4 ani în instanță!” (vol. 3, filele 54, 58)

(…)

P.: „Acesta o făcut o rezoluție, o nu știu ce! Da (…) mutați procesul!

F.: Asta-i ideea!

P.: Mutați-l în Moldova!

F.: București!

P.: Da? Uite, io am discutat și posibilitatea asta, să încerc să ajut (…) am discutat cu ai noștri și mi s-a sugerat să fie mutat în Moldova, la Iași. Că avem, nu știu pe cine, judecător (…)

F.: Da, da!

P.: Că eu am ridicat problema și vis-a-vis de tine, că vor să te facă, inclusiv la S.R.I., să știi!” (vol. 3, fila 59)

- în mai multe discuții, P.M.A. i-a sugerat lui F.S. să ceară strămutarea dosarului după ce va fi trimis de procurorul D.I.I.C.O.T. la instanța de judecată, cu rechizitoriu, lăsând să se înțeleagă că ar putea să îl ajute.

În vederea completării materialului probator administrat, a fost audiată și martora U.M., fostă concubină a denunțătorului F.S. Din declarațiile acesteia și din denunțul care l-a formulat la D.G.A. Timiș (vol. 1, filele 50 - 56) a rezultat că în cursul anului 2004 și-a dat seama de faptul că F.S., în care a avut încredere și căruia i-a dat în grijă administrarea societăților sale comerciale cu profil farmaceutic (avea la acea dată 4 farmacii), și-a însușit în mod necuvenit sume de bani, a făcut plăți externe nejustificate, astfel încât a suspicionat săvârșirea de către acesta a unor infracțiuni. Martora a arătat că nu a vrut ca F.S. să știe că l-a reclamat la poliție, astfel încât a rugat pe ofițerii de poliție Ungureanu M. și P.M.A. să se autosesizeze. Urmare acestui fapt, sub. cms. P.M.A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu, de la care au pornit cercetările în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. Ulterior, martora a mai purtat discuții cu F.S. și a observat că acesta devenise foarte apropiat de sub. cms. P.M.A., dar nu i-a relatat fapte din care să rezulte indicii privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție. Cu toate acestea, U.M. a relatat că F.S. s-a plâns uneori de faptul că P.M.A., despre care spunea că este un tip „ca lumea”, îl chema destul de des la întâlniri, dar numai când avea nevoie de el pentru anumite servicii. F.S. i-a vorbit lui U.M. despre intenția sa de a înregistra convorbirile pe care le purta cu P.M.A., în ideea de „a-l avea cu ceva la mână”. Martora U.M. a menționat că nu a luat cunoștință în mod direct de fapte de corupție și nu a văzut ca F.S. să îi dea inculpatului P.M.A. sume de bani sau alte foloase, dar a avut suspiciuni cu privire la astfel de fapte, întrucât dosarele în care au fost cercetați atât ea cât și F.S., nu i s-au părut a fi instrumentate corect și nu a primit nici un răspuns cu privire la cele sesizate de ea.

În cauză a fost audiat în calitate de martor și procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, care a avut în lucru dosarul privind pe învinuitul F.S. Denunțătorul a declarat că inculpatul P.M.A. a lăsat să se creadă că are influență asupra procurorului în cauză, care este vecin cu el, și cu care urma să discute pentru a-l favoriza în dosarul în care era cercetat. Din declarația procurorului B.G. (vol. 1, fila 74) rezultă că îl cunoaște pe P.M.A., care locuiește aproape de el, dar nu se vizitează și nu au relații, iar acesta nu l-a abordat niciodată și nu i-a solicitat să-l ajute cu ceva pe F.S., pe care îl cerceta.

Faptele săvârșite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de subcomisar la I.P.J. Timiș – S.I.F., în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când avea în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, privind pe făptuitorul F.S., a pretins și a primit de la acesta ca mită, în scopul de a-l favoriza în instrumentarea dosarului, servicii necuvenite, constând în cumpărarea de mărfuri de către firmele denunțătorului de la societatea comercială SC T.G. SRL, aparținând familiei sale, precum și participarea la o licitație, în mod fictiv de către denunțător cu firmele sale, în scopul de a ajuta societatea comercială menționată să câștige la un preț mai mic un spațiu comercial, fapte descrise la pct. 1. lit. a) parag. 1 și 2 din rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive a două acte materiale de luare de mită în formă continuată, fapte prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele săvârșite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de subcomisar la I.P.J. Timiș - S.I.F., în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, perioadă în care denunțătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, aflat la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiș, a pretins și primit foloase materiale necuvenite de la acesta, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de circa 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie și mobilier (mese și scaune) în valoare totală de 2.500 euro și servicii constând în cumpărarea de către firmele denunțătorului de la societatea comercială administrată de soția învinuitului, a unor mărfuri, în schimbul cărora învinuitul a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor procurori, ofițeri de poliție și judecători, pentru a-i determina să îl favorizeze pe acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, cu patru acte materiale descrise la punctul I lit. b) paragrafele 1, 2, 3 și 4 din rechizitoriu, fapte prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs real cu cele descrise la paragraful anterior, ambele fiind cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul P.M.A. a fost cercetat în stare de libertate. Fiind audiat în cauză, inculpatul a refuzat să dea declarații detaliate și nu a recunoscut învinuirile ce i se aduc, afirmând că nu a săvârșit aceste fapte și înțelege să își formuleze apărarea în fața instanței de judecată.

Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală din 15 iulie 2008, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, tip vocogramă, asupra înregistrărilor audio ale convorbirilor purtate în mediu ambiental și telefonic, întrucât consideră că anumite expresii nu îi aparțin, iar prin Ordonanța nr. 31/P/2008 din 15 iulie 2008 cererea de probațiune formulată de inculpat a fost respinsă, conform prev. art. 252 C. proc. pen., ca nefiind pertinentă și utilă cauzei.

În cauză au fost luate măsuri asigurătorii în vederea restituirii, în conformitate cu art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (4) C. pen., prin indisponibilizarea bunurilor identificate, instanța urmând a se pronunța cu privire la restituirea acestora către denunțătorul F.S., iar în cazul în care nu se vor găsi, urmând ca acestuia să-i fie restituite sumele de bani corespunzătoare. Bunurile care au fost date ca foloase necuvenite, urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, sunt: două televizoare tip plasmă în valoare de 5.000 euro, 2 memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie și mobilier în valoare de 2.500 euro, iar serviciile care au fost oferite ca foloase materiale necuvenite în cadrul infracțiunii de luare de mită nu sunt cuantificabile în bani.

Pe parcursul procesului penal a fost audiat inculpatul, martorii F.S., U.M., T.S.L., R.F., H.D., O.A., S.I., Ș.R., S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. și T.D., respectiv a fost efectuată o expertiză parțială contabilă de către expert B.M.J., care se află depusă la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a Curții de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Inculpatul P.M.A. a lucrat până în luna octombrie 2008 în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș - S.I.F.

La data de 07 iulie 2004 inculpatul pe baza informațiilor primite de la numita U.M., audiată în prezentul dosar în calitate de martor, a întocmit un proces - verbal de sesizare din oficiu cu privire la anumite fapte săvârșite de numitul F.S., care a avut calitatea de administrator la SC A. SRL Timișoara, firmă cu caracter farmaceutic, fiind acuzat că în anul 2002 a întocmit contracte fictive cu SC S.B.C. SRL SUA în contul căreia a virat sume importante de bani într-o bancă din localitatea Szeged din Ungaria, iar în anul 2001 a înființat SC I. SRL, depunând la Oficiul Registrului Comerțului o autorizație falsă de liberă practică în domeniul farmaceutic, pe baza acestui proces-verbal fiind înregistrat Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Din probele dosarului a rezultat că la data de 05 august 2004 inculpatul s-a deplasat cu o echipă de control a Gărzii Financiare Timiș la sediul firmei SC I. SRL, însă nu au fost găsite acte contabile pentru a efectua un control de specialitate.

În același dosar inculpatul a redactat și transmis adrese la Ministerul Sănătății pentru a verifica dacă numitul F.S. deține autorizație de liberă practică în domeniul farmaceutic, și la Registrul Oficiului Comerțului pentru a verifica actele depuse de acesta cu prilejul înființării societății comerciale, stabilindu-se în cele din urmă că F.S. a întocmit și folosit un act fals.

La data de 19 octombrie 2004, P.M.A. a transmis o adresă la D.G.F.P. Timiș prin care a solicitat efectuarea unor controale de specialitate la SC I. SRL și SC A. SRL Timișoara, stabilind totodată o tematică de control pentru a clarifica realitatea și legalitatea înregistrărilor făcute în contabilitatea societăților comerciale.

La 19 octombrie 2004, inculpatul a transmis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Național Interpol prin care a solicitat să se verifice la autoritățile din S.U.A. dacă există firma SC S.B.C. SRL și ce date dețin în legătură cu aceasta, la data de 15 aprilie 2005 redactând încă o adresă în același sens, însă la dosarul cauzei nu există nici un răspuns la cele două adrese transmise la Interpol.

La data de 24 iunie 2005 inculpatul P.M.A. a întocmit un proces-verbal de începere a urmăririi penale față de învinuitul F.S. în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990, din acest proces - verbal rezultând că există indicii cu privire la săvârșirea de către învinuitul F.S. a unor infracțiuni de pericol și nu de rezultat, proces - verbal care intră în contradicție cu înregistrările inițiale ale cauzei în evidențele I.P.J. Timiș, evidențe în care cauza respectivă a fost catalogată ca importantă sau complexă.

După începerea urmăririi penale și confirmarea acesteia prin rezoluție de către procuror, numitul P.M.A. a înaintat dosarul la Serviciul de cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș, moment din care inculpatul nu a mai avut nici o responsabilitate în legătură cu acesta.

Din datele existente rezultă că la data de 22 august 2005 Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș a solicitat Biroului Național Interpol informații în legătură cu firma SC S.B.C. SRL SUA, care a comunicat faptul că s-a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiș - S.I.F., anexând cele două răspunsuri, din care rezultă că în urma verificărilor la autoritățile SUA prin intermediul Interpol, s-a stabilit că SC S.B.C. SRL nu există, astfel că s-ar deduce că aceasta ar fi o firmă fictivă.

Din probe rezultă că în urma verificărilor efectuate la autoritățile din Ungaria s-a constatat că pe teritoriul Republicii Ungare nu a fost identificată nici societatea SC S.B.C. SRL și nici numele de F.S., iar cu privire la sumele virate de acesta din urmă pentru firma amintită, nu se pot obține informații, întrucât acestea sunt calificate ca secrete bancare.

În perioada 24 iunie 2005 - 02 decembrie 2005 dosarul privind pe F.S. a fost în lucru la I.P.J. Timiș - Serviciul cercetări penale, iar constatându-se că învinuitul ar fi săvârșit infracțiunea de spălare de bani, s-a propus declinarea competenței de soluționare a dosarului în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, unde s-a înregistrat dosarul, au fost administrate probe și ulterior inculpatul a fost trimis în judecată, fiind condamnat de Tribunalul Timiș prin sentința penală nr. 1/ PI din 06 ianuarie 2010 în Dosarul nr. 3858/30/2008, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 87/1994, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

Prezentul dosar a fost format ca urmare a denunțului formulat de denunțătorul F.S. la data de 03 aprilie 2008, fiind audiat în acest sens la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la posibilele fapte de corupție săvârșite de subcomisarul P.M.A., organul de urmărire penală administrând apoi alte probe în dosarul cauzei, înregistrări de convorbiri telefonice, de convorbiri ambientale, audierea unor martori, efectuarea unei percheziții domiciliare la domiciliul inculpatului, probe care au condus în final la dovedirea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara.

Faptele reținute în sarcina inculpatului P.M.A. pot fi clasificate în două categorii: prima categorie se referă la infracțiunile de luare de mită comise în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005 când inculpatul P.M.A. avea în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004, în care efectua acte premergătoare față de numitul F.S., respectiv a doua categorie la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite și serviciile pe care denunțătorul F.S. le-ar fi dat inculpatului în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 întrucât acesta din urmă i-ar fi promis că prin influența pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare pe F.S. să obțină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat (inițial Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, apoi Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara).

Din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei rezultă că în perioada 07 iulie 2004 - 14 iunie 2005 inculpatul P.M.A. a săvârșit două acte materiale de luare de mită în formă continuată, acestea constituind infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL administrată de F.S. a cumpărat de la SC T.G. SRL administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 facturi fiscale, prețurile fiind achitate cu chitanțe în valoare de aproximativ 400 milioane lei vechi; în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL administrată de părinții denunțătorului F.S. a achiziționat de la SC T.G. SRL detergenți și produse cosmetice pentru o spălătorie auto în baza a 14 facturi fiscale cu o valoare totală de 27 milioane lei vechi.

În procesul - verbal de constatare întocmit de Garda Financiară, care se află atașat la dosarul cauzei, s-a menționat că SC T.G. SRL a avut calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăți comerciale arătate mai sus.

Din probele dosarului a rezultat că aceste operațiuni comerciale s-au datorat cererii exprese a inculpatului P.M.A., care i-a promis denunțătorului F.S. că îl va favoriza în cursul cercetărilor care au fost efectuate în Dosarul nr. 6090/P/2004, în sensul de a-i reține infracțiuni mai ușoare și de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare juridică mai gravă a faptelor pe care le-a săvârșit.

Instanța a apreciat că achiziționarea de mărfuri de către denunțător prin firma SC K. SRL sau a familiei sale, SC R. SRL administrată de părinții săi, de la firma soției inculpatului este considerată ca un folos necuvenit oferit acestuia, fiind întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunii de luare de mită.

Chiar dacă denunțătorul F.S. a invocat faptul că nu a obținut vreun profit din revânzarea bunurilor prin SC T.G. SRL - fapt contrazis de expertiza parțială contabilă efectuată în cauză și existentă la dosar din care a rezultat contrariul - nu are importanță în aprecierea existenței infracțiunii dacă în aceste raporturi comerciale denunțătorul sau firma SC R. SRL a avut un profit sau nu, ci faptul că aceste raporturi comerciale s-au născut ca urmare a solicitării inculpatului P.M.A. de a fi achiziționate bunuri de către denunțătorul F.S. prin intermediul societății SC K. SRL, respectiv de către firma administrată de părinții săi SC R. SRL de la firma administrată de soția inculpatului SC T.G. SRL, fiind de notorietate că aceasta din urmă prin vânzarea bunurilor a obținut un venit.

În practica judiciară sfera noțiunii de foloase este foarte largă, ea incluzând orice avantaj de natură patrimonială, iar aceste foloase trebuie să fie primite, pretinse cu titlu de contra echivalent pentru conduita pe care inculpatul o are pentru îndeplinirea, neîndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, starea de fapt prezentată mai sus intrând în această sferă a ilicitului penal.

Cealaltă acuzație, referitoare la infracțiunea de luare de mită, se referă la faptul că la data de 05 octombrie 2004 a avut loc o licitație organizată la Liceul J.L.C. Timișoara, organizată de Inspectoratul Școlar al Județului Timiș pentru închirierea unui spațiu cu destinația bufet incintă, inculpatul cerându-i denunțătorului F.S. să participe fictiv cu cele două societăți comerciale ale sale la care era înscrisă și SC T.G. SRL administrată de soția sa P.S.C., pentru a ajuta pe aceasta din urmă să obțină închirierea spațiului la un preț cât mai avantajos.

Din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei (declarația martorului F.S., înregistrarea convorbirilor telefonice și cele din mediul ambiental, înscrisuri) rezultă că societățile SC K. SRL și SC R. SRL au participat la licitație în mod formal, iar la un moment dat, după cinci strigări, aceste două firme au renunțat încât SC T.G. SRL și-a adjudecat licitația cu o chirie avantajoasă pentru un spațiu de 46,16 mp cu destinația bufet, fiind încheiat contractul de închiriere nr. 15 din 15 octombrie 2004.

Instanța de fond a statuat că participarea la licitație de la Liceul J.L.C. a denunțătorului F.S. cu cele două societăți comerciale pe care le patrona, SC K. SRL și SC R. SRL, i-a oferit inculpatului P.M.A. un serviciu constând în sprijinul pentru câștigarea licitației de către firma soției sale, SC T.G. SRL, ca urmare încheind un contract de închiriere a spațiului comercial la un preț foarte avantajos, inculpatul favorizându-l pe denunțător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care îl avea în lucru în acea perioadă.

Aceeași instanță a apreciat că a fost probată și contraprestația inculpatului P.M.A. raportat la cercetările pe care le-a efectuat în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Timiș - S.I.F., constând în favorizarea denunțătorului în Dosarul nr. 6090/P/2004, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Astfel, deși sesizarea din oficiu a inculpatului P.M.A. față de numitul F.S. s-a făcut sub aspectul unor infracțiuni de pericol cu un prejudiciu stabilit inițial de peste de 2 miliarde lei vechi, cercetările au fost îndreptate spre reținerea unor infracțiuni mai ușoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerțului; la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către ofițerul P.M.A. însoțit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL dar nu au fost găsite documente contabile, însă nici nu s-a insistat pentru finalizarea controlului.

S-a mai constatat că în 19 octombrie 2004 inculpatul a solicitat D.G.F.P. Timiș să efectueze verificări de specialitate la firmele SC I. SRL și SC A. SRL, precum și relațiile dintre acestea și SC S.B.C. SRL SUA, stabilindu-se o tematică de control, iar în actul de control s-au reținut a fi corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL și SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptându-se nota explicativă dată de F.S., care era administrator în acea perioadă, iar cu privire la SC I. SRL s-a concluzionat că s-au săvârșit o serie de contravenții, fiind acceptate justificările și actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, acte din care a rezultat că societatea comercială ar fi făcut plăți pentru obiective de investiții, din care rezultă plata unei sume de 3.250.000.000 lei vechi, sumă care s-a plătit prin casierie, dispozițiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidența contabilă, însă inculpatul P.M.A. nu a mai verificat dacă aceste verificări s-au făcut pro causa, dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control în sensul că nu s-au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală.

În același sens s-a constatat că inculpatul P.M.A. a efectuat cercetări superficiale cu privire la posibilele infracțiuni de spălare de bani rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă off shore căreia i s-au făcut plăți într-o bancă din Szeged, Ungaria, și deși s-au solicitat relații de la autoritățile din Ungaria, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei principale de poliție a județului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C. Ș. nu se regăsește la dosarul cauzei.

De asemenea, s-a stabilit că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către Biroul Național Interpol la data de 19 octombrie 2004 și 15 aprilie 2005 pentru a verifica la autoritățile din SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL și ce relații a avut cu firma SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Interpol nu s-au regăsit la dosarul cauzei și abia solicitării ulterioare a Serviciului cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș s-a comunicat faptul că la datele solicitate s-a răspuns în două rânduri, în sensul că firma SC S.B.C. SRL SUA nu există, adresele fiind anexate răspunsului.

