Judges' entitlement to free medical care under Law 92/1992 does not exempt them from mandatory health insurance contributions under Law 145/1997.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the Prosecutor General's annulment appeal, vacating the lower courts' decisions and dismissing the plaintiff's claims, thereby establishing that judges are not exempt from paying health insurance contributions. The dispute involved a judge's action to recover 7% salary deductions made as social health insurance contributions, which the first and appeal instances had ordered the Ministry of Justice and the relevant court to refund, relying on the provision that judges receive free medical assistance under Law No. 92/1992. The supreme court held that this entitlement does not exclude the application of Law No. 145/1997, which mandates compulsory health insurance and limits statutory exemptions to specific categories not including judges, thus ruling that the lower courts erred by interpreting the free medical care provision as a waiver of the mandatory contribution obligation.
Legislator headnote
AI generatedart. 330 pct. 2 C. proc. civ, art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, art. 55 din Legea nr. 145/1997; Judges' entitlement to free medical care under Law 92/1992 does not exempt them from mandatory health insurance contributions under Law 145/1997: Instanțele au reținut în esență că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionarii precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 1016 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și a deciziei civile nr. 916 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
S-a arătat că nelegal instanțele au considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1016 din 14 august 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 916 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție CASA-OPSNAJ să le achite sumele la plata cărora au fost obligați către reclamantă.
Instanțele au reținut în esență că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionarii precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Instanțele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.
Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum magistrații nu sunt incluși în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, CURTEA va admite recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia civilă nr. 916/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, precum și sentința civilă nr. 1016 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2004.