Recharacterization of fraud to check offenses based on real security interests and denial of organized crime group status

Asupra recursurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin decizia penală nr. 183 din 25 mai 2012 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul nr. 5803/101/2010 în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate în cauză de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți și inculpații M.F. și M.S. împotriva sentinței penale numărul 295/20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5803/101/2010, s-a desființat în parte sentința sub aspectul laturii penale și laturii civile și rejudecând:

1) În cazul inculpatului M.F.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., față de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., față de partea civilă SC G.S.B. SRL București și prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., față de partea civilă SC O.M.T. SRL, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen. i-a aplicat inculpatului pentru aceste fapte o singură amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice data de prima instanța faptei săvârșite în dauna părții vătămate SC R.C. SRL din infracțiunea prev. de 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. in infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

A fost înlăturată aplicarea art. 741 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 84 din Legea nr. 59/1934 a fost condamnat inculpatul M.F. la 1 an închisoare cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul M.F. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului M.F. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 864 din C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A fost înlăturată aplicarea art. 65 C. pen. și art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. în ceea ce îl privește.

2) În cazul inculpaților M.S. și M.N. s-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. în ceea ce privește soluția de încetare a procesului penal.

3) În cazul inculpatului M.S.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. aplicata inculpatului M.S. - în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

- 2 (doi) ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., fapta comisă față de partea civilă SC G.S.B. SRL București;

- 7 (șapte) ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta comisă față de partea civilă SC F.R. SRL București;

- 2 (doi) ani închisoare pentru art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. fapta comisă față de partea civilă SC R.C. SRL Punghina

- de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen. - aplicate prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009.

A fost înlăturată aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în cazul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. comisă în dauna părții civile SC F.R. SRL București și s-a făcut aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată de prima instanță faptei săvârșite de acest inculpat în dauna părții vătămate SC R.C. SRL din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

A fost înlăturată aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 84 din Legea nr. 59/1934 a fost condamnat inculpatul M.S. la 1 an închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite în dauna părților vătămate SC G.S.B. SRL București si SC F.R. SRL București.

A fost menținută aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.S. prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pentru art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., fapta comisă față de partea civilă SC G.S.B. SRL București si pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta comisă față de partea civilă SC F.R. SRL București cu pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen. - ambele aplicate prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010 - in pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit această pedeapsă rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin prezenta decizie pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 (în relațiile comerciale cu SC R.C. SRL), urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

S-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost înlăturată aplicarea art. 350 C. proc. pen. în ceea ce îl privește pe acest inculpat.

A fost înlăturată obligația acestui inculpat de la plata sumei de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL București și 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina.

Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința penală apelată.

A fost respins ca nefondat apelul SC F.R. SRL București.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 600 lei reprezentând onorarii avocați oficiu (delegațiile nr. 1664/2012 și 1665/2012) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 295 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Mehedinți, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cinci infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., față de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 alin. (2), lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., față de partea civilă SC G.S.B. SRL București.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., față de partea civilă SC O.M.T. SRL.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. , a fost inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. față de partea civilă SC T.L. SRL Albești.

În baza art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 741 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.F. la 3 (trei) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., coroborat cu art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pentru fapta de înșelăciune comisă în dauna părții vătămate SC R.C. SRL.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 86 indice 3 alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul M.F. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți) informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului M.F. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 864 din C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

În baza art. 356 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. , rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 29 iunie 2010, la zi.

În baza art. 140 alin. (2) și (3), rap. la art. 350 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive și s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului M.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 16 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. , a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., față de partea civilă SC O.M.T. SRL Constanța.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 140 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen. , s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a acestui inculpat.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. , s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. , s-a dispus achitarea inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., față de părțile civile SC T.L. SRL Albești și SC O.M.T. SRL Constanța.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. , a fost achitat inculpatul M.N., pentru săvârșirea celor două infracțiuni de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 140 alin. (1), lit. b), și alin. (3) C. proc. pen. , s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a acestui inculpat.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dintr-o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în patru infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. , a fost achitat inculpatul M.S. pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., față de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pentru fapta comisă față de partea civilă SC G.S.B. SRL București.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la 7 (șapte) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pentru fapta comisă față de partea civilă SC F.R. SRL București.

În baza art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pentru fapta comisă față de partea civilă SC R.C. SRL Punghina.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.S. prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009.

Au fost descontopite pedepsele aplicate acestui inculpat prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) și de art. 322 alin. (2), (3) C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat prin această sentință și prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009 (de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen.), urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. , a fost menținută starea de arest a inculpatului M.S.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. , rap. la art. 998 și urm. C. civ. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. au fost admise în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile SC G.S.B. SRL București, SC F.R. SRL București și SC R.C. SRL Punghina față de inculpatul M.S.

A fost obligat inculpatul M.S. să plătească suma de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL București; 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina și de 13.954,79 lei către SC F.R. SRL București.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 998 și urm. C. civ. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.S. să restituie părții civile SC F.R. SRL București două platforme autoridicătoare, cu nr. intern X și Y, precum și un stivuitor telescopic, nr. intern X sau, în caz de imposibilitate de restituire, contravaloarea lor în lei, la momentul plății.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpatul M.F., către părțile civile SC T.L. SRL Albești, SC G.S.B.C. SRL, SC R.C. SRL, SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, SC O.M.T. SRL Constanța.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpatul M.S. părții civile SC O.M.T. SRL Constanța.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpatul M.N. părților civile SC T.L. SRL Albești și SC O.M.T. SRL Constanța.

În baza art. 357 alin. (2), lit. c) și e C. proc. pen. , s-a dispus ridicarea sechestrului și restituirea autoturismelor M.S., cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare albă și L.R. Sport, cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare gri, către numita M.C.

În baza art. 192 alin. (1), pct. 3, lit. b) C. proc. pen. , a fost obligat inculpatul M.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 400 lei către stat, din care 100 lei, reprezentând 1/4 din onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru acesta (R.A. - conform delegațiilor din 26 iulie 2010 și din 24 septembrie 2010 - emise de Baroul Mehedinți).

În baza art. 192 alin. (1), pct. 3, lit. b) C. proc. pen. , a fost obligat inculpatul M.N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 325 lei către stat, din care 25 lei, reprezentând 1/4 din onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru acesta (B.D. – conform delegației din 26 iulie 2010 - emisă de Baroul Mehedinți).

În baza art. 191 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.F. să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului, în cuantum de câte 400 lei, din care 100 lei, reprezentând ¼ din onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru acesta (25 lei - pentru avocat B.D. - conform delegației din 26 iulie 2010 și 75 lei - pentru avocat T.D. - conform delegației din 24 septembrie 2010 - emise de Baroul Mehedinți).

În baza art. 191 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. , a fost obligat inculpatul M.S. să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului, în cuantum de câte 450 lei, din care 150 lei, reprezentând 1/4 din onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru acesta (75 lei - pentru avocat S.E. - conform delegației din 24 septembrie 2010 și 75 lei - pentru avocat C.A. - conform delegației din 13 septembrie 2010 - emise de Baroul Mehedinți).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin actul de sesizare al instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.F., M.S., M.N. și M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din același act normativ; de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33-34 C. pen.

În plus, inculpatul M.N. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 23 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a reținut că toți acești inculpați sunt acuzați de faptul că ar fi constituit un grup infracțional organizat, în temeiul art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2004; că scopul constituirii acestui grup ar fi comiterea unor infracțiuni de înșelăciune; că între anii 2006 - 2010 prin intermediul acestui grup ar fi fost comise mai multe astfel de infracțiuni, ce au avut consecințe deosebit de grave, prejudiciul fiind estimat la aproximativ 20.000.000 lei; în plus că inculpatul M.N. ar mai fi comis și două infracțiuni de spălare de bani, constând în achiziția a două autoturisme cu sumele provenite din aceste infracțiuni, autoturisme ce au fost apoi revândute de acesta concubinei sale.

Întrucât existența infracțiunii prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2004, se poate dovedi, în cauza de față, în special prin raportare la anumite activități pe care cel puțin trei persoane le realizează la momentul pregătirii, al săvârșirii sau al tragerii foloaselor de pe urma săvârșirii infracțiunii de înșelăciune ce a produs consecințe deosebit de grave, instanța a analizat mai întâi această din urmă infracțiune.

A. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, s-a reținut că prin actul de sesizare al instanței inculpații M.F., M.S., M.N. și M.S. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a menționat că inculpatul M.F. ar fi efectuat 5 acte materiale ce ar intra în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune (în toamna anului 2006 - ar fi emis două bilete la ordin în valoare de 30.000 lei, în favoarea SC E. SRL - ce nu au fost apoi încasate datorită expirării termenului de depunere; în luna septembrie 2007 - ar fi lăsat garanție un bilet la ordin cu avalizare pe numele său ca persoană fizică pentru un debit de 105.862 lei față de SC G.S.B. SRL - București; primăvara anului 2009 - ar fi girat cu un cec în valoare de 15.039 lei o datorie a SC D.B. SRL față de SC O.M.T. SRL - Constanța, iar apoi ar fi negociat încheierea unui nou contract între aceste societăți; iulie 2009 - ar fi emis în favoarea SC T.L. SRL un bilet la ordin pentru o datorie de 232.006,89 lei, în care s-ar fi menționat eronat doar 10% din valoare; în luna mai 2010 ar fi emis 4 file cec în favoarea SC R.C. SRL pentru o datorie de 233.362 lei).

În același act, s-a menționat că inculpatul M.N. ar fi efectuat 2 acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune (în aprilie 2009 ar fi emis o filă cec în valoare de 8.925 lei, cu prilejul încheierii unui contract cu SC O.M.T. SRL - Constanța ce a fost refuzată la plată din lipsă totală disponibil în cont; iar în luna iunie 2009 ar fi emis un bilet la ordin cu scadență în 45 zile pentru o datorie în cuantum de 93.988,58 lei în favoarea SC T.L. SRL. și ar fi prezentat drept garanție aceleiași părți vătămate un alt bilet la ordin emis de o altă societate pentru o datorie mai mare).

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.S., conform mențiunilor din actul de sesizare, coroborate și cu probele de la dosarul cauzei, se pare că acesta, în calitate de administrator al SC D.B. SRL ar fi emis în toamna primăvara anului 2009 o filă cec pentru o datorie de 120.000 lei, în favoarea SC O.M.T. SRL - Constanța, filă ce a fost refuzată la plată de bancă datorită completării eronate a unor rubrici.

Inculpatul M.S., conform mențiunilor din actul de sesizare, ar fi realizat 4 acte materiale ce intră în conținutul constitutive al infracțiunii de înșelăciune, respectiv: în luna februarie 2007 (în calitate de administrator sau de cumnat al administratorului SC N. SRL - conform unor mențiuni din actul de sesizare) l-ar fi indus în eroare pe administratorul SC E. SRL (S.C.), cu prilejul încheierii unei convenții civile, având ca obiect vânzarea unor mărfuri în valoare de 40.000 lei, a căror plată a efectuat-o cu un bilet la ordin, care nu avea acoperire în bancă la scadență, motiv pentru care a fost refuzat la plată; în calitate de administrator al SC S.C. SRL a indus în eroare pe administratorul SC G.S.B.C. SRL (S.G.) cu prilejul încheierii unui contract comercial, obținând în mod injust bunuri în valoare de 78.675,07 lei, prin emiterea la data de 23 martie 2007 a unui bilet la ordin, ce a fost refuzat la plată cu mențiunea „clientul nu are cont deschis la B.T.; în calitate de administrator al SC M.G. SRL în luna octombrie 2009 a indus în eroare reprezentanții SC F.R. SRL, cu prilejul contractului din 26 octombrie 2009, având ca obiect închirierea a trei utilaje, obținând pentru sine bunuri în valoare de aproximativ 250.000 euro; în calitate de administrator al SC S. SRL în luna mai 2010 a indus în eroare pe administratorul SC R.C. SRL (M.L.) cu ocazia încheierii unor contracte având ca obiect vânzarea unor anvelope auto, pentru care a făcut inițial o plată în numerar, apoi diferența s-a angajat să o efectueze prin emiterea a 4 file cec, cu scadențe între 14 mai - 08 iulie 2010, ce nu au fost însă decontate din lipsă totală disponibil în cont.

Sintetizând, inculpatul M.F. ar fi săvârșit 5 acte materiale ce ar putea intra în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, cauzând un prejudiciu în cuantum de aproximativ 616.269,89 lei față de 5 părți vătămate; inculpatul M.N. ar fi săvârșit 2 acte materiale, ce ar putea intra în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, cauzând un prejudiciu în cuantum de aproximativ 102.913,58 lei față de două părți vătămate; inculpatul M.S. ar fi săvârșit un acte materiale ce ar putea intra în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, cauzând un prejudiciu în cuantum de aproximativ 120.000 lei față de o parte vătămată, iar inculpatul M.S. ar fi săvârșit 4 acte materiale ce ar putea intra în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, cauzând diferența până la prejudiciul total de aproximativ 20.000.000 lei.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reținut că într-adevăr în situația în care se stabilește că la diverse intervale de timp un inculpat a săvârșit mai multe acte materiale, ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică a infracțiunii se face în funcție de totalul prejudiciilor cauzate, indiferent de numărul părților vătămate, dându-se astfel eficiență și dispoziției deciziei în interesul Legii nr. 14/2006 a Înaltei curți de Casație și Justiție.

Pluralitatea de infractori, ce acționează la diferite intervale de timp, în nume propriu, în calitate de administratori ai unor societăți comerciale și cauzează unor diferite persoane juridice prejudicii mai mari de 2.000.000 lei, nu poate duce la concluzia că fapta fiecăruia dintre inculpați ar putea constitui infracțiunea de înșelăciune continuată ce a produs consecințe deosebit de grave, deoarece nu există unitate de subiect activ și de rezoluție infracțională.

Ori, s-a reținut că în cauza dedusă judecății cei patru inculpați sunt acuzați de comiterea în bloc a infracțiunii continuate de înșelăciune ce a produs consecințe deosebit de grave, constând în aceea că între anii 2006 - 2010, în calitate de administratori ai unor societăți comerciale diferite, ar fi comis mai multe infracțiuni de înșelăciune în dauna a 6 părți vătămate, cauzând un prejudiciu total de peste 20.000.000 lei.

