Jurisdictional conflict over non-monetary eviction claim and sub-threshold accessory damages in municipal property recovery action.

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Sentința nr. 16 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Tribunalul Dolj, privind judecarea acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Local al Orașului Dăbuleni prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL stabilindu-se competența în favoarea Judecătoriei Craiova.

În considerente s-a reținut că prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Local Dăbuleni a chemat în judecată pârâta SC B.I. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din imobilul proprietatea reclamantului compus din teren în suprafață de 81 m.p. și construcție, pe care le ocupa abuziv, cu obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând lipsa de folosință începând cu data de 12 martie 2009 până la evacuarea efectivă.

Totodată, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de comodat încheiat la data de 12 martie 2009 între SC R. SRL și SC B. SRL.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 12 iulie 2012, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.

Analizând cererea de chemare în judecată, instanța a constatat ca aceasta are mai multe petite, capătul principal de cerere constituindu-l acțiunea în evacuare a pârâtei SC B. SRL, petitul privind obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință reprezentând o cerere accesorie.

Ori, acțiunea în evacuare este o acțiune neevaluabilă în bani, astfel că, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ., competența de soluționare a acestei cereri aparține judecătoriei și nicidecum tribunalului.

Chiar și în situația în care s-ar aprecia că acțiunea în evacuare este o acțiune evaluabilă în bani, evaluarea nu se poate realiza decât prin raportare la valoarea contractului de concesiune.

Potrivit dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 5 din contractul de concesiune, acesta are ca obiect concesionarea unei suprafețe totale de 81 mp, pentru o perioadă de 25 ani, la un preț al concesiunii de 130.500 Rol/mp, respectiv 13,05 RON, anual.

Calculând întregul preț al concesiunii rezultă o valoare totală de 317.115 RON, sub pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de al doilea petit, respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea apreciază că acesta reprezintă o cerere accesorie, fiind evident faptul că soarta sa depinde de soluția ce urmează a fi dispusă în privința capătului principal de cerere.

În speță, reclamantul nu și-a evaluat petitul constând în lipsa de folosință, astfel că în mod greșit judecătoria a apreciat că nu este competentă material să soluționeze prezenta cauza.

Pentru a se stabili cu certitudine valoarea obiectului cererii, reclamantul trebuia să evalueze, fie și provizoriu, valoarea obiectului cererii sau acesta să fie stabilit printr-o expertiză.

În consecință, întrucât competența materială a instanței este atrasă de valoarea obiectului cererii principale, având în vedere că în cauză pretențiile reclamantei se situează sub pragul de 500.000 RON impus de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 1 pct. 2 C. proc. civ. potrivit cărora judecătoria este competentă să soluționeze cererile ce nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, raportat și la dispozițiile art. 7 C. proc. civ., instanța a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Craiova.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC B. SRL, criticând-o pentru nelegalitate. În motivare a arătat că suma de 317.000 RON reprezentând lipsa de folosință a fost stabilită eronat de instanță din moment ce nici reclamanta nu a solicitat această sumă.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302 alin. 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

În ce privește motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt limitativ reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În speță, recurenta nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori casare prevăzute de textul menționat anterior și nici dezvoltarea criticilor acestora nu face posibilă încadrarea, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul din motivele de recurs.

Așa-zisele aspecte de nelegalitate au constat în considerații de ordin general referitoare la stabilirea eronată a sumei stabilite drept contravaloare a lipsei de folosință, care nu au însă legătură cu soluția criticată prin calea de atac dedusă judecății.

Față de cele ce preced, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Sentinței nr. 16 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM