Recharacterization of continuous fraud to human trafficking under Law 678/2001: exploitation via wage theft and coercive commission structures in labor recruitment schemes

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din data de 30 martie 2012 , pronunțată de Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu și la solicitarea procurorului, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu:

a) în cazul inculpatului S.F., din infracțiunea de:

- înșelăciune în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de:

- înșelăciune în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen.

b) în cazul inculpatei C.F., din infracțiunea de:

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin.(1) și pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 27 acte materiale), în infracțiunea de:

- înșelăciune sub formă continuată -prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- în baza art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune sub formă continuată și în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate acestui inculpat durata reținerii din data de 26 februarie 2005.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- în baza art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune sub formă continuată, iar potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. i-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei menționată mai sus, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor, a căror nerespectare, au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile A.V. și în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile A.S. și au fost obligați inculpații după cum urmează:

inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale;

inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale;

inculpații S.F. și C.F., să plătească, în solidar, părții civile suma de 500 euro, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, pretențiile părții civile cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea civilă B.C.V. a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile C.D. și l-a obligat pe inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse, ca neîntemeiate acțiunile civile ale părților civile C.M., D.T. și F.C.

S-a luat act de faptul că partea civilă G.M.C. a renunțat la pretențiile civile formulate, s-a constatat că partea vătămată M.I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost respinsă, ca tardivă, acțiunea civilă a părții civile N.D.M.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile P.D. și a obligat-o pe inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 1.300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiți de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiți de partea civilă pentru cazarea la hotel, în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale încasate de inculpată în locul părții civile pentru munca prestată de aceasta, fiind respinse, ca neîntemeiate și nedovedite, celelalte pretențiile ale părții civile cu titlu de daune materiale și morale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile P.E. și au fost obligați inculpații S.F. și C.F., în solidar, să plătească părții civile suma de 500 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, fiind respinse, ca neîntemeiate, pretențiile părții civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, acțiunea civilă, a părții civile P.V. și a fost obligată inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile F.V. (fostă P.) și au fost obligați inculpații S.F. și C.F., în solidar, să plătească părții civile suma de 50 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile S.V.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile S.M. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 400 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile Ș.I. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile S.I.M. și a fost obligată inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 100 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile T.C.C. fiind obligați inculpații după cum urmează:

- inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 1.300 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiți de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiți de partea civilă pentru cazarea la hotel, în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale, încasate, de inculpată în locul părții civile pentru munca prestată de aceasta, respingându-se ca neîntemeiate și nedovedite celelalte pretențiile ale părții civile cu titlu de daune materiale și morale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile T.M.C., s-a constatat că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, s-a luat act de faptul că partea civilă G.A. a renunțat la pretenții, de asemenea, s-a luat act de faptul că partea civilă G.C.A. a renunțat la pretenții.

Conform art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile U.A. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, de asemenea, în temeiul acelorași dispoziții legale s-a admis și acțiunea civilă a părții civile U.D., fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile P.B.M. (fostă B.) și au fost obligați inculpații după cum urmează:

- inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 325 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 25 euro costul cazării la hotel, în lipsa rezervării făcute de inculpați, 100 euro costul transportului în Grecia, până în localitatea unde a fost trimisă de inculpată, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile C.C. fiind obligați inculpații după cum urmează:

inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 250 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, sumă primită de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

S-a constatat că partea vătămată P.I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, că partea vătămată P.D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar conform art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile S.C.R. fiind obligați inculpații după cum urmează:

inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, sumă primită, de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

S-a constatat că părțile vătămată S.S., H.V. nu s-au constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că părțile vătămate I.S., B.K., S.G., nu s-a constituit parte civilă în cauză și potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile A.M. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile sumele de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 1.000 RON, cu titlu de daune materiale, ultima sumă reprezentând contravaloarea călătoriilor făcute de partea civilă de la Târnăveni la Tg-Mureș, pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, precum și a îmbrăcămintei și hranei cumpărate pentru a pleca în Grecia, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile G.V. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 20 RON, cu titlu de daune materiale.

Conform art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile V.R. și a fost obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 20 RON, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile C.C. și a fost obligat pe inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

S-a luat act de faptul că partea civilă C.T.E. a renunțat la pretenții, și, potrivit art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, acțiunea civilă, a părții civile M.L. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 175 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra sumei de 615 euro, ridicată de la inculpatul S.F., sumă depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureș cu dovada seria XX nr. X1. din data de 6 aprilie 2005, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părților civile și în situația nefolosirii sumei respective, conform destinației menționate în baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform culpei procesuale a fiecăruia.

Pentru a pronunța această soluție în cauză, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - S.T. Mureș din data de 19 decembrie 2008, emis în Dosarul nr. 68/D/P/2005, s-a dispus:

I. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1. S.F., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată -prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.;

2. C.F., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M.E. și S.F., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dar și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reținut că, inculpatul S.F., în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, în condiții avantajoase, în străinătate, a indus în eroare părțile vătămate: A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., S.V., S.M., Ș.I., S.N.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., U.A., U.D., B.M., C.C., P.M.C., P.D.I., S.C.R., S.S., H.V., I.S., B.K., B.S.L., S.G., A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.C. și M.L., de la care a obținut, astfel, acordul să plece în excursiile organizate de societatea comercială, pe care o conducea, obținând, în acest fel, foloase materiale injuste și pricinuind pagube părților vătămate, care au plătit inculpatului diverse sume de bani, pentru a obține locurile de muncă promise.

Referitor la inculpata C.F. s-a reținut că aceasta, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceeași perioadă, prin intermediul coinculpatului S.F., în baza unei înțelegeri, prealabile, cu acesta, a racolat mai multe persoane, din România, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, bine plătite, în Grecia, persoane de la care, după ce au ajuns în această țară, inculpata a încasat diverse sume de bani, după care Ie-a plasat la diferite locuri de muncă, aici fiind vorba de părțile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., Ș.I., S.N.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., B.M., C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R., S.S. și S.G., unde au fost supuse exploatării prin muncă.

Din analiza lucrărilor și materialului dosarului instanța a reținut următoarele cu privire la starea de fapt: în toamna anului 2004, inculpatul S.F. a purtat mai multe discuții cu numita M.E., o cunoștință de-a sa, căreia i-a cerut relații despre persoane din străinătate, care l-ar putea sprijini în plasarea forței de muncă, știind faptul că respectiva, M.E., a lucrat la o firmă cu un asemenea profil de activitate, respectiv plasarea forței de muncă, în străinătate.

Întrucât numita M.E. cunoștea numărul de telefon, din Grecia, al inculpatei C.F., pe care-l primise, cu mai mulți ani în urmă, de la o persoană a cărei identitate nu și-a mai adus-o aminte, a transmis acest număr inculpatului S.F. Sus-numita i-a mai spus inculpatului că, din cunoștințele sale, inculpata C.F. (pe care o cunoștea cu apelativul de „C.") avea în Grecia un birou, prin care se ocupa cu plasarea forței de muncă.

După ce a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatei C.F., inculpatul S.F. a contactat-o pe aceasta și a primit confirmarea că era angajata, unei firme de plasare a forței de muncă, în Grecia, precum și promisiunea de a-l ajuta, în schimbul unui comision, să le găsească oamenilor, pe care urma să-i găsească, în România, inculpatul și să-i trimită în Grecia, locuri de muncă în agricultură, pentru bărbați sau familii întregi, ori menaj, pentru femei singure.

Inculpata C.F. a redactat, pe calculator, o ofertă de locuri de muncă, în care a precizat comisionul pe care urma să-l încaseze, pentru intermedierea locurilor de muncă, respectiv câte 150 de euro pentru fiecare persoană, ce urma a fi trimisă în Grecia de către inculpatul S.F.

După discuțiile purtate cu inculpata C.F., inculpatul S.F. a început demersurile, pentru racolarea de persoane doritoare să meargă, în Grecia, la muncă, urmând ca, după racolare, acestea să fie trimise în Grecia, iar acolo să fie preluate de inculpata C.F., care trebuia să le găsească locuri de muncă.

De precizat că inculpatul S.F. înființase, încă din anul 1992, SC F.T. SRL, societate care avea ca principal obiect de activitate turismul. În anul 1999, inculpatul a cesionat părțile sociale, pe care le deținea, la societatea susmenționată celor doi fii ai săi, M.S. și S.F. În anul 2002, S.F. s-a retras din societate și și-a înființat una nouă, SC F.T. SRL rămânând doar lui M.S. În realitate, cel care s-a ocupat, efectiv, de activitățile derulate, prin această societate a fost inculpatul S.F., în baza unei procuri autentice, date de M.S.

Începând cu anul 2003, inculpatul S.F. a început o colaborare cu numitul S.I., care înființase SC E.S. SRL, societate având ca obiect de activitate plasarea forței de muncă, în străinătate. Cu toate eforturile depuse de inculpatul S.F. nu s-a reușit obținerea pe numele SC E.S. SRL a acreditărilor necesare, din partea autorităților române, pentru ca societatea să poată desfășura activitatea de plasare a forței de muncă, în străinătate. Cu toate acestea, inculpatul S.F. a dat anunțuri, la mica publicitate, referitoare la recrutarea de persoane, în vederea trimiterii lor, la muncă, în Spania, Anglia și Grecia.

În baza anunțurilor la mica publicitate făcute de inculpatul S.F., în toamna anului 2004, mai multe persoane s-au prezentat la adresa indicată, în anunț pentru contactarea inculpatului și solicitarea de relații suplimentare. Adresa indicată era, de fapt, sediul social al SC F.T. SRL în acest fel inculpatul S.F. și-a creat o bază de date, cu sute de persoane doritoare să meargă la muncă, în străinătate; persoane care au depus la sediul societății, conduse de inculpat, câte un dosar conținând mai multe formulare. În discuțiile purtate cu persoanele respective, inculpatul S.F. Ie-a prezentat acestora ofertele de locuri de muncă, asigurându-le că le va rezolva locuri de muncă, avantajoase.