Pe de altă parte, pentru a se putea reține forma continuată a unei infracțiuni, este necesar ca acțiunile/inacțiunile să fie săvârșite la intervale de timp care să nu fie nici prea mari (deoarece astfel nu ar mai exista unitate de rezoluție, ci o pluralitate de rezoluții infracționale, deci un concurs de infracțiuni) și nici prea mici (deoarece astfel al fi vorba despre o infracțiune simplă).

Sub acest aspect, instanța a reținut că luarea de către un inculpat a hotărârii de a comite cât mai multe infracțiuni, în dauna cât mai multor părți vătămate, urmată de comiterea la intervale mari de timp (de câțiva ani) a unor asemenea fapte nu poate duce la concluzia existenței unei singure infracțiuni în formă continuată, ci în acest caz se poate reține doar un concurs de infracțiuni.

Chiar și în situația în care s-ar reține săvârșirea de către inculpați a infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 (grupul infracțional), în baza art. 7 alin. (3) din același act normativ regulile concursului de infracțiuni s-ar putea aplica doar față de acei membrii ai grupului infracțional, care au avut vreun rol la săvârșirea efectivă a infracțiunii - scop.

Pentru considerentele ce au fost mai jos expuse, s-a reținut, pe baza probelor de la dosarul cauzei, că nu toți inculpații au avut vreo participație sau vreun rol la săvârșirea fiecărei fapte de înșelăciune în dauna fiecărei părți vătămate.

Așa fiind, în baza art. 334 C. proc. pen. , instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune continuată ce a produs consecințe deosebit de grave, pentru care este cercetat fiecare inculpat în parte în mai multe infracțiuni de înșelăciune, în funcție de contribuția personală a fiecăruia dintre aceștia la comiterea acestui gen de infracțiuni, după cum urmează:

1. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.F., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cinci infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (din toamna anului 2006 - în dauna părții vătămate SC E.G. SRL), de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (din septembrie 2007 - în dauna părții vătămate SC G.S.B. SRL București); de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. (din februarie - martie 2009 - în dauna părții vătămate SC O.M.T. SRL), de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (din septembrie 2009 - în dauna părții vătămate SC T.L. SRL Albești) și de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. (din mai 2010 - în dauna părții vătămate SC R.C. SRL).

1.1. Cu privire la fapta de înșelăciune săvârșită față de partea vătămată SC E.G. SRL de inculpatul M.F., prima instanță a reținut că în cursul lunii noiembrie 2006 acea societate comercială a livrat SC S. SRL (al cărei asociat majoritar și administrator era acest inculpat din luna august 2006) mărfuri în valoare de 48.624,01 lei, din care a fost stornată suma de 2.460,74 lei, rămânând mărfuri de achitat de 46.163,29 lei, din care s-a încasat suma de 6.427,14 lei, apoi s-a returnat marfă în valoare de 10.996,79 lei, iar restul debitului (28.739,36 lei la data scadenței - 28 martie 2007) a fost achitat, împreună cu penalitățile de întârziere (de 15.000,64 lei) au fost achitate de familia acestui inculpat după luarea măsurii arestării preventive.

Conform mențiunilor expertizei contabile (fila 283 vol. II instanță), susținute și de depozițiile reprezentantului părții vătămate, S.C., precum și ale inculpatului M.F., pentru plata datoriei a fost emis un bilet la ordin în valoare de 30.000 lei, cu scadență la 28 martie 2007, despre care ultimele două persoane menționate au afirmat că nu a fost decontat în bancă datorită expirării termenului de prezentare.

Din acest punct de vedere, s-a reținut că potrivit art. 106 alin. (1) rap. la art. 41 din Legea nr. 58/1974 posesorul unui bilet la ordin plătibil la o dată fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să îl prezinte la plată, fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele două zile lucrătoare ce o urmează.

Deși inculpatul M.F. s-a apărat în sensul că aceste operațiuni comerciale au fost efectuate de numita T.V. (persoană care potrivit mențiunilor înscrisului de la filele 43-49 vol. VII d.u.p. a efectuat pentru SC S. SRL majoritatea operațiunilor financiare derulate, prin contul deschis de această societate comercială la B.T., pe perioada 11 ianuarie 2006 - 25 iulie 2009), întrucât a fost internat în spital, înscrisul de la fila 35 vol. I instanță confirmă doar parțial această susținere - în sensul că într-adevăr cu câteva săptămâni înainte de scadența respectivului bilet la ordin (în perioada 17 februarie - 07 martie 2007 acest inculpat a fost internat la Secția Ortopedie din Spitalul de Urgență Timișoara).

Starea de fapt sus menționată a rezultat din coroborarea declarațiilor date de reprezentantul părții vătămate, S.C., precum și ale inculpatului M.F., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, din cuprinsul înscrisurilor aflate la filele 27-37 vol. III d.u.p., din expertiza contabilă aflată la filele 279-337 vol. II dosar instanță, din înscrisurile emanate de la partea vătămată - de la filele 53-57 vol. I dosar instanță.

Față de faptul că inculpatul M.F. era administrator SC S. SRL atât la data încheierii tranzacțiilor comerciale sus menționate cu SC E.G. SRL, cât și la data scadenței biletului la ordin sus menționat, prima instanță a apreciat că acest inculpat este cel care a emis respectivul bilet la ordin, a cărui veridicitate nu este contestată de nici una din părți.

Dat fiind faptul că prejudiciul cauzat acestei părți vătămate de aproximativ 28.739,36 lei (8534,33 euro), de către inculpatul M.F. a fost achitat integral până la soluționarea cauzei în primă instanță și are valoare mai mică de 50.000 euro, devin incidente dispozițiile art. 741 alin. (1) și (2) C. pen. (nou introduse prin Legea nr. 202/2010) – existând deci o cauză de nepedepsire, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., față de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen., va fi aplicată inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

1.2. Cu privire la fapta de înșelăciune săvârșită față de partea vătămată SC G.S.B. SRL de inculpatul M.F., prima instanță a reținut că în perioada 17 august - 17 septembrie 2007, în baza contractului nr. 3 din data de 16 august 2007 (aflat la fila 132 vol. V d.u.p.), această societate comercială a livrat către SC S. SRL mărfuri în valoare de 105.824,41 lei. Plata a fost garantată, conform susținerilor administratorului părții vătămate, S.G., cu un bilet la ordin (aflat la fila 108 vol. V d.u.p.) emis de societatea cumpărătoare în valoare de 106.932,09 lei, ce a fost și avalizat pe persoană fizică - pe numele acestui inculpat, bilet la ordin ce a fost respins la plată pentru neconcordanța semnăturii cu specimenul de semnătură din bancă. După arestarea preventivă a acestui inculpat, întregul prejudiciu a fost achitat.

S-a apreciat că în acest sens sunt concludente mențiunile din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, din declarațiile administratorului părții vătămate, S.G. și ale inculpatului M.F. din cursul urmăririi penale (f. 63-64 vol. II) și al judecății; din plângerea penală a reprezentantului părții vătămate (de la filele 101-102 vol. V d.u.p.), din înscrisurile de la filele 108-119 și 132 vol. V. d.u.p., de la filele 124-135, 202-203, 216-232 vol. I instanță.

Dat fiind faptul că prejudiciul de aproximativ 105.824,41 lei (28.714,49 euro), la data scadenței, cauzat acestei părți vătămate de către inculpatul M.F. a fost achitat integral până la soluționarea cauzei în primă instanță și are valoare mai mică de 50.000 euro, devin incidente dispozițiile art. 74/1 alin. (1) și (2) C. pen. (nou introduse prin Legea 202/2010) - existând deci o cauză de nepedepsire, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., față de partea civilă SC G.S.B. SRL, iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

1.3. Cu privire la fapta de înșelăciune săvârșită față de partea vătămată SC O.M.T. SRL de inculpatul M.F., prima instanță a reținut că la data de 11 februarie 2009 acest inculpat, în calitate de administrator al SC S.J. SRL, emite fila cec - X - în valoare de 15.039,6 lei (al cărei cotor se află la fila 90 vol. VI d.u.p., ce este dată în garanție SC O.M.T. SRL pentru o datorie contractată de SC D. SRL. Ulterior, respectiva filă cec nu a mai fost folosită, dat fiind faptul că SC D. SRL emite o altă filă cec cu o valoare mai mare, iar până la soluționarea cauzei în fața primei instanțe a fost recuperat întregul prejudiciu cauzat acestei părți civile de SC D. SRL.

Concludente în acest sens, s-a apreciat că sunt mențiunile din declarațiile reprezentantului părții vătămate, N.C., precum și ale inculpatului M.F., din cursul urmăririi penale și al judecății, care s-au coroborat cu mențiunile din înscrisurile aflate la filele 90 vol. VI d.u.p. și 154 vol. I d.u.p.

Dat fiind faptul că prejudiciul de aproximativ 15.039,6 lei (sub 4.000 euro), la data scadenței, cauzat acestei părți vătămate de către inculpatul M.F. a fost achitat integral până la soluționarea cauzei în primă instanță și are valoare mai mică de 50.000 euro, devin incidente dispozițiile art. 74/1 alin. (1) și (2) C. pen. (nou introduse prin Legea nr. 202/2010) – existând deci o cauză de nepedepsire, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., față de partea civilă SC O.M.T. SRL, iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen. a fost aplicată inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

1.4. Cu privire la fapta de înșelăciune săvârșită față de partea vătămată SC T.L. SRL Albești de inculpatul M.F., prima instanță a reținut că la 03 septembrie 2009 această societate comercială a livrat către SC S.J. SRL în baza facturii fiscale T. mărfuri în valoare de 232.006,89 lei, plata fiind convenită pentru data de 23 septembrie 2009. Prejudiciul cauzat acestei părți vătămate a fost integral achitat până la soluționarea cauzei în fața primei instanțe conform mențiunilor de la fila 286 vol. II dosar instanță.

Concludente în acest sens s-a apreciat că sunt în special depozițiile inculpatului și ale reprezentantului părții civile din cursul judecății, care s-au coroborat cu mențiunile contractului din 09 iulie 2009 (de la filele 14-15 vol. V d.u.p.), și a celorlalte înscrisuri de la filele 19 - 41 vol. V d.u.p., f. 91 - 115, 224 - 229 vol. I dosar instanță.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că deși inițial părțile conveniseră ca plata să se efectueze cu o filă cec cu scadență la 30 zile, inculpatul M.F. ar fi emis un bilet la ordin cu o scadență la 03 septembrie 2009, dată la care reprezentantul părții vătămate ar fi observat că de fapt valoarea debitului înscris în respectivul bilet la ordin era cu 10% mai mică decât valoarea debitului, motiv pentru care a convenit cu inculpatul să-i restituie respectivul bilet la ordin, urmând ca acesta din urmă s-i efectueze plata în numerar cu ordin de plată, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Acuzarea a avut în vedere depoziția dată de reprezentantul părții vătămate sus menționată, C.C. (de la filele 1 -3 vol. V d.u.p.), în cursul urmăririi penale.

În cursul judecății, atât inculpatul M.F., cât și reprezentantul părții vătămate sus menționată, C.C., au declarat însă că la momentul încheierii respectivei convenții comerciale a fost stabilită plata eșalonată a datoriilor și nu au fost emise documente bancare de plată (cec/ bilet la ordin).

La dosarul cauzei, la filele 38 și 41 vol. V. d.u.p. s-a constatat că se află într-adevăr două bilele la ordin (seriile X - pentru 2.322,43 lei - și Y - 2.3224,68 lei) ambele din data de 31 iulie 2009, cu scadență la 18 septembrie 2009, în care la emitent se menționează SC S.J. SRL, iar la beneficiar SC T.L. SRL, însă ambele aceste bilete la ordin sunt anulate și nu există nici o altă robă la dosarul cauzei că respectivele bilete la ordin au fost sau nu înmânate creditorului sus menționat.

Chiar și în situația în care ar fi reală susținerea numitului C.C. din faza de urmărire penală, potrivit căreia i s-ar fi înmânat un bilet la ordin pe care ar fi fost menționată o sumă cu 10% mai mică decât cea convenită, acest lucru nu poate duce la concluzia săvârșirii de către inculpatul M.F. a infracțiunii de înșelăciune, atâta vreme cât din cuprinsul biletului la ordin de la fila 38 vol. V d.u.p. a reieșit că suma reprezentând contravaloare factură a fost corect menționată în cifre și litere, astfel că prin diligențe minime, orice persoană care ar fi citit acea filă cec ar fi observat conținutul acesteia.

S-a constatat că există însă serioase dubii cu privire la eventuala înmânare către creditor a biletului la ordin sus menționat, pentru o sumă cu 10% mai mică decât cea convenită, în condițiile în care respectivul bilet la ordin poartă pe de o parte o dată a emiterii anterioară celei a facturării mărfii vândute, iar pe de altă parte o dată a scadenței anterioară celei menționate pe factura fiscală T.

Pe de altă parte, chiar și prin raportare la declarațiile date de numitul C.C. în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că încă înainte de livrarea echipamentelor către SC S.J. SRL părțile au convenit modificarea clauzelor contractuale (cu privire la modalitatea de plată sau la scadența plății).

Din cuprinsul înscrisului de la fila 22 vol. V d.u.p. a reieșit că sunt reale susținerile inculpatului M.F. și ale reprezentantului părții vătămate, C.C., potrivit cărora au încercat să stingă litigiul prin compensare cu alte mărfuri.

Pentru toate aceste considerente, prima instanță a dat eficiență doar declarației reprezentantului părții vătămate, C.C., din faza de judecată, care s-a coroborat cu declarațiile inculpatului M.F. din cursul judecății, precum și cu mențiunile din celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, sus menționate.

Din toate aceste probe, s-a concluzionat că deși inițial prin contractul transmis prin poștă de SC T.L. SRL Albești se convenise (la art. 7 din contractul din 09 iulie 2009) plata prin filă cec cu scadență la 30 zile, pe baza facturilor emise de vânzător și semnate de cumpărător, ulterior la momentul predării mărfurilor și al deplasării reprezentantului respectivei societăți comerciale la domiciliul inculpatului M.F. (la 03 septembrie 2009 - cf. procesului verbal de la fila 19 vol. V d.u.p.) s-a convenit plata eșalonată a prețului acestor mărfuri. Ulterior, s-a arătat că inculpatul M.F. a dorit să restituie o parte din mărfurile cumpărate, însă această ofertă a fost refuzată pentru motivele indicate numitul C.C. în declarația dată în fața instanței, apoi în luna noiembrie 2009 i s-au propus acestuia din urmă modalități de compensare a datoriilor, însă acest lucru nu s-a mai realizat deoarece transportul mărfurilor nu a mai ajuns la destinație, întrucât drumul era înzăpezit.