În aceeași ordine de idei, inculpatul P.M.A. nu a sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a spălării banilor cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL și SC S.B.C. SRL SUA, pentru că într-o asemenea situație trebuiau aprofundate cercetările față de F.S. și sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală și de spălare de bani, lucru pe care nu l-a făcut, ulterior Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș redactând o adresă la O.N.P.C.S.B. București prin care înștiințează despre suspiciunile care planează cu privire la o plată externă efectuată printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari SUA scoasă din conturile SC A. SRL și însușită de administratorul firmei.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul P.M.A. l-a audiat pe inculpatul F.S., dând două declarații olografe la 17 august 2004 și 15 iunie 2005, acesta din urmă dând declarații sumare, acceptându-se de către P.M.A., la acea dată ofițer de poliție, explicațiile vădit nesincere ale lui F.S. în legătură cu raporturile cu firma off shore și rezumându-se la recunoașterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizația de liberă practică.

Din coroborarea pieselor dosarului rezultă că inculpatul P.M.A. după aceste cercetări superficiale, la 24 iunie 2005 a întocmit referatul de începere a urmăririi penale față de inculpatul F.S. numai sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990 fără a mai face vreo mențiune despre posibile infracțiuni de rezultat cum ar fi evaziunea fiscală și spălarea de bani.

Aceste aspecte rezultă din conținutul dosarului întocmit cu privire la inculpatul F.S., dar și din interpretarea și coroborarea acestora cu înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental care au existat în mai multe rânduri și care de altfel au fost contestate pe parcursul procesului penal, în întregime, însă instanța a respins ca nefondată cererea de expertizare a tuturor înregistrărilor ambientale, respectiv telefonice, pentru că nu exista nici un indiciu cu privire la caracterul lor nereal.

Astfel, din coroborarea pieselor dosarului rezultă că inculpatul P.M.A., în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Timiș – S.I.F., l-a favorizat pe numitul F.S. în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat în Dosarul nr. 6090/P/2004 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în modalitățile arătate mai sus, iar în schimbul acestor servicii a solicitat, așa cum a fost descris în starea de fapt, achiziționarea de către firma SC K. SRL patronată de denunțătorul F.S. și de către firma SC R. SRL patronată de părinții denunțătorului, a unor produse de la firma patronată de soția inculpatului SC T.G. SRL, respectiv a solicitat participarea la licitația organizată la Liceul J.L.C. din Timișoara pentru un spațiu comercial al firmelor patronate de denunțătorul F.S. SC K. SRL și SC R. SRL pentru a ajuta la adjudecarea licitației de către firma patronată de soția inculpatului SC T.G. SRL, fapte care s-au produs, această din urmă firmă câștigând licitația și apoi s-a încheiat contractul de închiriere pentru spațiul comercial în cauză.

Este adevărat că nu se poate stabili cu certitudine contravaloarea exactă a prestațiilor, însă este evident că inculpatul a beneficiat de un avantaj de natură patrimonială cu titlu de contra echivalent a conduitei pe care inculpatul P.M.A. a avut-o în timpul cercetărilor pe care le-a efectuat cu privire la denunțătorul F.S., îndeplinindu-și așa cum s-a arătat mai sus, defectuos, sarcinile de serviciu, încercând să-l favorizeze pe numitul F.S. pentru a fi acuzat doar de anumite infracțiuni pedepsite mai ușor de legislația penală.

Conform art. 254 C. pen. infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Instanța a apreciat că starea de fapt descrisă mai sus se încadrează în prevederile disp. art. 254 C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă calificată, deoarece inculpatul a avut calitatea de ofițer de poliție responsabil cu constatarea infracțiunilor, ea fiind săvârșită în formă continuată potrivit prev. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele dosarului a rezultat că în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 inculpatul P.M.A. a beneficiat de primirea unor bunuri din partea denunțătorului F.S., întrucât primul i-a promis că prin influența pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare să obțină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, săvârșind astfel infracțiunea de trafic de influență în formă continuată.

Astfel, din coroborarea convorbirilor în mediu ambiental cu procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, cu declarațiile martorilor F.S., T.S.L., H.D. rezultă că inculpatul P.M.A. a primit de la denunțătorul F.S. două televizoare tip plasmă, apreciate ca fiind în valoare totală de 5.000 euro, unul dintre acestea fiind identificat în locuința inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în cauză pe baza autorizației eliberată de Curtea de Apel Timișoara, celălalt televizor neputând fi identificat în prezent.

Din convorbirile purtate în mediu ambiental rezultă că inculpatul a încercat să caute justificări pentru situația în care va fi anchetat în legătură cu aceste bunuri, pregătind denunțătorul cu posibile apărări în sensul că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul dintre acestea fiind cumpărat de o cunoștință comună, numitul A. identificat în persoana cetățeanului turc O.A., patron al Bijuteriei R.G., prieten comun atât cu inculpatul cât și cu denunțătorul, instanța înlăturând declarația acestui martor, cât și a martorului S.I., angajat ca și conducător auto la societatea comercială patronată de O.A., deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Tot în legătură cu cele două televizoare au fost audiați și martorii S.P. și P.M., ambii propuși de către inculpat, foști colegi de serviciu cu inculpatul, prin declarația cărora s-a dorit dovedirea faptului că inculpatul a luat un împrumut în cuantum de 600 euro pentru achiziționarea unui televizor color de la numitul F.S., însă aceste probe urmează a fi înlăturate ca nefiind în concordanță cu celelalte probe de la dosar, acești martori fiind propuși doar în fața instanței de judecată, cu mult timp după acuzațiile aduse de către organele de urmărire penală și sunt apreciate ca fiind pro causa.

Din probele dosarului a rezultat că la solicitarea inculpatului P.M.A., numitul F.S. i-a dat inculpatului două componente electronice pentru calculator, respectiv două memorii electronice, care au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, iar ca urmare a efectuării unei constatări tehnico-științifice s-a ajuns la concluzia că cele două memorii marca P. capacitate 512 MB sunt cele pentru care s-a prezentat de către denunțător factura fiscală, valoarea acestora fiind de 322,44 lei.

Tot din coroborarea tuturor probelor de la dosar a rezultat că după lichidarea Rotiseriei E.G. din Complexul Studențesc din Timișoara, care aparținea de SC K. SRL, numitul F.S. i-a dat inculpatului P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, o fripteuză electrică cu două ochiuri, un aparat de menținut mâncarea caldă, toate din inox industrial, precum și mobilier de terasă constând în 10 scaune din inox și 4-5 mese de exterior, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.

Declarația martorului F.S. se coroborează cu procesul - verbal de constatare încheiat de Garda Financiară - Secția Caraș - Severin, în incinta Hotelului P. 3 din Timișoara fiind identificată o fripteuză și o plită electrică pentru încălzit defectă, pentru care societatea comercială nu deținea documente legale de proveniență, iar administratoarea firmei, P.C. a menționat că acestea provin de la persoana fizică F.S., prin același act de constatare identificându-se 6 mese și 20 scaune din țeavă de inox pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de proveniență.

Probele arătate mai sus se coroborează cu declarațiile martorilor T.S., H.D., R.F. dar și cu convorbirile purtate în mediu ambiental între inculpat și denunțător din data de 29 aprilie 2008 și 16 mai 2008, din care rezultă în mod indubitabil remiterea de către numitul F.S. către inculpatul P.M.A. a mobilierului de terasă, respectiv a celor două aparate de bucătărie profesionale.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P.M.A. a pretins și a primit de la denunțătorul F.S. servicii constând în achiziționarea de către acesta a unor mărfuri de la SC T.G. SRL aparținând numitei P.C., iar din procesul-verbal de constatare al Gărzii Financiare Caraș-Severin depus la dosar, rezultă că în perioada 24 iunie 2004 - 31 decembrie 2005 SC K. SRL Timișoara administrată de F.S. a achiziționat de la SC T.G. SRL produse specifice comerțului cu ridicata, respectiv detergenți, cosmetice și produse alimentare, fiind întocmite trei facturi în datele de 19, 20 și 21 decembrie 2005 în valoare de 54.778 lei, iar în aceeași perioadă de timp SC R. SRL Timișoara, societate aparținând părinților lui F.S., a achiziționat marfă în valoare de 1.040,64 lei de la SC T.G. SRL; în perioada 18 iulie 2006 – 22 decembrie 2006 SC R. SRL, patronată de denunțătorul F.S. a achiziționat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale în valoare totală de 23.500 lei.

Denunțătorul indicat F.S. a susținut că raporturile comerciale derulate între firmele sale și societatea comercială SC T.G. SRL nu au fost profitabile, în sensul că produsele achiziționate au fost revândute la același preț sau chiar la un preț inferior întrucât erau mai scumpe decât în marile magazine, însă această susținere trebuie analizată sub rezerva că din expertiza contabilă parțială efectuată în cauză rezultă tocmai contrariul, fiind verificată de către expert doar relația comercială dintre SC K. SRL Timișoara și SC T.G. SRL, cu privire la celelalte raporturi comerciale neputându-se stabili existența vreunui profit.

Instanța de fond a Curții de Apel Timișoara a apreciat că existența sau inexistența profitului societăților comerciale cumpărătoare de mărfuri nu are nici o relevanță cu privire la existența infracțiunii de trafic de influență, fiind relevantă doar solicitarea inculpatului de a cumpăra denunțătorul prin firmele sale sau cea deținută de părinții denunțătorului, a unor mărfuri de la societatea patronată de soția inculpatului, SC T.G. SRL, fiind de notorietate că vânzarea de bunuri prin intermediul unei societăți comerciale este producătoare de profit în cele mai multe situații.

Din întregul material probator existent în cauză rezultă că serviciile arătate mai sus, respectiv remiterea bunurilor menționate s-a făcut de către denunțătorul F.S. către inculpatul P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofițerii de la Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș și ulterior la procuror, acest lucru fiind probat fără putință de tăgadă cu convorbirile efectuate în mediu ambiental dintre inculpat și denunțător coroborate cu celelalte probe existente la dosarul cauzei, înscrisuri dar și probe testimoniale, declarația martorilor F.S. și U.M.

Infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Instanța de fond a statuat că în prezenta speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, deoarece inculpatul P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, în perioada în care denunțătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiș, a pretins și primit foloase materiale necuvenite de la denunțător, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie și mobilier de terasă în valoare totală de 2.500 euro și servicii constând în cumpărarea de către firmele denunțătorului de la societatea comercială administrată de soția inculpatului a unor mărfuri, bunuri și servicii în schimbul cărora inculpatul a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor ofițeri de poliție, procurori pentru a-i determina să-l favorizeze pe denunțător în sensul de a i se reține infracțiuni mai ușoare din punct de vedere al încadrării juridice.

Aceeași instanță a stabilit că sunt întrunite toate condițiile pentru a fi calificate faptele inculpatului în cea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, starea de fapt încadrându-se în prevederile definiției date pentru infracțiunea de trafic de influență, inculpatul comițând fapta prin modalitatea pretinderii și a primirii bunurilor, respectiv a serviciilor, inculpatul acționând sub forma intenției directe, neavând relevanță dacă intervenția promisă de inculpat la organele judiciare a avut loc sau nu, existența infracțiunii subzistă în ambele forme.

S-a conchis prin hotărârea recurată că infracțiunea de trafic de influență a fost comisă în formă continuată deoarece inculpatul menționat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și a primit de la denunțătorul F.S. bunuri și servicii în schimbul promisiunii că îl va ajuta pe denunțător prin intervenția sa la organele judiciare, în vederea soluționării dosarului privind pe F.S. în mod favorabil, fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste condiții, instanța a statuat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.M.A., respectiv luarea de mită în formă calificată și continuată prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fost dovedite chiar dacă inculpatul pe parcursul întregului proces penal a negat cu vehemență săvârșirea acestor infracțiuni, nerecunoscând nici un act material din conținutul întregii activități infracționale, încercând să acrediteze ideea, în declarația sa dată la ultimul termen de judecată, că este victima denunțătorului cu care a fost prieten începând din anul 2001, care s-a răzbunat pe el deoarece nu l-a ajutat în dosarul în care a fost cercetat de către organele judiciare.

De altfel, inculpatul pe parcursul procesului penal nu a avut o atitudine de recunoaștere, de sinceritate, ci din contră, a încercat să adopte o poziție care să-i permită înlăturarea răspunderii penale, contestând în primul rând înregistrările convorbirilor telefonice, respectiv a celor purtate în mediu ambiental, probe care l-au incriminat substanțial în coroborare cu declarațiile martorului F.S. și care în bună parte sunt în concordanță cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei.

În aceste condiții, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul susindicat pe parcursul întregului proces penal, în opinia instanței faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul fiind pe deplin probate, iar probele care au fost încuviințate la solicitarea inculpatului, audierea martorilor S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. și T.D., respectiv expertiza contabilă parțială efectuată în cauză de expert B.J., nu au fost de natură să conducă la înlăturarea probelor administrate împotriva inculpatului, unele din ele contribuind însă la circumstanțierea inculpatului, respectiv la dovedirea personalității acestuia, atât din punct de vedere al vieții personale, cât și a activității profesionale.

Instanța de fond a Curții de Apel Timișoara a apreciat ca fiind dovedite infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că se impune aplicarea unei pedepse inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte, infracțiuni care sunt considerate relativ grave, făcând parte din categoria infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, cele două infracțiuni privind relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere condițiile prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea de săvârșire a faptelor, forma continuată a infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență conform disp. art. 41 alin. (2) C. pen., concursul de infracțiuni, forma calificată a infracțiunilor, respectiv inculpatul având calitatea de ofițer de poliție judiciară cu atribuții de constatare a infracțiunilor, valoarea ridicată a bunurilor și serviciilor.

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a beneficiat de o caracterizare favorabilă prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune Timiș, concluzionându-se că nu au fost identificați factori de natură să favorizeze comportamentul infracțional al inculpatului, fiind identificați factori de natură să inhibeze comportamentul antisocial, constând în suportul din partea familiei, asumarea responsabilităților familiale, seriozitatea și corectitudinea cu care și-a exercitat atribuțiile de serviciu potrivit afirmațiilor celor doi comisari folosiți ca sursă de informare (T.D. și C.P.), de asemenea fiind caracterizat de către martorii P.M., T.D. ca fiind o persoană corectă atât în viața privată cât și în activitatea profesională, dar și atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, care nu a recunoscut nici o acuzație adusă de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, considerând că este o victimă a răzbunării fostului său prieten, persoana denunțătorului F.S.

Văzând aceste circumstanțe, instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv 3 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită în formă calificată și continuată, prev. de art. 254 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni, pedeapsa inculpatului a fost contopită în cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare fără să fie aplicat vreun spor.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aceeași instanță a apreciat că nu se impune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă stabilită de către instanță în regim penitenciar, raportat la toate circumstanțele cauzei, atât cele reale cât și cele personale, fiind îndeplinite în speța de față toate condițiile tehnice ca inculpatului P.M.A. să-i fie aplicate dispozițiile art. 861 și urm. C. pen., fiind îndeplinită condiția cu privire la cuantumul pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, de maxim 3 ani, cu privire la lipsa unei condamnări anterioare dar și cu privire la convingerea instanței că pentru realizarea scopului pedepsei nu este nevoie de efectuarea pedepsei în regim de deținere.

Pentru a alege această modalitate de executare a pedepsei, instanța Curții de Apel Timișoara a avut în vedere că între denunțător și inculpat a existat o relație de prietenie la un moment dat, că inculpatul este familist, are doi copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul ca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să fie revocată sunt elemente care sunt de natură să conducă la ideea că scopul pedepsei, așa cum este el prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi realizat în modalitatea prev. de art. 861 și urm. C. pen., respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind necesară introducerea inculpatului în mediul penitenciar, urmând a fi fixate pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere obligatorii prev. de art. 863 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a stabilit că se impune conform dispozițiilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 obligarea inculpatului la restituirea către denunțătorul F.S. a două televizoare tip plasmă în valoare de 5.000 euro, aparatură pentru bucătărie și mobilier în valoare de 2.500 euro, iar în cazul în care aceste bunuri nu se mai regăsesc, să fie obligat inculpatului la plata contravalorii acestora către denunțătorul F.S.

Concomitent, în baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunțătorul F.S. a două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aflate la Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Timișoara, bunuri care nu se află în posesia inculpatului.

În ceea ce privește celelalte servicii de care a beneficiat inculpatul cu ocazia săvârșirii infracțiunii de luare de mită, precum și a infracțiunii de trafic de influență, cea descrisă prin rechizitoriu la pct. 1 lit. b) parag. 4, nu sunt cuantificabile în bani, astfel că instanța nu a putut dispune restituirea sau confiscarea unei sume de bani.

II.Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul P.M.A.

În recursul declarat de procuror, hotărârea atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a adus două critici hotărârii recurate: pe de o parte, greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului atât din punctul de vedere al cuantumului cât și în ceea ce privește modalitatea de executare, iar pe de altă parte omisiunea aplicării pedepsei complementare prev. de disp. art. 64 lit. c) C. pen.

Cu privire la prima critică, respectiv greșita individualizare a pedepsei, reprezentantul parchetului a apreciat că prin hotărârea instanței de fond s-au aplicat inculpatului pedepse minime, într-un cuantum prin care nu se realizează o corectă și justă individualizare prin raportare la disp. art. 72 C. pen. În acest sens, a apreciat că instanța nu a dat eficiență formelor agravante prevăzute de lege cu referire la disp. art. 254 alin. (2) C. pen., formei continuate a infracțiunilor și nici concursului de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului - luare de mită și trafic de influență. S-a mai indicat că nu s-a avut în vedere nici gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat, faptul că aceste infracțiuni au fost comise în calitatea pe care o avea la acel moment de ofițer de poliție judiciară, cu atribuții în combaterea infracționalității și că împrejurarea că inculpatul nu avea antecedente penale la acel moment nu poate constitui un argument suficient, ținând cont de faptul că lipsa antecedentelor penale era o condiție minimă pentru a putea desfășura activitatea de polițist.

În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea de executare a pedepsei în condițiile prev. de art. 861 C. proc. pen., consideră că această modalitate nu realizează scopul pedepsei reglementat în disp. art. 52 C. pen.

Reprezentantul parchetului a mai arătat că instanța de fond nu a dat eficiență atitudinii procesuale a inculpatului, deși la dosarul cauzei există un material probator din care rezultă săvârșirea faptelor, inclusiv înregistrări ale convorbirilor telefonice și ambientale, iar prin faptele comise, s-a adus o atingere importantă actului de justiție.

Cu referire la a doua critică, reprezentantul parchetului a apreciat că în cauză erau aplicabile disp. art. 64 lit. c) C. pen., deoarece pedeapsa principală stabilită este de 3 ani închisoare, iar inculpatul s-a folosit de calitatea sa pentru săvârșirea infracțiunilor.