Referitor la inculpata C.F., de precizat că, în luna ianuarie 2004, aceasta a obținut prin intermediul SC I. SRL Tg-Mureș un contract de muncă în Grecia. În baza contractului respectiv inculpata a plecat în Grecia, însă, odată ajunsă acolo, a constatat că a fost indusă în eroare de reprezentanții firmei, care au recrutat-o, nefiindu-i asigurat locul de muncă promis din România. Nemaiavând bani asupra sa, inculpata a început să lucreze ocazional, profitând și de faptul că știa limba engleză, reușind, după un timp, să se redreseze financiar. În toamna anului 2004, inculpata a cunoscut un cetățean grec care, conform afirmațiilor sale, ar fi angajat-o, pentru a se folosi de cunoștințele sale de limbi străine, cetățeanul grec spunându-i că este în derularea formalităților pentru deschiderea unui birou de plasarea forței de muncă, provenită din străinătate. În acest fel, inculpata a luat cunoștință cu specificul activității de plasare în Grecia a forței de muncă din străinătate, ocupându-se, efectiv, de aceste activități, care au constat în traducerea discuțiilor, purtate cu persoanele care urmau să fie plasate la muncă, conducerea lor la gări și autogări, pentru a fi expediate la locurile de muncă respective, cumpărarea biletelor de călătorie și îndrumarea persoanelor spre locurile unde aveau să muncească.

Revenind la inculpatul S.F., de arătat că activitatea de racolare a persoanelor pentru a fi trimise în Grecia s-a desfășurat, în concret, astfel:

1. După ce inculpatul S.F. a vorbit cu inculpata C.F. și a făcut demersuri pentru căutarea de persoane, doritoare a merge la muncă, în Grecia (unde urmau să fie preluate de inculpată și plasate în muncă), în cadrul acestor demersuri a apelat, mai întâi, la evidența deja constituită în numele SC E.S. SRL, despre care s-a amintit mai sus.

A contactat, telefonic, mai multe persoane, care-și depuseseră deja dosarele și, sub pretextul că nu mai sunt disponibile locuri de muncă, în Spania, Ie-a oferit posibilitatea unor locuri de muncă în Grecia, la cules de portocale, asigurând persoanele respective că, dacă acceptau oferta, urmau să aibă asigurate în Grecia cazare și masă, precum și câștigul de circa 30 de euro, pe zi, pentru munca prestată, cu posibilitatea de a ajunge chiar la 50 de euro, pe zi. A mai asigurat persoanele respective că li se vor încheia contracte de muncă. În schimbul serviciului pe care urma să-l facă, inculpatul solicita, de la fiecare persoană, plata unui comision de 200 euro, către firma pe care o conducea, iar pentru persoana care urma să aștepte doritorii în Grecia, și să-i plaseze la muncă, un comision de 150 euro, de persoană. Pentru a le întări convingerea, Ie-a prezentat oferta, de locuri de muncă, din Grecia ce-i fusese trimisă de inculpata C.F.

Cu privire la suma de 200 de euro ce trebuia plătită, și a fost plătită de fiecare persoană, firmei pe care o conducea inculpatul, acesta a precizat că banii erau necesari, deoarece plecarea persoanelor se urma a realiza sub forma unei excursii organizate de SC F.T. SRL, pentru a nu mai fi nevoie ca fiecare persoană să aibă asupra sa suma de 500 euro să-i prezinte la vamă (conform reglementărilor legale vamale din acea perioadă).

În plus, pentru a-și dovedi buna-credință și a câștiga încrederea persoanelor cu care a discutat, inculpatul S.F. Ie-a promis acestora că, în cadrul celor 200 euro pe care-i vor plăti, urmau să aibă asigurate patru nopți de cazare, la un hotel din Atena, unde puteau sta până ce erau contactați de persoana de legătură din Grecia, respectiv de inculpata C.F., zisă „C.".

În acest mod, inculpatul S.F. a reușit racolarea a circa 30 de persoane, pe care Ie-a constituit într-un grup, iar, drept acoperire, pentru transportarea acestora în Grecia, inculpatul a organizat prin intermediul SC F.T. SRL o excursie, cu ocazia revelionului 2004/2005, în capitala Greciei, Atena.

Plecarea a fost stabilită pentru data de 30 decembrie 2004, iar îmbarcarea persoanelor, în autocarul cu care s-a făcut deplasarea, s-a realizat la sediul SC F.T. SRL din Tg-Mureș.

Din grupul de persoane menționat mai sus au făcut parte părțile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., S.M., Ș.I., S.I.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., U.A. și U.D. Alături de aceștia, au mai plecat în Grecia și martorul H.H., numita M.E. și conducătorii auto M.C. și S.M.

Inculpatul a trimis o adresă către inculpata C.F., cu numele persoanelor, din grup, pentru rezervare hotel în perioada 30 decembrie 2004 - 3 ianuarie 2005.

Autocarul a plecat din Tg-Mureș, la data de 30 decembrie 2004, însă, înainte de plecare, inculpatul S.F., personal, s-a ocupat de aranjarea pasagerilor în autocar, grupându-i astfel încât, pe fiecare banchetă, să fie așezați un bărbat și o femeie, pentru a da impresia că sunt cupluri care pleacă în excursie, în Grecia.

Călătoria a decurs, fără probleme, până la granița Greciei, unde câteva persoane, respectiv S.M., N.D.M., U.A., U.D. și C.D., au fost coborâte din autocar și nu li s-a permis intrarea în Grecia, de către autoritățile vamale, pe motiv că nu arătau și nu se comportau ca niște turiști, născând astfel suspiciunea că mergeau la lucru.

Ceilalți călători au trecut granița și au ajuns la Atena, la hotelul „C.", unde, au fost încunoștințați de către inculpatul S.F., că li s-au făcut rezervări pentru câte patru zile, de persoană.

În realitate, călătorii au aflat că rezervarea la hotel Ie-a fost făcută pentru o singură zi și nu li s-a asigurat nici masa, aceasta trebuind plătită de fiecare.

În aceeași seară la hotel s-a prezentat inculpata C.F., despre care toate persoanele care au ajuns în Grecia știau că se numește „C.", și Ie-a cerut tuturor ca a doua zi să o aștepte cu bagajele, făcute, în holul hotelului. Le-a mai spus că urmează să fie trimis fiecare la muncă, iar pentru serviciul făcut, fiecare trebuia să-i plătească, sub formă de comision, suma de 150 de euro, conform înțelegerii pe care o avuse cu inculpatul S.F.

Parte din persoanele prezente i-au solicitat inculpatei C.F. să le permită să plătească aceste sume, după ce urmau să lucreze în Grecia și să câștige ceva bani, însă inculpata s-a enervat și i-a amenințat că cei, care nu vor plăti, nu vor fi duși la lucru.

De precizat că, din majoritatea declarațiilor părților vătămate, a rezultat faptul că în acea seară, când inculpata s-a prezentat la hotel, aceasta era însoțită de un cetățean care vorbea limba greacă, și ale cărui discuții cu oamenii din România au fost traduse de inculpată.

De menționat, de asemenea că, din declarațiile majorității părților vătămate a rezultat că, încă în acea seară, li s-a solicitat de către inculpată, și mare parte din ele au achitat acesteia, comisionul de 150 euro. Alte părți vătămate au achitat sume mai mici, întrucât nu aveau bani suficienți, iar altele deloc, acestea urmând să achite diferența sau suma respectivă după ce reușeau să câștige ceva din muncă. A mai rezultat, din unele declarații, că sumele respective au ajuns, de fapt, la cetățeanul grec care a însoțit-o pe inculpata C.F., tot acesta fiind și cel care a promis oamenilor locuri de muncă, inculpata făcând mai mult oficiul de translator între oameni și cetățeanul grec.

Cu toate acestea, de precizat că, a doua zi dimineața, persoanele ajunse în Grecia au așteptat-o în holul hotelului pe inculpata C.F., care, într-adevăr, s-a prezentat, a împărțit oamenii în grupuri și i-a condus astfel la gară, pentru a nu atrage atenția autorităților.

Fiecărui grup de persoane, inculpata i-a indicat destinația și, pe banii obținuți de la persoanele din grup, Ie-a cumpărat acestora biletele de călătorie necesare.

Inculpata Ie-a mai spus membrilor grupurilor că, la destinațiile anunțate, vor fi așteptați de patronii, la care urmau să lucreze.

În acest mod, mare parte a persoanelor trimise în Grecia au ajuns pe plantații de portocali, din zona localității Argos, unde au fost cazate în condiții improprii, în barăci, 10-12 persoane într-o singură încăpere, fără geamuri și fără acoperiș, cu paturi suprapuse, cu saltele rupte și murdare, fără pături, bărbați și femei împreună, fără condiții de igienă personală. Neavând altă opțiune, și cu dorința de a câștiga bani, persoanele respective, au acceptat, pe moment, condițiile ce li s-au oferit.

Chiar de a doua zi dimineața a început exploatarea părților vătămate, prin luarea lor, de către patronii la care au fost trimise, prin transportarea la plantațiile de portocali și prin supunerea lor la muncă, de dimineața până seara, cu o singură pauză, la amiază, când părțile vătămate au și primit de mâncare de la patronii greci (mâncare insuficientă însă), în toată această perioadă fiind supravegheate îndeaproape, pentru a li se impune un ritm alert de lucru.

După terminarea zilei de lucru, părților vătămate li s-a făcut calcului câștigului din ziua respectivă și au constatat că, deși au muncit întreaga zi în condiții grele, cu o singură pauză, au reușit să câștige doar circa 16 euro de persoană. Însă nici aceste sume nu li s-au achitat oamenilor, plata urmând a fi făcută la sfârșitul săptămânii.

Părțile vătămate au mai fost anunțate că, din banii respectivi, urma să li se rețină și contravaloarea chiriei și a celorlalte utilități ce li s-au oferit.

Patronii greci au refuzat să discute cu cetățenii români, pe tema nemulțumirilor acestora, legate de condițiile de muncă și cazare.

Neavând sume de bani cu care să se întoarcă în România, multe părți vătămate au fost nevoite, practic, să accepte condițiile menționate și să continue să lucreze.