Prima instanță a mai reținut și că potrivit art. 1 din Protocolul 4 al Convenției europene a drepturilor omului „Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală.”

Pentru aceste considerente s-a arătat că nu se poate reține ca fiind îndeplinite nici din punct de vedere subiectiv și nici din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. , dispunându-se achitarea inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. față de partea civilă SC T.L. SRL Albești.

1.5. Cu privire la fapta de înșelăciune săvârșită față de partea vătămată SC R.C. SRL de inculpatul M.F., prima instanță a reținut că în luna mai 2010 în baza contractelor din 08 mai 2010, din 10 mai 2010 și din 13 mai 2010 această societate comercială a livrat către SC T.G. SRL (administrată de inculpatul M.F.) cauciucuri de autovehicule în valoare de 258.362,39 lei, fiind emise inițial manual un număr de 4 facturi fiscale între 07 - 13 mai 2010. Ulterior, s-a arătat că pentru aceeași operațiune comercială au fost emise în sistem electronic alte facturi fiscale.

Părțile au convenit plata unui avans în numerar, iar apoi prin file cec cu scadență la date diferite (între 14 mai - 08 iulie 2010).

A fost efectuată plata în numerar în cuantum de 25.000 lei, în perioada 07 mai - 15 mai 2010, iar pentru restul datoriei au fost emise de inculpatul M.F. un număr de 5 file cec.

S-a reținut că în jurul datei de 13 mai 2010 (dată ce aparte pe două contracte de vânzare - cumpărare a unor cauciucuri de la SC R.C. SRL ) este livrată către de către SC T.G. SRL (administrator M.F.) și SC S. SRL (administrator M.S.) cea mai mare cantitate de cauciucuri către aceste două societăți comerciale.

Cele două contracte, conform declarațiilor martorilor P.N. (de la filele 66-69 vol. VII d.u.p.) și C.M. au fost încheiate la depozitul firmei vânzătoare de la R., însă potrivit ultimei martore menționate (atât de la fila 95 vol. II d.u.p., cât și de la filele 24-25 vol. II dosar instanță), contractul cu SC S. SRL a fost încheiat la o dată ulterioară, după ce fuseseră livrate cauciucurile către SC T.G. SRL.

Contractele încheiate de părți prevedeau că aceste file cec reprezintă garanția plății.

Înainte de scadența primei file cec (probabil în jurul datei de 13 mai 2010), la inițiativa inculpatului M.F., administratorii celor două societăți comerciale sus menționate au convenit ca SC T.G. SRL să livreze către SC R.C. SRL șnur de azbest, iar această din urmă societate să revândă această marfă către o firmă in Constanța, indicată de acest inculpat. Potrivit martorei P.N., cu acea ocazie s-a încheiat un proces verbal de lăsare în custodie a șnurului de azbest, inculpatul M.F. îi dă aviz de însoțire a mărfii în original, iar administratorul nu este de acord cu emiterea facturilor până nu va fi găsit un cumpărător al acestor mărfuri, ci doar cu încheierea unui înscris sub semnătură privată.

Deși la data primirii în depozit a acestor mărfuri martora C.M. se ocupa, potrivit declarației date în fața instanței, de contabilitatea primară a SC R.C. SRL, nu a oferit nici o explicație rezonabilă pentru faptul că nu a întocmit note de recepție pentru acea marfă, deși a recunoscu că primirea șnurului de azbest în depozit s-a realizat cu acordul administratorului firmei la care era angajat.

Mai mult chiar, numai în situația în care marfa sus menționată ar fi fost doar primită în custodie de a SC R.C. SRL, pe lângă notele de recepție, trebuiau efectuate înregistrări extracontabile - eventual în contul X.

La plecare, inculpatul M.N. (cel care avea specimen de semnătură în bancă pentru firma tatălui său, SC T.G. SRL) i-a solicitat administratorului SC R.C. SRL, M.L., să nu introducă a doua zi fila cec în bancă, deoarece nu aveau disponibil în cont, însă acesta nu a fost de acord.

Pe 14 mai 2010 a fost introdusă prima filă cec în bancă, iar aceasta a fost refuzată la plată din lipsă disponibil în cont, iar la câteva minute martora P.N., în prezența administratorului M.L. au fost contactată telefonic de inculpatul M.N., care le-a solicitat din nou, pentru același motiv să nu introducă fila cec în bancă.

În aceeași zi, cei trei s-au întâlnit în zona Teatrului din Dr. Tr. Severin, M.N. le-a oferit suma de 18.000 lei (potrivit martorei P.N.) sau 17.000 lei (potrivit martorei C.M.) din totalul sumei scadente (20.000 lei), spunând că nu dispune de diferență deoarece avea soția însărcinată, însă administratorul SC R.C. SRL, M.L., a refuzat plata parțială și le-a relatat că nu mai poate restitui fila cec, deoarece a fost deja introducă în bancă.

După ce a fost scadent primul cec (de la fila 25 vol. I d.u.p.), întrucât aceasta fusese refuzat la plată din lipsă disponibil în cont, la inițiativa administratorului SC R.C. SRL, M.L., pentru șnurul de azbest sus menționat, probabil datorită faptului că nu fusese găsit un cumpărător al acestei mărfuri, s-a convenit încheierea unui contract de garanție reală mobiliară (aflat între altele la filele 47 - 49 vol. IV d.u.p.), probabil în jurul datei de 20 mai 2010 (ce apare menționată pe acel contract).

Obiectul garanției reale mobiliare l-au constituit 22 + 1/2 saci conținând șnur de azbest, pentru plata datoriei contractate atât de SC T.G. SRL, cât și de SC S. SRL.

S-a convenit astfel, ca în situația în care nu se va achita creanța, creditorul să fie autorizat să vândă marfa constituită cu titlu de garanție la orice preț, păstrând un comision din vânzare de 40%, iar la îndestularea creanței sale s-a angajat să restituie filele cec primite în garanție.

Atât SC T.G. SRL, cât și de SC S. SRL, au emis factură și aviz de însoțire pentru marfa ce constituia obiectul garanției(acte aflate la filele 25-31 vol. I d.u.p.), însă SC R.C. SRL a restituit acea factură, a continuat să depună filele cec în bacă, file cec ce au fost pe rând refuzate la plată din lipsă disponibil în cont.

Instanța a reținut că operațiunea de emitere a unei facturi de debitor era firească, deoarece în lipsa acesteia, SC R.C. SRL nu avea cum să vândă unui eventual cumpărător marfa ce constituia obiectul graniței.

Mai mult chiar, potrivit art. 5.6 din contractul de garanție reală mobiliară după îndestularea creanței, creditorul s-a angajat să restituie filele cec primite de la societățile debitoare (în garanție), iar potrivit art. 5.7 din același contract debitorii s-au obligat să emită facturile fiscale și avizele, urmând ca apoi să se facă procesele verbale de compensare.

La 14 iunie 20101, prin intermediul B.E.J. - P.A., după consultarea cu juristul firmei, P.I., SC R.C. SRL restituie cele două facturi fiscale primite prin poștă de la societățile debitoare, cu mențiunea că șnurul de azbest este primit în garanție (notificare aflată la filele 2-3 vol. VI d.u.p.).

Cum din înscrisul de la fila 32 vol. I d.u.p. a reieșit că șnurul de azbest a fost cumpărat de SC T.G. SRL de la SC A.T. SRL la data de 08 martie 2010, iar din înscrisul de la filele 17 și urm. vol. VII d.u.p. a reieșit că SC S. SRL a fost înființată în luna aprilie 2004, față și de depozițiile martorei C.M. (potrivit căreia convenția cu SC S. SRL - administrată de inculpatul M.S. - ce a venit la Recea însoțit de M.F. și de M.N. - s-a realizat după ce fuseseră livrate cauciucurile către firma administrată de inculpatul M.F.) și ale martorei P.N. (potrivit căreia M.L. a fost inițial reticent cu privire la încheierea unui contract cu această nou înființată societate), apare ca firească încheierea unui contract de garanție reală mobiliară în care debitoare să figureze ambele societăți comerciale sus menționate.

Toate cele 286 cauciucuri cumpărate de la SC R.C. SRL, au fost vândute apoi de SC T.G. SRL către două societăți comerciale cu suma de 303.276,26 lei, conform anexei 6 la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

După arestarea preventivă a acestui inculpat, a fost achitată întreaga datorie către SC R.C. SRL.

Concludente în acest sens s-a reținut că sunt depozițiile reprezentantului părții civile SC R.C. SRL, M.L., din faza de urmărire penală și de judecată, declarațiile inculpatului din cele două faze, declarațiile martorilor P.N. și C.M., coroborate cu înscrisurile de la filele 4- 75 vol. I d.u.p.; 47-64 vol. IV d.u.p., 61-75 vol. I dosar instanță și cu mențiunile din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

Declarațiile martorilor M.G. (de la filele 63-64 vol. VII d.u.p.) și P.F.N. (de la fila 78 vol. VII d.u.p. și de la fila 82 vol. II dosar instanță) au fost înlăturate ca neconcludente, deoarece - în privința primului martor menționat - acesta a relatat aspecte ulterioare realizării acordurilor comerciale cu SC R.C. SRL, iar administratorul acestei societăți a declarat în fața instanței că nu este adevărată susținerea martorului din faza de urmărire penală că ar fi fost împuternicit de acesta să negocieze stingerea litigiului cu firmele administrate de inculpații M.F. și M.S.

În privința celei de-a doua martore, s-a reținut că depoziția sa conține date generice, în sensul că firma la care este angajată a refuzat oferta de cumpărare a unor cauciucuri de la SC R.C. SRL, deoarece pe de o parte ar fi avut o ofertă mai bună de la cetățeni de etnie romă pentru astfel de anvelope, iar pe de altă parte deoarece nu lucraseră niciodată cu o astfel de marcă de cauciucuri (ce erau produse în China conform mențiunilor din procesul verbal de custodie de la fila 75 vol. VII d.u.p.).

Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului M.F. de a emite file cec cunoscând că nu dispune de fonduri bănești în acest sens, în contul SC T.G. SRL, pe care o administra, faptă prin care s-a cauzat părții vătămate SC R.C. SRL un prejudiciu de 229.455,46 lei (54.264,03 euro) constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.

Nu s-a putut reține săvârșirea unei alte infracțiuni (cea prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 58/1934) deoarece fără inducerea în eroare a părții vătămate, prin crearea iluziei bonității firmei, nu s-ar fi încheiat contractul dintre cele două societăți comerciale sus menționate. Ori, administratorul SC R.C. SRL a declarat în fața instanței că a înțeles la încheierea contractului că plata restului datoriei se va face prin prezentarea cecului în bancă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat instanța a avut în vedere următoarele:

Limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru această infracțiune, care în cauza de față, date fiind achitarea integrală a prejudiciului și incidența dispozițiilor art. 741 alin. (1) C. pen., nou introdus prin Legea nr. 202/2010, s-au redus la jumătate (aceasta fiind o cauză legală de reducere a pedepsei), astfel limitele de pedeapsă în acest caz sunt între 5 și 10 ani închisoare.

Pericolul social concret al faptei comise - constând în pierderea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relațiile comerciale.

Urmarea produsă - prejudiciu de natură patrimonială în cuantum de 229.455,46 lei (54.264,03 euro).

Circumstanța personală prevăzută de art. 741 alin. (2) C. pen. (nou introdus prin Legea 202/2010), potrivit căreia în cazul infracțiunii de înșelăciune ce a produs un prejudiciu între 50.000 și 10.000 euro, prejudiciu ce a fost reparat integral, pe lângă pedeapsa închisorii i se poate aplica inculpatului amenda penală - al cărei cuantum este prevăzut de art. 63 alin. (3) teza finală (amenda între 500 și 30.000 lei).

Conduita anterioară a inculpatului M.F. - ce nu este cunoscut cu antecedente penale - ce este apreciată ca fiind o circumstanță atenuantă personală potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Stăruința depusă de acesta pentru înlăturarea consecințelor de natură patrimonială față de părțile vătămate, încă înainte de începerea urmăririi penale, prin încercarea de a găsi căi alternative de stingere acestui litigiu, iar apoi prin plata în numerar a datoriei, încă dinainte de modificarea Codului penal prin Legea nr. 202/2010 - ce este apreciată ca fiind o circumstanță atenuantă personală potrivit art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.

Conduita din timpul procesului - constând în atitudinea cooperantă cu organele judiciare - acceptând să dea declarații cu privire la faptele pentru care era cercetat - ce este apreciată ca fiind o circumstanță atenuantă personală potrivit art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit căruia în cazul infracțiunilor ce au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special.

Pentru toate aceste considerente, reținând incidența dispozițiilor sus menționate, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele stabilite de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. (închisoare de la 1, 3 ani la 5 ani sau amenda penală între 500 și 30.000 lei).

S-a apreciat că, aplicarea unei pedepse medii cu închisoarea în limitele sus menționate, este aptă a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

Săvârșind o faptă ce a adus atingere relațiilor comerciale bazate pe buna credință și încrederea reciprocă a partenerilor comerciali, prima instanță a apreciat ca fiind oportună aplicarea, pe parcursul executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., iar apoi ca pedepse complementare în baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

2. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.S., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., întrucât din probele aflate la dosarul cauzei a reieșit că acesta, în calitate de administrator al SC D.B. SRL, a săvârșit o singură faptă care ar putea întruni elementele infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că în luna februarie 2009 s-a folosit cu titlu de garanție de un cec (aflat la fila 153 vol. I d.u.p.) în valoare de 120.000 lei - pentru stingerea unei obligații comerciale față de partea vătămată - SC O.M.T. SRL - cu prilejul încheierii unui contract având ca obiect livrarea unor scaune de birou - cauzând un prejudiciu de 103.616 lei (24.449,29 euro). Respectiva filă cec nu a fost decontată integral în bancă din lipsă disponibil în cont.