Pentru considerentele expuse mai sus s-a solicitat admiterea recursului formulat de D.N.A., casarea în parte a sentinței penale recurate și, în rejudecare, majorarea cuantumului pedepsei, înlăturarea disp. art. 861 C. pen. și aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen.

În recursul declarat de inculpatul P.M.A., aceeași hotărâre recurată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv eroarea gravă de fapt săvârșită de prima instanță, constând în condamnarea sa.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că probele constând în înregistrările ambientale și telefonice au fost obținute în mod nelegal, cu înfrângerea principiului loialității prev. de art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens, s-a referit la disp. art. 911 alin. (1) C. proc. pen., text în baza căruia au fost autorizate aceste interceptări și care prevede că, acestea se pot efectua numai dacă există date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și numai dacă această probă poate asigura stabilirea situației de fapt prin identificarea sau localizarea participanților. Or, prin rechizitoriu s-a reținut că faptele au fost săvârșite în perioada 2004 - 2007, iar autorizările susmenționate sunt date în anul 2008, deci după comiterea presupuselor infracțiuni ceea ce determină concluzia că toate aceste interceptări - care constituie fundamentul pe care instanța de fond și-a bazat soluția de condamnare - au fost obținute în mod nelegal prin înfrângerea principiului loialității, precum și a principiului legalității procesului penal, având în vedere că participanții erau cunoscuți, iar la momentul respectiv nu se pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni.

În al doilea rând, s-a mai menționat că o altă probă pe care se fundamentează soluția de condamnare sunt declarațiile martorului denunțător F.S., denunțul acestuia fiind făcut în anul 2008, la circa trei ani de la momentul consumării presupusei infracțiuni continuate de luare de mită.

S-a mai arătat și că într-un prim dosar, care a fost soluționat de același procuror care a emis rechizitoriul în cauza de față și care a fost format în urma denunțului formulat de concubina martorului denunțător deja indicat cu privire la aceleași fapte, s-a dispus prin rezoluția din 28 martie 2008 o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în rezoluția respectivă arătându-se că la data de 14 martie 2008 a fost audiat F.S., care a declarat că nu cunoaște amănunte despre activitatea comisarului de poliție, inculpat P.M.A.; ulterior, martorul denunțător a revenit, a formulat denunțul și a făcut declarațiile care stau la baza soluției de condamnare. Se indică în consecință nesinceritatea martorului denunțător, precum și interesul acestuia ca prin formularea denunțului respectiv să-și asigure o situație juridică favorabilă în dosarul în care a fost condamnat inițial la o pedeapsă de 10 ani, iar în apelul său la o pedeapsă de 5 ani, reducerea operându-se tocmai în baza denunțului formulat împotriva inculpatului P.M.A.

Se apreciază, de asemenea, că declarațiile martorului denunțător nu se coroborează cu alte mijloace de probă și nu pot fundamenta o soluție de condamnare.

În legătură cu prima infracțiune de luare de mită în formă continuată, s-a arătat că situația de fapt ce a fost reținută este reală, dar interpretarea dată de parchet și însușită de instanța de fond nu corespunde realității. Astfel, în legătură cu primul act material, s-a susținut că prin cumpărarea de mărfuri de către denunțător și familia sa de la firma soției inculpatului, nu s-a obținut niciun folos de către inculpat, indirect prin societatea administrată de către soția sa; așa cum rezultă din actele aflate la dosar, mărfurile respective au fost cumpărate pentru că societatea vânzătoare oferea un discount important; iar în urma vânzării acestora de către societățile martorului denunțător s-a obținut prin practicarea unui adaos comercial de 10 % un profit brut în valoare de 2.000 lei, ceea ce înseamnă că martorul denunțător era cel interesat în această operațiune comercială din care a obținut un profit.

În legătură cu celălalt act material al infracțiunii de luare de mită, s-a mai arătat că societatea martorului denunțător a participat la licitație, dar societatea comercială a soției inculpatului a prezentat anumite prețuri care au fost considerate ca favorabile și în aceste condiții licitația a fost finalizată prin adjudecarea serviciului respectiv către societatea soției inculpatului.

Astfel se solicită ca la analiza laturii obiective a presupusei infracțiuni de luare de mită săvârșită de inculpat să fie avute în vedere îndatoririle de serviciu pe care acesta ar fi trebuit să le îndeplinească în mod necorespunzător, să nu le îndeplinească sau să amâne efectuarea lor.

Din această perspectivă, s-a reținut că inculpatul l-ar fi favorizat pe martorul denunțător în primul rând prin întocmirea referatului cu propunere de începere a urmăririi penale numai sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. și art. 48 din Legea nr. 26/1990, fără a mai face extindere și asupra altor fapte. În acest context, un aspect paradoxal care nu a fost reținut de instanța de fond este acela că acest referat cu propunere de începere a urmăririi penale este avizat de procurorul M.F., același care ulterior a întocmit rechizitoriul prin care inculpatul P.M.A. a fost trimis în judecată în cauza de față. Se consideră că aprecierea parchetului, în sensul că ar fi fost vorba de infracțiunea de favorizare, este lipsită de rigoare juridică, deoarece la momentul începerii urmăririi penale încadrarea juridică este provizorie, ea putând fi schimbată pe parcursul procesului penal, ceea ce s-a și întâmplat în cauza respectivă; iar ulterior a fost extinsă urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești s-a mai operat o schimbare a încadrării juridice.

Se susține că este un precedent extrem de periculos dacă o încadrare juridică făcută la începutul unor cercetări ar fi considerată ca nelegală de către un organ de urmărire penală. În acest sens, s-a arătat că aceste încadrări juridice sunt verificate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, iar modul în care un polițist, respectiv un magistrat aplică un text de drept penal sau de procedură penală nu poate fi asimilat unei îndatoriri de serviciu; este periculos să se rețină că un magistrat sau un polițist își îndeplinește în mod defectuos atribuțiile de serviciu constând în reținerea unei anumite încadrări juridice.

Cu referire la al doilea act material care ar alcătui latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită, respectiv efectuarea la 5 august 2004 împreună cu comisari ai Gărzii Financiare a unui control la societatea SC I. SRL a denunțătorului, s-a arătat că în cauză au fost audiați trei martori ai apărării și prin aceste probe s-a stabilit dincolo de orice îndoială că inculpatul nu a încercat niciun moment să favorizeze firma controlată și de asemenea, prin acel control s-au constatat exact acele nereguli care existau în realitate.

Se conchide ca fiind lipsită de sens susținerea parchetului că nu s-a insistat pentru finalizarea controlului și astfel societatea martorului denunțător ar fi fost favorizată întrucât, dimpotrivă, acel control a fost finalizat, s-au solicitat toate actele de contabilitate, inculpatul îndeplinindu-și în mod corespunzător îndatoririle de serviciu și că nu există probe certe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii continuate de luare de mită, astfel încât a solicitat achitarea sa.

Referitor la actul material reținut în sarcina inculpatului ca element al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, constând în aceea că ar fi efectuat în mod superficial cercetările cu privire la posibila infracțiune de spălare de bani, s-a arătat că acesta nu avea competența legală de a derula o anchetă sub aspectul acestei infracțiuni, care este de competența D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.

În ceea ce privește infracțiunea continuată de trafic de influență, s-a apreciat că parchetul a făcut o construcție juridică lipsită de rigoare în sensul că operațiunile de vânzare de mărfuri de la societatea soției inculpatului către societățile comerciale ale martorului denunțător au fost interpretate, pentru perioada în care dosarul penal era în lucru la inculpat, ca act material al infracțiunii de luare de mită; iar vânzările ulterioare, după ce dosarul a fost preluat de alte structuri, au fost încadrate ca trafic de influență și s-a reținut, de asemenea, că inculpatul i-ar fi promis martorului denunțător că va interveni pentru ca acesta să obțină o soluție favorabilă, aspecte care însă nu sunt probate în niciun fel prin actele aflate la dosar.

Cu privire la actul material constând în remiterea către inculpat a două televizoare tip plasmă, se arată că s-a stabilit prin probe certe faptul că unul dintre aceste televizoare a fost achiziționat de la martorul denunțător și s-a achitat prețul; iar celălalt a fost achiziționat din rețeaua comercială de către societatea aparținând soției inculpatului și există factură în acest sens și de asemenea, s-a dovedit că numitul O.A. a achiziționat de la denunțătorul F.S. un televizor, fără însă ca inculpatul să fie implicat în această operațiune.

În continuare, privitor la actul material constând în remiterea unor componente electronice, s-a arătat că, în baza relațiilor de prietenie pe care le aveau, inculpatul și martorul denunțător au făcut schimb de astfel de componente, neputând fi vorba despre infracțiunea de trafic de influență.

Cu privire la actul material constând în remiterea unor utilaje de bucătărie, s-a indicat că martorul denunțător a rugat-o pe soția inculpatului să i le depoziteze pentru o anumită perioadă și ulterior a luat o parte din ele; iar mesele și scaunele despre care face vorbire martorul denunțător nu sunt cele găsite cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară.

Totodată, se apreciază că nu s-a făcut dovada dincolo de orice îndoială că inculpatul ar fi promis martorului denunțător că va face anumite intervenții, astfel că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și cere achitarea sa.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs mai sus expuse invocate de procuror și inculpatul P.M.A. și de cazurile de casare susindicate, iar pe al acestuia și în raport de toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul nominalizat se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

B. Cu referire la unicul motiv de critică din recursul declarat de inculpatul P.M.A. întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. prin care se tinde la achitarea sa pentru ambele infracțiuni imputate în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.

Cu titlu de premisă, se are în vedere că potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Astfel cum s-a statuat și prin decizia în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidența dispozițiilor art. 3859 alin. (4) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată.

Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicații din considerentele deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior și de doctrină, Înalta Curte constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probele administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

Cu această proiecție, Înalta Curte reține că prima din criticile iterate de recurentul inculpat nominalizat subsumată acestui motiv de casare prin care se pretinde că probele constând în înregistrările ambientale și telefonice au fost obținute în mod nelegal, cu înfrângerea principiului loialității prev. de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. este nefondată.

Astfel, susținerea aceluiași recurent inculpat deja indicat că întrucât prin rechizitoriu s-a reținut că faptele au fost săvârșite în perioada 2004 - 2007, iar întrucât autorizările interceptării convorbirilor telefonice sunt date în anul 2008, deci după comiterea presupuselor infracțiuni rezultă că toate aceste interceptări - care constituie fundamentul pe care instanța de fond și-a bazat soluția de condamnare - au fost obținute în mod nelegal prin înfrângerea principiului loialității, precum și a principiului legalității procesului penal, având în vedere că participanții erau cunoscuți, iar la momentul respectiv nu se pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni este lipsită de orice întemeiere, deoarece dispozițiile art. 911 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora „interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată” nu prevăd vreo limită de timp pentru obținerea lor în condițiile legii.

Din examinarea logico-formală și teleologică a dispozițiilor normative suscitate rezultă fără echivoc că interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicațiilor electronice trebuie să îndeplinească cumulativ exclusiv cele trei condiții imperativ impuse de dispozițiile art. 911 alin. (1) C. proc. pen.: 1) să fie formulată pentru cazurile prevăzute de lege; 2) să existe indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu; 3) interceptarea și înregistrarea să se impună pentru aflarea adevărului.

Prin urmare, în raport de datele concrete ale speței se constată preeminența dreptului în materia în discuție, iar textul dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. nu este incident, întrucât probele constând în înregistrările telefonice și ambientale nu au fost obținute - pentru rațiunile deja expuse - în mod ilegal, cu încălcarea dispozițiilor procedurale ale art. 911 C. proc. pen. și nici nu au făcut obiectul unei administrări neregulate, care să genereze consecința invalidării lor.

Având în vedere premisele metateoretice mai sus expuse, Înalta Curte reține că prima instanță printr-un examen coroborat al totalității mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale și aflate după cum urmează:

În Vol. 1 dos. urm. pen.

- rezoluția de începere a urmăririi penale (filele 1 - 4);

- adrese, încheieri și autorizații ale Curții de Apel Timișoara, prin interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice și mediul ambiental, conform art. 911 C. proc. pen. (filele 5 - 14, 17 - 19);

- încheierea și autorizația Curții de Apel Timișoara privind efectuarea percheziției domiciliare (filele 15 - 16);

- denunțul și declarațiile numitului F.S. (filele 20 - 49);

- declarații de martori (filele 50 - 75);

- proces - verbal de prezentare a învinuirilor (filele 76 - 77);

- proces - verbal de percheziție domiciliară și planșa foto (filele 80 - 93);

- procese - verbale, rezoluție și planșe foto privind identificarea unor piese electronice în calculatoarele învinuitului P.M.A. (filele 99 - 113);

- copii de pe Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (filele 124 - 123);

- copii de pe registrele I.P.J. Timiș și S.I.F. (filele 130 - 137);

- acte privind verificarea societăților comerciale implicate în cauză (filele 146 - 163, 249 - 269);

- procese - verbale privind punerea în aplicare a autorizațiilor emise de Curtea de Apel Timișoara (filele 164 - 168);

- copii de pe lucrare nr. 71/VIII/1/2008 a D.N.A. – S.T.T. (filele 173 - 187);

- copii din Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiș (filele 188 - 248)

- Dosarul nr. 34/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara care a fost conexat la nr. 31/P/2008 (filele 270 - 281)

- copii de pe adresele și notele autorităților din Ungaria privind verificarea SC SC S.B.C. SRL USA (filele 299 - 302);

- acte privind licitația unui spațiu pentru bufet școlar la Liceul J.L.C. din 05 octombrie 2004 și contractele încheiate (filele 303 - 372);

- procese - verbale, citații și acte privind citarea învinuitului și apărătorului ales la audieri (filele 374 - 385);

- declarațiile inculpatului și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 396 - 399).

În Vol. 2 dos. urm. pen.

- proces - verbal de constatare din 05 iunie 2008 al Gărzii Financiare - Secția Caraș-Severin la SC T.G. SRL și anexe (filele 2 - 131);

- acte de cercetare privind faptele denunțate de T.R.A. în Dosar nr. 34/P/2008 (filele 211 - 332).

În Vol. 3 dos. urm. pen.

- autorizațiile emise de Curtea de Apel Timișoara conform art. 911 C. proc. pen. (filele 1 - 3);

- ordonanțe de delegare (filele 4 - 5);

- proces - verbal din 10 aprilie 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 17 martie 2008, 19 martie 2008 și 27 martie 2008 (filele 6 - 31);

- proces - verbal din 26 iunie 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 10 aprilie 2008 și 16 aprilie 2008 (filele 32 - 48);

- proces - verbal din 12 mai 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 25 aprilie 2008 (filele 49 - 65);

- proces - verbal din 14 mai 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 29 aprilie 2008 (filele 66 - 93);

- proces - verbal din 19 mai 2008 de redare în formă scrisă, rezumativă, a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 16 mai 2008 (filele 94 - 101);

- proces - verbal din 17 iunie 2008 de redare în formă scrisă, definitivă, a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 16 mai 2008 (filele 102 - 115);

- proces - verbal din 26 iunie 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 20 mai 2008 (filele 116 - 130);

- proces - verbal din 03 iunie 2008 de redare integrală, în formă scrisă a 33 de convorbiri telefonice, purtate între inculpat și denunțător (filele 131 - 178).

În Vol. 4 dos. urm. pen.

- copii de pe Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, privind pe înv. F.S. (filele 1 - 182).

În Vol. 5 dos. urm. pen.

- copii de pe Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, privind pe înv. F.S. (filele 1 - 398) precum și corpurile delicte constând în două piese (componente) electronice D.D.R., ridicate din calculatoarele inculpatului P.M.A. și înregistrate la poziția nr. 5/2008, cât și celor administrate direct și nemijlocit de instanța de fond a Curții de Apel Timișoara, respectiv declarațiile martorilor F.S., U.M., T.S.L., R.F., H.D., O.A., S.I., Ș.R., S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. și T.D., incluzând și concluziile expertizei contabile de către expertul B.M.J., toate coroborate și cu depozițiile inculpatului P.M.A., a reținut corect situația de fapt imputată în sarcina acestuia.

În acest punct de analiză, se are în vedere că, în fapt, la data de 21 februarie 2008, numita U.M. s-a prezentat la D.G.A. - Biroul Anticorupție al Județului Timiș, unde a formulat un denunț prin care sesiza că are indicii cu privire la posibila săvârșire a unor fapte de corupție de către sub. cms. P.A. de la Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - S.I.F., în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat față de numitul F.S., fostul ei concubin, care săvârșise infracțiuni de fals, spălare de bani și evaziune fiscală, în legătură cu societățile comerciale cu profil farmaceutic pe care le administra în numele ei. Pe baza denunțului s-a înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara lucrarea nr. 71/VIII/1/2008, dar fiind audiată, martora U.M. nu a putut oferi amănunte concrete cu privire la faptele de corupție pe care le suspiciona, având doar o serie de indicii și bănuieli deduse din discuțiile purtate cu F.S.

Numitul F.S., care la data respectivă era inculpat în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara, a declarat că nu știe nimic în legătură cu cele denunțate de U.M. și nu are nimic de declarat cu privire la numitul P.A., iar acesta din urmă a fost și el audiat de către procuror, prilej cu care a declarat că nu a primit nimic de la F.S. sau de la alte persoane, el făcându-și datoria în mod corect și legal și devenind prieten bun cu F.S., chiar dacă a început față de el urmărirea penală, iar ulterior dosarul ajungând la D.I.I.C.O.T.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu există indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni, astfel încât Dosarul nr. 71/VIII/1/2008 s-a soluționat cu rezoluție de clasare.

Ulterior la data de 03 aprilie 2008 numitul F.S. s-a prezentat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, unde a formulat un denunț împotriva sub. cms. P.M.A., declarând că, în perioada 2004 - 2007 acesta i-a pretins bani, servicii și alte foloase necuvenite pentru a-l favoriza în cercetările ce le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar ulterior promițându-i că își va folosi influența pentru a obține o încadrare juridică mai ușoară, fapt care nu s-a realizat, astfel încât a devenit inculpat într-un dosar al D.I.I.C.O.T. pentru fapte a căror pedeapsă este de la 10 la 20 de ani închisoare, urmând ca în data de 11 aprilie 2008 să i se prezinte materialul de urmărire penală.

Din analiza actelor dosarului în care a fost cercetat denunțătorul F.S. de către sub. cms. de poliție P.M.A. și ulterior de către alte organe de urmărire penală, rezultă următoarele:

- În data de 07 iulie 2004 sub. cms. de poliție P.M.A. din cadrul I.P.J. Timiș S.I.F., pe baza informațiilor primite de la numita U.M., a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu din care rezultă că se auto sesizează cu privire la faptele săvârșite de numitul F.S., care în calitate de administrator la SC A. SRL Timișoara, firmă cu profil farmaceutic, în anul 2002 a întocmit contracte fictive cu SC S.B.C. SRL din SUA, în contul căreia a virat importante sume de bani într-o bancă din localitatea Szeged, Ungaria, iar în anul 2001 a înființat SC I. SRL depunând la Oficiul Registrului Comerțului o autorizație falsă de liberă practică în domeniul farmaceutic.

