Temporary delegation to specialized prosecutor’s office does not confer permanent High Court professional grade

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M., I.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii sale, I.A. a învederat faptul că în baza Ordinului din 12 august 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu 1 august 2005, a fost delegat pe o perioadă de 90 zile în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea.

Ulterior, prin Ordinul din 9 noiembrie 2005 al procurorului general, delegarea a fost prelungită până la 30 decembrie 2005.

Prin hotărârea din 18 iunie 2009, Plenul C.S.M. a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de I.A.

Pentru a hotărâ astfel, Plenul C.S.M. a reținut că, din examinarea dispozițiilor legale privitoare la organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., prin delegarea d-lui procuror I.A. în cadrul acestei structuri, acesta nu a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se arată că promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă) se putea și se poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cât și potrivit Legii nr. 303/2004, numai prin examen/ concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare profesionala anuala, lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante).

Totodată, s-a reținut că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. este reglementată prin proceduri speciale, în raport cu scopurile cu care a fost înființată această structură, neputându-se considera că delegarea în cadrul acestei structuri specializate conduce în mod automat la dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plenul C.S.M. a apreciat că, în situația în care s-ar accepta că prin delegarea la structura specializată s-ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda dispozițiile legale cu privire la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs, ca singură modalitate de promovare a magistraților.

În cuprinsul Hotărârii din 2009 a Plenului C.S.M. se arată că soluția adoptată este în concordanță cu normele și standardele europene privitoare la cariera și statutul magistraților.

Împotriva hotărârii Plenului C.S.M. a declarat recurs I.A.

În motivele de recurs, se arată că prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurentul a fost delegat, începând cu 1 august 2005, la Biroul Teritorial Vâlcea din cadrul D.I.I.C.O.T., delegație care a fost prelungită până la 30 decembrie 2005.

Se arată că potrivit art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, procurorii pot fi delegați, în interesul serviciului, cu acordul scris al acestora, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la parchetele din cadrul Ministerului Public, pe o perioada de cel mult 90 de zile într-un an, iar delegarea poate fi prelungită, în aceleași condiții, pentru cel mult încă 90 de zile, iar în art. 57 alin. (9) din același act normativ se prevede că „pe perioada delegării, judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați”.

Recurentul consideră că, în raport de aceste prevederi, numirea sa cu delegație ca procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. și prin funcționarea efectivă pe acest post, a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost invocat și dispozițiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care consacră principiul „drepturilor câștigate”, iar păstrarea gradului profesional are caracter permanent.

Sunt făcute referiri la practica secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție și la faptul că, potrivit dreptului comun, delegarea și detașarea sunt cu caracter special în cadrul Ministerului Public.

S-a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii din 18 iunie 2009 a Plenului C.S.M. și să fie obligat acesta să-i recunoască gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Au fost depuse la dosar ordinele de delegare a recurentului.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinare se arată că recurentul are gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel și nu a fost numit în cadrul D.I.I.C.O.T. și nici nu a susținut examen sau concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se consideră că, plecând de la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, dacă numirea procurorilor la această structură specializată (D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.) nu conferă posibilitatea dobândirii, în mod automat, a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu atât mai mult delegarea, care este o instituție cu caracter temporar, ar putea să ducă la dobândirea unui asemenea grad.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat, pentru următoarele considerente:

Recurentul este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar în anul 2005, prin mai multe ordine ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta a fost delegat, între 1 august 2005 - 30 decembrie 2005, în funcția de procuror la Biroul Teritorial Pitești al D.I.I.C.O.T.

În conformitate cu prevederile art. 57 alin. (9) din Legea nr. 303/2004, pe perioada delegării, recurentul a beneficiat de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care a fost delegat.

Acestea sunt dovedite de mențiunile cuprinse în ordinele de delegare.Delegarea recurentului s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, prevederi potrivit cărora, procurorii pot fi delegați în interesul serviciului, cu acordul scris al acestora, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la parchetele din cadrul Ministerului Public, pe o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an, dar poate fi prelungită, în aceleași condiții, pentru cel mult încă 90 de zile.

Așa cum, chiar recurentul precizează, delegarea este una din modalitățile aflate la dispoziția angajatorului în scopul realizării unei mai bune organizări a muncii, dar nu se poate susține că „delegarea” este sinonimă cu „numirea”.

Numirea în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. se face numai potrivit actului normativ ce reglementează activitatea acestei structuri a Ministerului Public și cu respectarea condițiilor impuse de același act normativ.

Delegarea în funcția de procuror în cadrul aceleiași structuri nu se face în alte condiții decât pentru alte parchete din cadrul Ministerului Public.

Chiar dacă în această perioadă, în care recurentul a fost delegat, a întocmit acte procedurale sau procesuale, acestea sunt legale pentru că și delegarea acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004.

Dar nu se poate considera că prin delegare, pe o perioadă de câteva luni în cadrul D.I.I.C.O.T., recurentul a dobândit gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru că acesta nu a fost numit niciodată procuror la această direcție.

Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, vizează altă situație decât cea a recurentului, respectiv, procurorii care au fost numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., astfel că nu poate fi invocată practica anterioară pentru că situațiile nu sunt comparabile.

În cauză, nu se poate reține, așa cum solicită recurentul, nici aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care se referă la păstrarea gradului profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau parchetelor în cazul eliberării din funcție a magistratului din motive neimputabile.

În situația recurentului, încetarea delegării nu reprezintă o „eliberare din funcție din motive neimputabile” pentru că, odată cu încetarea delegării, recurentul și-a continuat activitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, unde funcționează și în prezent.

Apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.A. împotriva Hotărârii din 18 iunie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.