Reprezentantul părții vătămate a formulat plângere penală împotriva reprezentantului SC D.B. SRL, însă Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la această faptă prin rezoluția nr. 774/P/2009 din 23 septembrie 2009 (aflată la filele 204-205 vol. I instanță).

Concludente în acest sens s-a apreciat că sunt mențiunile din declarațiile reprezentantului părții vătămate N.C. și ale martorului Nicoară Ionuț, din cursul urmăririi penale și al judecății, din înscrisurile de la filele 127- 166 vol. I d.u.p. - cuprinzând în special contractul din 10 februarie 2009, plângerea penală formulată împotriva acestui inculpat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, iar apoi împotriva rezoluției procurorului nr. 774/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru această faptă, 7 facturi fiscale și fila cec sus menționată - înscrisurile de la filele 32-41, 43-49, 51-52 vol. I dosar instanță.

Cum prejudiciul cauzat părții civile prin fapta sus menționată a fost integral recuperat până la terminarea cercetării judecătorești din fața primei instanțe și are o valoare mai mică de 50.000 euro, sunt incidente în mod obligatoriu în acest caz dispozițiile art. 741 alin. (2) C. pen., astfel că în baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., față de partea civilă SC O.M.T. SRL Constanța; iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat acestui inculpat amenda administrativă de 1.000 lei.

3. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.N., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că perioada 15 mai - 21 iulie 2009 inculpatul M.N., în calitate de administrator al SC E.T.C.I.E. SRL, a indus și menținut în eroare părțile civile SC O.M.T. SRL și SC T.L. SRL, prin emiterea unui cec în valoare de 8.925 lei, ce a fost refuzat la plată din lipsă disponibil în cont și, respectiv, prin emiterea unui bilet la ordin ce avea completată eronat suma de plată.

Prin aceste fapte i s-a cauzat SC O.M.T. SRL un prejudiciu patrimonial de 14.547,36 lei (3486,48 euro), iar SC T.L. SRL un prejudiciu de 93.988,58 lei (22.220,57 euro) - la data scadenței fiecărei datorii în parte.

Concludente, în acest sens, sunt în special declarațiile reprezentanților părților vătămate, N.C. și C. din cursul urmăririi penale și al judecății, mențiunile din înscrisurile de la filele 157-159 vol. I d.u.p., filele 39 și 40 vol. V d.u.p., filele 51-58, vol. V d.u.p., filele 9-10 vol. VII d.u.p. și filele 32, 41, 42, 50 vol. II instanță.

Deși fapta inculpatului (de a induce în eroare partea vătămată SC T.L. SRL, cu prilejul încheierii unui contract comercial, prin emiterea unui bilet la ordin având completate eronat unele rubrici) constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - biletul la ordin astfel emis putând avea valoarea unui mijloc fraudulos - iar fapta aceluiași inculpat (de a induce în eroare partea vătămată SC O.M.T. SRL, prin emiterea unui cec știind că pentru valorificarea lui lipsește acoperirea necesară) ar putea constitui infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., dat fiind apropierea cronologică a celor două fapte și modul asemănător de comitere, date fiind și tendințele actuale din legislație - de asimilare în astfel de cazuri a cecului, mijlocului fraudulos prevăzut de alin. (2) din art. 215 C. pen., instanța apreciază că a existat o unitatea de rezoluție infracțională în acest caz, astfel că se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor mai sus menționate.

În privința cecului emis în beneficiul SC O.M.T. SRL nu s-a putut reține existența infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, deoarece, în lipsa altor probe, fără această eroare contractul de livrare a unor mărfuri nu s-ar fi încheiat.

Cum valoarea totală a prejudiciilor cauzate celor două părți vătămate SC O.M.T. SRL și SC T.L. SRL s-a apreciat că este conform expertizei contabile efectuate în cauză de 108.535,94 lei (25.707,05 euro – la data scadenței), prejudicii ce au fost recuperate integral pe parcursul procesului de față, instanța a constatat că în cauză sunt în mod obligatoriu aplicabile dispozițiile art. 741 alin. (1) și (2) C. pen., existând o cauză de nepedepsire, astfel că în baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., față de părțile civile SC T.L. SRL Albești și SC O.M.T. SRL Constanța; iar în baza art. 74 indice 1 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., i-a fost aplicată acestui inculpat amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.

4. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.S., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în patru infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (parte vătămată SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin); de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (parte vătămată SC G.S.B. SRL București); de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (parte vătămată SC F.R. SRL București) și de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. (parte vătămată SC R.C. SRL Punghina).

4.1. Cu privire la fapta săvârșită față de partea vătămată SC E.G. SRL, din probele aflate la dosarul cauzei a rezultat doar că pentru plata datoriei contractate de SC N. SRL a fost emis la data de 22 februarie 2007 în favoarea SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin un bilet la ordin în valoare de 40.000 lei, care - fiind prezentat în bancă a doua zi de la scadență - a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil în cont (conform mențiunilor din înscrisurile de la filele 38-39 vol. III d.u.p.), iar acest prejudiciu nu a fost recuperat până în prezent - după cum reiese din înscrisul de la filele 53-54 vol. I instanță și din declarațiile date de reprezentantul acestei părți vătămate de la filele 117-121 vol. III d.u.p. și de la fila 197 vol. I dosar instanță.

Directorul general al părții vătămate, S.C., cu prilejul audierii în fața instanței (la fila 197 vol. I dosar instanță), deși a declarat că a fost înșelat de M.S., ce era însoțit de un alt cetățean de etnie romă, acesta a indicat o altă poreclă decât cea cunoscută conform actelor de la dosarul cauzei (M. - în loc de Y.) și nu l-a recunoscut pe inculpatul sus menționat după planșa fotografică aflată la filele 94-95 vol. II dup.

Că este așa reiese și din studierea conținutului facturilor fiscale de la filele 169-178 vol. I d.u.p. în care pe de o parte numele inculpatului M.S. nu apare menționat la rubrica „delegat,” iar pe de altă parte nici seria și numărul cărți de identitate menționate în dreptul aceleiași rubrici nu corespund cu seriile vreuneia din cărțile de identitate ale acestui inculpat, conform mențiunilor din înscrisul de la filele 94-95 vol. II dup.

Față de toate aceste considerente, se va dispune achitarea inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. , întrucât din probele aflate la dosarul cauzei nu a reieșit nici că acest inculpat ar fi fost administrator sau ar fi acționat în calitate de reprezentat de fapt al SC N. SRL (al cărei administrator și asociat unic este M.I. - conform înscrisurilor de la filele 11-14 vol. VII d.u.p.) și nici că acest inculpat ar fi emis un bilet la ordin care nu avea acoperire în bancă.

4.2. Cu privire la fapta săvârșită față de partea vătămată SC G.S.B. SRL București: din probele administrate în cauză a rezultat că în luna martie - aprilie 2007 inculpatul M.S., în calitate de administrator al SC S.C. SRL a cumpărat de la această parte vătămată mărfuri în valoare de 92.003,07 lei - achitând numerar 13.323 lei, iar pentru plata unei părți datorie a fost emis un bilet la ordin în valoare de 78.675,07 lei, cu scadență la data de 04 februarie 2008, care însă a fost refuzat la plată datorită faptului că această societate nu avea deschis cont la B.R.D.

În timpul procesului de față, la data de 19 septembrie 2010 a fost încheiată o convenție cu partea vătămată, fiind achitată în numerar suma de 5.000 lei, diferența de 15.000 lei urmând a fi achitată în numerar până la 19 octombrie 2010, iar pentru restul datoriei urmând a se proceda la compensarea cu altă marfă până la data de 10 octombrie 2010.

Din actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că în afară de suma de 5.000 lei a mai fost achitată diferența în numerar sau prin compensare până la soluționarea prezentei cauze, astfel că valoarea integrală a debitului datorat părții vătămate este de 73.675,07 lei.

Concludente, în acest sens, în special, au fost mențiunile din expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești, declarațiile reprezentantului părții vătămate din cursul urmăririi penale și al judecății, filele 101, 108, 133, 140 vol. V d.u.p.

S-a reținut că fapta inculpatului M.S. - de a induce în eroare partea vătămată SC G.S.B. SRL București cu prilejul încheierii unui contract comercial, prin emiterea în mod fraudulos a unui bilet la ordin, știind că nu are deschis cont la B.R.D. - constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Cum această faptă, s-a reținut că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției, prezintă pericol social specific infracțiunii - dată fiind modalitatea prin care acesta a acționat și urmarea produsă - iar în cursul judecății inculpatul nu a achitat decât parțial prejudiciul cauzat părții vătămate, urmează ca acesta să răspundă penală pentru fapta săvârșită.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat au fost avute în vedere: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoare de la 3 la 15 ani);modalitatea prin care inculpatul a acționat; urmările produse - constând nu numai în prejudiciu material neachitat în cuantum de 73.675,07 lei, ci și în afectarea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relațiile comerciale;în cursul procesului inculpatul, prin membrii familiei sale au încercat să stingă litigiul patrimonial și chiar a achitat parte din datorie, în cuantum de 5.000 lei; are doi copii minori în întreținere, iar această infracțiune nu a fost comisă în stare de recidivă, inculpatul suferind anterior doar o condamnare cu amendă penală pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 193 și 205 C. pen. - conform sentinței penale nr. 783/2005 a Judecătoriei Strehaia (de la filele 269-270 vol. II dosar instanță) - toate aceste din urmă considerente fiind reținute drept circumstanțe atenuante conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pentru fapta comisă față de partea civilă SC G.S.B. SRL București, este aptă a asigura scopurile preventiv, educativ și represiv prevăzute de lege.

La alegerea pedepselor accesorii instanța a avut în vedere că faptele comise de acest inculpat - în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale - sunt apte a induce o stare de neîncredere a relațiilor comerciale, ce sunt de regulă bazate pe bună credință.

4.3. Cu privire la fapta săvârșită față de partea vătămată SC F.R. SRL București: din probele aflate la dosarul cauzei a reieșit că la data de 26 octombrie 2009 acest inculpat, în calitate de administrator al SC M.G. SRL a închiriat de la această parte vătămată inițial pentru o perioadă de 3 zile două platforme autoridicătoare și un stivuitor (manipulator telescopic), pentru care a efectuat plata în numerar. Aceste utilaje au fost transportate de reprezentanții părții vătămate în incinta SC F. SA din Curtea de Argeș, iar, apoi, după ce perioada închirierii a fost prelungită în mod succesiv, la 05 noiembrie 2010 părțile au convenit mutarea utilajelor la mina din Moldova Nouă.

Tot la acea dată s-a convenit și cumpărarea de către SC M.G. SRL a stivuitorului de la SC F.G. SRL Austria (ce era proprietara utilajelor, în vreme ce firma din România avea doar drept de închiriere către terțe persoane), negocierile în acest sens fiind purtate prin intermediul părții vătămate sus menționate. Prețul convenit pentru acest utilaj a fost de 53.000 euro, ce trebuia achitat până la data de 06 noiembrie 2010.

În acest sens a fost emisă factura fiscală X (aflată în traducere legalizată la fila 73 vol. II dosar instanță) - care a menționat expres că „utilajul rămâne în proprietatea noastră până la achitarea integrală.”

Din punct de vedere juridic, instanța a apreciat că factura fiscală sus menționată este doar „pro forma,” părțile convenind ca transferul proprietății utilajului să fie realizat la momentul plății, iar nu la momentul realizării acordului de voință.

Având în vedere aceste aspecte și faptul că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a achitat contravaloarea stivuitor (manipulator telescopic ), nu s-a putut reține nici că a operat transferul proprietății acestui utilaj și nici că ar fi legală operațiunea prin care SC M.G. SRL ar fi vândut acest utilaj în 13 noiembrie 2009 către SC E.M. SRL Arad, societate care din luna februarie 2010 a fost radiată din registrul comerțului.

Ulterior, contrar celor convenite, inculpatul a schimbat locația în care se aflau toate aceste utilaje, nu a mai achitat contravaloarea folosinței lor și nu le-a mai restituit până în prezent.

Pentru plata folosinței utilajelor inculpatul M.S. a emis la 05 noiembrie 2009 un bilet la ordin în valoare de 13.954,79 lei (aflat la fila 56 vol. V d.u.p.) ce nu a fost decontat în bancă din lipsă totală disponibil în cont.

Faptele, așa cum au fost ele reținute au fost dovedite cu declarațiile date de reprezentantul părții vătămate, B.M. din cursul urmăririi penale (de la filele 42-43 și 44-45 vol. V d.u.p.) și din cursul judecății (de la filele 19-20), înscrisurile de la filele 46-100 vol. V d.u.p., 304-346 vol. I dosar instanță, f. 21, vol. II dosar instanță.

Prejudiciul cert cauzat acestei părți vătămate se compune din contravaloare chirie conform contractului dintre părți (în valoare de 13.954,79 lei), la care se adaugă și contravaloarea în lei, la momentul plății, a celor trei utilaje închiriate și nerestituite la termen, în situația în care conform disp. art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. , rap. la art. 998 și urm. C. civ. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul M.S. nu va înțelege sau nu va putea să restituie părții civile SC F.R. SRL București două platforme autoridicătoare, cu nr. intern X și Y, precum și un stivuitor telescopic X, nr. intern Z.

Valoarea utilajelor (154.231 euro) a fost precizată în cererea de constituire de parte civilă de la fila 301 vol. I dosar instanță și nu a fost contestată de vreuna din părțile în litigiu.

Instanța a apreciat că deși este posibil ca acestei părți vătămate să i se fi cauzat un prejudiciu și pentru lipsa de folosința celor trei utilaje pe perioada ce excede contractului de închiriere încheiat între părți, nu pot fi acordate despăgubiri sub acest aspect, întrucât acest prejudiciu nu este cert nici sub aspectul cuantumului său și nici posibilității producerii lui.

S-a reținut astfel că în raporturile de închiriere a utilajelor părțile au convenit în mod succesiv sume diferite pe fiecare zi de închiriere, după cum reiese din contractul nr. X/2009 și din anexele la contract. De asemenea la dosarul cauzei nu au fost depuse documente din care să rezulte că alte persoane juridice ar fi fost interesate în perioada noiembrie 2009 - la zi să închirieze utilaje de genul celor sus menționate.