Pe baza acestui proces-verbal de sesizare din oficiu a fost înregistrat Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dar în registrele de evidență ale I.P.J. Timiș - S.I.F., în dreptul dosarului respectiv au fost înregistrate mențiunile, la rubrica infracțiuni, „art. 288, 291 C. pen. și Legea 87/1994 cu un prejudiciu de peste 2 miliarde lei” (vol.1, fila 130), iar în celălalt registru s-a menționat procesul-verbal de sesizare din oficiu al inculpatului având conținutul „F.S. administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanță, prejudiciu 27.000 dolari SUA”.

Astfel, cauza a fost trecută în evidența „dosarelor importante” cu prejudicii mari, considerate a fi complexe.

- La data de 05 august 2004 sub. cms. de poliție P.M.A. s-a deplasat cu o echipă de control a Gărzii Financiare Timiș la sediul SC I. SRL, dar nu au găsit acte contabile pentru a efectua un control de specialitate.

- Sub. cms. de poliție P.M.A. a redactat și transmis adrese la Ministerul Sănătății pentru a verifica dacă susnumitul F.S. deține autorizație de liberă practică în domeniul farmaceutic și la Oficiul Registrului Comerțului, pentru a verifica actele depuse de acesta cu prilejul înființării societății comerciale, stabilindu-se în cele din urmă că F.S. a întocmit și folosit un act fals.

- În 19 octombrie 2004 sub. cms. de poliție P.M.A. a transmis o adresă la D.G.F.P. Timiș, prin care a solicitat efectuarea unor controale de specialitate la SC I. SRL și SC A. SRL Timișoara, stabilind totodată, o tematică de control pentru a clarifica realitatea și legalitatea înregistrărilor făcute în contabilitatea societăților comerciale, mai ales raportat la relațiile comerciale cu alte societăți, printre care și SC S.B.C. SRL SUA.

La data de 15 aprilie 2005, constatând că D.G.F.P. Timiș nu a înaintat actul de control, sub. cms. de poliție P.M.A. a întocmit o adresă de revenire solicitând urgentarea controlului.

Prin procesul - verbal de control nr. 3119 din 16 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, efectuat la SC A. SRL Timișoara se concluzionează că societatea comercială a prezentat în copie acte din care rezultă raporturile economice cu SC S.B.C. SRL SUA, constând în desfășurarea unor cursuri de pregătire „on-line” în domeniul managementului farmaceutic și al serviciilor de comerț „on-line” cu produse farmaceutice, cursuri realizate prin intermediul unor „chaturi video și voce, fiind prezentate soluții existente în managementul unor companii similare din SUA, soluții găsite viabile și pentru piața românească”.

Prin procesul - verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, întocmit cu prilejul controlului efectuat la SC I. SRL s-au constatat o serie de contravenții și s-a concluzionat că nu există elemente privind săvârșirea unor infracțiuni economice.

La data de 19 octombrie 2004 sub. cms. de poliție P.M.A. a transmis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Național Interpol prin care solicita să se verifice la autoritățile SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL și ce date dețin în legătură cu aceasta, iar la data de 15 aprilie 2005 a redactat o revenire la prima adresă, întrucât nu ar fi primit răspuns cu mențiunea că la dosarul întocmit de recurentul inculpat nu există nici un răspuns la cele două adrese transmise la Biroul Național Interpol.

- La data de 24 iunie 2005 sub. cms. de poliție P.M.A. a întocmit un proces-verbal de începere a urmăririi penale față de învinuitul F.S. în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990 pentru motivul că există indicii cu privire la săvârșirea de către învinuitul F.S. a unor infracțiuni de pericol și nu de rezultat, lipsind astfel un eventual prejudiciu.

Acest proces - verbal intră în contradicție cu înregistrările inițiale ale cauzei în evidențele I.P.J. Timiș - SIF, din care rezultă că numitul F.S. ar fi săvârșit infracțiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală cu prejudiciu de peste 2 miliarde lei, cauza fiind catalogată ca „importantă” sau „complexă”.

După începerea urmăririi penale a numitului F.S. și confirmarea acesteia, prin rezoluție de către procuror, sub. cms. de poliție P.M.A. a înaintat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, moment în care nu a mai avut nici o responsabilitate în legătură cu acesta.

- În data de 22 august 2005 Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș a trimis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Național Interpol, solicitând informații în legătură cu SC S.B.C. SRL SUA și relațiile acestei firme cu SC A. SRL Timișoara, iar la data de 12 septembrie 2005 Serviciul Cercetări Penale a revenit cu o adresă în completarea celor anterioare.

Prin adresa din 05 octombrie 2005 a B.N. Interpol se comunică, urmare a adreselor I.P.J. Timiș - Cercetări Penale, faptul că s-a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiș - S.I.F., prin adresele din 01 noiembrie 2004 și 04 mai 2005, anexând cele două răspunsuri din care rezultă că în urma verificărilor la autoritățile SUA, prin Interpol, s-a stabilit că SC S.B.C. SRL nu există, astfel încât se deduce că ar fi o firmă fictivă.

De asemenea, în urma verificărilor efectuate la autoritățile din Ungaria, s-a stabilit că la data de 13 iulie 2004 (la o săptămână de la întocmirea de către sub. cms. de poliție P.M.A. a procesului-verbal de sesizare din oficiu în cauză) s-a solicitat la „Căpitănia Principală de Poliție a Județului Csongrad” din Szeged, să facă verificări cu privire la firma SC S.B.C. SRL și sumele virate în contul acesteia de către F.S.

Prin adresa din 21 iulie 2004 autoritățile judiciare din Szeged au răspuns că pe teritoriul Republicii Ungaria nu au fost identificate nici societatea economică SC S.B.C. SRL și nici numele de F.S.; iar privitor la sumele virate pentru această firmă nu se pot obține informații, întrucât acestea sunt calificate ca secrete bancare, putând fi solicitate ca urmare a asistenței juridice internaționale de procedură penală.

- În perioada 24 iunie 2005 - 02 decembrie 2005 dosarul privind pe învinuitul F.S. a fost în lucru la I.P.J. Timiș - Serviciul Cercetări Penale, constatându-se că acesta a săvârșit infracțiunea de spălare de bani, astfel încât, prin referatul din 02 decembrie 2005 s-a propus declinarea competenței de soluționare în favoarea B.C.C.O.T. Timiș, sub aspectul infracțiunii de spălare a banilor.

Astfel, în temeiul art. 21 alin. (1) rândul 23 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, pe baza acestui referat, s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara prin Ordonanța nr. 6090/P/2004 din 17 februarie 2006 declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. Timiș - Biroul Teritorial Timișoara, apreciindu-se că învinuitul F.S., în anul 2001, cu ocazia înființării SC I. SRL, a folosit o autorizație de liberă practică falsă, încheind contracte cu SC S.B.C. SRL SUA, societate care nu există, și însușindu-și suma de 43.220 dolari SUA.

După înregistrarea dosarului la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, s-au efectuat acte de urmărire penală față de învinuitul F.S., sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, precum și spălare de bani.

Cu prilejul cercetărilor și urmăririi penale efectuate în dosarul menționat, au fost audiați martori și au fost efectuate expertize financiar-contabile și alte acte de urmărire penală care au condus la trimiterea în judecată a inculpatului F.S. pentru infracțiunile săvârșite.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, cu privire la cele afirmate în denunțul și declarațiile date de către F.S., s-au constatat următoarele:

Privitor la infracțiunile de dare și luare de mită, care s-au comis în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când inculpatul recurent P.M.A. avea în lucru Dosarul nr. 6060/P/2004, în care efectua acte premergătoare față de numitul F.S., Înalta Curte are în vedere că s-au stabilit pe baza probelor administrate următoarele:

1. Așa cum rezultă din procesul - verbal de constatare din 05 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară - Secția Caraș - Severin, cu prilejul controlului operativ tematic efectuat ca urmare a solicitării D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara la SC T.G. SRL, firmă administrată de numita P.C., soția recurentului inculpat P.M.A., între această societate comercială și firmele patronate de F.S. și de familia acestuia au avut loc raporturi comerciale, constând în vânzarea-cumpărarea unor mărfuri cum ar fi: detergenți, cosmetice și produse alimentare, astfel:

- în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL, administrată de F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 de facturi fiscale, prețurile fiind achitate cu chitanțele aferente, în valoare de aproximativ 400 milioane lei;

- în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL, administrată de părinții denunțătorului F.S., a achiziționat de la SC T.G. SRL detergenți și produse cosmetice pentru spălătorie auto, în baza a 14 facturi fiscale, cu o valoare totală de aproximativ 27 milioane lei.

În procesul - verbal de constatare întocmit de Garda Financiară se menționează că SC T.G. SRL are calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăți comerciale menționate mai sus.

Din declarațiile denunțătorului F.S. rezultă că raporturile comerciale cu SC T.G. SRL, de la care a achiziționat mărfuri pe care le-a revândut fără să obțină vreun profit, s-au datorat cererii exprese a inculpatului P.M.A., care i-a promis că îl favorizează în cursul cercetărilor pe care le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004, în sensul de a-i reține infracțiuni mai ușoare și de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare mai gravă a faptelor pe care le-a săvârșit. În acest context, s-a statuat justificat de către instanța de fond că achiziția de mărfuri de către denunțător și familia sa de la firma soției inculpatului P.M.A., este considerată ca un folos necuvenit oferit acestuia, ca element al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită.

2. Pe de altă parte, deoarece la data de 05 octombrie 2004 a avut loc la Liceul „J.L.C.” o licitație organizată de Inspectoratul Școlar al Județului Timiș pentru închirierea unui spațiu cu destinația „bufet incintă”, inculpatul recurent P.M.A., care avea în acea perioadă în lucru dosarul nr. 6090/P/2004 privindu-l pe F.S., i-a cerut acestuia să participe fictiv cu cele două societăți comerciale ale sale, la licitația la care era înscrisă și SC T.G. SRL, administrată de soția sa, P.S.C., pentru a o ajuta pe aceasta să obțină închirierea spațiului la un preț cât mai avantajos. În acest sens, din denunțul și declarațiile numitului F.S. rezultă că a participat la licitație în mod formal, ca „mână moartă”, împreună cu SC K. SRL și SC R. SRL, pe care a reprezentat-o prietenul său, M.M. (în prezent plecat în Anglia).

La această licitație s-a pornit de la o chirie de 2 milioane lei vechi pe lună și după cinci strigări, SC R.K. SRL au renunțat, astfel încât SC T.G. SRL și-a adjudecat licitația cu o chirie de 4.700.000 lei pe lună, echivalent a 114 euro, un preț deosebit de avantajos pentru un spațiu de 46,16 mp cu destinația bufet, în final fiind încheiat contractul de închiriere din 15 octombrie 2004.

Pe baza autorizației dată în temeiul art. 911 din C. proc. pen. a fost înregistrată în data de 16 mai 2008 o convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. și inculpatul recurent P.M.A., prilej cu care inculpatul a afirmat următoarele:

„Să vedem dacă nu s-or băgat și la licitație acolo. Lui nevastă-mea i-am zis: Tu atunci l-ai cunoscut, cu ocazia licitației, nu știai de problemele care le are cu mine în raport de serviciu, nu nimic, iar la licitație a zis altceva, că pe moment sub impulsul acela, așa, nu te-a interesat cât era, ai vrut ca să licitezi ca să intri tu. Să nu luăm. Și după aia, când ți s-a prezentat acolo despre ce spațiu e vorba, la demisol, nu știu ce (…) te-ai lipsit. Dar esențial e să vorbim aceeași limbă” (vol.3 dos.urm.pen., fila 112 - 113).

Astfel, din această convorbire rezultă faptul că inculpatul P.M.A. l-a învățat pe F.S. ce ar trebui să declare în legătură cu participarea la licitație, dacă va fi întrebat de organele de urmărire penală, în acel moment știind că este cercetat într-un dosar penal ca urmare a denunțului făcut de numitul T., fost director la SC P. SA.

Din această perspectivă se are în vedere că participarea la licitația de la Liceul „J.L.C.” a denunțătorului F.S. cu cele două societăți comerciale pe care le patrona, ca un act material de dare de mită inculpatului P.M.A., căruia i-a oferit astfel un serviciu, constând în sprijinul pentru câștigarea licitației de către firma soției sale, cu un preț extrem de avantajos, acesta în schimb favorizându-l pe denunțător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care-l avea în lucru în acea perioadă.

Pe de altă parte, din denunțul formulat și din declarațiile date de numitul F.S. au rezultat și alte acte materiale de dare și luare de mită, pretins a fi fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada în care inculpatul P.M.A. efectua acte premergătoare în dosarul în care era cercetat denunțătorul.

În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, aceste fapte nu s-au putut proba, astfel:

a). afirmațiile denunțătorului F.S. că înainte de Crăciunul anului 2004, inculpatul P.M.A. i-ar fi cerut trei telefoane celulare N., pe care el le-a cumpărat și i le-a dat, nu s-au putut proba, neexistând acte de achiziție a acestor telefoane și nici alte probe din care să rezulte justețea afirmațiilor făcute de denunțător. De altfel, F.S. a fost în imposibilitate de a indica cu exactitate când și în ce împrejurări i-ar fi dat acestuia cele trei telefoane celulare, contrazicându-se în declarații, în denunțul olograf afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a ține legătura cu recurentul inculpat, iar în declarația dată la procuror afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a fi date cadou unor șefi;

b). în data de 07 februarie 2005, cu factura fiscală, SC R. SRL, administrată de părinții denunțătorului F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.S.C., un autoturism cu suma de 44.500.000 lei.

Denunțătorul F.S. a declarat că ar fi plătit în realitate 4.000 euro și ar fi vândut-o unei persoane fizice al cărei nume nu îl știe, cu suma de 2.000 euro, diferența fiind de fapt mită acordată inculpatului P.M.A.. Nici această faptă nu a putut fi probată, întrucât denunțătorul nu a putut prezenta acte cu privire la această tranzacție, iar din înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunțător și inculpatul P.M.A. nu rezultă că pe factura de cumpărare a autoturismului s-a trecut un preț mai mic decât cel plătit în realitate, recurentul inculpat afirmând că tranzacția s-a făcut între firme și există factură pe care s-a trecut prețul din contabilitate.

În legătură cu aceste fapte, față de care s-a început urmărirea penală, fiind reținute ca și acte materiale ale infracțiunilor de dare și luare de mită, în formă continuată prin rechizitoriul emis de procuror s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului P.M.A., neexistând probe apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a învinuitului.

Înalta Curte are în vedere că în schimbul serviciilor pe care i le-a oferit ca mită F.S., inculpatul recurent P.M.A., în calitate de ofițer de poliție judiciară și având gradul de subcomisar la I.P.J. Timiș - S.I.F., l-a favorizat pe denunțător în cursul cercetărilor pe care le efectua față de acesta în Dosarul nr 6090/P/2004, după cum urmează:

- deși sesizarea din oficiu a fost efectuată de inculpatul P.M.A. față de numitul F.S. sub aspectul unor infracțiuni de pericol, cu un prejudiciu stabilit inițial la peste 2 miliarde lei, cercetările au fost îndreptate spre reținerea unor infracțiuni mai ușoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerțului.

În data de 07 iulie 2004 în Registrul I.P.J. Timiș s-a înregistrat procesul - verbal de sesizare din oficiu întocmit de sub. cms. de poliție P.M.A. față de „F.S., administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanță prejudiciu 27.000 dolari SUA”. După ce s-a atribuit număr unic la parchet în Registrul de evidență din 05 august 2004 Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, având ca obiect „F.S. SC I. SRL art. 289, 291 din C. pen., Legea 87/1994, prejudiciu 2 miliarde lei”;

- la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către același sub. cms. de poliție P.M.A., însoțit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL, dar nu s-au găsit documente contabile și nu s-a insistat pentru finalizarea controlului. În perioada următoare au fost verificate actele pe care F.S. le-a prezentat la O.R.C., îndeosebi autorizația de liberă practică în domeniul farmaceutic care era falsă;

- în 19 octombrie 2004 sub. cms. de poliție P.M.A. a solicitat D.G.F.P. Timiș să se efectueze verificări financiar contabile de specialitate la SC I. SRL și SC A. SRL, precum și relațiile dintre aceasta și SC S.B.C. SRL USA, stabilindu-se o tematică de control, iar la data de 15 aprilie 2005 s-a făcut o revenire la D.G.F.P. Timiș, pentru ca la data de 16 mai 2005, prin procesul - verbal, D.G.F.P. Timiș a stabilit că nu se poate finaliza un control fiscal, întrucât actele contabile au fost preluate de un expert, constatându-se astfel o contravenție.

Actul de control a reținut ca fiind corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL și SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptând nota explicativă dată de F.S. care era administrator în acea perioadă (vol. 4 filele 53-57).

Procesul-verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiș, încheiat cu prilejul controlului tematic la SC I. SRL, a concluzionat că s-au săvârșit o serie de contravenții, fiind acceptate justificările și actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, acte din care rezultă că societatea comercială ar fi făcut plăți pentru obiective de investiții înscrise în ante-contracte de vânzare-cumpărare, din care rezultă plata unei sume de 3.250.000.000 lei (ROL), sumă care s-a plătit prin casierie, dispozițiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidența contabilă (vol. 4 filele 35-39, vol. 5 filele 59-61). Inculpatul recurent P.M.A. nu a mai verificat dacă înregistrările s-au făcut „pro causa” și dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control, în sensul că nu s-au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală.

- inculpatul recurent P.M.A. a efectuat cercetări superficiale și cu privire la posibile infracțiuni de spălare de bani, rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă „off-shore” căreia i s-au făcut plăți pentru o așa zisă „consultanță” într-o bancă din Szeged, Ungaria.

Deși s-au solicitat relații de la autoritățile din Ungaria cu privire la existența SC SC S.B.C. SRL USA încă din data de 13 iulie 2004, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei Principale de Poliție a județului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C.Ș., nu se regăsește la dosarul cauzei.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către I.G.P.R. - Biroul Național Interpol în datele de 19 octombrie 2004 și 15 aprilie 2005 pentru a se verifica la autoritățile SUA dacă există SC S.B.C. SRL și ce relații a avut cu SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Biroul Național Interpol nu se regăsesc la dosarul cauzei și doar la data de 05 octombrie 2005, urmare a solicitării de către Serviciul Cercetări Penale al IPJ Timiș, prin adresa nr. X, Biroul Național Interpol a comunicat faptul că a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor la datele de 01 noiembrie 2004 și 04 mai 2005, în sensul că firma SC S.B.C. SRL nu există, adresele fiind anexate răspunsului.

Totodată, inculpatul P.M.A. nu a sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor din București cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL și SC S.B.C. SRL USA, deși în una din convorbirile purtate cu F.S. a afirmat că ar fi făcut o asemenea înștiințare.

De altfel, doar data de 12 septembrie 2005, Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș a redactat o adresă către O.N.P.C.S.B. prin care a înștiințat despre suspiciunile care există cu privire la plățile externe efectuate printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari SUA scoasă din conturile SC A. SRL și însușită de administratorul firmei;

- din declarațiile denunțătorului F.S. rezultă că la începutul cercetărilor, în luna iulie 2004, inculpatul recurent P.M.A. a încercat să-l intimideze, afirmând că situația este gravă, dar după ce s-au apropiat mai mult și a început să îi presteze diferite servicii, ultimul a schimbat tonul și a devenit amabil.

Astfel, din conținutul dosarului rezultă că în 06 august 2004 F.S. a dat o declarație olografă în fața sub. cms. de poliție P.M.A., arătând că refuză să răspundă la întrebări atâta timp cât nu este asistat de avocatul său ales, L.G., angajându-se să se prezinte la audieri însoțit de acesta la data de 11 august 2004, la orele 9,00.

Ulterior la data de 17 august 2004 și în 15 iunie 2005, F.S. a dat declarații olografe, sumare, la ultima din ele renunțând a fi asistat de avocat, din acestea rezultând că același ofițer de poliție l-a audiat într-un mod mai relaxat, acceptând explicațiile vădit nesincere ale făptuitorului denunțător în legătură cu raporturile cu firma „off-shore” și rezumându-se la recunoașterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizația de liberă practică.

După aceste cercetări superficiale, în data de 24 iunie 2005, sub. cms. de poliție P.M.A. a întocmit referatul de începere a urmăririi penale față de denunțătorul F.S. numai sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990, fără a mai face nici o mențiune despre posibile infracțiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală și spălarea de bani. Din acel moment, dosarul a fost preluat de Serviciul Cercetări Penale, care a aprofundat cercetările, iar la data de 02 decembrie 2005 a propus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, sens în care procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a dispus prin ordonanță declinarea competenței.

În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, prin punerea în executare a autorizațiilor emise în temeiul art. 911 C. proc. pen. pentru înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpatul recurent P.M.A. și denunțătorul F.S., au fost purtate convorbiri în legătură cu actele de favorizare pe care inculpatul le-a efectuat față de F.S. în perioada în care îl cerceta pe acesta.

Astfel, în discuția purtată între cei doi din data de 19 martie 2008 (vol. 3, f. 16-17), denunțătorul F.S. a provocat o discuție în legătură cu contractele externe, cu firma S., iar inculpatul recurent P.M.A. a confirmat că în dosar se cerceta și situația cu „contractele alea” prin care s-au scos banii din firmă și a confirmat că denunțătorul i-a predat și actele originale, spunând textual:

P.: „Da… și la revedere! Alea au fost puse la dispoziție de tine, alte mijloace n-aveam să… am făcut adresă la Oficiul de Spălare a Banilor.”

F.: „Știu că nu ți-a venit. Ai solicitat de vreo două trei ori.”

P.: „Da. Mi-a venit… au luat în considerare aspectele care le-am… și am zis: mersi de răspunsul ăla… după aia nu mai știu cine a mai făcut de a venit totuși ceva.”

Totodată inculpatul recurent nominalizat a mai afirmat că: „oricum solicitările alea trebuiau avizate sau făcute de procuror, pentru că sunt comisii rogatorii internaționale. Nu puteam să le fac eu de la mine”, la care F. a întrebat dacă: „nu poate să meargă cineva per pedes și să facă…?”, recurentul deja indicat P.M.A. a răspuns: „da de unde, prin Centrul Național Local, … e complicat, nu e așa… Per pedes a trimis M. pe C. deci a trimes și mi-a venit cu o notiță scrisă de mână […]. De la bancă, în ungurește și mi-a tradus-o acolo, ști, că sunt date confidențiale… […] Și să mă adresez… cutare și nu știu ce… și aia… Atâta mi-a zis că… ceva de cont, nu mai știu ceva cu contul, dar nu mai țin minte. În orice caz nu se putea stabili nimic […]și alea nu le-am lăsat la dosar, să nu dau idei… am… ce, era o aia de mână”.

În convorbirea din 16 aprilie 2008, denunțătorul F.S. i-a reproșat inculpatului recurent P.M.A. că ar fi pus la dosar acea hârtie de mână: „de la banca din Ungaria, pentru că n-ai mai pus-o pe aia”, la care învinuitul i-a răspuns: Nu. Înseamnă că i-a dat C. și ei una. A făcut o copie. Păi eu cred că o mai și am, dacă n-oi fi rupt-o atunci. Nu mai știu unde am pus-o! A, nu, stai, am dat de ea anul acesta, e pe undeva, dar nu mai țin minte, ori astăzi, mi se pare că am dat. Nu, am dat-o sigur, e scrisă cu stilou albastru” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 42).

În convorbirea purtată la data de 25 aprilie 2008 s-a abordat din nou discuția despre adresa din Ungaria pe care inculpatul recurent susținea cu tărie că nu a pus-o la dosar intenționat, rezultând următoarele:

P.: „Da de ce te-ai supărat?

F.: de la fals a ajuns ditamai dosarul. Știi?

P.: Păi, bun! Dar nu este aportul meu! Deci nu…

F.: Există hârtie, m-am uitat la hârtie […]Tu când ai pus hârtia aia?

P.: Ce hârtie?

F.: De la Ungaria! […] În perioada ta e pusă acolo.

P.: Scrisă de mână? […] Așa, e un scris mărunt, așa? […] Nu e copie? […] Mie o copie mi s-a dat, eu n-am avut originalul! Da, dar nu scrie nimic, nu rezultă nimic din aia.

F.: N-am mai stat!. m-am enervat de numai! Știi?

P.: Puteai să te uiți! Că nu, nu rezultă, nu se trage nici o concluzie! Scrie să te adresezi pe… pe… corpului diplomatic… și acesta… nu scrie nimic… Păi și dacă aveam aia și era ceva, nu începeam pe mai multe? Io cum am pus acolo aia?!” (vol. 3, fila 51).

La aceeași dată, din convorbirile deja menționate mai rezultă următoarele aspecte în legătură cu adresa din Ungaria și cu alte acte pe care inculpatul P.M.A. nu le-a pus la dosar, pentru a-l favoriza pe F.S., astfel:

P.: „Da, nu, hârtia, uite, îmi pare rău! O să mă uit dacă o mai am! Dar eu țin minte că am rupt-o! o să mă uit dacă o mai am! am avut-o mult timp! dar dacă nu s-a întâmplat repede, ce dracu să țin alea trei ani?

F.: Și nu erau nici hârtiile care le-ai semnat să mi le pui la dosar alea cu o firmă. Alea nu mai erau acolo!

P.: Le-am scos! […] Păi pentru ce p… le-am cerut? Ca să…

F.: Ca să mă ajuți! Clar! Nu?

P.: Păi și… să motivez că a existat colaborarea aia, nu?” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 53).

La sfârșitul convorbirii din aceeași dată s-a discutat din nou despre adresa venită de la Szeged, astfel:

F.: „Adresa locației din Szeged și că banii au fost ridicați de F.S.!

P.: Nu, acolo spunea că SANTON BUSINESS are cont… […] da! Că are cont așa, dar pentru informații spunea să te adresezi…

F.: nu, nu, aicea scria de mână numele meu.

P.: Deci n-a zis că au fost ridicați! O să caut să văd dacă mai e! […] Nici nu-mi amintesc exact momentul când am rupt-o! Știu că am dat mult timp după aia peste ea și nu știu dacă nu în fișet” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 56).

Din convorbirea purtată în mediu ambiental din data de 29 aprilie 2008, între inculpat și denunțătorul F.S. s-a discutat din nou despre adresa venită din Ungaria, iar inculpatul P.M.A. a afirmat următoarele:

P.: „Am căutat azi după alea și mi-am amintit când le-am rupt. Când l-au schimbat pe G., aveam tot felul de…

F.: Ți-ai făcut curățenie?

P.: Am luat toate alea la rând, bă, poate, poate, e, să-ți arăt ceva…” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 92).

Din această discuție se deduce că inculpatul P.M.A. și-a amintit că nu a depus la dosarul lui F.S. mai multe acte ce aveau legătură cu acesta, atunci când și-a făcut curățenie în fișet, după ce a fost schimbat din funcție șeful Serviciului de Investigare a Fraudelor pe care îl numește „G.”, prilej cu care a afirmat că a rupt documentele respective.

Sub aspectul actelor materiale din componența infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite și serviciile pe care denunțătorul F.S. a afirmat că i le-ar fi dat inculpatului recurent P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, întrucât acesta i-ar fi promis că prin influența pe care o are asupra procurorilor, îl va ajuta în continuare să obțină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, inițial Dosarul nr. 6090/P/2004, respectiv începând cu 28 august 2006, Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara, Înalta Curte mai reține următoarele:

1. Denunțătorul F.S. a afirmat că inculpatul recurent P.M.A. l-a vizitat la restaurantul E.G. și a văzut pe perete un televizor tip plasmă, solicitând să îi facă și lui rost de un astfel de televizor deși nu și-a mai amintit cu exactitate data la care i-a dat televizorul acestuia și a declarat că nu l-a cumpărat din comerț, nu deține acte pe el și nu are nici o serie sau semn distinctiv, dar poate fi identificat prin faptul că era de tip monitor și avea separat un adaptor pentru a putea fi vizionate programele TV.

În consecință, prin încheierea nr. 1 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a eliberat autorizația nr. 1 din aceeași dată prin care s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare, conform art. 100 și urm. din C. proc. pen. la domiciliul inculpatului P.M.A.

În urma percheziției domiciliare efectuată în 27 mai 2008 a fost identificat un monitor TV (LCD) care se afla în sufragerie, despre care recurentul inculpat a declarat că îl are de la F.S., de la care l-a cumpărat în urmă cu aproximativ 1 an - 1 an și jumătate, cu suma de 450 euro, fără a se încheia vreun document. Monitorul este de culoare gri, având diagonala de 109 cm și are boxe de culoare neagră și un adaptor TV marca A. (vol. 1 dos.urm.pen., filele 80-81).

Martora T.S.L., care a fost angajată ca administrator al rotiseriei E.G., aparținând de SC K. SRL a declarat că inculpatul recurent P.M.A. venea destul de des la localul respectiv, iar patronul F.S. i l-a prezentat ca fiind prietenul lui, că era ofițer de poliție și poate să servească mâncare din fondul de protocol, fără să plătească. Aceeași martoră a relatat că rotiseria a fost închisă la sfârșitul anului 2005, întrucât nu era rentabilă, spațiul fiind închiriat unei alte firme, care circa șase luni au folosit și bunurile și obiectele rămase. În legătură cu televizorul tip plasmă care avea un „modem” (adaptor) fără de care nu funcționa, martora a indicat că în cursul anului 2007 a aflat de la F.S. că i l-a dat lui P.M.A., dar nu i-a spus dacă i l-a dat cadou sau i l-a vândut.

Martorul H.D., fost angajat ca și conducător auto la SC R. SRL a declarat că administratorul firmei, F.S., în urmă cu circa un an (prima parte a anului 2007) i-a solicitat să îl ajute să ducă un televizor tip plasmă la cineva acasă, sens în care a mers cu autoturismul tip Jeep de culoare neagră, condus de F.S., la el acasă, de unde l-a ajutat să transporte un televizor până în zona M.a-Sinaia, aproape de casieria E., în fața imobilului i-a așteptat un domn pe care nu-l cunoștea și care nu i-a fost prezentat, iar el a luat televizorul și a urcat cu el scările, punându-l în sufrageria unui apartament, pe o masă (vol.1 dos.urm.pen., fila 72). Astfel în propriul său demers analitic Înalta Curte reține că din depozițiile ambilor martori susindicați rezultă că televizorul tip plasmă i-a fost dat inculpatului P.M.A. în cursul anului 2007, iar din denunțul și din declarațiile lui F.S. mai rezultă că în cursul anului 2006, inculpatul recurent P.M.A. i-a cerut să îi facă rost de un televizor tip plasmă, iar el i-a dat televizorul cu diagonala de 120 cm, care se afla la părinții săi, televizor care s-ar afla în restaurantul soției învinuitului și nici pentru acest televizor nu deține acte de proveniență, iar aparatul nu are semne distinctive, denunțătorul susținând că valoarea lui era de circa 2.000 euro.

În urma controlului efectuat la data de 05 iunie 2008 de către comisarii Gărzii Financiare la restaurantul administrat de P.C.S., a fost identificat un televizor tip plasmă, pentru care a fost prezentată o factură fiscală de la magazinul M., din care rezultă că a fost achiziționat în data de 11 mai 2007 de către SC T.G. SRL.

De altfel, martorul H.D. a afirmat că a dus un televizor la apartamentul din zona M. - Sinaia (unde locuiește inculpatul), iar denunțătorul F.S. a afirmat că televizorul l-a dus împreună cu martorul H.D. la recurentul inculpat acasă.

Or, se constată că denunțătorul se află în confuzie cu privire la datele la care i-a dat cele două televizoare inculpatului nominalizat, datorită trecerii timpului, dar este indubitabil că acestea au fost remise învinuitului în cursul anilor 2006, 2007, așa cum rezultă și din înregistrările unor convorbiri purtate în mediu ambiental purtate de către cei doi.

Astfel, în convorbirea purtată în data de 17 martie 2008, denunțătorul F.S. a afirmat că a fost chemat la DGA și a fost întrebat de o plasmă, la care inculpatul P.M.A. a exclamat: „A, deci și despre alea te-a întrebat! […] Te-or fi văzut când ai venit la mine”, continuând că: „la o adică se poate motiva și cu alea […] cu plasmele”, spunând că: „am plătit și tu le-ai luat de la unul care vindea în piață, ieftine” (vol.3 dos.urm.pen., fila 7). De aici rezultă că învinuitul l-a învățat pe F.S. să declare că i-ar fi vândut cele două plasme.

Concomitent în convorbirea purtată între cei doi la data de 19 martie 2008, tot cu privire la cele două plasme, s-au afirmat următoarele:

P.: „Da. Și vis-a-vis de plasmă… dar cine ți-a zis de plasmă că n-apare nicăieri?

F.: Acela îmi spunea că sunt poze cu televizoarele pe care ți le-am vândut… ceva… sau înregistrări, când ai cerut tu un televizor, sau ceva, sau când ți-am făcut rost de alea.

P.: Da, am rezolvat cu… plasma. A. a luat plasma. […] Deci A. a dorit un televizor din acela… că am și vorbit cu el și eu știam că lichidezi de la punctul de lucru alea… că vrei să închizi…

F.: A, deci i-ai vândut-o lui plasma?

P.: Da! Și a venit la mine să probeze televizorul. Deci pot să aibă… că se descarcă televizorul, că el nu se pricepe, mi-a zis, zice…

F.: Care televizor? Ăla de acasă? Sau ăla de la restaurant? Și ăla era… al meu? Nu mai știu…

P.: Acela de la restaurant e la A.. […] Da că nu se vede tipul. […] Dacă e vorba de plasmă și ridică cineva problema, eu o să-i spun: da, un prieten de-al meu m-a întrebat dacă știu, știam că lichidezi punctul de lucru și vrei să vinzi tot, na și atunci l-a cumpărat, că A. a zis că vine și spune: eu i-am dat banii pe ea, dar nu mă pricepeam, fiind folosit, m-a rugat pe mine: bă ține-l la tine o zi-două, vezi cum merge nu știu ce… și-am fost cu nevastă-mea lângă mine!

F.: Ai fost, ai fost cu un pas înainte!

P.: Și de… o aduc și pe M. dacă trebuie, doar am fost cu ea la tine și ne-am uitat la televizor și după aia a venit domnul Nelu, șoferul lui… și l-a luat de la tine de acasă… așa s-a întâmplat…

F.: Ești bun mă! […]

P.: Deci aia-i povestea cu plasma.

F.: Și ailaltă? Ai vândut-o și pe ailaltă?

P.: Da.

F.: Că au fost două plasme. Dar n-ai vândut-o atunci, repede?

P.: Nu, una o am.

F.: A, da, oricum nu se știe care-i seria… și tot…

P.: Nu mai are serie că-s date jos […] Nu. Deci am plasma… […] Dacă vorbim de o plasmă vorbim de plasma lui A.. […] Ale mele… care sunt, eu le-am luat de la piață… tu cum le-ai luat pe alea, pe acte?

F.: Da eu mai știu, n-am avut acte pe ele, de unde să am?

P.: De unde le-ai luat?

F.: De la unul care mi-a oferit plasma. Păi nu? Ăia îmi dădeau acte, ce-s nebuni? Nu, că seria nu apare nicăieri. Deci dacă n-ai serie… poți s-o uiți.

P.: Și se poate vedea că punctul acela de lucru s-a închis, nu mai este… […] că vorbesc de plasmă, care plasmă? Probabil de aia-i vorba… și aia-i o confuzie… nu zic că n-a fost la mine plasma. A fost. Că A. zice: bă, dar cât i-am dat pe plasma aia, 600? Bă aia nu mai știu nici eu. Că știu că ți-a dat banii pe ea dar nu mai știu câți bani ți-a dat” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 15).

În convorbirea purtată în mediu ambiental la data de 29 aprilie 2008 între denunțătorul F.S. și inculpatul recurent P.M.A. se abordează din nou subiectul celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:

F.: „Da, de mult se țin de tine, sunt poze când am descărcat plasma la tine în față.

P.: Una.

F.: Amândouă sunt și prima din 2004-2005… aia când a fost. Deci… înseamnă că o mai are de atunci…

P.: Bine mă, dar puteam să-ți dau bani, să le plătesc. Le-am cumpărat, care-i problema? […] Să le luăm așa, bun. Să fie alea, da? Plasmele pot fi plătite. A. vine și vorbește despre una. […] Deci ideea este, cu A. am vorbit și a zis că nu e nici o problemă, vine și el, și M. și acesta. A căutat ceva mai ieftin, a știut de la mine că lichidezi dincolo… […]

F.: Cine identifică plasma aia ca fiind de la mine? Te întreb eu pe tine?

P.: A nimeni! […] Dacă te-a întrebat eu spun altceva. Că sunt luate de la persoane din astea care aduceau pe vremuri, pe vremea respectivă din Germania, că-și recuperau TVA-ul și era mai ieftin. Nu zic că persoana și-a adus ție și tu mi-ai dat mie. […] Dacă se ajunge la asta o să-i zic: da, am dat banii și chiar sunam în perioada aia că nu mai veneau ăia. Am dat banii și nimic! […] I-am dat banii că știu că, cunoștea pe cineva de aducea. Și A. confirmă pentru una și-ți spun eu că confirmă că i-am cerut bani împrumut ca să-mi iau și eu.” (vol. 3, f. 68 și 79-80).

