Unremitted school fees under cooperation agreement; contractual liability and strict enforcement of prepayment of judicial taxes

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 390 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată în acțiunea principală a Fundației N.I. împotriva Universității H., prin care s-a solicitat rezilierea convenției încheiate între părți, cu privire la transferul studenților Facultății de Drept neautorizate de la Botoșani, la Universitatea H., cu plata taxei de școlarizare la Rectoratul acesteia din urmă, cu începere de la data de 1 mai 1996.

A fost admisă cererea conexă formulată de Fundația U.H., în contradictoriu cu Fundația N.I., reprezentată prin președinte N.V., dispunându-se obligarea pârâților la plata sumei de 295.456.652 lei, reprezentând taxe de școlarizare neremise, precum și de 15.173.661 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în adevăr părțile au încheiat o convenție de colaborare la 5 septembrie 1995, în sensul căreia pentru studenții transferați de la Facultatea de Drept a Fundației N.I. Botoșani la Facultatea de Drept a Universității H. București, plata taxei de școlarizare să se facă la Rectoratul Universității H. Taxa a fost încasată de la 391 studenți de către pârâtă, prin reprezentantul său N.V., fără a fi remisă reclamantei.

De aceea în temeiul art. 969 C. civ., care reglementează răspunderea contractuală, acțiunea a fost admisă pentru suma menționată, ce reprezintă reactualizarea sumei de 93.500.000 lei, stabilită pe baza expertizei contabile.

Apelul declarat de Fundația N.I. împotriva acestei hotărâri a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr. 470 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă.

Se constată că apelanta nu s-a conformat măsurii dispuse de instanță de a timbra cererea de repunere pe rol a cauzei după suspendare cu 30.000 lei taxă judiciară și 1.500 lei – timbru judiciar.

De asemenea s-a reținut că apelul nu a fost timbrat cu suma de 7.750.000 lei și timbru judiciar în valoarea de 30.000 lei.

Totodată a fost respins ca nefondat apelul declarat de N.V. împotriva aceleiași hotărâri.

Referitor la acest apel, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză la care s-a făcut referire, cu privire la suma de 93.500.000 lei, ce a fost reactualizată în raport de rata inflației pe perioada martie 1996 – 31 octombrie 1998, astfel ajungându-se la suma de 295.456.652 lei, la care au fost obligați pârâții. S-a reținut și că pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză fiind prezent la termenul din 17 februarie 2000, la care a luat termen în cunoștință pentru 16 martie 2000, când s-a judecat pricina, fiind amânată pronunțarea de 3 ori, nefiind întemeiată susținerea că nu a avut cunoștință de proces.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât Fundația N.I. cât și pârâtul N.V.

Ambele recursuri cuprind în general aceeași motivare, nefundamentată în drept și cu o formulare greu de descifrat, cerându-se în esență casarea deciziei date în apel fără vreo solicitare în legătură cu soluția de fond, invocându-se de către N.V. imposibilitatea efectuării de obiecțiuni la raportul de expertiză, întrucât nu a avut cunoștință de termen.

Ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În legătură cu recursul declarat de pârâta Fundația N.I. Botoșani se constată că acesta nu poate fi primit, întrucât în mod corect instanța a anulat apelul ca netimbrat. Și în adevăr recurenta nu a dat curs dispoziției instanței de a timbra apelul și repunerea pe rol cu sumele menționate, făcându-se în consecință aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații este sancționată cu anularea cererii, conform alin. (3) al aceluiași text.

Cu privire la recursul declarat de N.V. împotriva aceleiași decizii, se constată că nu este de admis, întrucât instanța de apel a decis corect că cel în cauză a avut termen în cunoștință pentru termenul la care cauza a fost dezbătută în fond – 16 martie 2000, de la termenul anterior de 17 februarie 2000, la care a fost reprezentat de avocat.

De observat că la termenul anterior din 6 ianuarie 2000 cauza a fost amânată la cererea pârâtului N.V. pentru lipsă de apărare. Prin urmare, avându-se în vedere și că pronunțarea în cauză a fost amânată de 3 ori și în raport de cele arătate, nu se poate reține că recurentul nu a avut cunoștință de termenul de judecată în fond și astfel nu a putut depune obiecțiuni la raportul de expertiză.

Față de cele arătate recursurile de față sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de N.V. și de Fundația N.I. din Botoșani împotriva deciziei nr. 470 A din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.