Cum acest prejudiciu are o valoare mai mare de 200.000 lei s-a reținut și că această faptă a produs consecințe deosebit de grave.

S-a reținut că fapta inculpatului M.S. - de a induce în eroare partea vătămată SC F.R. SRL cu prilejul încheierii unui contract comercial, prin emiterea în mod fraudulos a unui bilet la ordin, știind că nu are disponibil în cont - constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Cum această faptă s-a reținut că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției, prezintă pericol social specific infracțiunii - dată fiind modalitatea prin care acesta a acționat și urmarea produsă - iar în cursul judecății inculpatul nu a achitat decât parțial prejudiciul cauzat părții vătămate, acesta a răspuns penal pentru fapta săvârșită.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat au fost avute în vedere: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoare de la 10 la 20 ani); modalitatea prin care inculpatul a acționat; urmările produse - constând nu numai în prejudiciu material neachitat în cuantumul sus menționat, ci și în afectarea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relațiile comerciale; are doi copii minori în întreținere, iar această infracțiune nu a fost comisă în stare de recidivă, inculpatul suferind anterior doar o condamnare cu amendă penală pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 193 și 205 C. pen. - conform sentinței penale nr. 783/2005 a Judecătoriei Strehaia (de la filele 269-270 vol. II dosar instanță) - toate aceste din urmă considerente urmând a fi reținute drept circumstanțe atenuante conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a se face și aplicația disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 7 (șapte) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pentru fapta comisă față de partea civilă SC F.R. SRL, este aptă a asigura scopurile preventiv, educativ și represiv prevăzute de lege.

La alegerea pedepselor accesorii instanța a avut în vedere că faptele comise de acest inculpat - în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale - sunt apte a induce o stare de neîncredere a relațiilor comerciale, ce sunt de regulă bazate pe bună credință.

4.4. Cu privire la fapta săvârșită față de partea vătămată SC R.C. SRL: s-a reținut că în cursul lunii mai 2010, aflând despre tranzacția comercială efectuată de SC T.G. SRL (administrată de cuscrul său, M.F.) cu această parte vătămată, M.S., în calitate de administrator al SC S. SRL s-a deplasat la depozitul de cauciucuri auto al acestei din localitatea Recea, județ Mehedinți, împreună cu ginerele său, M.N. și cuscrul său, M.F. Inițial administratorul părții vătămate, M.L. a refuzat să încheie contract de livrare de mărfuri cu această din urmă societate, deoarece era nou înființată, însă a acceptat acest lucru după ce s-a consultat cu juristul său, B.I.

A fost încheiat între părți un contract de vânzare cumpărare din 13 mai 2010, iar marfa a fost livrată pe baza unor facturi fiscale emise între 08 mai - 16 mai 2010.

Valoarea totală a cauciucurilor livrate către SC S. SRL a fost de 157.965,87 lei, fiind achitată în numerar suma de 60.000 lei și rămânând de achitat un debit de 97.965,87 lei (conform mențiunilor de la fila 287 vol. II dosar instanță - extras din raportul de expertiză contabilă).

Deși inițial se convenise ca plata să fie realizată pe baza unor file cec emise se SC S. SRL - întrucât la prezentarea primei file cec ce a devenit scadentă banca a refuzat plata din lipsă disponibil în cont - ulterior între părți s-a încheiat un contract de garanție reală mobiliară datat la 20 mai 2010, în care ca debitori apar atât SC S. SRL (administrată de M.S.), cât și SC T.G. SRL( administrată de cuscrul său, M.F.).

Obiectul garanției reale mobiliare l-au constituit 22 + 1/2 saci conținând șnur de azbest.

S-a convenit astfel, ca în situația în care nu se va achita creanța, creditorul să fie autorizat să vândă marfa constituită cu titlu de garanție la orice preț, păstrând un comision din vânzare de 40%, iar la îndestularea creanței sale s-a angajat să restituie filele cec primite în garanție.

Ulterior atât SC S. SRL, cât și SC T.G. SRL au emis facturi pentru marfa ce constituia obiectul garanției, însă SC R.C. SRL a restituit acea factură, a continuat să depună filele cec în bacă, file cec ce au fost pe rând refuzate la plată din lipsă disponibil în cont.

Instanța a reținut că operațiunea de emitere a unei facturi de debitor era firească, deoarece în lipsa acesteia, SC R.C. SRL nu avea cum să vândă unui eventual cumpărător marfa ce constituia obiectul graniței.

Pe de altă parte, primirea acestei mărfii în depozitul SC R.C. SRL de la Recea, județ Mehedinți, nu se putea realiza în lipsa acordului administratorului respectivei societăți. Cu ocazia audierii martorei C.M., aceasta a declarat că deși se ocupa de întocmirea evidenței primare, nu a întocmit acte de primire în custodie, dar că primirea acestei mărfi în depozit nu se putea realiza fără acordul administratorului.

Cele 294 cauciucuri cumpărate de SC S. SRL au fost apoi revândute către SC P. SRL Strehaia (234 bucăți) și către SC M.G. SRL (60 bucăți).

Din actele de la dosarul cauzei a reieșit că în aceeași zi, SC M.G. SRL (care era administrată tot de inculpatul M.S.) a revândut cauciucurile la un preț mai mic către SC B. SRL.

SC R.C. SRL a continuat să introducă filele cec în bancă, pe măsură ce deveneau scadente, însă fiecare dintre acestea au fost refuzate la plată din lipsă disponibil în cont.

Concludente în acest sens au fost declarațiile administratorului părții vătămate, din cursul urmăririi penale și al judecății, M.L., declarațiile martorilor C.M. și A.G. (din cursul urmăririi penale și al judecății), P.N. și B.I. (din cursul urmăririi penale), mențiunile din înscrisurile de la filele 71-90 vol. I dosar instanță, mențiunile din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății, la fila 287 vol. II dosar instanță, a concluzionat că debitul SC S. SRL ar fi fost acoperit integral de contractul de garanție mobiliară sus menționat, întrucât valoarea obiectului garanției depășește de trei ori valoarea datoriei.

Instanța nu a omologat aceste concluzii ale raportului de expertiză, întrucât la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că SC R.C. SRL a procedat pentru îndestularea creanței conform clauzelor contractuale la valorificarea bunurilor primite în garanție.

Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că fapta inculpatului M.S. de a emite file cec cunoscând că nu dispune de fonduri bănești în acest sens, în contul SC S. SRL, pe care o administra, faptă prin care s-a cauzat părții vătămate SC R.C. SRL un prejudiciu de 97.965,87 lei (22.647,40 euro) constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.

Nu s-a putut reține săvârșirea unei alte infracțiuni (cea prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 58/1934) deoarece fără inducerea în eroare a părții vătămate, prin crearea iluziei bonității firmei, nu s-ar fi încheiat contractul dintre cele două societăți comerciale sus menționate. Ori, administratorul SC R.C. SRL a declarat în fața instanței că a înțeles la încheierea contractului că plata restului datoriei se va face prin prezentarea cecului în bancă.

Cum această faptă s-a reținut că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției, prezintă pericol social specific infracțiunii - dată fiind modalitatea prin care acesta a acționat și urmarea produsă - iar în cursul judecății inculpatul nu a achitat decât parțial prejudiciul cauzat părții vătămate, acesta a răspuns penal pentru fapta săvârșită.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat au fost avute în vedere: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoare de la 10 la 20 ani); modalitatea prin care inculpatul a acționat; urmările produse - constând nu numai în prejudiciu material neachitat în cuantumul sus menționat, ci și în afectarea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relațiile comerciale; are doi copii minori în întreținere, iar această infracțiune nu a fost comisă în stare de recidivă, inculpatul suferind anterior doar o condamnare cu amendă penală pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 193 și 205 C. pen. - conform sentinței penale nr. 783/2005 a Judecătoriei Strehaia (de la filele 269-270 vol. II dosar instanță) - toate aceste din urmă considerente fiind reținute drept circumstanțe atenuante conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcându-se și aplicația disp. art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pentru fapta comisă față de partea civilă SC R.C. SRL, este aptă a asigura scopurile preventiv, educativ și represiv prevăzute de lege.

La alegerea pedepselor accesorii instanța a avut în vedere că faptele comise de acest inculpat - în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale - sunt apte a induce o stare de neîncredere a relațiilor comerciale, ce sunt de regulă bazate pe bună credință.

Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, s-a reținut că în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici sub aspect subiectiv și nici sub aspect obiectiv.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003 „Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.”

Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave (cum este cea de înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave – potrivit art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003), pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Art. 2 lit. a) teza finală din Legea nr. 39/2003 prevede că nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În cazul în care există totuși o asociere a unor persoane în vederea comiterii unor infracțiuni, asociere care însă nu poate duce la concluzia existenței unui grup infracțional organizat, se poate reține săvârșirea de către acele persoane a infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

În cauza dedusă judecății, este cert că toți cei patru inculpați fac parte din comunitatea de cetățeni de etnie romă din Strehaia; că în general opinia majoritară este aceea că între membrii acestei comunități există legături mult mai strânse decât între alte grupuri etnice și că în aceeași opinie cetățenii de etnie romă ar fi mai predispuși la comiterea unor infracțiuni decât alți cetățeni. De asemenea, probele de la dosarul cauzei au demonstrat că inculpații M.F., M.N. și M.S. sunt legați între ei prin rudenie (fiind tată și respectiv fii acestuia) iar cu inculpatul M.S. prin afinitate (acesta este socrul inculpatului M.N.), precum și că toți cei patru inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.

Toate aceste elemente de fapt - în lipsa unor probe certe care să probeze grupul structurat sau acțiunea coordonată a membrilor grupului în scopul comiterii unor infracțiuni grave - nu au putut duce la concluzia că astfel s-ar fi constituit un grup infracțional organizat, în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Din probele de la dosarul cauzei a reieșit că fiecare dintre cei patru inculpați, în calitate de administratori ai unor societăți comerciale diferite, au tranzacționat cu diverse părți vătămate, în nume propriu, fără vreo înțelege prealabile sau un ajutor din parte altor inculpați.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 „actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși”.

De altfel, nici în actul de sesizare al instanței nu s-a menționat în concret care au fost atribuțiile fiecărui inculpat în cadrul pretinsului grup infracțional, iar din actele de la dosarul cauzei nu reiese modul cum ar fi funcționat o astfel de structură infracțională, nu reiese nici că cel puțin trei dintre cei patru inculpați ar fi inițiat, constituit, aderat sau sprijinit sub orice formă un astfel de grup.

Pe de altă parte, una din condițiile esențiale pentru subzistența grupului infracțional, este aceea ca la activitățile realizate în favoarea grupului să participe minim 3 persoane.

Instanța a reținut că probele administrate în cauză nu relevă participarea la cel puțin două din faptele descrise în actul de sesizare a cel puțin trei dintre inculpații trimiși în judecată.

Astfel, pentru a se justifica existența grupului infracțional încă din anul 2006, în rechizitoriu sunt menționați toți cei patru inculpați ca participând la săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune contra părții vătămate SC E. SRL.

Probele administrate în cauză au confirmat, însă, că, dintre toți cei patru inculpați menționați în actul de sesizare, doar inculpatul M.F. a negociat cu administratorul acestei societăți, S.C., realizarea unei tranzacții comerciale, în cadrul căreia a fost emis un bilet la ordin ce nu a fost decontat în bancă datorită expirării termenului de prezentare. Deși la tranzacția respectivă, din toamna anului 2006, au fost prezenți și fiii inculpatului M.F., M.N. (în vârstă de 17 ani) și M.S. (în vârstă de 19 ani, la acea dată), probele aflate la dosarul cauzei, incluzând aici în special declarația reprezentantului părții vătămate S.C., nu au confirmat că aceștia au avut vreun rol.

În aceste condiții, instanța nu a putut asimila prezența fizică cu o prezență juridică pentru a concluziona subzistența grupului infracțional.

Pe de altă parte, pentru considerentele ce au fost dezvoltate la analiza infracțiunilor de înșelăciune, un alt motiv pentru care nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, este acela că, pentru infracțiunea de înșelăciune (în dauna părții vătămate SC E. SRL) sus menționată, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul M.F. și achitarea față de inculpatul M.S., în cazul acestuia din urmă în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.

Inculpații M.F., M.N. și M.S. au mai fost localizați, oarecum împreună, la săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune contra părții vătămate SC O.M.T. SRL Constanța, însă, cum prejudiciile cauzate au fost reparate în timpul procesului penal de față, iar valoarea lor nu depășește 50.000 euro - echivalent în lei, pentru fiecare dintre aceste infracțiuni s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 70 lit. i)1 C. proc. pen. În acest caz, grupul infracțional nu există, deoarece pe de o parte nu s-a dovedit că scopul grupului ar fi fost săvârșirea unor infracțiuni patrimoniale fără consecințe deosebit de grave, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că acel grup ar fi fost constituit în mod organizat.

Ultimele fapte unde sunt localizați cel puțin trei dintre inculpații de față sunt cele comise în dauna părții vătămate SC R.C. SRL Punghina, însă, potrivit depozițiilor martorilor P.N. și C.M., coroborate cu înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultând că fiecare dintre aceștia au acționat separat și în interes propriu, martora C.M. afirmând că l-a cunoscut pe M.S. după realizarea tranzacțiilor dintre SC R.C. SRL Punghina și SC T.G. SRL.

În ceea ce-l privește pe M.S., martorele P.N. și C.M., precum și reprezentantul părții vătămate, M.L., au afirmat doar că acesta nu a participat la discuții în momentul negocierii unui contract între SC R.C. SRL Punghina și SC T.G. SRL.

Instanța a mai reținut că, în rechizitoriu s-a menționat nu numai că acest grup infracțional s-a constituit, ci și că a fost urmat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a constituit. Din acest ultim punct de vedere, pentru a se putea reține grupul infracțional, trebuie să se demonstreze că, cel puțin trei dintre membrii grupului infracțional au avut vreun rol la săvârșirea, fie a cel puțin unei infracțiuni de înșelăciune ce a avut consecințe deosebit de grave, fie a cel puțin două fapte, fapte ce ar intra în conținutul constitutiv al unei infracțiuni continuate, care a produs prejudicii a căror valoare cumulată depășește 2.000.000 lei (consecințe deosebit de grave).

