Exclusive territorial jurisdiction in labor disputes under Article 284(2) of the Labor Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's cassation appeal, upholding the lower court's declination of jurisdiction and confirming that the Târgu Jiu Tribunal holds exclusive territorial competence. The dispute arose when an employee sued an employer for unpaid wages based on an individual employment contract, and the Bucharest Tribunal initially declined jurisdiction in favor of the court where the employee was domiciled. The appellant argued that Article 284(2) of the Labor Code established alternative jurisdiction allowing the plaintiff to choose the court, but the Court rejected this, holding that the provision establishes exclusive territorial jurisdiction in the employer's location or the employee's domicile/residence. Decisive legal bases included Article 284(2) of the Labor Code, which mandates exclusive jurisdiction to protect workers, overriding the general rules of alternative jurisdiction under Article 12 of the Code of Civil Procedure and prohibiting the waiver of procedural rights under Article 38 of the Labor Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 284 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 12 C. proc. civ, art. 284 alin. (2) C. muncii; Exclusive territorial jurisdiction in labor disputes under Article 284(2) of the Labor Code: The dispute arose when an employee sued an employer for unpaid wages based on an individual employment contract, and the Bucharest Tribunal initially declined jurisdiction in favor of the court where the employee was domiciled. The appellant argued that Article 284(2) of the Labor Code established alternative jurisdiction allowing the plaintiff to choose the court, but the Court rejected this, holding that the provision establishes exclusive territorial jurisdiction in the employer's location or the employee's domicile/residence. Decisive legal bases included Article 284(2) of the Labor Code, which mandates exclusive jurisdiction to protect workers, overriding the general rules of alternative jurisdiction under Article 12 of the Code of Civil Procedure and prohibiting the waiver of procedural rights under Article 38 of the Labor Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe cassation ground cited by the appellant to challenge the lower court's declination of jurisdiction, which the court evaluated and dismissed.
The substantive labor law provision establishing exclusive territorial jurisdiction that the court found was correctly applied by the lower court to decline competence.
Full text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iulie 2003, C.C. a chemat în judecată pe A.C.S. F.C.D. cu sediul în municipiul București, pentru a fi obligat să-i plătească suma de 9000 dolari S.U.A. cu titlu de drepturi salariale cuvenite pentru munca prestată în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 185 din 5 iunie 2002.
Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 3063 din 1 septembrie 2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Târgu Jiu, județul Gorj, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 284 alin. (2) C. proc. civ., deoarece reclamantul își are domiciliul în circumscripția acelei instanțe.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că textul art. 284 alin. (2) C. proc. civ., instituie o competență teritorială alternativă, în favoarea reclamantului, astfel încât in favorem alegerea instanței revine acestuia din urmă. Drept urmare, Tribunalul București fiind corect sesizat în primă instanță, fără temei și-a declinat competența.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă, și nu alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe. Măsura nu este in favorem, cum pretinde reclamantul, deoarece ar însemna o renunțare la un drept procesual ceea ce, în interesul protecției salariaților, ca principiu axiomatic al legislației muncii, art. 38 C. muncii, interzice cu desăvârșire.
Cum alegerea instanței revine reclamantului numai în cazurile de competență teritorială alternativă (art. 12 C. proc. civ.), se constată că declinatorul de competență recurat, făcând aplicația corectă a dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, are o justă fundamentare legală și nu sunt motive pentru a fi reformat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinței civile nr. 3063 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.