Competence of labor versus administrative courts for salary disputes of contractual public auditors at the Court of Accounts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate decision, and remanded the case to the Vaslui Court of First Instance, Labor and Social Security Section, thereby determining that the plaintiffs prevailed on the jurisdictional issue. The dispute involved a group of financial auditors employed by the Court of Auditors who challenged salary increases and the calculation of allowances based on a specific sectoral reference value, arguing that their employment relationship was governed by labor law rather than administrative law. The appellate court had previously dismissed the action, incorrectly classifying the plaintiffs as public officials subject to specific normative acts regarding salary growth. The High Court held that the relationships between the parties were of a contractual nature under labor law, not administrative law, as the positions were not established as public functions under the Law on the Statute of Public Employees; consequently, the appeal was admitted under Article 312 of the Code of Civil Procedure due to the violation of jurisdiction, establishing that labor courts, not administrative courts, are competent to resolve these salary disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 312 C. proc. civ; Competence of labor versus administrative courts for salary disputes of contractual public auditors at the Court of Accounts: The dispute involved a group of financial auditors employed by the Court of Auditors who challenged salary increases and the calculation of allowances based on a specific sectoral reference value, arguing that their employment relationship was governed by labor law rather than administrative law. The appellate court had previously dismissed the action, incorrectly classifying the plaintiffs as public officials subject to specific normative acts regarding salary growth. The High Court held that the relationships between the parties were of a contractual nature under labor law, not administrative law, as the positions were not established as public functions under the Law on the Statute of Public Employees; consequently, the appeal was admitted under Article 312 of the Code of Civil Procedure due to the violation of jurisdiction, establishing that labor courts, not administrative courts, are competent to resolve these salary disputes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and remanding the case due to a violation of jurisdictional competence.
Full text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentința nr. 98 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Iași a fost respinsă acțiunea reclamanților P.V., C.L., C.L., C.V., G.E., M.I., M.F., P.M., P.M., P.C., S.R., S.D., Ș.G., Ț.G. și V.D. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție M.F.P. prin D.G.F.P. Vaslui.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea cauzei a reținut că reclamanții sunt funcționari publici- controlori financiari, în cadrul Curții de Conturi a României și sunt salarizați conform dispozițiilor O.U.G. nr. 160/2000, iar creșterile salariale solicitate, respectiv calcularea indemnizațiilor la valoarea de referință sectorială, nu poate fi acordată decât în condițiile O.U.G. nr. 27/2007 care prevăd în anexa II o valoare de referință sectorială de 282 lei pentru anul 2007, iar nu de 331 lei așa cum susțin reclamanții.
Instanța a precizat că atât timp cât printr-un act normativ special au fost prevăzute expres creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României, precum și valoarea de referință sectorială raportat la care se calculează indemnizațiile, reclamanții nu se pot prevala de alte valori stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P.V., C.L., C.L., C.V., G.E., M.I., M.F., P.M., P.M., P.C., S.R., S.D., Ș.G., Ț.G. și V.D., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs formulate, recurenții au criticat soluția instanței de fond, arătând că au calitatea de angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată în cadrul Camerei de Conturi Vaslui, fiind încadrați pe funcția de controlori financiari (în prezent auditori publici externi), aflându-se în raporturi de muncă cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Recurenții au arătat că până la data de 31 decembrie 2006 pârâta a calculat indemnizațiile la valoarea de referință sectorială de 332 lei, așa cum a stabilit Tribunalul Vaslui prin sentința nr. 794/2007, iar în mod greșit pârâta de la 1 ianuarie 2007 a revenit la valoarea de referință sectorială anterioară sentinței, respectiv 282 lei.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., din oficiu a constatat că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și va admite recursul, urmând să trimită cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte a constatat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât natura raporturilor juridice născute între părți nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii, reclamanții având calitatea de angajați cu contract de muncă și nu au calitatea de funcționari publici.
Relevantă în cauză, pentru determinarea instanței competente, este natura juridică a raporturilor născute între părți care, după cum s-a arătat, nu este de drept administrativ, întrucât reclamanții sunt persoane încadrate pe bază de contract individual de muncă în posturi de natură contractuală, care nu au fost stabilite și avizate ca funcții publice în sensul dispozițiilor art. 107, art. 111 alin. (2) raportate la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competență, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de P.V., C.L., C.L., C.V., G.E., M.I., M.F., P.M., P.M., P.C., S.R., S.D., Ș.G., Ț.G. și V.D. împotriva sentinței nr. 98 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vaslui, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.