Pentru considerentele ce au fost expuse la analiza infracțiunilor de înșelăciune, s-a reținut că, pentru două din cele trei fapte - respectiv, pentru infracțiunile contra părților vătămate SC E. SRL Tr. Severin și SC O.M.T. SRL Constanța, unde sunt localizați trei dintre cei patru inculpați, instanța a dispus încetarea procesului penal. Acesta este încă un argument pentru care nu se poate reține subzistența grupului infracțional.

De asemenea, chiar și în situația în care s-ar considera că nu era neapărat necesară participarea efectivă a cel puțin trei inculpați la săvârșirea vreunei infracțiuni de înșelăciune, ce ar fi produs consecințe deosebit de grave), pentru a se putea infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 era necesar să se dovedească măcar că membrii pretinsului grup infracțional ar fi participat fie la pregătirea săvârșirii unor astfel de infracțiuni grave, fie la împărțirea profitului obținut din astfel de activități.

Cum în cauza dedusă judecății nu s-a dovedit că inculpații au acționat în mod coordonat la săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune ce au avut consecințe deosebit de grave, deci nu s-a dovedit existența unui grup infracțional organizat în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , s-a dispus achitarea fiecăruia dintre cei pentru inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la cele două infracțiuni de spălare de bani prevăzute de art. 23 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002, s-a dispus achitarea inculpatului M.N., în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. , întrucât, pentru considerentele ce au fost pe larg dezvoltate în rândurile de mai sus, în cauza dedusă judecății nu s-a putut stabili nici săvârșirea de acest inculpat a infracțiunii de înșelăciune și nici proveniența ilicită a sumelor de bani cu care au fost achiziționate cele două autoturisme menționate în actul de sesizare.

În aceste condiții, nu s-a putut stabili că autoturismele M.S. și L.R. (menționate în înscrisurile de la filele 27-29 vol. VII d.u.p.) ar fi format obiectul vreuneia dintre cele două infracțiuni de spălare de bani, menționate în actul de sesizare a instanței.

Cum atât inculpatul M.S., cât și inculpatul M.N. au fost achitați pentru parte din infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar pentru restul infracțiunilor s-a dispus încetarea procesului penal, aplicându-li-se sancțiuni cu caracter administrativ, în baza art. 140 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a acestui inculpat, iar în baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. , s-a dispus punerea în libertate de îndată a acestor inculpați de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Instanța a apreciat că acești doi inculpați nu pot beneficia de prevederile art. 88 alin. (2) C. pen. - pentru a li se înlătura în tot sau în parte executarea amenzii, ca urmare a scăderii reținerii și arestării preventive - deoarece textul de lege mai sus menționat are în vedere doar amenda penală (acest lucru observându-se și din denumirea secțiunii care îl reglementează: „Calculul pedepselor”), deci o cauză de pedepsire, iar nu una de nepedepsire cu este în speța dedusă judecății.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, s-a reținut că față de inculpatul M.F. s-a dispus soluția încetării procesului penal pentru unele din faptele deduse judecății, soluția achitării pentru alte fapte și soluția condamnării la o pedeapsa de 3 ani închisoare doar pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.

Cum, prin raportare la dispozițiile art. 741 alin. (2) C. pen., cuantumul prejudiciului cauzat părții civile SC R.C. SRL (54.264,03 euro - echivalent în lei), situează fapta puțin peste limita la care ar fi existat o cauză de nepedepsire - remarcându-se din acest punct de vedere și o tendință a legislației de evitare pe cât posibil a aplicării pedepsei închisorii, în cazul infracțiunii sus menționate, al cărei prejudiciu a fost recuperat și este în anumite limite - față și de celelalte criterii ce au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei, s-a apreciat că scopul acesteia se poate realiza fără executarea în continuare a pedepsei în regim privativ de libertate, astfel că în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul M.F. să se supună măsuri de supraveghere prevăzute de lege, atrăgându-i-se atenția în temeiul art. 359 C. proc. pen. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 864 din C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 356 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 29 iunie 2010, la zi; iar în baza art. 140 alin. (2) și (3), rap. la art. 350 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive și s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului M.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 16 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5302/101/2010.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.S. pentru considerentele mai sus expuse s-a dispus condamnarea acestuia doar pentru trei dintre infracțiunile pentru care a fost cercetat în cauza dedusă judecății.

Inculpatul M.S. a mai fost condamnat definitiv anterior prin sentința penală nr. 783 din data de 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Strehaia (aflată la filele 269-270 vol. II dosar instanță) la amenda penală de 5.000.000 lei, cu suspendare pe un termen de 1 an, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 193 și 205 C. pen. Acea sentință penală a rămas definitivă prin DP37/ R din 20 ianuarie 2005 a Tribunalului Mehedinți, deci cu mult înainte de săvârșirea primei infracțiuni reținută în sarcina acestui inculpat în cauza de față.

Ulterior, prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Strehaia (aflată la filele 271-277 vol. II dosar instanță) același inculpat a mai fost condamnat la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. și de art. 322 alin. (2), (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, apoi în baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante. Această sentință penală a rămas definitivă prin neapelare la data de 03 mai 2010.

Cum faptele deduse judecății au fost comise până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 86 din data de 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Strehaia, în baza 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.S. prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009.

Pe cale de consecință, au fost descontopite pedepsele aplicate acestui inculpat prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 2026/313/2009, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) și de art. 322 alin. (2), (3) C. pen., pedepse ce au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat prin această sentință și prin sentința penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009 (de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen.), urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

Cum inculpatul M.S. a fost arestat preventiv în lipsă, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. , a fost menținută starea de arest.

Pentru aceleași considerente ce au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor accesorii, s-a apreciat a fi oportună aplicarea în baza art. 65 C. pen. față de inculpatul M.S. și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei pentru considerentele ce au fost pe larg expuse în rândurile de mai sus s-a constatat că pe parcursul judecății pe fond a cauzei au fost recuperate integral prejudiciile de ordin patrimonial cauzate unora dintre părțile vătămate (SC T.L. SRL Albești, SC G.S.B.C. SRL, SC R.C. SRL, SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, SC O.M.T. SRL Constanța) prin faptele comise de inculpații M.F., M.S. și M.N., astfel că s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat acestor părți civile prin faptele comise de acești inculpați.

Față de faptul că din actele de la dosarul cauzei și în special din raportul de expertiză contabilă reiese că inculpatul M.S. a cauzat prin faptele de înșelăciune reținute în sarcina sa prejudicii de ordin patrimonial părților civile SC G.S.B. SRL București, SC F.R. SRL București și SC R.C. SRL Punghina, în baza art. 14 C. proc. pen. , rap. la art. 998 și urm. C. civ. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. , au fost admise în parte acțiunile civile, iar acest inculpat a fost obligat doar la plata despăgubirilor calculate conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Pe cale de consecință, inculpatul M.S. a fost obligat să plătească suma de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL București; 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina și de 13.954,79 lei către SC F.R. SRL București.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. , rap. la art. 998 și urm. C. civ. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., același inculpat a fost obligat să restituie părții civile SC F.R. SRL București două platforme autoridicătoare x, cu nr. intern X și Y, precum și un stivuitor telescopic X, nr. intern Z sau, în caz de imposibilitate de restituire, contravaloarea lor în lei, la momentul plății.

Cum pentru faptele comise de inculpatul M.N. s-a dispus fie încetarea procesului penal, fie achitarea, inclusiv pentru cele două infracțiuni de spălare de bani menționate în actul de sesizare, în baza art. 357 alin. (2), lit. c) și e) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului și restituirea autoturismelor M.S., cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare albă și L.R., cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare gri, către numita M.C.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen. în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, inculpații M.F. si M.S. și partea civilă SC F.R. SRL București.

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți a criticat sentința penală pronunțată atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei arătându-se în principal că în mod nelegal prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice în condițiile art. 334 C. proc. pen. dintr-o singură infracțiune de înșelăciune de formă continuată (în cazul fiecărui inculpat) în infracțiuni distincte corespunzătoare fiecărei părți vătămate, arătându-se că din modul de operare, conlucrarea dintre inculpați și prezența acelorași inculpați în diverse roluri în cazul fiecărui act material rezultă rezoluția infracțională unică. S-a arătat că scopul întregii activități derulate de inculpați împreună era acela de a induce în eroare părțile vătămate la încheierea contractelor și de a le menține în eroare astfel încât să le determină să nu introducă instrumentele bancare la plată. S-a invocat că intervalul mare de timp dintre actele materiale probate nu este relevant în aprecierea existenței unei infracțiuni continuate, fiind determinat în mod esențial de necesitatea identificării părților vătămate.

S-a invocat de asemenea că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003, în cazul inculpatului M.F. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în dauna părții vătămate SC T.L. SRL, a inculpatului M.N. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (două infracțiuni) și în cazul inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. comisă în dauna părții civile SC E.G. SRL.

În cazul infracțiunii prev. de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003 s-a arătat că inculpații au acționat în toate situațiile în baza unor roluri bine stabilite, activitatea lor fiind ușurată de faptul că erau rude și își puteau coordona acțiunile, modul de operare a fost similar în cazul tuturor faptelor.

În cazul infracțiunilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (două infracțiuni) reținute în sarcina inculpatului M.N. s-a invocat că din probe a rezultat că inculpatul achiziționat un autoturism cu suma de 10.000 euro pe care ulterior l-a vândut concubinei sale cu suma de 12.000 euro, deși este de notorietate că valoarea bunurilor mobile scade în timp și nu crește. S-a solicitat să fie avut în vedere că și ulterior celei de-a doua vânzări, tot inculpatul folosea autoturismele și că a procedat în acest mod pentru a disimula proveniența bunurilor.

S-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și sub aspectul modului în care au fost aplicate pedepsele complementare inculpatului M.S., acestea fiind aplicate de două ori aceluiași inculpat, și de asemenea în privința modului în care s-a făcut aplicarea disp. art. 350 C. proc. pen. fiind menținută arestarea preventivă a inculpatului M.S. deși mandatul de arestare preventivă nu a fost pus în executare.

Prin motivele de apel, s-a invocat și greșita aplicare a disp. art. 741 C. pen. pentru inculpatul M.F. în cazul faptelor săvârșite în dauna părților vătămate SC T.L. SRL și SC B.C. SRL București, arătându-se că în fața primei instanțe prejudiciul nu a fost acoperit integral ci numai s-a ajuns la o înțelegere în privința plății pagubei. Ca urmare a răspunsurilor furnizate instanței de apel a celor două părți civile cu ocazia dezbaterilor pe fond, s-a renunțat la susținerea acestui motiv de apel, solicitându-se însă să se facă aplicarea art. 13 C. pen. în privința soluției dispuse în baza art. 741 C. pen., ca urmare a succesiunii în timp a legilor penale.

Nu s-a mai susținut de asemenea motivul de apel vizând reținerea stării de recidivă (art. 37 lit. a) C. pen.) în cazul inculpatului M.S. arătându-se că prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite condițiile stării de recidivă mare postcondamnatorie.

S-a criticat hotărârea sub aspectul legalității arătându-se că în cazul inculpatului M.S. s-au aplicate trei amenzi administrative care ulterior au fost cumulate aritmetic, în mod legal impunându-se aplicarea unei singure amenzi administrative pentru toate faptele aflate în concurs iar sub aspectul temeiniciei s-a criticat hotărârea pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 apreciindu-se că în raport de modul în care s-a acționat, valoarea mare a prejudiciilor, numărul actelor materiale și datele despre persoana inculpaților, nu se justifică aplicarea unor pedepse sub minimul special (filele 2- 22 dosar).

Partea civilă SC F.R. SRL București a criticat soluția primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a laturii civile arătând că în mod greșit prima instanță a respins cererea de acordare a beneficiului nerealizat în cuantum 93.800 euro plus TVA reprezentând lipsa de folosință a utilajelor pe care inculpatul M.S. nu le-a restituit până în decembrie 2010. (fila 57 dosar).

Inculpatul M.S. a solicitat prin motivele de apel dezvoltate prin concluziile scrise (filele 90 - 95 respectiv 140 - 148) desființarea sentinței penale mai sus menționată și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mehedinți invocând în principal că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, pe care, din oficiu, o pusese în discuția contradictorie a părților cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei ce au avut loc în data de 18 octombrie 2010, cerere esențială pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

S-a criticat hotărârea și sub aspectul temeiniciei arătându-se că în mod greșit inculpatul M.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta comisă față de partea civilă SC G.S.B. SRL București, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215. alin. (1), (2) și (3) C. pen. în concret lipsind forma de vinovăție necesară săvârșirii acesteia, impunându-se achitarea acestuia în baza art. 11. pct. 2. lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10. lit. d). C. proc. pen. și că în mod netemeinic, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru fapta comisă față de partea civilă SC F.R. SRL București, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215. alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în concret lipsind forma de vinovăție necesară săvârșirii acesteia, impunându-se achitarea inculpatului în baza art. 11. pct. 2. lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10. lit. d). C. proc. pen.

În ceea ce privește fapta comisă față de partea civilă SC R.C. SRL, apelantul a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215. alin. (1) și (4) C. pen. aceasta încadrare juridică fiind una greșită. încadrarea corectă trebuind să fie făcută în prevederile Legii cecului, în concret în art. 84. alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Inculpatul M.F. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând să se dispună condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale pentru fapta săvârșită în dauna SC R.C. SRL întrucât a achitat integral prejudiciul cauzat acestei părți vătămate.

Cu privire la apelul inculpatului M.F. dat fiind că a existat dubii cu privire la data la care s-a declarat, la fila 135 Vol. I dosar instanță fiind atașată doar o copie a cererii de apel, s-au solicitat relații de la Tribunalul Mehedinți care la 06 iunie 2011 (fila 145 vol. I) a comunicat că nu a fost înregistrată nici o cerere de această natură la registratura instanței.

În verificarea acelorași aspecte s-a pus în vedere apărătorului ales al inculpatului să depună la dosar dovezi din care să rezulte că a fost declarat în termen apelul, iar la ultimul termen de judecată (fila 139 vol. II dosar instanță) s-a depus cererea de apel în original cu ștampila și data de înregistrare la Tribunalul Mehedinți.