Pe măsură ce deveneau tot mai nemulțumite și reușeau să adune ceva bani, părțile vătămate au început să părăsească plantațiile, pe care fuseseră trimise de inculpata C.F., și, fie să-și găsească de lucru pe cont propriu, fie să se întoarcă în România.

2. La începutul anului 2005, alte persoane l-au contactat pe inculpatul S.F., cerând relații despre locurile de muncă pe care le putea oferi doritorilor de plecare în străinătate.

În aceste împrejurări, inculpatul S.F. s-a hotărât să trimită un alt grup de persoane, în Grecia, luând legătura în acest sens cu inculpata C.F. Și de această dată au pus la punct condițiile trimiterii oamenilor, iar inculpata a solicitat același comision, de 150 de euro, de persoană.

Astfel, la începutul lunii februarie 2005, inculpatul S.F. a contactat un număr de 6 persoane, din cele care erau înscrise pe listele de așteptare pentru plecare la muncă în străinătate, respectiv pe părțile vătămate B.M., C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R. și S.S., pe care Ie-a anunțat că le poate intermedia locuri de muncă, în Grecia, unde persoanele respective urmau să aibă asigurate cazarea și masa, și să câștige circa 500 euro pe lună, urmând a le fi încheiate contracte de muncă.

Pentru că le intermedia locuri de muncă, inculpatul S.F. Ie-a pretins, părților vătămate menționate mai sus, câte 150 de euro.

Și de această dată Ie-a informat pe părțile vătămate că vor pleca sub forma unei excursii în Grecia, iar din sumele pe care urmau să le plătească, el urma să le facă rezervări la hotel, pentru o perioadă de 4 zile, pentru a avea unde să locuiască până urmau să plece la muncă. Inculpatul Ie-a mai cerut părților vătămate să aibă asupra lor câte 250 euro, din care 100 euro reprezenta contravaloarea transportului, iar 150 de euro trebuiau plătiți persoanei, din Grecia, care urma să se ocupe de găsirea locurilor de muncă, adică „C." (inculpata C.F.).

Ziua plecării a fost fixată pentru data de 5 februarie 2005.

Inculpatul S.F. a închiriat un microbuz de la o firmă de transport, microbuz care urma să fie condus de martorii M.I. și M.V.A.

La ziua fixată, cele 6 părți vătămate s-au prezentat la sediul firmei inculpatului S.F. și s-au îmbarcat în microbuz. Inculpatul s-a ocupat personal de aranjarea călătorilor în microbuz, grupându-i, în așa fel, încât să pară perechi care pleacă în excursie.

Înainte de a pleca părțile vătămate i-au cerut inculpatului să le predea contractele de muncă, însă, acesta a motivat că procedura de obținere a contractelor de muncă, în Grecia, era una greoaie și nu era cazul să se întârzie plecarea, din cauza acestui fapt, însă a promis că se va ocupa, ulterior, de acest lucru, împreună cu persoana sa de legătură din Grecia.

Tot anterior plecării, fiecare din părțile vătămate, a achitat inculpatului câte 100 euro.

Ajungând la granița Greciei, părților vătămate nu li s-a permis de către autorități intrarea în această țară, pe motiv că rezervările la hotel promise de inculpatul S.F. nu existau.

După mai multe insistențe ale părților vătămate acestea au fost lăsate, totuși, să intre în Grecia însă, ajungând la destinație, au constatat că, într-adevăr, rezervările la hotel nu au fost făcute și nici nu li s-a plătit cazarea pentru patru zile. În aceste condiții părțile vătămate au fost nevoite să-și plătească cazarea, la hotel, din banii proprii.

A doua zi dimineața, părțile vătămate au fost contactate de inculpata C.F., care s-a prezentat ca fiind persoana de legătură a inculpatului S.F.

Aceasta Ie-a solicitat părților vătămate plata comisionului de 150 de euro de persoană, pentru a le trimite la locurile de muncă pe care, afirmativ, le rezolvase.

După ce au achitat sumele cerute, cele 6 părți vătămate au fost trimise de inculpata C.F. la locurile de muncă respective, în diferite localități, însă, odată ajunse acolo, părțile vătămate au constatat că, cele promise de inculpată, nu erau adevărate.

Spre exemplu, părții vătămate B.M. i se spusese că va lucra în menaj, urmând să îngrijească o casă, însă, în realitate, după ce a ajuns la destinație, a constatat că inculpata C.F. a plasat-o în casa unui bărbat, care intenționa să se căsătorească cu ea, chiar agresând-o sexual pe aceasta și determinând-o să fugă, după scurt timp.

Părții vătămate S.S., deși i s-a spus că va lucra, tot, la menaj, în realitate, a fost trimisă la o familie unde i s-a cerut să îngrijească o femeie infirmă, fiind prost plătită, deși a lucrat de dimineața până seara și nu i s-a permis să-și ia vreo zi liberă. După ce a reușit să-și strângă o sumă mică de bani, partea vătămată a plecat de la acea familie și și-a găsit de lucru, pe cont propriu.

Părțile vătămate C.C. și S.C.R., au fost trimise de inculpata C.F. într-o localitate în care urmau să ia legătura cu numitul „M.", care urma să-i angajeze. Ajunse acolo, l-au contactat pe numitul „M.", însă acesta a afirmat că nu o cunoștea pe inculpată. Din milă, numitul „M." Ie-a ajutat pe cele două părți vătămate să-și găsească, de lucru, la cules portocale.

Părțile vătămate P.I.C. și P.D.I. nu au mai putut fi audiate, motiv pentru care nu s-a cunoscut destinația și tratamentul la care au fost supuși.

3. După circa alte două săptămâni, inculpatul S.F. a organizat o nouă deplasare, în Grecia, a unor persoane, sub camuflajul unei excursii.

Cu acea ocazie, au existat patru persoane care s-au înscris pentru „excursia" anunțată, respectiv martorii G.C., G.S., P.O.I. și R.L.

Pentru a completa locurile rămase libere în microbuz, inculpatul S.F. a contactat alte patru persoane care, anterior, își exprimaseră dorința de a pleca la lucru, în străinătate, respectiv pe părțile vătămate H.V., I.S., B.K. și martora B.S.L. Acestora, inculpatul S.F. Ie-a prezentat oferta de muncă din Grecia, promițându-le locuri de muncă bine plătite, care urmau să fie intermediate de persoana sa de legătură, din Grecia, respectiv de inculpata C.F.

Și acestor persoane, inculpatul S.F. Ie-a solicitat, și a încasat de la fiecare, câte 150 de euro, drept comision pentru încheierea contractelor de muncă.

Grupul de persoane astfel constituit a plecat spre Grecia la începutul lunii martie 2005, însă autoritățile de frontieră elene nu Ie-a permis accesul în Grecia, fără a le explica motivul refuzului. Persoanele din grup au fost nevoite să se întoarcă în România.

Ulterior, persoanele din grupul respectiv, care voiau să meargă la lucru în Grecia, l-au contactat pe inculpatul S.F. și i-au solicitat acestuia restituirea sumelor plătite de ei.

Inculpatul a restituit sumele doar martorei B.S.L. și părții vătămate B.K.

4. Tot în cursul lunii februarie 2005, inculpatul S.F. a fost contactat de partea vătămată S.G. și de numitul S.A., care i-au solicitat să le intermedieze plecarea la muncă, în străinătate, în construcții.

Inculpatul Ie-a spus celor doi că munca în construcții în Grecia urma să înceapă doar în luna aprilie și că avea posibilitatea să le rezolve locurile de muncă dorite, însă numai în schimbul unui comision de 50 de euro de persoană, sume pe care aceștia urmau a le achita, după ce începeau munca. Până atunci, însă, inculpatul Ie-a propus celor doi să meargă la cules de portocale, urmând ca și pentru acest gen de muncă să fie bine plătiți, cu 750 euro pe lună.

Inculpatul Ie-a și prezentat celor doi ofertele de muncă și i-a îndrumat să ia legătura telefonică cu inculpata C.F., care să le confirme cele promise.

Partea vătămată S.G. a contactat-o pe inculpata C.F. și aceasta l-a asigurat că vor obține locurile de muncă dorite, cu condiția să plătească comisioanele solicitate.

În aceste condiții cele două persoane au fost, de acord, să plece la lucru, în Grecia.

Inculpatul i-a înștiințat că vor pleca în Grecia sub acoperirea unei excursii, pentru a nu crea suspiciuni autorităților elene.

După circa două săptămâni de la discuțiile menționate mai sus, cei doi au fost înștiințați de inculpatul S.F. că plecarea va fi întârziată, deoarece nu a reușit să strângă suficiente femei și bărbați, de vârste aproximativ egale, cu care să ocupe un întreg autocar, pentru a putea da impresia că niște cupluri pleacă în excursie.

Pentru că partea vătămată S.G. a insistat, inculpatul i-a spus că i-a rezolvat să plece cu avionul.

Partea vătămată S.G. și martorul S.A. i-au plătit inculpatului fiecare câte 350 euro, sume despre care inculpatul Ie-a spus că reprezintă contravaloarea biletelor de avion și a cazării pe 5 zile, la hotelul unde urmau să aștepte, până când inculpata C.F. urma să le rezolve locurile de muncă.

În realitate, când cei doi au ajuns în Grecia, au constatat că hotelul a fost rezervat și plătit pentru o singură noapte, deși primiseră de la inculpatul S.F. un vaucher care confirma că hotelul era plătit pentru 5 nopți.

În aceste condiții, cei doi au luat legătura telefonică cu inculpata C.F., al cărei număr de telefon Ie-a fost dat de către inculpatul S.F., iar aceasta i-a trimis la muncă pe o insulă, dar nu înainte de a încasa de la fiecare câte 250 de euro, reprezentând comisionul pentru rezolvarea locurilor de muncă.

Deși li s-au promis că li se vor încheia contracte de muncă și li se vor da salarii decente, cei doi au fost nevoiți să lucreze într-o carieră de piatră, în condiții deosebit de grele, munca constând în spargerea pietrelor și încărcarea lor în camioane. Cazarea Ie-a fost asigurată într-o baracă fără apă curentă și grup sanitar. În urma muncii prestate, după o lună și jumătate de lucru, aceștia au primit de la patronul societății pentru care au lucrat doar 70 de euro, restul aflând că a fost trimis inculpatei C.F.