Într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental în data de 16 mai 2008 de către denunțătorul F.S. cu inculpatul recurent P.M.A., apare o nouă discuție în legătură cu cele două televizoare tip plasmă, din care rezultă că acestea au fost date pe gratis, iar cei doi se pun de acord ce să declare dacă vor fi întrebați. Astfel:

P.: „Tu plasmele alea de unde le-ai luat?

F.: De la unul de pe… din Aradului.

P.: Publitim!

F.: Publitim, da.

P.: Da, na una-i la A. și una am cumpărat-o.

F.: Una-i la tine?

P.: Da, îi la mine.

F.: Bun.

P.: Deci ți-am dat 450 de euro, o să-ți găsesc…

F.: Da, cumpărător.

P.: Un televizor, la prețul acela ai reușit să găsești numai un monitor nu un televizor, că-i acela cu cutiuță…

F.: Dar cu A. ai vorbit?

P.: Hm? Da.

F.: Nu de alta, dar s-ar putea să ajungă și pe la el.

P.: Da, păi dar nu, că eu îl menționez dacă e cazul.

F.: Și pe mine poți să mă menționezi dacă e nevoie, nu-i nici o problemă, merg până-n pânzele albe!

P.: O să mergem, să se știe suma 450, la prețul acela n-a fost decât monitor căruia îi trebuia o adaptare…” (vol. 3, fila 109).

La data de 20 mai 2008, într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. și P.M.A., a fost abordată din nou problema celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:

P.: „Eu spun că, dacă vin, o să spun că acela din sufragerie e monitor, e de la tine.

F.: Domne, aia pot să spun și eu. Pot să spun cum mi-ai spus tu. Că acela… 450 de euro, așa ai spus.

P.: Da, la 450…

F.:… ca să fie aceeași sumă…

P.: … n-am găsit televizor, am luat monitor care se poate conecta, aia îi explic eu. Pe celălalt l-am luat din Flavia, dacă ei o să zică, sunt două.”

Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă fără echivoc că denunțătorul F.S. i-a dat cele două televizoare tip plasmă inculpatului recurent P.M.A., acesta din urmă căutând justificări pentru situația în care va fi anchetat în legătură cu acestea și pregătind cu denunțătorul posibile apărări precum că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul fiind cumpărat de o cunoștință comună, numită „A.”, cu care inculpatul susindicat a vorbit ca să declare că a cumpărat una din plasme.

Se mai are în vedere în același sens că a fost identificat numitul „A.” în persoana cetățeanului turc O.A., patron al bijuteriei R.G. și prieten comun, atât cu inculpatul, cât și cu denunțătorul. Martorul ultim indicat a declarat că în toamna anului 2005 i-a spus inculpatului recurent P.A. că l-ar interesa să cumpere o plasmă, iar acesta a afirmat că are un prieten care vinde un astfel de televizor „second-hand”, mai ieftin și că mergând acasă la P.A., acesta i-a arătat un televizor LCD, care avea un adaptor pentru a putea funcționa, dar i s-a părut prea mare. Totodată ultimul susnumit a susținut că P.A. i-a spus că are un prieten pe nume F.S. care mai deține un televizor de acest fel, ceva mai mic, la barul E.G.

Martorul deja menționat a relatat că a mers la barul E.G. și a văzut plasma marca T. cu margini argintii, iar după circa două zile, inculpatul P.A. i-a făcut cunoștință cu F.S. și i-a spus că vrea să cumpere plasma, negociind un preț de circa 600-700 euro.

În fine martorul a mai indicat că după două-trei zile P.A. i-a spus lui „A.” că F.S. a adus acasă la el plasma respectivă, iar acesta l-a trimis pe șoferul său S.I. ca să ia plasma și să o aducă la apartamentul unde locuia, dar că nu-și amintește cui i-a plătit prețul plasmei, lui P.A. sau lui F.S., iar cu acesta din urmă s-a mai întâlnit de atunci de cel puțin 15 ori, dar nu s-a plâns că n-ar fi primit banii. Martorul a mai declarat că televizorul tip plasmă se află la el acasă și l-a reparat în urmă cu 7-8 luni, iar P.M.A. i-a spus că dacă va fi chemat să fie audiat în legătură cu televizorul pe care l-a cumpărat, să declare realitatea (vol. 1 dos. urm. pen., filele 57-59).

Martorul S.I., angajat ca și conducător auto la societatea comercială patronată de O.A. („A.”) a declarat că în primăvara anului 2005 patronul l-a trimis să transporte un televizor de la un bar aflat în Complexul Studențesc, a constatat că televizorul era montat pe perete și avea un adaptor exterior, fără de care nu putea să funcționeze. Martorul susmenționat a reținut că televizorul era marca S. și l-a transportat la locuința patronului său de pe str. Lebedei, dar nu cunoaște nimic în legătură cu plata vreunei sume de bani pentru televizorul respectiv (vol.1 dos.urm.pen., filele 64-65).

Analizând declarațiile celor doi martori audiați, în legătură cu unul dintre televizoarele tip plasmă pe care F.S. le-a dat ca folos necuvenit inculpatului recurent P.M.A., rezultă că afirmațiile martorilor sunt contradictorii și nu au relevanță în cauză.

Aceasta deoarece convorbirile înregistrate și redate mai sus, atestă că inculpatul recurent a primit două televizoare tip plasmă de la denunțătorul F.S., cei doi martori punându-se de acord să declare că ar fi fost cumpărate.

Așadar deși la percheziția domiciliară făcută la locuința inculpatului, a fost găsit doar televizorul cu adaptor, celălalt nefiind găsit, este cert că a fost dat inculpatului și cel de-al doilea televizor, iar din convorbirile interceptate rezultă că ar fi fost înstrăinat în favoarea martorului O.A., zis „A.”, care ar fi achitat o sumă de bani.

Denunțătorul F.S. a afirmat că el nu a primit bani pentru acest televizor, astfel încât, concluzia logică este că inculpatul P.M.A. a vândut televizorul lui „A.” și în consecință, nu mai are relevanță ce s-a întâmplat ulterior cu unul dintre cele două televizoare, întrucât este probat faptul că acestea au fost date de F.S. inculpatului P.M.A. ca foloase necuvenite, pentru traficul de influență pe care acesta i-a promis că-l va exercita în dosarul în care era cercetat denunțătorul.

2. Din denunțul formulat și din declarațiile numitului F.S. mai rezultă că acesta, la solicitarea inculpatului P.M.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale de trafic de influență, i-a dat acestuia din urmă componente electronice pentru calculatoarele pe care le deținea la domiciliu, în valoare totală de 1.002,32 lei (RON).

În sprijinul afirmațiilor sale, denunțătorul F.S. a depus la dosar factura fiscală seria din data de 19 decembrie 2005 din care rezultă că a cumpărat pe SC R. SRL Timișoara de la SC K.T.E. SRL două bucăți DDR (memorii electronice pentru calculator) cu seriile din factură și o placă video VCA cu seria respectivă, toate în valoare de 1.002,32 lei (RON) (vol.1, filele 99-100).

Pentru identificarea acestor piese electronice, cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului P.M.A., au fost ridicate două calculatoare electronice în vederea verificării componentelor acestora (vol. 1, filele 80-81) iar prin rezoluția motivată din 03 iunie 2008 s-a dispus în temeiul art. 112, 113 și 115 C. proc. pen. efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către un ofițer de poliție specialist din cadrul B.C.C.O. Timiș, în vederea identificării pieselor electronice componente ale calculatoarelor și compararea seriilor acestora cu cele din factura fiscală prezentată de denunțător.

Prin procesul-verbal din 10 iunie 2008, încheiat în urma efectuării verificării dispuse prin rezoluție, în prezența inculpatului recurent P.M.A., s-a constatat că placa video din factura menționată nu s-a identificat în componența calculatoarelor, în schimb cele două memorii marca P., capacitate 512 MB, având seria X, având aplicate fiecare câte un autocolant, unul cu seria X, iar celălalt X, figurează pe factură la punctul 1, seriile fiind corespunzătoare.

Cele două componente de calculator au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor și înregistrate ca și corpuri delicte, iar valoarea din factură a celor două componente este de 322,44 lei (RON).

Inculpatul recurent P.M.A., care a participat la demontarea, identificarea și ridicarea pieselor electronice menționate, nu a avut de făcut obiecțiuni și a semnat procesul-verbal întocmit având atașate fotografiile judiciare ale componentelor identificate (vol. 1 dos. urm. pen., filele 102-113).

3. Denunțătorul F.S. a relatat în denunțul său și în declarațiile date ulterior că inculpatul P.M.A. pentru convingerea că îl va ajuta în continuare prin influența pe care o are asupra procurorilor și ofițerilor de poliție care vor instrumenta dosarul de urmărire penală în care era învinuit, a solicitat pentru aceasta în mod repetat diferite bunuri și servicii. Așa fiind, după lichidarea rotiseriei E.G. din Complexul Studențesc, care aparținea SC K. SRL, numitul F.S., căruia îi rămăseseră mai multe utilaje de bucătărie, mese și scaune, le-a dat inculpatului recurent P.M.A., pentru a le folosi la restaurantul familiei sale, aflat în incinta Hotelului P.

Denunțătorul nominalizat a mai declarat că i-a dat inculpatului, la sfârșitul anului 2005 sau la începutul anului 2006, mai multe utilaje de bucătărie, constând în: fripteuză electrică cu două ochiuri, aparat de menținut mâncarea caldă, toate din inox, industriale, precum și mobilierul de terasă, adică 10 scaune inox și 4-5 mese de exterior din tablă, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.

S-a solicitat Gărzii Financiare - Secția Caraș-Severin din cadrul MEF – A.N.A.F., să efectueze un control operativ tematic la SC T.G. SRL din Peciu Nou, jud. Timiș, cu punct de lucru cu profil restaurant în incinta Hotelului P. 3 din Timișoara, administrat de P.C.S., soția inculpatului P.M.A., iar din procesul-verbal de constatare, încheiat în 05 iunie 2008 de către Garda Financiară (vol. 2 dos.urm.pen., filele 2-8), rezultă că a fost identificată în bucătăria restaurantului „una bucată fripteuză utilizată și una bucată plită electrică pentru încălzit defectă”, pentru care societatea comercială nu deține documente legale de proveniență, iar administratoarea firmei a menționat că acestea provin de la persoana fizică F.S.

Prin același act de constatare s-au identificat pe terasa restaurantului: „6 mese ce au blatul din fibră de sticlă cu imitație textură și colorit tablă și 20 scaune din țeavă inox cu spătar și șezut din folii metalice, pentru care aceeași societate nu a putut prezenta documente legale de proveniență”.

Toate aceste bunuri au fost indisponibilizate de către comisarii Gărzii Financiare până la soluționarea definitivă a cauzei.

Din declarația martorei T.S., care administra rotiseria E.G., aparținând de SC K. SRL, rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul P.M.A. și a înțeles că e prieten bun cu F.S., care în cursul anului 2007 i-a relatat că i-a dat recurentului inculpat obiectele rămase după lichidarea rotiseriei și obiectele pe care martora își amintește că au rămas la sfârșitul anului 2005, când au lichidat rotiseria și au închiriat-o unei alte persoane, constau în: rotisor, o fripteuză mare pentru cartofi prăjiți, o plită de gaz încorporată în mobilier, o masă de inox de bucătărie, circa 10 mese în interior (sală) fiecare cu câte 3 scaune și circa 10-12 mese din aluminiu cu câte patru scaune pe terasă precum și că la circa 6 luni de la închiderea rotiseriei și închirierea acesteia unei alte societăți comerciale, toate aceste bunuri au fost luate și transportate de către F.S. într-un loc pe care martora nu îl cunoaște, acesta relatându-i ulterior că o parte din bunuri i le-a dat lui P.M.A., fără să precizeze dacă le-a vândut sau pentru ce anume (vol. 1 dos.urm.pen., filele 61-62).

Se mai reține că a fost audiat în cauză și martorul H.D. care a declarat că în cursul anului 2007, patronul său F.S. l-a trimis cu o mașină a firmei, împreună cu colegul R.F., la un imobil de pe str. Banatul, vis-a-vis de depoul de troleibuze, unde se aflau bunuri constând în aparate de fast-food, chiuvetă, plită și alte scule de inox, depozitate într-o magazie, și care au fost transportate la Hotelul P., în zona Bălcescu, la un restaurant, unde l-a recunoscut pe cel căruia îi dusese în urmă cu 2-3 luni, acasă, un televizor tip plasmă.

Martorul deja menționat l-a văzut la restaurantul respectiv și pe F.S., dar acesta nu i-a oferit amănunte cu privire la motivele pentru care au transportat obiectele în locația respectivă și nu i-a spus dacă le-a vândut sau nu (vol. 1 dos. urm. pen., filele 72-73).

Martorul R.F., care este vărul martorului H.D., a declarat că în anul 2007, în toamnă, mai spre sfârșitul anului, vărul său l-a rugat să-l ajute să transporte niște bunuri, sens în care a mers cu autoturismul F.T. tip camionetă, condus de H.D. și însoțiți de F.S. pe strada Banatul, vis-a-vis de depoul de troleibuze și dintr-o magazie a unui imobil, cei trei au luat o chiuvetă de inox și două fripteuze mari tip fast-food, pe care le-au încărcat în camionetă, după care s-au deplasat la Hotelul P. din zona Bălcescu, unde au descărcat bunurile la un restaurant (vol. I dos.urm.pen., fila 71).

În acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că în baza autorizațiilor emise de Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 911 C. proc. pen., au fost înregistrate mai multe convorbiri purtate în mediu ambiental de către denunțătorul F.S. cu inculpatul P.M.A., iar din procesele-verbale de redare ale acestor convorbiri a rezultat, fără echivoc, modul în care au fost remise bunurile descrise mai sus.

Astfel în convorbirea purtată în data de 29 aprilie 2008 a fost abordată discuția privitor la utilajele de bucătărie, după cum urmează:

F.: „Și cu sculele astea, spunem că, domnule am, …

P.: Îți dai seama dacă știe și de scule… […]

F.: Dar nu are ce, mă, mă întreabă, scris, domnule, am primit bani, nu știu câți vani, trebuie să stabilim noi câți bani. Nu spun că le-am dat gratis. […] Păi, stai eu nu le-am vândut, domnule, le-am luat… nu, că n-am avut acte nici eu pe ele.

P.: Așa le-am luat și eu din piață sau din ziar și le-am vândut mai departe. Provin de acolo de unde s-a lichidat…

F.: Păi da! N-o să spun că le-am dat cad… le-am dat așa, ți le-am dat ție și tu nu mi-ai dat bani! Nu domnule, am primit banii ăștia și gata.

P.: Păi, da, îți dai seama la explicații din astea, că le explodează venele” (vol. 3, filele 81-82).

- în convorbirea din data de 16 mai 2008 în mediu ambiental, purtată între cei doi, se afirmă următoarele:

P.: „Au început să se miște. […] A fost Garda ieri, de la Caraș […]. A stat șapte ore […] la restaurant, pentru mijloacele fixe, alea știi, scaune, mese.

F.: Ți-am spus că m-o întrebat pe mine atunci, mai de mult. […] Bă da ce, ce căutau frate?

P.: Mijloacele fixe. […] Probabil zicea că le-ai adus, le-ai nu știu ce… și na, a zis de fripteuză și de… că tot i-a interesat, inclusiv televizorul. Televizorul e de la M., cumpărat.

F.: Băiat deștept. (râde)

P.: A zis, nevastă-mea lucra: fripteuza și plita electrică sunt de la F.S.

F.: Păi poate să mă cheme să declar mă, că nu-i problemă, declar…

P.: Dar le-am luat defecte, cu condiția că dacă pot să le repar, găsim o formă să le cumpăr sau nu, dar dacă nu, când am văzut cât costă reparațiile, zice, utilați-le acolo nu se folosesc. […] Și au menționat în nota de constatare că sunt defecte. […]Trebuie să facem un act de custodie, acum, am fost la K., am vorbit cu el… K. dacă e cazul merge cu mine, zice: nu vânzare-cumpărare, nu nimic… un act de custodie între persoane fizice.

F.: Păi nu le am pe firmă.

P.: Nu le ai pe firmă, între persoane fizice, le lasă în custodie pentru a le folosi pe o perioadă de un an.

F.:… antedatată…

P.: Nu trecem data.

F.: Fără dată?

P.: Da fără dată și scris de mână de tine, pentru că reprezintă mijlocul tău de garanție vis-a-vis de utilaje, nu pe calculator, să zică: a le-au făcut ăștia, sau na… trebuia să-ți iei o măsură că nu ști ce fac cu ele, nu vânzare, nu nimic, custodie, pentru că ai fost nevoit să eliberezi spațiul lui ăla. Că eu i-am povestit tot, i-am zis: au fost depozitate undeva și pot să susțin că i-am dat bani, lasă tu banii că nu știi tu statutul juridic al lor, îs pe firmă nu sunt pe firmă, poate să se ducă ăia la firmă și să i le caute în capital, asta-i va interesa, fripteuza dacă ai pe vreo firmă.

F.: N-am. Da nu-i suficient dacă declar eu, custodie… cu K., nu-i suficient dacă declar eu?

P.: Noi… noi avem acel act, nu ne amintim exact data când s-a încheiat că de aia nu-l datăm… el s-a întocmit la data respectivă nu acum. Că orice act, când se demonstrează chestia asta, poți să dai declarație la notar acum, se consideră că sunt făcute în apărarea…

F.: Bun, dar dacă îl faci fără dată, nu-i fals? […]

P.: Dar cum… dacă nu… […] dar tu nu ești notar măi. […] Nu trebuie să scrii data, nu că asta i-am spus eu și a zis că nu, a zis că nu. Nu. În schimb se poate comenta dacă-i pe calculator. A l-ați făcut acum, nu știu ce… și nu dăm originalul.

F.: Îhm, copie.

P.: Copie, originalul îl rupem noi, o să fim amândoi când rupem originalul și copie, nu se poate face test pe copie la nimic, e soluția cea mai bună. Că mi-au indisponibilizat bunurile, scaunele.

[…]

P.: Faptul că eu oricum nu mai aveam acces la dosar, că ei asta vor să scoată în evidență, că mi-ai dat alea să influențez soluția, dar comodatul nu-i de vânzare, există un act de garanție pentru tine, că dacă pune problema: bine măi dar tu dai așa și dacă ți le strică… trebuie menționat că sunt defecte, o să fie două acte de custodie pe 10 scaune, 3 mese, ele sunt 20 de scaunele, dar unele am spus că mi le-a adus de la P. 1, așa și de o fripteuză cu mențiunea că e defectă, iar în cazul înstrăinării lor…

F.: Fripteuza și cu acela, a fost și bain-marie-ul acela.

P.: Fripteuza e.

F.: Păi vezi că mai era de încălzit.

P.: Grătarul… […] Fripteuza și plita și frigidere au căltat și se pare că după tine…

[…]

P.: Nevastă-mea o să te sune, ca să audă discuția și așa…

F.: A, foarte bine!