Deși există inadvertențe evidente între răspunsul furnizat de Tribunalul Mehedinți și înscrisurile prezentate de parte, având în vedere că alte verificări suplimentare nu se mai pot face cu privire la motivul pentru care pe cererea de apel a inculpatului M.F. nu a fost aplicată semnătura registratorului de la Tribunalul Mehedinți și nici nu a fost evidențiată în registrul de la Biroul executări penale, instanța va prezuma că data aplicată pe ștampila de intrare a acestei instanțe respectiv 31 decembrie 2010 corespunde datei la care s-a prezentat cererea la Tribunal și apelul este declarat în termen.

În fața instanței de apel inculpații au învederat că nu doresc să dea alte declarații prevalându-se de disp. art. 70 C. proc. pen. (filele 80 – 82 vol. II dosar)

Intimatul inculpat M.N. a solicitat audierea în calitate de martori a agentului de poliție care a lucrat în dosar (B.M.) și a numitului M.G. Cererile au puse în discuția părților la data de 15 martie 2012 (fila 84 vol. II dosar) termen la care s-a renunțat la audierea numitului B.M., și s-a respins cererea de audiere a martorului M.G.

La același termen instanța din oficiu, având în vedere motivul de apel al Parchetului vizând greșita aplicarea a disp. art. 741 C. pen. a pus în discuția părților utilitatea administrării probei cu înscrisuri, respectiv emiterea unor adrese către părțile civile SC T.L. SRL și SC B.C. SRL pentru a se verifica dacă prejudiciul reclamat a fost acoperit integral sau părțile au ajuns doar la o înțelegere cu privire la modalitatea de acoperire.

Prin răspunsurile furnizate la 04 aprilie 2012 (fila 93 respectiv fila 97 vol. II dosar) cele două părți civile au comunicat că debitele au fost achitate integral până la pronunțarea sentinței de către Tribunalul Mehedinți și nu mai există nici o pretenție în cauză.

De asemenea, în motivele de apel dar și cu ocazia dezbaterilor apelantul inculpat M.S. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată de prima instanță faptei săvârșite de inculpat în dauna părții vătămate SC R.C. SRL din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate de părți și limitele impuse de dispozițiile art. 371 C. proc. pen. instanța a reținut că sunt fondate apelurile declarate de D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Mehedinți și inculpații M.F. si M.S., acestea urmând să fie admise pentru următoarele considerente de fapt și de drept.

Sub aspectul situației de fapt prima instanță a făcut o corectă evaluare a materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești înlăturând motivat apărările inculpaților.

De asemenea, analizând în drept faptele cu care a fost investită prima instanță a apreciat în mod corect că nu se poate reține săvârșirea unei singure infracțiuni de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru toți inculpații, dispunând schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune continuată ce a produs consecințe deosebit de grave, pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat în parte, în mai multe infracțiuni de înșelăciune, în funcție de contribuția personală a fiecăruia dintre aceștia.

Așa cum în mod corect s-a argumentat în sentința penală apelată, infracțiunea în formă continuată există atunci când același inculpat săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni. Relevant pentru a se reține art. 41 alin. (2) C. pen. este constatarea unei rezoluții infracționale unice, prealabilă săvârșirii actelor materiale ce fac parte din conținutul infracțiunii și care se păstrează în linii generale pe durata întregii activități infracționale.

În mod constant în practică pentru analiza acestei condiții instanțele s-au aplecat asupra circumstanțelor concrete, obiective care particularizau acțiunile întreprinse de inculpați, analizând modul de operare pentru fiecare act material în parte, intervalul de timp dintre actele materiale, unitatea de subiect activ sau pasiv, precum și orice alt element în baza căruia se poate aprecia dacă sub aspectul laturii subiective inculpatul sau inculpații au avut o reprezentare măcar generală a activităților ulterioare.

În cauză însă activitatea infracțională s-a circumscris unei perioade de patru ani (2006 - 2010), timp în care actele materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune s-au succedat la intervale de timp care în unele ocazii au depășit un an, contribuția efectivă a fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea acestora fiind diferită întrucât în diferite ocazii aceștia acționau în calitate de intermediari, înființau societăți comerciale, participau la negocieri, ridicau marfa sau emiteau instrumentele de plată. Relevant este de asemenea că în cazul părților vătămate relațiile comerciale s-au derulat cu inculpați diferiți, administratorii unor societăți comerciale diferite, că obiectele contractelor au fost diferite (vânzare cumpărare marfă, utilizare și exploatare utilaje), mijloacele de plată folosite au fost diferite (în unele situații bilet la ordin, în alte situații filă cec) iar în unele ocazii (SC F. SRL, SC R.C. SRL) au intervenit modificări ale clauzelor contractuale prin acordul părților care nu se regăsesc în cazul celorlalte contracte analizate.

Instanța nu a contestat existența relațiilor de rudenie dintre inculpați care în mod evident au favorizat derularea în comun a anumitor activități comerciale, însă apreciază că doar acest element nu este suficient pentru a stabili existența unei înțelegeri prealabile și de durată între inculpați în vederea comiterii unor infracțiuni similare ca și conținut.

Cu privire la achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, soluție dispusă de prima instanță în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, instanța a reținut că soluția de trimitere în judecată a acestora pentru infracțiunea analizată a avut la bază în mod esențial existența relațiilor de rudenie dintre inculpați precum și derularea uneori în comun a unor relații comerciale similare de către firmele acestora.

Prima instanță a reținut în mod corect că nu există această faptă în condițiile în care în afara relațiilor specifice de familie dintre inculpați nu s-a identificat nici o altă probă care să permită concluzia că cei patru și-au coordonat activitățile și s-au organizat pe o durată de timp semnificativă în vederea săvârșirii infracțiunilor analizate, de altfel schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată ca urmare a constatării inexistenței rezoluției infracționale unice fiind incompatibilă cu o soluție de condamnare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, în condițiile în care ultima presupune existența unui scop comun al membrilor grupului care să fie urmărit încă de la constituirea sau inițierea acestuia.

De altfel, analizând această infracțiune prima instanță a făcut o analiză exhaustivă a situației de fapt (filele 38 - 41 din sentința apelată) reținând în baza probelor administrate că la o parte din faptele descrise în actul de sesizare nici măcar nu a existat o acțiune coroborată desfășurată de cel puțin trei dintre inculpații trimiși în judecată (părți vătămate SC E.G. SRL, SC O.M.T. SRL), iar în cazul celorlalte părți vătămate (SC R.C. SRL, SC T.G. SRL), contactele cu inculpații s-a realizat în împrejurări total diferite și la intervale de timp prea mari pentru a se trage concluzia unei activități planificate din timp și a unei coordonări a acțiunilor.

Rolurile presupus bine stabilite îndeplinite de fiecare inculpat, respectiv înființarea firmelor (M.N., M.S.), identificarea societăților comerciale partenere (M.F., M.S.), completarea filelor cec sau a biletelor la ordin (M.N., M.S.) sau ridicarea sumelor de bani din conturile deschise la B.R.D. (M.F. și M.S.), astfel cum sunt subliniate în motivele de apel formulate de D.I.I.C.O.T. corespund în fapt atribuțiilor pe care inculpații le îndeplineau în propriile firme (în calitate de asociați în mod normal inculpații M.N. și M.S. întocmeau actele de înființare și le semnau, în calitate de administratori aveau dreptul și obligația de a semna contractele comerciale și instrumentele de plată emise, M.F. în aceeași calitate a acționat pentru SC A. SRL – fapte săvârșite în dauna părților vătămate SC E.G. SRL, SC G.S.B. SRL, pentru SC S.J. SRL - fapte săvârșite în dauna părților vătămate SC O.M.T. SRL, SC T.L. SRL Albești, M.S. în calitate de administrator al SC S. SRL în relația comercială cu partea vătămată SC R.C. SRL, în calitate de administrator al SC S. SRL în relația comercială cu partea vătămată SC G.S.B. SRL etc.).

În ceea ce privește criticile aduse soluției de achitare a inculpatului M.N. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 instanța a constatat că nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte că cele două autoturisme ar fi fost achiziționate cu bani dobândiți prin comiterea infracțiunilor de înșelăciune, intenția de a scoate bunul de sub incidența unei eventuale executări silite printr-un transfer simulat al dreptului de proprietate către concubina sa nefiind echivalent cu dovedirea provenienței ilicite a sumei de bani necesare achiziționării bunului. De altfel, din analiza actelor de la dosar rezultă că firmele în numele cărora acționa inculpatul M.N. au avut relații comerciale cu o valoare sensibil mai mare decât cea circumscrisă faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar pentru sumele de bani obținute din celelalte relații comerciale, neinvestigate de organele de poliție, nu se poate face nici o presupunere că ar avea o proveniență ilicită, sau că aceste profituri nu ar fi fost folosite pentru achiziționarea autoturismelor. Cât timp nu sunt dovezi suficiente că bunurile mobile au fost achiziționate exclusiv cu sume de bani obținute din activități ilicite, nu există nici un temei pentru a se reține infracțiunea analizată, soluția de achitare dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind legală și temeinică.

Cu privire la soluțiile de achitare dispuse față de inculpații M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în dauna părții civile SC T.L. SRL Albești, respectiv a inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în dauna părții civile SC E.G. SRL instanța reține următoarele.

În cazul faptei reclamate de reprezentanții părții vătămate SC T.L. SRL Albești așa cum a subliniat prima instanță, înscrisurile depuse la dosar și susținerile reprezentantului societății parte vătămată (C.C.), conform declarației acestei persoane date în instanță, confirmă integral apărările constante ale inculpatului M.F. în sensul că nu a emis două bilete la ordin în care să se fi trecut o sumă mai mică decât prețul convenit cu societatea vânzătoare. Esențial este faptul că deși suma trecută în cifre, este într-adevăr cu 10% mai mică decât cea convenită, totuși aceeași sumă a fost menționată corect în rubrica ulterioară de pe același instrument de plată, astfel încât situația creată prin completarea greșită a unei rubrici putea fi ușor rezolvată pe cale amiabilă între cele două părți, fie în instanță. De asemenea, martorul C.C. în fața instanței a arătat că nu ar fi fost emise cec-urile și biletele la ordin indicate în rechizitoriu iar această susținere a sa se coroborează cu faptul că datele menționate pe biletele la ordin de la filele 38 - 41 Vol. V d.u.p. demonstrează că biletele ar fi fost emise la 31 iulie 2009 cu aproximativ două luni înainte de data la care a fost livrată marfa conform facturii fiscale T.

Totodată în condițiile în care ambele părți ale raportului contractual au convenit ulterior livrării mărfurilor ca plata acestora să se facă prin compensare, iar apoi printr-o plată eșalonată, pentru ca în final prețul să fi fost achitat integral, manifestarea de voință a inculpatului și reprezentantului societății comerciale de modificare a clauzelor contractuale nu echivalează cu o inducere în eroare a societății parte vătămată, întrucât neexecutarea unui contract comercial în condițiile stipulate inițial ci în condiții diferite, acceptate însă de comun acord de cocontractanți nu este contrară legii, ci corespunde fluctuaților și modificărilor intervenite pe piața liberă.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna părții vătămate SC E.G. SRL, se constată că reprezentantul acestei societăți (S.C. - declarație fila 197 vol. I dosar instanță) fiind audiat în fața instanței a arătat că ar fi fost indus în eroare de către inculpatul M.S. însă fiind pus în situația de a-l recunoaște pe acesta din planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală a arătat că nici una din imaginile prezentate nu corespunde înfățișării persoanei cu care a discutat, neputând să asocieze numele de M.S. cu nici una din fotografiile prezentate. Dubiile reținute de prima instanță cu privire la identitatea celui care a indus în eroare reprezentantul SC E.G. SRL sunt susținute și de faptul că acesta din urmă s-a referit la persoana care l-a înșelat cu porecla „M.”, care nu era folosită în cazul lui M.S., dar și de faptul că seria și numărul cărții de identitate, date menționate pe facturile fiscale de la filele 169 - 178 din vol. I d.u.p., nu corespund datelor de pe cartea de identitate a inculpatului. Atât timp cât există un dubiu cu privire la identitatea autorului faptei, dubiu care nu poate fi înlăturat prin audierea directă a persoanei cu care s-au purtat negocierile, soluția de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. este legală și temeinică, dubiul profitând întotdeauna inculpatului.

Cu privire la criticile formulate de apelantul inculpat M.S. referitor la soluțiile de condamnare pentru faptele săvârșite în dauna părților vătămate SC G.S.B. SRL București respectiv SC F.R. SRL, instanța le-a apreciat ca nefondate, argumentele primei instanțe referitor la acestea fiind amplu motivate. De altfel este greu de susținut apărarea inculpatului în sensul că biletul la ordin lăsat reprezentantului societății comerciale reprezenta doar un mijloc de garantare a executării obligației de plată în condițiile în care elementul esențial în baza căruia s-a reținut intenția de inducere în eroare este faptul că societatea SC S.C. SRL administrată de inculpat nu avea cont deschis la BRD. În aceste condiții este evident că inculpatul nu a putut lăsa biletul la ordin crezând că astfel garantează plata întrucât se afla într-o poziție în care avea cunoștințe clare cu privire la situația contului firmei în numele căreia lucra, instrumentul de plată lăsat având ca unic scop crearea aparenței de bonitate a firmei pentru a determina societatea vânzătoare să îi livreze bunurile. Restul argumentelor privind natura civilă a litigiului generat prin emiterea unui bilet la ordin în vederea plății bunurilor, pornind de la ideea că biletul la ordin atestă un angajament al emitentului de a plăti la scadență suma menționată în înscris, sunt total irelevante cât timp nu exista un „tras” - o bancă la care societatea inculpatului să aibă cont deschis, societatea bancară menționată pe biletul la ordin comunicând că acesta nu avea cont deschis la nici una din filialele sale. De altfel, la fel de greu este de presupus că reprezentanții firmei păgubite ar fi acceptat cu titlu de garanție un înscris care în condițiile arătate nu avea nici o valoare juridică.

În cazul condamnării pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată în dauna părții vătămate SC F.R. SRL, instanța a apreciat că Tribunalul a evaluat corespunzător actele pe care le-a avut la dispoziție precum și declarațiile date de reprezentanții societății prejudiciate.