La locul respectiv de muncă, cei doi s-au întâlnit și cu alte persoane din România, respectiv cu parte din cei ce au fost trimiși în Grecia, de inculpatul S.F., la sfârșitul lunii decembrie 2004 și care fugiseră de pe plantațiile unde fuseseră plasați, după cum s-a arătat anterior.

După circa o lună și jumătate, partea vătămată S.G. și martorul S.A. au reușit să fugă de pe insulă, iar după ce au lucrat, ocazional, o perioadă și au reușit să strângă o sumă mică de bani, s-au întors în România.

5. Întrucât avea un număr mare de solicitări de la persoane doritoare să plece la muncă în străinătate, la sfârșitul lunii februarie 2005, inculpatul S.F. a hotărât să mai organizeze o deplasare a oamenilor în Grecia.

De această dată grupul a fost constituit din părțile vătămate A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.C. și M.L.

Acestora, inculpatul Ie-a spus că le poate rezolva locuri de muncă, în agricultură, în menaj, sau la îngrijirea unor persoane.

Pentru serviciul făcut inculpatul Ie-a pretins un comision de 350 euro de persoană.

Inculpatul Ie-a spus că deplasarea urma să aibă loc sub forma unei excursii, iar din cei 350 de euro plătiți, de fiecare parte vătămată, suma de 100 euro reprezenta contravaloarea transportului, 100 euro reprezenta rezervarea de la hotel, iar 150 de euro urmau a fi plătiți inculpatei C.F., care urma să le rezolve efectiv locurile de muncă în Grecia.

Întrucât, între timp, organele judiciare au luat la cunoștință, prin metode specifice, de activitățile desfășurate de inculpatul S.F., a fost autorizată introducerea unui investigator sub acoperire în cauză. Acesta a făcut parte din ultimul grup de persoane care urmau a fi trimise în Grecia.

Și investigatorului sub acoperire inculpatul S.F. i-a spus aceleași lucruri ca și celorlalte persoane din grup, cu referire la oferta de locuri de muncă în Grecia.

La data de 26 februarie 2005, a avut loc îmbarcarea persoanelor într-un microbuz, iar inculpatul S.F. s-a ocupat de aranjarea persoanelor în mașină în așa fel încât să dea impresia că sunt niște cupluri, care plecau în excursie.

La ieșirea din municipiul Tg-Mureș, microbuzul condus de martorul M.I. a fost oprit de organele de poliție, stopându-se astfel activitatea celor doi inculpați.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inculpații S.F. și C.F. au recunoscut, parțial, materialitatea faptelor, însă au încercat tot timpul să dea vina unul pe celălalt, cu privire la ceea ce s-a întâmplat, cu persoanele trimise în Grecia.

Astfel, inculpatul S.F., în declarația dată, în calitate de învinuit, la data de 27 februarie 2005 a arătat că, pe firma pe care o administra în calitate de delegat, SC F.T. SRL, a organizat excursii în mai multe țări, printre care și Grecia, iar cu ocazia desfășurării acelor excursii, s-a întâmplat ca, de multe ori, persoane din grupurile respective de turiști să nu se mai întoarcă în România. Pentru a evita acest lucru s-a întâmplat să dispună ca pașapoartele persoanelor din grupul, trimis în excursie, să rămână tot timpul la ghidul care însoțea grupul, lucru cu care persoanele, ce plecau în excursie, erau de acord.

Cu ocazia Revelionului 2004/2005 a organizat o excursie în Grecia. Până la data plecării, 29 decembrie 2004, s-au înscris 24 de persoane. Le-a prezentat acestora oferta, costul excursiei fiind de 250 de euro, turiștii având inclusă masa de revelion, la restaurantul hotelului unde urmau a fi cazați. Cu câteva zile înainte de data plecării, au fost persoane care au venit și i-au cerut să nu mai plătească masa de revelion, economisind astfel 50 de euro. Le-a spus acelor persoane că era imposibil pentru că niciun hotel din Grecia nu ar renunța la rezervările făcute.

Acele persoane i-au spus cu aveau o cunoștință în Grecia, care putea să le rezolve revelionul, așa cum doreau ele. Chiar i-au dat un număr de telefon, ca aparținând numitei „C.". A luat legătura telefonic cu numita „C." și aceasta i-a spus că este din România și este angajată a unei firme de plasare a forței de muncă din Grecia și că, în câteva ore, îi va trimite rezervarea de la un hotel, care urma să accepte cazarea unor turiști, fără masa de revelion. Pentru că înființase, cu câteva luni în urmă, o firmă cu profil intermedierea locurilor de muncă în străinătate, i-a spus numitei „C." că ar vrea să colaboreze cu ea.

Până la urmă a realizat rezervarea pentru grupul ce urma să-l trimită la hotelul „C.", fiind îndrumat în acest sens de „C.". Din modul de comportare a unor persoane din grup și-a dat seama că pe acestea nu le interesa excursia de revelion, ci deplasarea în Grecia, unde să rămână la lucru. A fost sesizat, în acest sens și de patronul firmei de la care urma să închirieze mijlocul de transport, care, afirmativ, ar fi recunoscut că pe unele persoane aveau de gând să rămână la lucru, în străinătate, însă în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții A.R.R.

și Ministerului Turismului, acesta a acceptat să facă transportul. I-a pus pe participanți să scrie o declarație că nu vor rămâne în Grecia peste durata excursiei. Grupul a fost condus de o prietenă de-a sa, M.E., contra cost. Deplasarea grupului s-a făcut conform planificării. La granița Greciei au existat ceva probleme, motiv pentru care, 8 persoane din grup, au fost alese aleatoriu și nu li s-a permis intrarea în această țară. Restul grupului și-a continuat drumul, însă excursia nu s-a derulat conform programului, întrucât a doua zi, majoritatea persoanelor au părăsit hotelul, iar de la M.E. a aflat că acestea au plecat împreună cu numita „C.".

Autocarul a rămas în Grecia pe perioada stabilită a excursiei. După 2-3 zile, unele din persoane, au revenit la hotel și au spus că nu pot accepta condițiile de lucru oferite de „C.", motiv pentru care s-au și întors în România. Ulterior a fost sunat de un domn CH., participant la excursie, care a rămas în Grecia, și care i-a spus că le pare rău că nu l-au ascultat, atunci când Ie-a spus că nu poate organiza plecarea. Acea persoană i-a mai spus că va mai rămâne în Grecia o perioadă, chiar în condițiile oferite de „C.".

A arătat că nu a avut nici o înțelegere cu „C." sau cu persoanele din grup, cu privire la asigurarea unor locuri de muncă în Grecia. De asemenea, că nu a perceput nici o sumă de bani în afară de cei reprezentând costul excursiei. Unora din persoanele, cărora li s-a refuzat intrarea în Grecia și unora din cele care s-au întors din Grecia, Ie-a restituit parte din banii încasați. A aflat că persoanele duse la muncă, de „C.", erau total nemulțumite de condițiile de muncă, de câștig și de faptul că nu li s-au întocmit contracte de muncă.

În ianuarie 2005 a întrebat-o telefonic pe „C." ce fel de colaborare dorea să aibă, în condițiile în care aflase despre ceea ce s-a întâmplat, cu cei din grupul menționat mai sus. „C." I-a asigurat că nu vor mai fi probleme și îi va trimite o ofertă de locuri de muncă și condițiile în care putea intermedia locuri de muncă pentru români, în speță comisioanele, taxele, condițiile de muncă etc. Primind aceste oferte de la „C." Ie-a pus, mai departe, la dispoziția doritorilor, dându-le acestora și numărul de telefon al „C.", pentru ca doritorii să poată discuta, direct, cu ea.

În continuare, mai multe persoane s-au arătat interesate de plecarea la lucru în Grecia, deși Ie-a atenționat că nu li se vor încheia contracte de muncă și Ie-a relatat ce s-a întâmplat cu cei din grupul precedent. Le-a spus persoanelor respective, care voiau să plece la lucru în Grecia, că putea organiza o excursie rentabilă, pentru firma sa, aspect cu care persoanele respective au fost de acord. La începutul lunii februarie 2005 a trimis 9 astfel de persoane. A organizat excursia, în mod legal, plătind rezervările la hotel, transportul și încheind contracte de prestări servicii.

A încasat de la persoanele menționate doar contravaloarea excursiei. Nu a încasat sume pentru intermedierea locurilor de muncă. În aceleași condiții a mai plecat un grup de persoane, tot în luna februarie 2005, care, însă, a fost întors de la granița elenă, pe motiv că nu ar fi avut rezervare la hotel, lucru total neadevărat (a susținut că din acest motiv a și sesizat Consulatul României din Salonic), iar la întoarcere a restituit, persoanelor din grup, banii plătiți pentru excursie. În aceleași condiții, la data de 26 februarie 2005, a plecat un alt grup spre Grecia, membrii acestuia urmând să lucreze în această țară prin intermediul „C.".

A arătat că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, pentru că nu s-a obligat să asigure locuri de muncă în Grecia și nu a obținut nici un folos de pe urma acestui aspect. Deși știa că persoanele plecate în Grecia urmau să rămână, acolo, la lucru, nu a avut nici o contribuție la aceasta, ocupându-se doar de excursii, astfel încât persoanele respective să ajungă în Grecia și să poată lua legătura cu „C.".

Într-o altă declarație din data de 22 septembrie 2006, inculpatul a arătat că, de fapt, cea care i-a spus că, dacă va găsi persoane din România, doritoare să meargă la lucru în Grecia, ea îl va ajuta, a fost inculpata C.F. („C."). A arătat, de asemenea, că inculpata C.F. i-a spus că persoanelor respective li se vor încheia contracte de muncă, aspect pe care I-a adus la cunoștința doritorilor. întrucât a aflat de nemulțumirile primilor oameni, care au ajuns în Grecia, i-a cerut inculpatei C.F. să-i trimită actele firmei, la care era angajată aceasta, pentru a putea încheia un contract între firma sa și acea firmă, însă inculpata l-a tot amânat, iar, la un moment dat, i-a spus că s-a certat cu patronul grec al acelei firme și că nu vor mai lucra prin intermediul lui. I-a făcut inculpatei chiar propunerea de a înființa, amândoi, o firmă de profil, în Grecia, însă demersurile nu au fost demarate până la sfârșitul lunii februarie 2005.