P.: … și o să zică: băi Seba noi am făcut un proces-veral de custodie atunci, nu știu ce… eu nu mai găsesc… tu o să spui bă știu că am avut.

F.: Am înțeles, stai să-l caut eu, o copie, o copie sau ceva, ști?

P.: Da, cred că am o copie, dar lasă-mă o zi două să-l caut că na…

F.: (râde) La toate te-ai gândit!

P.: Păi da, am analizat problema la rece cu K.… f…i în fură, zice cum să-ți facă așa ceva, eu chiar te știu de 20 de ani, tu n-ai avut probleme, n-au avut nu știu ce… eh!

[…]

P.: Deci… pentru că eu m-am gândit, zic bă stai un pic, că zic poate omului îi e frică să scrie să…

F.: Dacă-i fără dată…

P.: Sunteți prieteni, nu punem dată, că zice că…

F.: N-ar cum să mă acuze nimeni de fals.

P.: S-ar putea să puneți dată și să fie imaginile datate. […] Nu! Fără dată; el nu e notar, el nu știe, el din cunoștințele care le are, să aibă și el o hârtie semnată, că vezi Doamne dacă e ceva… […] Dar mi-a spus exact cum facem: subsemnatul, tu, așa, las în custodie următoarele bunuri doamnei așa, domiciliată așa, în cazul înstrăinării lor sau așa, aceasta îmi va achita suma de 200 de euro. […] Și… originalul, știi? O zis: dar ce… păi zice se poate face testul vechimii hârtiei, o arde, o nu știu ce… Da prin ardere se face, deși poți să te opui că fiind un original: stai domne că mie nu-mi distrugi originalul. Deci pe copie.

[…]

F.: Da, păi asta-i să coincidă declarațiile.

P.: Că zice: le va fi ciudă, dar nu vor avea argumente împotrivă, da și zic și vor căuta altele, păi da, gen Tizzanini, vor mai căuta altele, dar măcar rămâne pe partea mea să se termine cu… și zice K.…” (vol. 3 dos.urm.pen., filele 102-106, 108, 110-112).

Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă indubitabil faptul că denunțătorul F.S. i-a dat ca foloase materiale necuvenite inculpatului recurent P.M.A., mai multe bunuri pe care acesta le-a folosit în cadrul restaurantului familiei sale, iar în momentul în care a aflat că de bunurile în cauză se interesează Garda Financiară și DNA, a încercat să-l convingă pe susnumitul F.S. să încheie contracte de custodie false, ca să justifice deținerea bunurilor respective.

Se conchide că primirea acestor bunuri de către inculpatul P.M.A. constituie un act material al infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

Pe de altă parte, întrucât, cu prilejul prezentării învinuirilor în data de 27 mai 2008, inculpatul P.M.A. s-a prezentat însoțit de avocatul ales K.F., acest fapt a fost coroborat cu cele rezultate din convorbirile înregistrate, în care inculpatul afirma că s-ar fi consultat cu „K.” care vine cu el dacă e cazul și care l-a sfătuit să încheie contractele de custodie cu F.S.

4. În baza aceleiași rezoluții infracționale specifică infracțiunii de trafic de influență, după data de 24 iunie 2005, când s-a început urmărirea penală și s-a predat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al IPJ Timiș, inculpatul P.M.A. a pretins și primit de la denunțătorul F.S. servicii, constând în achiziționarea de către acesta, prin firmele sale, a unor mărfuri de la SC T.G. SRL, aparținând familiei P., inculpatul creându-i convingerea lui F.S. că îl va ajuta în continuare prin relațiile și influența pe care le deține, să obțină o încadrare juridică mai ușoară în dosarul penal aflat în lucru.

Astfel, din procesul-verbal de constatare nr. 501278/ 05 iunie 2008 al Gărzii Financiare Caraș-Severin rezultă că în perioada 24 iunie 2004 – 31 decembrie 2005, SC K. SRL Timișoara, administrată de F.S., a achiziționat de la SC T.G. SRL produse specifice comerțului cu ridicata, cum ar fi: detergenți, cosmetice și produse alimentare, fiind întocmite 3 facturi în datele de 19, 20 și 21 decembrie 2005, în valoare totală de 54.778 lei (RON).

În aceeași perioadă de timp, SC R. SRL Timișoara, societate aparținând părinților denunțătorului F.S., a achiziționat marfă în valoare de 1.040,64 lei (RON) de la SC T.G. SRL (o singură factură fiscală).

În perioada 18 iulie 2006 - 22 decembrie 2006 SC R. SRL, societate patronată de denunțătorul F.S., a achiziționat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale, în valoare totală de aproximativ 23.500 lei (RON) (vol. 2 dos.urm.pen., filele 2-8).

Denunțătorul F.S. a susținut că raporturile comerciale derulate între firmele sale și societatea comercială a familiei P. au constat în realitate în servicii pe care i le-a oferit inculpatului la solicitarea acestuia, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofițerii Serviciului Cercetări Penale al F.P.J. Timiș și ulterior la procurorii D.I.I.C.O.T. Astfel, din denunțul formulat și din declarațiile date de denunțătorul F.S. rezultă că mărfurile achiziționate în modul arătat mai sus, le-a revândut la același preț sau chiar la un preț inferior, întrucât erau mai scumpe decât în marile magazine en-gros, fapt care nu a putut fi verificat întrucât între timp societățile comerciale au fost înstrăinate și nu au mai fost găsite documente contabile.

Afirmațiile făcute de denunțătorul F.S., conform cărora bunurile, serviciile și foloasele necuvenite pe care i le-a oferit în repetate rânduri inculpatului recurent P.M.A., ca urmare a traficului de influență exercitat de acesta, se coroborează și cu cele desprinse din convorbirile purtate în mediu ambiental de către cei doi și înregistrate conform art. 911 C. proc. pen., după cum urmează:

- din înregistrarea convorbirii purtate în 19 martie 2008 între denunțător și inculpat, în care aceștia discută despre dosarul aflat în lucru la procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T., inculpatul P.M.A. îi întărește convingerea lui F.S. că ar fi vorbit cu procurorul, așa cum i-a promis, astfel:

P.: „Or vrea să vadă dosarul de bază, ce s-a făcut, cum s-a făcut… și poate n-o fi suficient! Poate…

F.: Oricum, ai văzut B., ce nesimțit, că tu ai vorbit cu el, dacă nu mă înșel, după… martie… atunci?

P.: Era primăvară.

F.: Da.

P.: … că era rece…

F.: Martie, aprilie da.

P.: Era rece, da…” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 8).

- în convorbirea din 27 martie 2008, inculpatul P.M.A. discutând cu F.S. despre dosarul în care acesta era cercetat de procurorul B. de la D.I.I.C.O.T. îl sfătuiește pe acesta, în legătură cu modul în care trebuie să facă cereri de probațiune și să dea declarații și afirmă că: „dacă se ajunge în faza de instanță alta este soluția dacă nu există ce ceri tu. […] Deci fără asta n-o să se pronunțe nimeni. Tu, trebuie lucrat la schimbarea încadrării” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 30);

- din convorbirea din 25 aprilie 2008 rezultă că inculpatul recurent P.M.A. îi întărește convingerea lui F.S. că-l poate ajuta prin cunoștințele și relațiile pe care le are chiar și atunci când dosarul va ajunge la instanța de judecată:

F.: „Domnule, în capul meu, senzația mea… zic, mă, uite frate, am făcut aia, aia, aia și zic acesta mă face… m-o făcut de am vorbit singur ști, de vineri știi?

P.: Păi, da stai puțin… […] după atâta timp, așa pui problema?

F.: Nu, că, dacă făceai, o făceai atunci, nu?

[…]

P.: La instanță, stai să mă gândesc cum vin… Gabi poate să afle la cine pică?

F.: Nu știu că-i aleatoriu! Se trage la sorți!

P.: Îi aleatoriu da…

F.: Nu-s foarte mulți, da.

P.: Am pe, pe Secară, pe prietenul acesta al meu, dacă nu știe în p… la judecători și la nevastă-sa, a fost acolo, deci nu-i… chiar așa! Păi altele stau câte 3-4 ani în instanță!” (vol. 3, filele 54, 58)

[…]

P.: „Acesta o făcut o rezoluție, o nu știu ce! Da… mutați procesul!

F.: Asta-i ideea!

P.: Mutați-l în Moldova!

F.: București!

P.: Da? Uite, io am discutat și posibilitatea asta, să încerc să ajut… am discutat cu ai noștri și mi s-a sugerat să fie mutat în Moldova, la Iași. Că avem, nu știu pe cine, judecător…

F.: Da, da!

P.: Că eu am ridicat problema și vis-a-vis de tine, că vor să te facă, inclusiv la SRI, să știi!” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 59).

- în mai multe discuții recurentul inculpat P.M.A. i-a sugerat lui F.S. să ceară strămutarea dosarului după ce va fi trimis de procurorul D.I.I.C.O.T. la instanța de judecată, cu rechizitoriu, lăsând să se înțeleagă că ar putea să îl ajute.

Din depozițiile martorei U.M., fostă concubină a denunțătorului F.S. și din denunțul care l-a formulat la D.G.A. Timiș (vol. 1 dos. urm. pen.,filele 50-56) a rezultat că în cursul anului 2004 și-a dat seama de faptul că F.S., în care a avut încredere și căruia i-a dat în grijă administrarea societăților sale comerciale cu profil farmaceutic (avea la acea dată 4 farmacii), și-a însușit în mod necuvenit sume de bani, a făcut plăți externe nejustificate, astfel încât a suspicionat săvârșirea de către acesta a unor infracțiuni. Martora indicată a arătat că nu a vrut ca F.S. să știe că l-a reclamat la poliție, astfel încât a rugat pe ofițerii de poliție Ungureanu M. și P.M.A. să se autosesizeze. Urmare acestui fapt, sub. cms. de poliție P.M.A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu, de la care au pornit cercetările în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Ulterior, martora a mai purtat discuții cu F.S. și a observat că acesta devenise foarte apropiat de sub. cms. P.M.A., dar nu i-a relatat fapte din care să rezulte indicii privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție. Cu toate acestea, martora U.M. a relatat că F.S. s-a plâns uneori de faptul că inculpatul P.M.A., despre care spunea că este un tip „ca lumea”, îl chema destul de des la întâlniri, dar numai când avea nevoie de el pentru anumite servicii și i-a vorbit despre intenția sa de a înregistra convorbirile pe care le purta cu P.M.A., în ideea de „a-l avea cu ceva la mână”. Martora U.M. a menționat că nu a luat cunoștință în mod direct de fapte de corupție și nu a văzut ca F.S. să îi dea inculpatului P.M.A. sume de bani sau alte foloase, dar a avut suspiciuni cu privire la astfel de fapte, întrucât dosarele în care au fost cercetați atât ea cât și F.S., nu i s-au părut a fi instrumentate corect și nu a primit nici un răspuns cu privire la cele sesizate de ea.

În cauză a fost audiat în calitate de martor și procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, care a avut în lucru dosarul privind pe învinuitul F.S., având în vedere că denunțătorul a declarat că inculpatul P.M.A. a lăsat să se creadă că are influență asupra procurorului în cauză, care este vecin cu el, și cu care urma să discute pentru a-l favoriza în dosarul în care era cercetat.

Din declarația procurorului B.G. (vol. 1 dos. urm. pen., fila 74) rezultă că îl cunoaște pe P.M.A., care locuiește aproape de el, dar nu se vizitează și nu au relații, iar acesta nu l-a abordat niciodată și nu i-a solicitat să-l ajute cu ceva pe F.S., pe care îl cerceta.

Înalta Curte, răspunzând criticilor distincte în raport de cele două infracțiuni imputate în sarcina recurentului - inculpat P.M.A. din memoriul scris al acesteia, are în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului recurent P.M.A. pot fi clasificate în două categorii: prima se referă la infracțiunile de luare de mită comise în perioada 07 iulie 2004 – 24 iunie 2005 când inculpatul P.M.A. avea în lucru dosarul nr. 6090/P/2004, în care efectua acte premergătoare față de numitul F.S.; respectiv a doua categorie la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite și serviciile pe care denunțătorul F.S. le-ar fi dat inculpatului în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 întrucât acesta din urmă i-ar fi promis că prin influența pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare pe F.S. să obțină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat (inițial Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, ulterior Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara).

Astfel, din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei rezultă că în perioada 07 iulie 2004-14 iunie 2005 inculpatul recurent P.M.A. a săvârșit două acte materiale de luare de mită în formă continuată, acestea constituind infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest sens, în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL administrată de denunțătorul F.S. a cumpărat de la SC T.G. SRL administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 facturi fiscale, prețurile fiind achitate cu chitanțe în valoare de aproximativ 400 milioane lei vechi; în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL administrată de părinții denunțătorului F.S. a achiziționat de la SC T.G. SRL detergenți și produse cosmetice pentru o spălătorie auto în baza a 14 facturi fiscale cu o valoare totală de 27 milioane lei vechi.

În procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară, care se află atașat la dosarul cauzei, s-a menționat că SC T.G. SRL a avut calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăți comerciale arătate mai sus.

Or, din probele dosarului a rezultat că aceste operațiuni comerciale s-au datorat cererii exprese a inculpatului recurent P.M.A., care i-a promis denunțătorului F.S. că îl va favoriza în cursul cercetărilor care au fost efectuate în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în sensul de a-i reține infracțiuni mai ușoare și de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare juridică mai gravă a faptelor pe care le-a săvârșit.

În speță achiziționarea de mărfuri de către denunțător prin firma SC K. SRL sau a familiei sale, SC R. SRL administrată de părinții săi, de la firma soției inculpatului este un folos necuvenit oferit recurentului inculpat, fiind întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunii de luare de mită.

Chiar dacă denunțătorul F.S. a invocat faptul că nu a obținut vreun profit din revânzarea bunurilor prin SC T.G. SRL - fapt contrazis de expertiza contabilă efectuată în cauză și existentă la dosar din care a rezultat contrariul - nu are importanță în aprecierea existenței infracțiunii dacă în aceste raporturi comerciale denunțătorul sau S.C. SC R. SRL SRL a avut un profit sau nu, ci faptul că aceste raporturi comerciale s-au născut ca urmare a solicitării inculpatului recurent P.M.A. de a fi achiziționate bunuri de către denunțătorul F.S. prin intermediul societății SC K. SRL, respectiv de către firma administrată de părinții săi SC R. SRL de la firma administrată de soția inculpatului SC T.G. SRL, fiind de notorietate că aceasta din urmă prin vânzarea bunurilor a obținut un venit.

Aceasta întrucât sfera noțiunii de foloase este largă incluzând orice avantaj de natură patrimonială, iar aceste foloase trebuie să fie primite, pretinse cu titlu de contra echivalent pentru conduita pe care inculpatul o are pentru îndeplinirea, neîndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, starea de fapt prezentată deja mai sus subsumându-se în această sferă a ilicitului penal.

Cu referire la infracțiunea de luare de mită, constând în aceea că la data de 05 octombrie 2004 a avut loc o licitație organizată la Liceul J.L.C. Timișoara, organizată de Inspectoratul Școlar al Județului Timiș pentru închirierea unui spațiu cu destinația bufet incintă, inculpatul recurent nominalizat cerându-i denunțătorului F.S. să participe fictiv cu cele două societăți comerciale ale sale la care era înscrisă și SC T.G. SRL administrată de soția sa P.S.C., pentru a ajuta pe aceasta din urmă să obțină închirierea spațiului la un preț cât mai avantajos, Înalta Curte are în vedere din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei (declarația martorului F.S., înregistrarea convorbirilor telefonice și cele din mediul ambiental, înscrisuri) că societățile SC K. SRL și SC R. SRL au participat la licitație în mod formal, iar la un moment dat, după cinci strigări, aceste două firme au renunțat încât SC T.G. SRL și-a adjudecat licitația cu o chirie avantajoasă pentru un spațiu de 46,16 m.p. cu destinația bufet, fiind încheiat contractul de închiriere nr. 15 din 15 octombrie 2004.

Așadar participarea la licitație de la Liceul J.L.C. a denunțătorului F.S. cu cele două societăți comerciale pe care le patrona, SC K. SRL și SC R. SRL, i-a oferit inculpatului recurent P.M.A. un serviciu constând în sprijinul pentru câștigarea licitației de către firma soției sale, SC T.G. SRL, ca urmare încheind un contract de închiriere a spațiului comercial la un preț avantajos, în schimb inculpatul recurent nominalizat favorizându-l pe denunțător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care îl avea în lucru în acea perioadă.

Concomitent se mai reține că a fost probată și contraprestația inculpatului P.M.A. raportat la cercetările pe care le-a efectuat în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, constând în favorizarea denunțătorului în Dosarul nr. 6090/P/2004, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Astfel, deși sesizarea din oficiu făcută de P.M.A. față de numitul F.S. s-a făcut sub aspectul unor infracțiuni de pericol cu un prejudiciu stabilit inițial de peste de 2 miliarde lei vechi, cercetările au fost îndreptate spre reținerea unor infracțiuni mai ușoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerțului; la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către inculpatul P.M.A. însoțit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL dar nu au fost găsite documente contabile, însă nici nu s-a insistat pentru finalizarea controlului respectiv.

În același sens se reține că în 19 octombrie 2004 inculpatul susindicat a solicitat D.G.F.P. Timiș să efectueze verificări de specialitate la firmele SC I. SRL și SC A. SRL, precum și relațiile dintre acestea și SC S.B.C. SRL SUA, stabilindu-se o tematică de control, iar în actul de control s-au reținut a fi corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL și SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptându-se nota explicativă dată de F.S., care era administrator în acea perioadă, iar cu privire la SC I. SRL s-a concluzionat că s-au săvârșit o serie de contravenții, fiind acceptate justificările și actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, din care a rezultat că societatea comercială ar fi făcut plăți pentru obiective de investiții, precum și plata unei sume de 3.250.000.000 lei vechi, care s-a plătit prin casierie, dispozițiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidența contabilă; însă inculpatul P.M.A. nu a mai verificat dacă aceste verificări s-au făcut pro causa, dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control în sensul că nu s-au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală.

Totodată în același punct de analiză se mai reține că inculpatul recurent P.M.A. a efectuat cercetări superficiale cu privire la posibilele infracțiuni de spălare de bani rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă off shore căreia i s-au făcut plăți într-o bancă din Szeged, Ungaria, și deși s-au solicitat relații de la autoritățile din Ungaria, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei principale de poliție a județului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C. Ștefan nu se regăsește la dosarul cauzei.

De asemenea, se mai are în vedere că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către Biroul Național Interpol la data de 19 octombrie 2004 și 15 aprilie 2005 pentru a verifica la autoritățile din SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL și ce relații a avut cu firma SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Interpol nu s-au regăsit la dosarul cauzei și abia solicitării ulterioare a Serviciului cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș s-a comunicat faptul că la datele solicitate s-a răspuns în două rânduri, în sensul că firma SC S.B.C. SRL SUA nu există, adresele fiind anexate răspunsului.

