Post-Nationalization Land Restitution: Abuse, Plus Petitum, and Access Rights

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 738 din 5 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă contestația formulată de reclamanții S.V. și S.D. în contradictoriu cu Primarul orașului Techirghiol, anulându-se dispoziția nr. 33 emisă de acesta la data de 28 ianuarie 2002; a fost restituit în natură către reclamanți terenul în suprafață de 968,40 mp situat în Techirghiol, identificat conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de ing. M.E.

Instanța a reținut în esență că:

- titlul de proprietate al reclamanților îl constituie actul dotal autentificat sub nr. 1337 din 14 august 1942, transcris sub nr. 1367/1942 la grefa Tribunalului Constanța;

- în actul dotal nu se menționează exact suprafața de teren, folosindu-se expresia „circa”, ci doar vecinătățile, iar expertiza tehnică a stabilit că este vorba despre 1395,90 mp.

- terenul, pe care se găsea o construcție astăzi demolată, a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950,fiind naționalizat pe numele altui proprietar;

S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 2 și art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, reclamanții având dreptul la restituirea în natură a suprafeței de 968,40 mp care este liberă. Împrejurarea că pe teren se află o construcție dezafectată (fostul restaurant G.), părăsită și în paragină, nu poate conduce la o altă concluzie.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul orașului Techirghiol, susținând că terenul și construcția au fost concesionate unui terț, astfel încât nu pot fi restituite reclamanților.

Pe parcursul soluționării apelului a formulat cerere de intervenție în interes propriu S.C. B.C. S.R.L. Techirghiol, solicitând să se constate că terenul i-a fost concesionat, astfel încât acțiunea reclamanților urmează să fie respinsă.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 139 din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelul și cererea de intervenție în interes propriu.

S-a considerat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, reclamanții dovedindu-și cu înscrisuri toate susținerile, inclusiv cu privire la caracterul abuziv al naționalizării.

În ceea ce privește contractul de concesiune, acesta a fost încheiat la data de 3 iulie 2002, cu mult după ce pârâtul primise notificările reclamanților iar prezentul proces era deja pe rolul tribunalului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, criticând-o sub trei aspecte:

- art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanțele au acordat mai mult decât cei 600 mp solicitați de către reclamanți;

- art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că nu au fost avute în vedere obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză tehnică;

- art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se faptul că instanțele nu au avut în vedere că restituirea terenului către reclamanți împiedică accesul la alte construcții din zonă, ceea ce semnifică o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Intimații reclamanți au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.

Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate, Curtea reține că recursul nu este fondat.

Instanțele au reținut situația de fapt care rezultă din probatoriile administrate și au rezolvat în mod corect principalele probleme de drept ale cauzei.

Astfel, nu se poate reține că instanțele ar fi acordat reclamanților un „plus petita”. Aceștia au solicitat să li se restituie suprafața liberă din terenul cu privire la care au dovedit că sunt proprietari iar expertiza tehnică a stabilit în mod necontestat că sunt liberi 968,40 mp.

Cu privire la cel de–al doilea motiv de recurs, acesta este, de asemenea, nefondat. Așa – zisele „obiecțiuni” la raportul de expertiză tehnică nu reprezintă decât o serie de afirmații, nesusținute prin nici o dovadă, astfel că în mod corect nu au fost avute în vedere de către instanțe.

În fine, nu rezistă analizei nici susținerea potrivit căreia pe terenul restituit reclamanților există căi de acces la alte proprietăți. Singura construcție din zonă este clădirea dezafectată, în paragină, a fostului restaurant G., astfel încât restituirea în natură către reclamanți nu încalcă drepturile altor persoane.

Așa fiind, recursul declarat de către pârât va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul orașului Techirghiol împotriva deciziei nr. 139/ C din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004 .