Fiind audiat în cursul judecății, inculpatul S.F. și-a menținut declarațiile din cursul urmăririi penale.

Inculpata C.F., în declarația sa de învinuită, din data de 18 septembrie 2006, a arătat că, în anul 2004, a obținut un contract de muncă în Grecia, însă, odată ajunsă acolo, a constatat că a fost indusă în eroare de firma, prin care a plecat, motiv pentru care, profitând de faptul că știa limba engleză, și-a căutat de lucru, pe cont propriu. După mai multe încercări, în toamna anului 2004 l-a cunoscut pe cetățeanul grec „T.", care i-a propus (și ea a acceptat) să lucreze pentru el, la un birou de plasare a forței de muncă, din străinătate, contra unui salariu de 600 euro pe lună.

În atribuțiile sale de serviciu intra traducerea discuțiilor dintre patronul grec și persoanele venite din alte țări. A fost de acord și, la solicitarea patronului grec, a și condus persoanele cărora acesta Ie-a găsit locuri de muncă, la diverse gări sau autogări, cumpărându-le, pe banii lor, bilete de călătorie și îndrumându-le spre destinații. Prin luna noiembrie 2004 a fost contactată de numita M.E., care a întrebat-o dacă poate intermedia locuri de muncă, în Grecia, l-a explicat interlocutoarei că ea era doar angajata unui birou de profil și că, urma să discute, în sensul celor solicitate, cu patronul grec.

Ulterior, a mai vorbit cu numita M.E. doar când aceasta a ajuns în Grecia. La începutul lunii decembrie 2004 a fost contactată, telefonic, de către inculpatul S.F., care i-a spus că a aflat de la M.E. că avea un birou de plasare a forței de muncă și că el era interesat să trimită oameni la lucru, în Grecia, l-a spus și acestuia ceea ce i-a spus și numitei M.E. Pe inculpat nu l-a interesat și a insistat, permanent, să rezolve locuri de muncă persoanelor, pe care el urma să le trimită în Grecia, l-a spus cetățeanului grec „T." despre discuțiile purtate cu inculpatul S.F., iar acesta i-a spus să-i transmită inculpatului S.F. că poate rezolva locuri de muncă, în agricultură pentru bărbați și membrii unor familii, și în menaj pentru femei, dar contra unui comision de 150 de euro.

A trimis oferta respectivă inculpatului S.F. I-a cerut acestuia să aducă la cunoștința doritorilor condițiile impuse de cetățeanul grec. S.F. i-a lăsat să înțeleagă că era o persoană importantă în România, care ar fi lucrat chiar și la Parlament. Cu câteva zile înainte de revelionul 2004/2005, a fost sunată de inculpatul S.F. care a anunțat-o că trimite un grup de persoane, care urma să petreacă Revelionul la hotelul „C.", din Atena, iar ea urma să discute cu aceștia pentru găsirea unor locuri de muncă. Cu o zi înainte de Revelion s-a dus la hotel împreună cu cetățeanul grec „T.", unde au întâmpinat grupul venit din România.

Oamenii au început să întrebe despre condițiile de muncă. „T." Ie-a spus că nu discută decât cu cei care plăteau comisionul de 150 de euro. Oamenii au început să facă scandal, afirmând că nu cunoșteau această condiție. Au luat-o la întrebări pe M.E., care era în grup, însă aceasta a spus că nu are nici o implicare. Inculpata a susținut că a realizat doar traducerea, celor spuse de cetățeanul grec „T." și de cei din România. A arătat că, împreună cu „T.", s-au pus la o masă și fiecare persoană din România a venit și a discutat, cu ea, despre locul de muncă pe care urma să-l primească, iar „T." a încasat și comisionul, funcție de banii pe care i-a avut fiecare, ea notând sumele într-un caiet.

Cei care nu au avut suficienți bani s-au înțeles cu „T.", să plătească după ce urmau să câștige din muncă. În urma discuțiilor astfel purtate, a constatat că aproape întregul grup de persoane, venise la muncă, în Grecia, nu în excursie. A doua zi a revenit împreună cu „T." la hotel și a dus la gară circa 20 de persoane, cărora „T." Ie-a spus că urmau să lucreze în agricultură, la cules de portocale. La gară, pe banii lor, Ie-a cumpărat oamenilor bilete de tren și „T." Ie-a indicat destinațiile, spunându-le totodată de cine urmau să fie așteptați acolo.

Ulterior, s-au întors la hotel unde mai erau niște femei cărora „T." Ie-a promis locuri de muncă în menaj. „T." a fost cel care s-a ocupat de persoanele respective, așa că nu știa ce s-a întâmplat cu ele. Nu s-a interesat de ce s-a întâmplat cu oamenii, pentru că nu era responsabilitatea ei. În schimb, Ie-a spus oamenilor că erau condiții grele de lucru, însă pe aceștia nu i-a interesat. După circa trei săptămâni a fost contactată, telefonic, de câteva din persoanele trimise la lucru, care i-au spus că sunt nemulțumite de condițiile oferite.

S-a deplasat la locul unde erau aceste persoane, pentru a le ajuta. Ajunsă acolo, oamenii i s-au arătat și direct nemulțumiți de condițiile de lucru oferite și de câștig. A apreciat totuși că condițiile de cazare erau rezonabile. Referitor la câștig, patronul grec, la care lucrau persoanele respective, i-a explicat că nu le putea plăti mai bine, pentru că acestea nu lucrau suficient din cauza vârstei și a alcoolului. A rămas înțeleasă cu acele persoane că dacă, vor fi nemulțumite, în continuare, să o contacteze, iar prin „T." urma să încerce să le găsească alte locuri de muncă, fără plata vreunui alt comision.

A vizitat și un alt grup de români, trimiși în aceleași condiții, la muncă, de T., însă aici nu s-au reclamat probleme, nemulțumirea oamenilor fiind legată doar de volumul de muncă, pe care-l prestau, aceștia afirmând că inculpatul S.F. Ie-a promis altceva. Întorcându-se la Atena, în zilele următoare a fost contactată, de unele din persoanele, menționate mai sus, și, prin intermediul lui „T.", Ie-a găsit alte locuri de muncă. În continuare nu a mai avut contacte cu persoanele respective. După circa două săptămâni de la sosirea primului grup, inculpatul S.F. a anunțat-o, telefonic, că urma să sosească alt grup, însă cu mai puține persoane.

I-a reproșat inculpatului de ce nu Ie-a spus oamenilor că, în Grecia, nu li se vor încheia contracte de muncă și că vor trebui să plătească un comision, însă acesta a refuzat să dea explicații. La începutul lunii februarie 2005 au sosit în Grecia, cu un microbuz, vreo șase persoane, pe care, la fel ca și în decembrie 2004, Ie-a pus în legătură cu „T.", cu care au discutat detalii despre locurile de muncă. Ea a făcut doar traducerea convorbirilor. A dus în continuare persoanele la gară sau la feribot, cumpărându-le bilete, spre destinațiile stabilite de „T.".

Cu aceste persoane nu s-a mai întâlnit ulterior, cu excepția uneia singure, căreia, prin intermediul lui „T.", i-a găsit un alt loc de muncă, în continuare, inculpatul S.F. a anunțat-o că a mai trimis spre Grecia și alte persoane, însă a aflat că acestea au fost întoarse de la vamă. La sfârșitul lunii februarie 2005 a mai sosit un grup format din circa 6 persoane, toți bărbați, trimiși de inculpatul S.F., cărora „T." Ie-a găsit locuri de muncă, în construcții. În fine, inculpatul S.F. a anunțat-o că urma să trimită un alt grup, însă, ulterior, a anunțat-o că acesta nu va mai ajunge în Grecia, fiind oprit pe teritoriul României, de poliție.

Altă dată l-a sunat pe inculpat să-l întrebe ce s-a întâmplat, însă acesta i-a interzis să-l mai contacteze. A negat că ar fi avut vreo înțelegere, cu inculpatul S.F., legată de recrutarea și plasarea persoanelor venite din România.

Fiind audiată din nou la data de 26 octombrie 2006, inculpata a arătat că, de fapt, inculpatul S.F. a vorbit la telefon și, direct, cu „T."; că „T." a fost cel care i-a indicat hotelul „C.", pentru rezervare; că a acceptat, la un moment dat, ca inculpatul S.F. să trimită pe numele său o sumă de bani, destinată rezervării unor locuri la hotel, întrucât susținea inculpatul, persoana care trebuia să rezerve locurile, nu s-a mai putut deplasa să ridice banii trimiși din România; că nu a fost de acord cu propunerea inculpatului S.F. de a înființa împreună o firmă mixtă în Grecia, cu profil plasarea forței de muncă, pentru că nici ea nu avea acte legale, de ședere în acea țară; că nu putea oferi relații mai multe despre „T.". A susținut în continuare și cele declarate anterior.

În cursul judecății și-a menținut și aceasta declarațiile din cursul urmăririi penale.

Analizând probele administrate, atât în cursul urmăriri penale cât și al judecății, s-au constatat următoarele:

În privința faptei descrise la punctul 1 din hotărâre:

Faptul că inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părțile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., S.M., Ș.I., S.I.M., T.C.C., T.M.C., T.G., G.A., G.C.A., U.A. și U.D., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub masca efectuării unei excursii de revelion, iar, în realitate, să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această țară, prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a reieșit cu certitudine din declarațiile acestor persoane declarații care s-au reținut a se corobora între ele.

Astfel, părțile vătămate (cu mici excepții), au arătat, în cursul urmăririi penale, că, prin diferite modalități au aflat de firma inculpatului S.F., care se ocupa cu intermedierea locurilor de muncă, în străinătate. Acest aspect Ie-a atras către firma respectivă și nu vreo excursie. Au existat și anunțuri la mica publicitate, în acest sens. Au arătat, de asemenea, că inculpatul S.F., Ie-a asigurat că avea posibilitatea să le rezolve locuri de muncă, în Grecia, la cules portocale, în condiții avantajoase, dându-le detalii referitoare la cazare, masă și câștigul ce urmau să-l realizeze, însă cu condiția ca deplasarea să fie făcută sub forma unor excursii, pentru a se evita problemele cu autoritățile.