Nu se vor mai relua argumentele referitoare la natura juridică a obligației create prin emiterea unui bilet la ordin (reiterate de apelant și în cazul acestei fapte) apreciind că motivarea din pasajul anterior se aplică mutatis mutandis și în această situație. Se impune însă a se menționa că litigiul între societatea administrată de inculpatul M.S. (SC M.G. SRL) și societatea partea vătămată nu poate fi în nici un caz considerat ca un litigiu civil în condițiile în care inculpatul, după ce a indus în eroare proprietarul utilajelor prin negocieri având ca scop crearea convingerii că intenționează să cumpere bunurile, a rămas în posesia acestora după data limită a contractului de închiriere încheiat anterior, pentru ca apoi să se comporte ca un veritabil proprietar înstrăinând prin vânzare utilajele către o terță societate care numai la două luni a fost radiată din registrul comerțului.

De altfel, s-a constatat contradicții chiar în apărările inculpatului pe acest aspect, pe de o parte invocându-se că niciodată nu a intenționat să cumpere bunurile și biletul la ordin emis nu privea o posibilă achiziție a stivuitorului, iar pe de altă parte că revânzarea ulterioară a utilajului către societatea din Arad reprezintă o vânzare a bunului altuia, permisă de legea civilă, care însă presupune ca vânzătorul neproprietar să facă toate demersurile necesare dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor pe care dorește să le revândă altei persoane.

Nici faptul că după sesizarea organelor de urmărire penală inculpatul ar fi încercat să restituie utilajele firmei de la care le închiriase nu reprezintă un argument esențial în stabilirea lipsei intenției de a înșela, în condițiile în care fapta de înșelăciune s-a consumat anterior, bunurile rămânând în posesia firmei inculpatului fără nici un temei legal. Exercitarea posesiei în fapt asupra utilajelor de construcție închiriate după încetarea perioadei de locațiune, fără nici un temei legal nu reprezintă o continuare a unor raporturi comerciale așa cum susține inculpatul în apărarea sa, motiv pentru care acest argument nu poate fi avut în vedere pentru a atribui caracter civil litigiului.

De altfel înscrisul de care se prevalează inculpatul - proces verbal de restituire a utilajelor de la fila 98 vol. I dosar apel – nu cuprinde semnăturile reprezentantului sau reprezentanților SC F. SRL, și nici măcar indicarea corectă a denumirii societății parte vătămată, iar cei doi martori asistenți indicați în cuprinsul actului care semnează prin reproducerea unor inițiale sunt membrii ai familiei inculpatului.

S-a impus însă admiterea apelurilor declarate de inculpații M.S. și M.F. cu privire la fapta de înșelăciune reținută în dauna părții vătămate SC R.C. SRL, pentru care s-a dispus condamnarea celor doi (în calitate de administratori ai SC T.G. SRL - administrator M.F., respectiv SC S. SRL – administrator M.S.) întrucât după livrarea bunurilor de către societatea vânzătoare dar anterior sesizării organelor de urmărire penală respectiv la 20 mai 2010, între societățile administrate de inculpați și societatea parte vătămată s-a încheiat un contract de garanție mobiliară reală pentru garantarea plății sumei de 400.084 lei reprezentând prețul bunurilor livrate conform contractelor din 08 mai 2010, 10 mai 2010, 13 mai 2010 și 13 mai 2010, contract în temeiul căruia în favoarea creditorului s-a instituit o garanție asupra unei cantități de șnur azbest teflonat evaluat la cel puțin 400.084 lei, creditorul având dreptul să vândă aceste bunuri în cazul în care filele cec nu erau onorate la plată.

În condițiile în care inculpații, pentru a asigura plata bunurilor achiziționate de la societatea parte vătămată oferă garanții suficiente pentru acoperirea prețului stabilit nu poate subzista intenția de a induce în eroare sau scopul vizat de disp. art. 215 C. pen. respectiv obținerea unui folos injust pentru sine sau pentru altul întrucât chiar și în situația în care în cont nu exista disponibil suficient pentru plata filelor cec, partea vătămată avea posibilitatea să își îndestuleze creanța prin valorificarea bunurilor lăsate la dispoziția sa și evaluate nu numai prin acordul părților dar și prin raportul de expertiză de la filele 280 - 294 vol. II dosar fond la o sumă suficientă pentru acoperirea prețului vânzării. Contrar celor reținute de prima instanță, faptul că societatea parte vătămată nu a procedat la valorificarea bunurilor conform clauzelor din contractul de garanție are semnificație juridică întrucât existența unei garanții suficiente pentru acoperirea pagubei exclude înșelăciunea, deoarece pe de o parte o eventuală pagubă în patrimoniul părții vătămate ca urmare a refuzului la plată a cec-ului poate fi acoperită, neexistând prejudiciu ca și element constitutiv al infracțiunii analizate, iar pe de altă parte dacă presupușii autori ai infracțiunii de înșelăciune oferă din propriul patrimoniu bunuri pentru garantarea efectuării plății nu mai acționează cu intenția de a induce în eroare în scopul obținerii unui folos.

Cu toate acestea emiterea filelor cec fără a exista disponibil suficient în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934, în cazul fiecăruia dintre cei doi inculpați, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Cu privire la solicitarea apelantului inculpat M.S. de casare cu trimitere a cauzei în rejudecare la prima instanță ca urmare a faptului că Tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice pentru faptele reclamate de partea vătămată SC R.C. SRL, cere pusă în discuția părților la termenul din data de 18 octombrie 2010, instanța reține că în cazul apelului disp. art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. limitează soluțiile de rejudecare de către prima instanță la situațiile în care judecarea cauzei a avut loc în fond în lipsa unei părți nelegal citate, sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța de această imposibilitate, sau atunci când există vreunul din cazurile de nulitate prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Neregularitatea invocată și dovedită prin înscrisurile atașate la dosar nu poate constitui așadar un motiv de casare cu trimitere în rejudecare urmând însă să fie analizată în condițiile art. 378 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. , respectiv să fie analizată și soluționată de instanța de apel. Nepronunțarea asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze drepturile părții și să influențeze soluția procesului reprezintă un motiv care în recurs poate atrage casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță conform art. 38515 pct. 2 lit. c) coroborat cu 3859 pct. 10 C. proc. pen., însă motivele de recurs nu se aplică și cererilor de apel.

De altfel, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost analizată în considerentele prezentei decizii fiind admisă în cazul ambilor inculpați.

Sunt considerate întemeiate motivele de apel invocate de Parchet privind greșita aplicare de două ori în cazul inculpatului M.S. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. l teza a II a lit. b) și c C. pen. respectiv o dată după ce a fost condamnat inculpatul M.F., instanța în mod eronat a dispus pedeapsa complementare a interzicerii drepturilor inculpatului M.S. - paragraful 9 de la pagina 2 din minută iar a doua oară după aplicarea pedepselor pentru care a fost condamnat inculpatul M.S. conform mențiunii de la pagina 5 din minută dar și cele referitoare la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pentru același inculpat M.S.

În cazul acestuia s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, context în care durata arestării preventive începe să se calculeze de la data punerii în executare efective a mandatului (art. 149 C. proc. pen.), astfel încât nu s-a impus menținerea stării de arest preventiv în condițiile art. 350 C. proc. pen. ci eventual constatarea faptului că mandatul nu a fost pus în executare până la momentul pronunțării sentinței penale.

Având în vedere considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 35 din 06 noiembrie 2006 publicată în M. Of. partea I nr. 368 din 30 mai 2007, s-a apreciat că în cazul inculpatului M.F. prin reținerea dispozițiilor art. 741 alin. (2) C. pen., în ipoteza comiterii în concurs a mai multor infracțiuni pentru care se constată incidența dispozițiilor anterior menționate, nu pot fi aplicate regulile cumulului aritmetic prevăzut în art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, cu modificările ulterioare ci regulile referitoare la cumulul juridic reglementat, în cazul amenzilor, în art. 34 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Raportat la cele menționate anterior în cazul inculpatului trebuia aplicată o singură amendă cu caracter administrativ pentru toate infracțiunile comise în concurs și nu trei amenzi administrative așa cum a procedat instanța de fond, hotărârea urmând să fie modificată și sub acest aspect.

În ultimul rând, referitor la aplicarea în cauză a disp. art. 741 C. pen. dispoziții declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicata in M. Of. 363/2011 a Curții Constituționale, instanța a reținut că beneficiul acestora nu poate fi refuzat inculpaților în condițiile în care între momentul săvârșirii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei norma legală de care se prevalează a fost în vigoare, prin efectul ei creând inculpaților o situație juridică mai bună și impunându-se astfel ca lege penală mai favorabilă, conform art. 13 C. pen.

Sub aspectul laturii civile a fost înlăturată obligația inculpatului M.S. de la plata sumei de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL București, constatându-se că prejudiciul a fost integral acoperit, fapt recunoscut de partea civilă prin adresa de la fila 101 vol. I dosar apel și înscrisurile de la filele 102 - 115 vol. I dosar apel, și de la plata sumei de 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina întrucât fapta săvârșită împotriva aceste părți vătămate a fost încadrată ca infracțiune la legea cec-ului, infracțiune de pericol și nu de rezultat în cazul căreia acțiunea civilă este inadmisibilă.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă SC F. SRL instanța a reținut că Tribunalul a analizat pretențiile acestei părți reținând în mod corect că nu s-au depus dovezi din care să rezulte modul de evaluare al beneficiului nerealizat, cu atât mai mult cu cât acesta constă în contravaloarea chiriei ce ar fi putut fi încasată pentru utilajele predate societății inculpatului și nerestituite. Și în fața instanței de apel partea civilă s-a limitat la a solicita aceste sume fără a indica măcar la nivel abstract modul de calcul ce a permis evaluarea prejudiciului la suma indicată, urmând a se reține că pretențiile pe acest aspect nu sunt dovedite.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.F. și M.S.

Parchetul a criticat decizia penală pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece în mod greșit a dispus instanța schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite în dauna părții vătămate SC R.C. SRL de inculpații M.S. și M.F. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

A criticat de asemenea greșita achitare a inculpaților M.S. și M.F., M.N. și M.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, a inculpatului M.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în dauna părții civile SC T.L. SRL, a inculpatului M.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și a inculpatului M.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. comisă în dauna părții civile SC E.G. SRL.

În mod greșit au fost achitați inculpații pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, deși există probe care confirmă vinovăția lor.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Inculpatul M.F. a solicitat reindividualizarea pedepsei, deoarece a contribuit la aflarea adevărului și la achitarea prejudiciului.

Inculpatul M.S. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 172, 14 și 18 C. proc. pen.

A arătat că în mod greșit instanța a reținut încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate SC F.R. SRL București deoarece partea vătămată nu era proprietara utilajelor. Inculpatul a arătat că nici din punct de vedere subiectiv nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., atât pentru fapta comisă împotriva părții vătămate SC F.R. SRL cât și pentru cea comisă împotriva SC G.S.B. SRL București.

În raport de fapta săvârșită față de partea vătămată SC R.C. SRL a solicitat să se constate că pedeapsa aplicată e injustă și a solicitat reindividualizarea ei.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare indicate, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele:

Recursul formulat de Parchet este nefondat.

În ceea ce privește cazul de casare invocat - art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt, aceasta constă într-un viciu de stabilire a situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran al instanței de a aprecia probele, ci, exclusiv, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cazul infracțiunilor pentru care Parchetul pretinde că s-a pronunțat în mod greșit o soluție de achitare, Înalta Curte constată că materialul probator administrat nu evidențiază o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel, situație de fapt de natură a produce în drept efectele atribuite de instanță.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, Curtea constată că instanța de apel a procedat corect.

În cauză nu poate fi demonstrată intenția inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate pentru simplul fapt că a emis un cec fără acoperire. Faptul că după constatarea lipsei disponibilului în cont de către partea vătămată, dar înainte ca organele judiciare să fie sesizate, inculpații M.S. și M.F. au garantat real pentru suma de 400.084 lei, este de natură să conducă la constatarea lipsei intenției de a induce în eroare pe partea vătămată.

Faptul că din punct de vedere subiectiv nu poate fi dovedită inducerea în eroare, nu conduce la concluzia inexistenței unei infracțiuni, deoarece simpla constatare a lipsei disponibilității sumelor în cont la data la care cecurile trebuiau prezentate la plată realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel.

În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul M.S., instanța constată că este nefondat.

Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., deoarece partea vătămată SC F.R. SRL nu era proprietara utilajelor, iar adevăratul proprietar, o firmă din Austria nu s-a constituit parte civilă în cauză. De asemenea nu a fost dovedită intenția sa de a induce în eroare pe partea vătămată.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpat. Existența infracțiunii de înșelăciune nu depinde de faptul dacă persoana indusă în eroare este proprietara bunurilor sau nu. Prin intermediul incriminării faptei de înșelăciune nu se protejează doar proprietatea ci și posesia de fapt a bunului, ca urmare pentru reținerea infracțiunii era suficientă dovedirea faptului că partea vătămată deținea în fapt bunurile la momentul producerii elementului material.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, Curtea constată că îndeplinirea elementelor constitutive rezultă din modalitatea de săvârșirea a faptei. Aspectul că inculpatul a „garantat” pentru bunurile închiriate de la partea vătămată pe care le-a înstrăinat apoi cu un bilet la ordin pe care, în calitate de „tras” apărea o societate bancară la care inculpatul nu avea deschis nici un cont demonstrează intenția acestuia de a induce în eroare partea vătămată.

Aceeași modalitate de săvârșire a faptei a fost utilizată și în cazul infracțiunii comise împotriva părții vătămate SC G.S.B. SRL București, ca atare și în această situație critica inculpatului privind lipsa intenției de inducere în eroare este nefondată.

În ceea ce privește solicitările inculpaților M.S. și M.F. de reindividualizare a pedepselor aplicate Curtea constată că în raport de gravitatea faptelor comise, de multitudinea lor, pedepsele aplicate sunt corect individualizate și o reducere a cuantumului lor sau o schimbare a modalității de executare ar avea efecte negative asupra prevenției generale și a cele speciale.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmând ca, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să fie obligați recurenții inculpați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații M.F. și M.S. împotriva deciziei penale nr. 183 din 25 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați M.F. și M.S. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați M.N. și M.S., în sumă de câte 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 martie 2013.