Concomitent, inculpatul recurent P.M.A. nu a sesizat Oficiul național de prevenire și combatere a spălării banilor cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL și SC S.B.C. SRL SUA, pentru că într-o asemenea situație trebuiau aprofundate cercetările față de F.S. și sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală și de spălare de bani, lucru pe care nu l-a făcut, ulterior Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș redactând o adresă la O.N.P.C.S.B. cu privire la suspiciunile care planează cu privire la o plată externă efectuată printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari scoasă din conturile SC A. SRL și însușită de administratorul firmei.

Din probele dosarului mai rezultă că inculpatul recurent P.M.A. l-a audiat pe învinuitul F.S., dând două declarații olografe la datele de 17 august 2004 și 15 iunie 2005, acesta din urmă dând declarații sumare, acceptându-se de către inculpatul P.M.A., la acea dată ofițer de poliție, explicațiile vădit nesincere ale lui F.S. în legătură cu raporturile cu firma off shore și rezumându-se la recunoașterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizația de liberă practică.

De altfel inculpatul recurent P.M.A. după aceste cercetări superficiale, la 24 iunie 2005 a întocmit referatul de începere a urmăririi penale față de învinuitul F.S. numai sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990 fără a face vreo mențiune despre posibile infracțiuni de rezultat cum ar fi evaziunea fiscală și spălarea de bani.

Astfel, din coroborarea probelor dosarului cauzei rezultă că inculpatul P.M.A., în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, l-a favorizat pe numitul F.S. în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat în Dosarul nr. 6090/P/2004 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în modalitățile arătate mai sus, iar în schimbul acestor servicii a solicitat (așa cum a fost descris în starea de fapt) achiziționarea de către firma SC K. SRL patronată de denunțătorul F.S. și de către firma SC R. SRL SRL patronată de părinții denunțătorului, a unor produse de la firma patronată de soția inculpatului SC T.G. SRL; respectiv a solicitat participarea la licitația organizată la Liceul J.L.C. din Timișoara pentru un spațiu comercial al firmelor patronate de denunțătorul F.S. SC K. SRL și SC R. SRL pentru a ajuta la adjudecarea licitației de către firma patronată de soția inculpatului SC T.G. SRL, fapte care s-au produs, această din urmă firmă câștigând licitația și ulterior încheind contractul de închiriere pentru spațiul comercial în cauză.

Deși, este real că nu se poate stabili cu certitudine contravaloarea exactă a prestațiilor, este evident că inculpatul recurent nominalizat a beneficiat de un avantaj de natură patrimonială cu titlu de contra echivalent a conduitei pe care acesta a avut-o în timpul cercetărilor pe care le-a efectuat cu privire la denunțătorul F.S., îndeplinindu-și defectuos, sarcinile de serviciu, încercând să-l favorizeze pe numitul F.S. pentru a fi acuzat doar de anumite infracțiuni pedepsite mai ușor de legislația penală.

În acest punct de analiză, cu titlu de premisă se are în vedere că infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Or, în speță starea de fapt descrisă mai sus se încadrează în prevederile disp. art. 254 C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă calificată, deoarece inculpatul recurent a avut calitatea de ofițer de poliție responsabil cu constatarea infracțiunilor, ea fiind săvârșită în formă continuată potrivit prev. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele dosarului a rezultat fără dubiu că în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 inculpatul P.M.A. a beneficiat de primirea unor bunuri din partea denunțătorului F.S., întrucât primul i-a promis că prin influența pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare să obțină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, săvârșind astfel infracțiunea de trafic de influență în formă continuată.

Astfel, din coroborarea convorbirilor în mediu ambiental cu procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și cu declarațiile martorilor F.S., T.S.L., H.D. rezultă că inculpatul recurent P.M.A. a primit de la denunțătorul F.S. două televizoare tip plasmă, apreciate ca fiind în valoare totală de 5.000 euro; unul dintre acestea fiind identificat în locuința inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în cauză pe baza autorizației eliberată de Curtea de Apel Timișoara, celălalt televizor neputând fi identificat în prezent.

Pe de altă parte, din convorbirile purtate în mediu ambiental a mai rezultat că inculpatul deja indicat a încercat să caute justificări pentru situația în care va fi anchetat în legătură cu aceste bunuri, pregătind denunțătorul cu posibile apărări în sensul că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul dintre acestea fiind cumpărat de o cunoștință comună, numitul A. identificat în persoana cetățeanului turc O.A., patron al Bijuteriei R.G., prieten comun atât cu inculpatul cât și cu denunțătorul, sens în care în mod judicios instanța de fond a înlăturat declarația acestui martor, cât și a martorului S.I., angajat ca și conducător auto la societatea comercială patronată de O.A., deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

De altfel, în legătură cu cele două televizoare au fost audiați și martorii S.P. și P.M., ambii propuși de către inculpat, foști colegi de serviciu cu acesta, prin declarația cărora s-a dorit dovedirea faptului că inculpatul a luat un împrumut în cuantum de 600 euro pentru achiziționarea unui televizor color de la numitul F.S., însă și aceste probe justificat au fost înlăturate ca nesincere nefiind în concordanță cu celelalte probe de la dosar, acești martori fiind propuși doar în fața instanței de fond a Curții de Apel Timișoara, cu mult timp după consumarea faptelor imputate.

În final din probele dosarului a rezultat că la solicitarea inculpatului recurent P.M.A., numitul F.S. i-a dat acestuia două componente electronice pentru calculator, respectiv două memorii electronice, care au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, iar ca urmare a efectuării unei constatări tehnico-științifice s-a ajuns la concluzia că cele două memorii marca PQI capacitate 512 Mb sunt cele pentru care s-a prezentat de către denunțător factura fiscală, valoarea acestora fiind de 322,44 lei.

Tot din coroborarea tuturor probelor de la dosar a rezultat că după lichidarea Rotiseriei E.G. din Complexul Studențesc din Timișoara, care aparținea de SC K. SRL, numitul F.S. i-a dat inculpatului recurent P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, o friteuză electrică cu două ochiuri, un aparat de menținut mâncarea caldă, toate din inox industrial, precum și mobilier de terasă constând în 10 scaune din inox și 4-5 mese de exterior, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.

Or, declarația martorului denunțător F.S. se coroborează esențialmente cu procesul-verbal de constatare încheiat de Garda Financiară - Secția Caraș-Severin, în incinta Hotelului P. 3 din Timișoara fiind identificată o friteuză și o plită electrică pentru încălzit defectă, pentru care societatea comercială nu deținea documente legale de proveniență, iar administratoarea firmei, P.C., soția inculpatului, a menționat că acestea provin de la persoana fizică F.S., prin același act de constatare identificându-se 6 mese și 20 scaune din țeavă de inox pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de proveniență.

Astfel, probele arătate mai sus se coroborează cu declarațiile martorilor T.S., H.D., R.F. dar și cu convorbirile purtate în mediu ambiental între inculpat și denunțător din data de 29 aprilie 2008 și 16 mai 2008, din care rezultă în mod indubitabil remiterea de către numitul F.S. către inculpatul P.M.A. a mobilierului de terasă, respectiv a celor două aparate de bucătărie profesionale.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul recurent P.M.A. a pretins și a primit de la denunțătorul F.S. servicii constând în achiziționarea de către acesta a unor mărfuri de la SC T.G. SRL aparținând numitei P.C., iar din procesul-verbal de constatare al Gărzii Financiare Caraș-Severin depus la dosar, rezultă că în perioada 24 iunie 2004 - 31 decembrie 2005 SC K. SRL Timișoara administrată de F.S. a achiziționat de la SC T.G. SRL produse specifice comerțului cu ridicata, respectiv detergenți, cosmetice și produse alimentare, fiind întocmite trei facturi în datele de 19, 20 și 21 decembrie 2005 în valoare de 54.778 lei, iar în aceeași perioadă de timp SC R. SRL Timișoara, societate aparținând părinților lui F.S., a achiziționat marfă în valoare de 1.040,64 lei de la SC T.G. SRL; în perioada 18 iulie 2006 - 22 decembrie 2006 SC R. SRL, patronată de denunțătorul F.S. a achiziționat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale în valoare totală de 23.500 lei.

Se conchide că din întregul material probator existent în cauză a rezultat că serviciile arătate mai sus, respectiv remiterea bunurilor menționate s-a făcut de către denunțătorul F.S. către inculpatul recurent P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofițerii de la Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiș și ulterior la procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timișoara.

Infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Din acest punct de vedere a rezultat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, deoarece inculpatul recurent P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, în perioada în care denunțătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiș, a pretins și primit foloase materiale necuvenite de la denunțător, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie și mobilier de terasă în valoare totală de 2.500 euro și servicii constând în cumpărarea de către firmele denunțătorului de la societatea comercială administrată de soția inculpatului a unor mărfuri, bunuri și servicii în schimbul cărora inculpatul a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor ofițeri de poliție, procurori pentru a-i determina să-l favorizeze pe denunțător în sensul de a i se reține infracțiuni mai ușoare din punct de vedere al încadrării juridice.

În acest sens se are în vedere că în mod legal instanța de fond a Curții de Apel Timișoara a statuat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, starea de fapt descrisă încadrându-se în prevederile definiției legale suscitată, inculpatul recurent nominalizat comițând fapta prin modalitatea pretinderii și a primirii bunurilor, respectiv a serviciilor și acționând sub forma intenției directe, neavând relevanță dacă intervenția promisă de inculpat la organele judiciare a avut loc sau nu, existența infracțiunii subzistă în ambele forme.

Din același punct de vedere al încadrării juridice se are în vedere că infracțiunea de trafic de influență a fost comisă în formă continuată deoarece inculpatul recurent, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și a primit de la denunțătorul F.S. bunuri și servicii în schimbul promisiunii că îl va ajuta pe denunțător prin intervenția sa la organele judiciare, în vederea soluționării dosarului privind pe F.S. în mod favorabil, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, Înalta Curte are în vedere că în cauza de față a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul recurent susindicat întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost pe deplin probate; iar probele care au fost încuviințate la solicitarea inculpatului, audierea martorilor S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. și T.D., respectiv expertiza contabilă parțială efectuată în cauză de expert Bejan Jeanina, nu au fost de natură să conducă la înlăturarea probelor administrate împotriva inculpatului, unele din ele contribuind însă la circumstanțierea personalității acestuia.

În acest punct al demersului analitic de față, se mai reține că inculpatul recurent P.M.A. pe parcursul procesului penal nu a avut o atitudine sinceră de recunoaștere, ci a adoptat o poziție de înlăturare a răspunderii sale penale, contestând înregistrările convorbirilor telefonice, respectiv pe cele purtate în mediu ambiental, probe care l-au incriminat substanțial prin coroborare cu declarațiile martorului denunțător F.S.

Astfel, în virtutea efectului devolutiv total, în fapt și în drept al recursului de față promovat de inculpatul P.M.A. prin conformare la dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 23 mai 2012 la cererea inculpatului nominalizat s-a dispus, cu privire la 6 înregistrări audio aflate pe suporturi optice, efectuarea unei expertize criminalistice având ca obiective să se stabilească dacă:

1.înregistrările/interceptările sunt autentice;

2.înregistrările/interceptările conțin eventuale contrafaceri, intervenții (ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze).

În consecință, au fost expertizate de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București din cadrul Ministerului Justiției suporturile optice atașate la dosarul cauzei de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, individualizate după cum urmează:

L1 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând mențiunile olografe „D.N.A. Timișoara. 31/P/2008” și „20 mai 2008 ambiental P.A - F.S. COPIE”;

L2 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând mențiunile olografe „31/P/2008” și „înregistrări telefonice = COPIE”;

L3 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând mențiunea olografă „31/P/2008 ambientale 10 aprilie 08, 16 aprilie 08. COPIE D.N.A. Timișoara.”;

L4 - suport optic tip CD-R, marca „V.”, 700MB, 52x, 80min., cod CD-R-80;

L5 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând mențiunea olografă „COPIE = 25 aprilie 2008, 29 aprilie 2008. - 31/P/2008” - pe carcasa scrie „copie ambientale 25.04 + 29 aprilie 2008”;

L6 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând mențiunea olografă „D.N.A. Timișoara. 16 mai 2008 ambiental 31/P/2008 mijloace fixe COPIE” - pe carcasa scrie „pt. definitivă.”;

L7 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând mențiunile olografe „31/P/2008.” și „16 mai 2008.” - pe carcasa scrie 31/P/2008. - 16 mai 08 - „mijloace fixe.”, pe interior carcasă scrie „orig. - 16 mai 2008 - 31/P/2008 - reportofon PA („mijloace fixe”)”.

Așa fiind, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 65 din 26 februarie 2013 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București (filele 268-278 dos. recurs I.C.C.J.) s-a concluzionat că:

1. În condițiile speței, prin examinarea unor înregistrări puse la dispoziție în copie și fără a avea la dispoziție echipamentele tehnice cu care se susține că au fost realizate, înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cerințele necesare pentru a fi autentificate. Evenimentele acustice conținute în acestea nu sunt în mod necesar false, însă în cazul înregistrărilor din categoriile A și D (în format MP3 și respectiv WAV), procesările prin care au trecut acestea fac imposibilă autentificarea lor, nefiind exclusă posibilitatea ca înregistrările din categoriile B și C să reprezinte clone ale unor înregistrări originale.

2. În urma analizei cu echipamentele și sistemele din dotarea INEC nu au fost depistate în înregistrările examinate eventuale urme de contrafacere sau intervenții tehnice prin care să li se modifice conținutul (ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze).

Așa fiind, se conchide că instanța de fond a Curții de Apel Timișoara a statuat în mod judicios că faptele săvârșite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de subcomisar la Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când avea în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, privind pe făptuitorul F.S., a pretins și primit de la acesta ca mită, în scopul de a-l favoriza în instrumentarea dosarului, servicii necuvenite, constând în cumpărarea de mărfuri de către firmele denunțătorului de la societatea comercială SC T.G. SRL, aparținând familiei sale, precum și participarea la o licitație, în mod fictiv de către denunțător cu firmele sale, în scopul de a ajuta societatea comercială menționată să câștige un preț mai mic un spațiu comercial (fapte descrise la punctul 1 lit. a) paragrafele 1 și 2 din rechizitoriu) întrunesc elementele constitutive a două acte materiale de luare de mită în formă continuată, fapte prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

Faptele săvârșite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de subcomisar la Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, perioadă în care denunțătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, aflat la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiș, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiș, a pretins și primit foloase materiale necuvenite de la acesta, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de cca. 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator, în valoare de 322, 44 lei (RON), aparatură pentru bucătărie și mobilier (mese și scaune) în valoare totală de 2.500 euro și servicii constând în cumpărarea de către firmele denunțătorului de la societatea comercială administrată de soția inculpatului, a unor mărfuri, în schimbul cărora inculpatul a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor procurori, ofițeri de poliție și judecători, pentru a-i determina să îl favorizeze pe acesta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (patru acte materiale descrise la punctul I. lit. b) paragrafe 3 și 4 din rechizitoriu) fapte prev. și ped. de art. 257 C. pen. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C.pen aflate în concurs real cu cele descrise la paragraful anterior, ambele fiind cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A.1. Este nefondată prima din criticile din recursul declarat de procuror prin care se tinde la majorarea cuantumului pedepsei rezultante aplicată de instanța de fond, respectiv trei ani închisoare, precum și la modificarea modalității de executare prin înlăturarea suspendării executării acesteia sub supraveghere în condițiile art. 861 C. pen. și dispunerea executării în regim de detenție.

Aceasta, întrucât cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului recurent P.M.A. și modalitatea neprivativă de libertate a executării acesteia sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definitive prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a sa, cât și să asigure prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni de corupție.

Concomitent, pedeapsa stabilită de prima instanță a fost judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea de săvârșire a faptelor, forma continuată a infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență conform dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., concursul real de infracțiuni, forma calificată a infracțiunilor, întrucât inculpatul avea calitatea de ofițer de poliție judiciară cu atribuții de constatare a infracțiunilor și valoarea ridicată a bunurilor și serviciilor.

Totodată se are în vedere că prima instanță a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului recurent nominalizat, care nu are antecedente penale, a beneficiat de o caracterizare favorabilă prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, concluzionându-se că nu au fost identificați factori de natură să favorizeze comportamentul infracțional al inculpatului, fiind identificați factori de natură să inhibeze comportamentul antisocial, constând în suportul din partea familiei, asumarea responsabilităților familiale, seriozitatea și corectitudinea cu care și-a exercitat atribuțiile de serviciu potrivit afirmațiilor celor doi comisari de poliție folosiți ca sursă de informare (numiții T.D. și C.P.), de asemenea fiind caracterizat de către martorii P.M., T.D. ca fiind o persoană corectă atât în viața privată cât și în activitatea profesională; dar și atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal, considerând că este o victimă a răzbunării fostului prieten, denunțătorul F.S.

Se conchide că în mod justificat, aceeași instanță de fond a Curții de Apel Timișoara a stabilit că întrucât între denunțător și inculpat a existat o relație de relativă amiciție la un moment dat, că are familie și doi copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, iar riscul ca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să fie revocată sunt elemente de natură să genereze aprecierea că scopul pedepsei, așa cum este el prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi realizat în modalitatea prev. de art. 861 și urm. C. pen., respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A.2. De asemenea, este lipsită de pertinență și critica secundă din recursul procurorului, prin care se tinde la aplicarea față de inculpatul P.M.A. și a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. în raport de calitatea de subcomisar de poliție - ofițer de poliție judiciară - cu atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare și urmărire a infracțiunilor, conform fișei postului aflată la dosarul de urmărire penală.

Astfel, într-adevăr inculpatul recurent P.M.A. - a deținut calitatea de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de subcomisar la Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar în prezent este pensionar de boală.

Pe de altă parte, se are în vedere că pedeapsa complementară constă în interzicerea unuia sau unora din drepturile prevăzute în alin. (1) lit. a)-e), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori ele a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator; iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedeapsa complementară poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

În speță, se conchide că întrucât, inculpatul P.M.A., s-a arătat deja, fiind în prezent pensionar nu mai poate ocupa în condițiile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, funcții precum aceea de la data comiterii faptelor imputate și în consecința de care să se poată folosi pentru a interveni pe lângă persoane desemnate a asigura actul de justiție, în mod justificat prima instanță nu a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție similară cu cea ocupată la data comiterii faptelor, sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit acesta pentru săvârșirea infracțiunii.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de procuror să rămână în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul P.M.A. împotriva sentinței penale nr. 56/ PI din 01 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1170 lei reprezentând contravaloarea expertizei criminalistice, sumă ce a fost avansată din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție, și la plata sumei de 300 lei cu titlu același titlu, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 03 aprilie 2013.