Inculpatul S.F. Ie-a menționat atât despre sumele pe care urma să le perceapă el, cât și de comisionul pe care trebuiau să-l plătească, în Grecia, „C.".

În continuare, părțile vătămate au relatat despre preocupările inculpatului S.F. de a le aranja, în mijlocul de transport, pentru a nu isca bănuieli că merg la lucru.

De asemenea, au relatat cum au fost așteptate în Grecia, la Atena, de inculpata C.F., ce au discutat cu aceasta, despre plata comisionului convenit, despre modalitatea în care au fost conduse spre locurile de muncă și despre condițiile existente acolo.

De subliniat că părțile vătămate au apreciat condițiile de lucru ca fiind foarte grele, și nici acestea și nici câștigurile realizate nu a fost pe măsura celor promise, atât de inculpatul S.F., din România, cât și de inculpata C.F., peste acestea suprapunându-se și o supraveghere, strictă, din partea proprietarilor de plantații, care le zoreau să muncească cât mai mult.

În raport cu condițiile de muncă găsite unele persoane au plecat din locurile unde au fost plasate, cu intenția de a se întoarce în România, ceea ce s-a și realizat întrucât autocarul a așteptat în Grecia patru zile, atât cât a fost preconizată durata „excursiei".

Alte persoane au plecat cu intenția de a-și găsi de lucru, pe cont propriu (ceea ce au și reușit, în condiții mult mai bune de lucru), fiind nemulțumite că nu li s-au oferit condițiile, care le-au fost promise în România, de inculpatul S.F. Dar, înainte de a pleca aceste persoane, cetățeanul grec pentru care lucrau Ie-a spus că el a avut o înțelegere cu „C." și pentru că au refuzat să mai lucreze, acesta a sunat-o și s-a certat cu „C.". Persoanele plecate, au fost căutate la locurile noi de muncă, de „C.", care Ie-a cerut comisionul sau diferența de comision, iar unele persoane au și plătit, pentru a nu mai avea de-a face cu sus-numita.

Au fost și părți vătămate care, după ce și-au găsit, noi, locuri de muncă, pe cont propriu, s-au hotărât să meargă la Atena pentru a discuta cu „C.". Aceasta Ie-a promis că le va găsi alte locuri de muncă, însă contra unui alt comision de 150 de euro. Persoanele respective nu au fost de acord și s-au întors la locul de muncă, pe care și l-au găsit pe cont propriu.

Alte persoane, însă, au rămas pe diferite perioade, întrucât nu aveau nici un ban asupra lor, fiind astfel nevoite să lucreze în continuare în acele condiții. Și aceste persoane, după ce nu au mai putut îndura condițiile de lucru, au plecat, găsindu-și de lucru pe cont propriu.

Au existat și persoane care au rămas la lucru, la ferma respectivă, o perioadă de peste o lună, după care au contactat-o, din nou, pe „C.", căreia i-au spus că sunt nemulțumite de condițiile oferite, iar aceasta, contra unui alt comision de 50 de euro, Ie-a găsit de lucru, în altă parte, după ce Ie-a promis că vor lucra în construcții, cu un câștig de 650 euro pe lună. Persoanele respective au ajuns pe o insulă, unde au lucrat la spart pietre, însă având aceleași condiții, vitrege, de cazare, fără asigurarea condițiilor minime de trai. După ce au lucrat în acest loc circa o lună, patronul de acolo nu Ie-a plătit nici un ban, spunându-le că a trimis câte 500 de euro, pentru fiecare din ele, „C.", conform înțelegerii pe care au avut-o. În aceste condiții părțile vătămate au plecat și de acolo, reușind, cu mari greutăți, să se întoarcă în România. Părțile vătămate au mai precizat că s-au bazat pe buna credință a inculpatului S.F., atunci când acesta Ie-a descris condițiile de muncă, din Grecia.

Altele părți vătămate au declarat că „C." Ie-a dus, cu alte mijloace de transport, la alte locuri de muncă, precum sere, unde, tot așa, nu li s-a asigurat câștigul promis din România, ci doar circa 16 euro pe zi.

Au fost și părți vătămate care, după ce au văzut condițiile de la locurile de muncă oferite de inculpata C.F., l-au sunat pe inculpatul S.F., cerându-i să le trimită un mijloc de transport, pentru a se întoarce acasă, însă acesta i-a refuzat. Mai mult, aceleași persoane, la ieșirea din Grecia, au fost amendate cu câte 1.200 euro, iar până nu se achitau aceste amenzi, persoanele respective nu mai puteau intra pe teritoriul acestei țări.

În fine, unele părți vătămate, au declarat că au fost oprite la granița Greciei și nu li s-a permis accesul, în această țară, iar la întoarcerea în România, solicitându-i inculpatului S.F. să le restituie comisionul plătit, acesta, în unele cazuri, a restituit suma în mai multe tranșe, iar în altele cazuri a refuzat, motivând că el nu are nicio vină, pentru că nu au fost lăsați să intre în Grecia.

În cursul judecății, majoritatea părților vătămate și-au menținut declarațiile din cursul urmăririi penale.

Altele și-au nuanțat declarațiile, arătând că, înainte de plecare, inculpatul S.F. nu Ie-a dat amănunte, concrete, despre locurile de muncă, urmând să discute aceste amănunte cu doamna care urma să le aștepte, acolo, în Grecia. Au afirmat că, totuși, dacă nu li s-ar fi spus că găsesc locuri de muncă, în Grecia, nu s-ar fi dus în excursie. Atunci când s-au întâlnit, în Grecia, cu inculpata C.F., aceasta era însoțită de un cetățean grec, care vorbea în limba greacă, iar inculpata traducea. Au apreciat că acel grec Ie-a găsit de lucru, și a doua zi, când au fost concluse, la gară, au fost însoțite de inculpată și de acel cetățean grec.

Au fost situații în care inculpata a găsit și câte trei locuri de muncă, în cazul unor părți vătămate, funcție de sezonul de cules citrice.

Unele părți vătămate au arătat că s-au considerat înșelate doar de inculpatul S.F., pentru că acesta Ie-a spus cum o să fie în Grecia și nu a fost deloc așa, apreciind că inculpata C.F. a fost mai isteață ca ele și „Ie-a fraierit", altele că nu au nici o problemă cu inculpatul S.F., ci o considerau responsabilă doar pe inculpata C.F., altele că nu se considerau înșelate de inculpați, ci de patronii greci, care nu le-au plătit pentru munca prestată, iar altele că se considerau înșelate, exploatate și supuse la muncă, atât de inculpați, cât și de cetățenii greci, la care au lucrat. Au fost și părți vătămate care au apreciat că au fost vândute ca sclavi sau au fost umilite, batjocorite, exact ca niște sclavi și, deși trebuiau să fie plătite cu 500 euro, pentru munca prestată, nu au primit nimic, spunându-li-se că banii au fost dați inculpatei C.F.

Alte părți vătămate au arătat că, după ce au lucrat o lună și ceva pe plantație, fiind plătite cu 15 euro pe zi (și nu cu 25 euro cât li s-a promis) și au fost cazate în condiții dezastruoase, au fugit de acolo, însă pașapoartele le-au fost reținute de cetățenii greci, la care au lucrat și nu li s-au restituit, decât după ce Ie-a expirat viza de ședere în Grecia, fiind arestate de autorități, la sesizarea cetățenilor greci.

Dimpotrivă, au fost părți vătămate (doar două cazuri) care au arătat, în fața instanței, că s-au dus pe propriul lor risc, în Grecia, și că nu se considerau înșelate, înjosite, exploatate de nimeni, convenindu-le condițiile de muncă și cazare.

În privința faptei descrisă la punctul 2 din hotărâre:

Faptul că inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părțile vătămate P.B.M. (fostă B.), C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R. și S.S., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar, în realitate, să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această țară prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a reieșit cu certitudine, din declarațiile acestora, care s-au coroborat între ele. Părțile vătămate au arătat, în cursul urmăririi penale, relativ aceleași aspecte, ca și cele menționate la punctul nr. 1, diferind doar amănuntele legate de locurile de muncă promise, sumele achitate inculpaților, modalitatea de transport.

Nici acestor părți vătămate nu li s-au oferit locurile de muncă promise, ci, de pildă, în loc de menaj li s-a solicitat să îngrijească persoane infirme și cu un câștig mai mic, decât cel promis, în România.

Au menționat că, după ce au ajuns în Grecia și au luat contact cu inculpata C.F., au fost conduse la gară, de aceasta, și trimise la destinații.

Întrucât unele părți vătămate nu au fost așteptate la destinații, de nimeni, au sunat-o pe „C.". După mai multe insistențe telefonice și chiar amenințări adresate „C.", că vor reclama cele întâmplate autorităților elene, au venit unele persoane și le-au luat. Nemulțumite de câștigurile realizare (într-un caz 300 euro în loc de 500 euro, cât li s-a promis din România) au sunat-o, din nou, pe „C.", iar aceasta Ie-a spus că erau unele neînțelegeri care urmau a fi rezolvate și să continue munca. Pentru aceste rezolvări, trebuia plătit alt comision, de 100 euro, „C.", sunându-I pe inculpatul S.F. acesta Ie-a spus că dacă nu le convenea să-și găsească de lucru, pe cont propriu. Ulterior, nu au mai reușit s-o contacteze pe „C.", și-au găsit de lucru pe cont propriu și au lucrat astfel, câteva luni, pentru a-și face rost de bani, să se întoarcă în România. La ieșirea din Grecia au fost amendate cu 1.200 euro.

Au fost situații în care o parte vătămată a ajuns la un bărbat, mai în vârstă care, de fapt, voia ca partea vătămată „să-i fie soție" și nu menajeră, aspect cu care aceasta nu a fost de acord, fiind chiar agresată sexual; partea vătămată reușind, ulterior, cu ajutor din partea unei alte persoane din România, să fugă de la acel bărbat.

În altă situație, părțile vătămate au fost trimise într-o localitate din Grecia, unde trebuia să-i aștepte numitul „M.", însă, după contactarea acestuia, de către părțile vătămate, li s-a spus că acesta nu o cunoștea deloc pe inculpata C.F. Sus-numitul a acceptat însă să ajute, într-un fel, părțile vătămate să-și găsească de lucru în cursul judecății, unele părți vătămate și-au nuanțat declarațiile, în sensul că, deși nu au negat starea de fapt, deja descrisă, au arătat că nu s-au considerat înșelate deoarece li s-au spus, din start, condițiile și au acceptat.

Cu privire la fapta descrisă la punctul 3 din hotărâre. Faptul că inculpatul inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părțile vătămate H.V., I.S., B.K. și martora B.S.L., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar, în realitate, să li se ofere locuri de muncă, bine plătite în această țară prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată întrucât părților vătămate li s-a interzis accesul pe teritoriul elen, cu certitudine, a rezultat din declarațiile acestora, care se coroborau între ele.

Părțile vătămate au declarat, în cursul urmăririi penale, aspectele redate succint la descrierea stării de fapt.

În cursul judecății, unele părți vătămate și-au nuanțat declarațiile, în sensul că Ie-a interesat doar excursia organizată de inculpatul S.F. Cu privire la fapta descrisă la punctul 4 din hotărâre: Faptul că inculpatul inculpatul S.F. Ie-a racolat pe partea vătămată S.G. și numitul S.A., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar în realitate să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această țară, prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a reieșit cu certitudine, din declarațiile părții vătămate, care s-au coroborat între ele. Partea vătămată a declarat, în cursul urmăririi penale, aspectele redate succint la descrierea stării de fapt.

În cursul judecății, partea vătămată și-a menținut, în mare, declarația din cursul urmăririi penale.

Cu privire la fapta descrisă la punctul 5 din hotărâre:

Faptul că inculpatul inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părțile vătămate A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.E. și M.L., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar în realitate să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această țară, prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a rezultat cu certitudine din declarațiile care se coroborau între ele. Părțile vătămate au arătat în cursul urmăririi penale, aspectele redate succint la descrierea stării de fapt, subliniind că au acceptat să plece în Grecia, convinse fiind de faptul că inculpatul S.F. le va rezolva obținerea unor locuri de muncă, neavând nici o intenție de a pleca în excursie, pe care au acceptat-o drept paravan.

În cursul judecății părțile vătămate și-a menținut declarațiile, din cursul urmăririi penale, arătând, încă o dată, că speranța unui loc de muncă Ie-a făcut să meargă în Grecia.

Ca atare, s-a constatat o contrazicere flagrantă, între ceea ce au declarat toate părțile vătămate, în privința inițiativei și scopului deplasării lor în Grecia (pentru a munci, neinteresându-i, cu mici excepții, în nici un fel excursia, însă acceptând-o ca pe un paravan în vederea atingerii scopului de a ajunge în Grecia) și ceea ce a declarat inculpatul S.F. (care susținea că a trimis oamenii în excursie, fără a avea vreo legătură cu locurile de muncă). S-a constatat că existau contradicții flagrante și între declarațiile celor doi inculpați, susținerile inculpatului S.F., referitoare la modul în care a aflat de existența inculpatei C.F. și la modul cum au decurs relațiile cu aceasta, fiind contrazise, în primul rând, de declarațiile părților vătămate, în al doilea rând, de declarațiile inculpatei C.F. și, în al treilea rând, de conținutul înscrisului intitulat „oferta de muncă Grecia" trimis de inculpata C.F. inculpatului S.F. Inculpatul S.F. a recunoscut, totuși, că a primit oferta de muncă de la inculpata C.F., însă doar pentru a o pune la dispoziția doritorilor și nu pentru a se implica în racolarea de persoane, aspect care a fost, de asemenea, contrazis flagrant de declarațiile părților vătămate și ale inculpatei C.F.

De asemenea, declarațiile inculpatei C.F. au fost contrazise de declarațiile tuturor părților vătămate, de declarațiile inculpatului S.F. și chiar de propriile declarații, întrucât, după ce a dat toate detaliile cu privire la primirea celor trimiși din România și dirijarea acestora către locurile de muncă (confirmând inclusiv că unele părți vătămate i-au adus la cunoștință, atât telefonic, cât și direct, nemulțumirile lor legate de condițiile găsite), a afirmat, pur și simplu, că nu a avut nici o implicare în recrutarea și plasarea la muncă a unor persoane, aruncând totul în sarcina cetățeanului grec „T.", minimalizându-și propriul rol la nivelul unui simplu translator.

În susținerea acuzațiilor aduse inculpaților au fost invocate și alte aspecte, precum:

- cele reieșite din declarațiile martorilor S.M., H.H., B.P., M.I., C.D., P.O.I., G.S.I., R.L., B.S.L., M.V.A., S.I., M.E.

- cele reieșite din procesul verbal din data de 26 februarie 2005;

-procesele-verbale întocmite ca urmare a activităților întreprinse de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „R.B." și înscrisurile obținute de acesta;

- voucher-ele oferite părților vătămate de inculpatul S.F., din care rezultă că era rezervat hotelul pentru perioade de la 4 la 7 zile;

- cele reieșite din procesul verbal de investigații din data de 20 ianuarie 2005;

- programul excursiei intitulate „Pe urmele Zeilor- Grecia";

- anunțul de la mica publicitate privind intermedierea de locuri de muncă în Spania de către SC E.C.T. SRL;

Ca atare, s-a apreciat că toate acuzele aduse inculpaților erau întemeiate, în sensul că faptele, de care aceștia erau acuzați, au existat și au fost săvârșite de acești doi inculpați cu formele de vinovăție prevăzute de lege. Cu toate acestea, în opinia acestei instanțe, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu nu era una legală și temeinică.

Astfel, în privința a inculpatului S.F., procurorul a solicitat la termenul de judecată din data de 6 ianuarie 2012, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracțiunea de înșelăciune sub formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., în aceeași infracțiune dar prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. După cum s-a observat s-a pus în discuție felul stării de recidivă, în care se afla inculpatul, la momentul comiterii faptei, de care era acuzat în prezentul dosar.

După cum s-a reținut, inculpatul S.F. a suferit, în trecut, condamnări la pedeapsa închisorii, fiind, la un moment dat, liberat condiționat, însă fapta de care era acuzat în prezenta cauză a fost comisă după împlinirea duratei ultimei pedepse, astfel că forma de recidivă ce trebuia reținută era aceea postexecutorie și nu postcondamnatorie, sens în care s-a admis cererea procurorului.

Din oficiu, la termenul de judecată din data de data de 15 februarie 2012, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, reținute prin rechizitoriu, în sarcina inculpatei C.F., din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 27 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune sub formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cu 27 acte materiale). Cu privire la această chestiune, pusă în discuție, din oficiu, de observat că, la momentul comiterii faptei de care este acuzată inculpata C.F. (decembrie 2004 - februarie 2005), art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 avea următorul conținut.

Prin exploatarea unei persoane se înțelege:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.

c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii ori difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

d) prelevarea de organe.

e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Legea nr. 678/2001 a fost modificată, printre altele, și prin O.U.G. nr. 79 din data de 14 iulie 2005, ocazie cu care la art. 2 pct. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost introdusă conjuncția „ori" înainte de sintagma „cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate", textul integral având următorul conținut „ a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate", ceea ce a dat elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, cerințe esențiale alternative, respectiv că executarea muncii sau îndeplinirea de servicii poate fi făcută, fie în mod forțat, fie cu încălcarea normelor mai sus amintite. Anterior modificării, elementul material al infracțiunii presupunea o singură cerință esențială respectiv ca executarea muncii sau îndeplinirea de servicii, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, să fi fost făcută, în mod forțat.

Termenul de „munca forțată" este definit și de art. 2 din Convenția nr. 29 din 28 iunie 1930 asupra muncii forțate, adoptată de Organizația Internațională a Muncii potrivit căreia termenul semnifică: „orice muncă sau serviciu pretins sub amenințarea unei sancțiuni și pentru care persoana nu s-a oferit voluntar".

În raport cu dispozițiile legale menționate mai sus și cu data epuizării faptei, de a cărei comitere era acuzată inculpata C.F. - februarie 2005, s-a observat că activitatea de recrutare a unor persoane, din România, de către inculpatul S.F., pe baza unei înțelegeri avute cu inculpata C.F., pentru a fi trimise în Grecia la lucru, promițându-li-se, contra unor sume (comisioane) în valută, locuri de muncă sigure, bine plătite, cu asigurarea cazării și a mesei, urmată de neonorarea celor promise, situație în care persoanele care au ajuns, totuși, în Grecia, au fost obligate, practic, să accepte orice fel de muncă oferită, prost plătită și fără îndeplinirea unor formalități de angajate (contracte de muncă), cu condiții precare de cazare, dar fără a se înregistra în vreo situație forțarea, ținerea în sclavie sau altă formă de lipsire de libertate sau de aservire, prin prisma legislației de la acel moment nu putea fi încadrată decât la înșelăciune în convenții. Toate persoanele recrutate au fost induse și menținute, în eroare, cu promisiunile de mai sus, achiesând la convenția propusă de cei doi inculpați, iar, în baza acestor promisiuni, au acceptat plecarea spre Grecia și plata unor comisioane către inculpați.

S-a mai apreciat că dispozițiile legale menționate mai sus trebuiau privite și prin prisma principiului neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, principiu prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Ca urmare, în cauză, nu s-a putut reține, în sarcina inculpaților, scopul exploatării persoanelor vătămate, întrucât inculpații nu au urmărit ca munca pentru care părțile civile au fost recrutate și transportate în Grecia, să fie executată, în același timp, atât cu încălcarea normelor legale, cât și muncă forțată. În consens cu reglementarea internațională, munca forțată trebuia definită în interesul cauzei, ca muncă sub amenințarea unei sancțiuni și la care persoana nu a consimțit.

Nici diferența de tratament juridic dintre cei doi inculpați, făcută de procuror prin rechizitoriu, nu avea vreo justificare, în condițiile în care între aceștia a existat o înțelegere clară, și, fiecare din ei, și-a adus propria contribuție, unul la recrutarea și lămurirea părților vătămate, iar cea de-a doua la lămurirea părților vătămate să accepte propunerile lor. Nu s-a putut accepta ideea că doar inculpata C.F. a acționat în sensul traficului de persoane, iar inculpatul S.F. ar fi propus părților vătămate, doar ceea ce a primit ca informație, de la coinculpată, întrucât, într-un asemenea caz, a fost indus și el în eroare de inculpată și atunci nu trebuia acuzat de nimic. Prin acuza adusă inculpatului S.F. s-a acceptat implicit faptul că acesta avea toate cunoștințele referitoare la locurile de muncă și condițiile care urmau a fi oferite părților vătămate, iar dacă atitudinea sa a fost considerată înșelăciune, tot la fel trebuia considerată și atitudinea inculpatei, sau invers, dacă atitudinea inculpatei a fost considerată trafic de persoane, tot la fel trebuia considerată și atitudinea inculpatului. S-a apreciat a fi injust a se reduce activitatea inculpatului S.F. la mijlocul de realizare a traficului de persoane, adică recrutarea prin fraudă sau înșelăciune, în condițiile în care nu se făcea același lucru și în cazul inculpatei C.F. Ca atare, s-a hotătât schimbarea încadrării juridice, dată prin rechizitoriu, faptei reținute în sarcina inculpatei C.F., în sensul pus în discuție.

Pe cale de consecință, față de toate cele arătate mai sus, s-a reținut că, în drept: Fapta inculpatului S.F., care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, în înțelegere cu inculpata C.F., sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Grecia, a indus în eroare 41 de părți vătămate, de la care a pretins și a primit diferite comisioane, în valută, și acordul acestora de a pleca în Grecia, la lucru, sub masca organizării unor excursii, în această țară, prin firma pe care o conducea, promisiuni neonorate, obținând astfel foloase materiale injuste (pentru sine sau pentru societatea pe care o administra) și pricinuind pagube părților vătămate, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată -prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatei C.F., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, în timp ce se afla în Grecia, în înțelegere cu inculpatul S.F., care se afla în România, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Grecia, a indus în eroare 27 părți vătămate, de la care a pretins și a primit diferite comisioane, în valută, pentru ca, odată ajunse în Grecia, acestora să li asigure locurile de muncă promise, ceea ce nu s-a întâmplat, obținând astfel foloase materiale injuste (pentru sine sau pentru altul) și pricinuind pagube părților vătămate, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor pe care Ie-a aplicat inculpaților, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:

- limitele pedepselor fixate de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților;

- gradul de pericol social al faptelor;- persoana și antecedentele penale ale inculpaților;

Din acest punct de vedere s-a remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul S.F. nu se afla la primul conflict cu legea penală.

Astfel, acesta, prin decizia penală nr. 2.979 din data de 19 decembrie 1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune, fiind arestat la data de 13 septembrie 1996 și liberat condiționat la data de 26 august 1998, cu un rest neexecutat de 748 zile.

Prin decizia penală nr. 110 din data de 22 iunie 1999 a Curții de Apel Brașov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și trafic de influență, fiind arestat la data de 18 iunie 1993 și liberat la data de 18 noiembrie 1993.

Ca atare, în cauză, în privința inculpatului S.F., deveneau incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât până la data comiterii faptei de a cărei săvârșire a fost acuzat, în acest dosar, durata pedepsei anterioare a fost împlinită, având în vedere restul neexecutat de 748 zile închisoare și data liberării condiționate.

Inculpata C.F. nu era cunoscută cu antecedente penale. Împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;

Din acest punct de vedere a fost notat comportamentul nesincer al ambilor inculpați, pe parcursul întregului proces penal. De aceea s-a apreciat că, în privința lor, nu putea fi reținută vreuna din circumstanțele atenuante legale sau judiciare.

Ținând seama de cele arătate, instanța, în baza art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune sub formă continuată.

Inculpatul S.F. a fost reținut 24 de ore la data de 26 februarie 2005, după care, prin ordonanța din data de 27 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 68/D/2005, s-a dispus de către procuror măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 27 februarie 2005.

Față de cele de mai sus, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia durata reținerii din data de 26 februarie 2005.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-au fost interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 215 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune sub formă continuată.

Prin ordonanța din data de 12 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 68/D/2005, s-a dispus de către procuror și față de inculpata C.F. măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 12 octombrie 2006.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Fiind îndeplinite condițiile referitoare la acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei și apreciind că scopul pedepsei putea fi atins chiar fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, menționate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor, a căror nerespectare, aveau ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

Referitor la latura civilă a cauzei:

1. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, A.V., a arătat, în cursul judecății, că se constituia parte civilă, pretențiile urmând să le formuleze ulterior în scris.

Întrucât partea civilă nu și-a mai precizat pretențiile civile i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă.

2. Persoana vătămată prin fapta descrisă la punctul 1, A.S., a arătat în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței;

În cursul judecății, partea vătămată, a confirmat că se constituie parte civilă, pretențiile urmând să le formuleze ulterior în scris.

Ulterior, partea civilă și-a precizat pretențiile la 1.500 euro cu titlu de daune materiale față de ambii inculpați și 10.000 euro daune morale. Cu privire la sumele reprezentând daune materiale a arătat că a achitat 200 euro inculpatului S.F. reprezentând costul excursiei, 200 euro a achitat inculpatei C.F., în Grecia, la sosire, pentru asigurarea locului de muncă și 500 euro salariul, de la al doilea loc de muncă, care nu i-a fost achitat. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile iar inculpații au fost obligați astfel:

- inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpații S.F. și C.F., să plătească, în solidar, părții civile suma de 500 euro, cu titlu de daune materiale și au fost respinse, ca neîntemeiate, pretențiile părții civile cu titlu de daune morale.

3. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, B.C.V., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă, în cauză, cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței, dar în cursul judecății, persoana vătămată a arătat că nu are nici un fel de pretenții de la nimeni, astfel că s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile.

4. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, C.D., a arătat, în cursul judecății că se constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 400 de euro, întrucât nu a fost lăsat să intre în Grecia, iar la întoarcere în România, inculpatul a refuzat să-i restituie sumele cheltuite; ulterior, partea civilă menținându-și pretențiile.

Cu ocazia audierii sale în fața instanței, partea civilă a arătat că are pretenții în sumă de 200 euro, de la inculpatul S.F., reprezentând suma pe care i-a achitat-o acestuia. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a acestei părți, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească acesteia suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

5. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, C.M., a arătat, în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă, pe care o va preciza în fața instanței și întrucât partea civilă nu și-a mai precizat pretențiile civile a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă.

6. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, D.T., a arătat, în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă, în cauză, cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței și în cursul judecății, aceasta a confirmat că se constituie parte civilă, pretențiile urmând să le formuleze ulterior în scris. Cu ocazia audierii sale, partea vătămată a arătat că-și menține pretențiile civile, dar tot nu a indicat vreo sumă și întrucât partea civilă nu și-a mai precizat pretențiile civile s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă.

7. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, F.C., a arătat, în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței, ia la termenul de judecată din 31 iulie 2009, aceasta a arătat, prin avocatul din oficiu, că-și menținea constituirea de parte civilă, fără a preciza vreo sumă. Întrucât partea civilă nu și-a mai precizat pretențiile civile s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă.

8. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, G.M.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților S.F. și C.F. la plata sumei de 300 de euro, pentru ca u aceasta să-și mențină pretențiile în sumă de 300 euro.

Cu ocazia audierii sale în fața instanței, partea civilă a arătat că renunță la pretențiile civile formulate, astfel că s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile.

9. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, M.I.S., a arătat, în cursul judecății, că nu avea niciun fel de pretenții de la nimeni, și, prin urmare, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

10. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, N.D.M., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței și în cursul judecății, cu ocazia audierii sale (deci mult timp după citirea actului de sesizare) aceasta a arătat că se consideră înșelată de inculpatul S.F., având pretenții de la acesta în sumă de 400 euro.

A fost respinsă, ca tardivă, acțiunea civilă a părții civile, pentru cele reținute vis-a-vis de ea.

11. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, P.D., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței, dar în cursul judecății, aceasta a confirmat că se constituie parte civilă, pretențiile urmând să le formuleze, ulterior, în scris.

În cursul judecății partea civilă și-a precizat pretențiile la 3.000 euro cu titlu de daune materiale, față de ambii inculpați și 20.000 euro daune morale. Cu privire la sumele reprezentând daune materiale a arătat că a achitat 200 euro inculpatei C.F., în Grecia, la sosire, alți 200 euro i-a plătit aceleiași inculpate pentru a-i găsi alt loc de muncă, 400 euro costul hotelului în localitatea unde a fost dus de inculpata C.F., 500 euro salariul de la al doilea loc de muncă, care nu i-a fost achitat, 1.200 euro amenda pe care i-au aplicat-o autoritățile elene pentru depășirea perioadei vizei. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile, iar inculpații au fost obligați astfel:

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 1.300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiți de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiți de partea civilă pentru cazarea la hotel în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale încasate de inculpată în locul părții civile pentru munca prestată de aceasta.

Au fost respinse ca neîntemeiate și nedovedite, celelalte pretențiile ale părții civile cu titlu de daune materiale și morale.

12. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, P.E., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței și în cursul judecății aceasta și-a precizat pretențiile la suma de 1.000 euro, din care 500 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând suma pe care a cheltuit-o din banii săi, iar 500 euro cu titlu de daune morale.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile, iar inculpații S.F. și C.F. au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 500 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate pretențiile părții civile cu titlu de daune morale.

13. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, P.V., a arătat în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă, în cauză, cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței și în cursul judecății, aceasta și-a precizat pretențiile la suma de 200 euro față de inculpata C.F.

Cu ocazia audierii sale, partea civilă a arătat că avea pretenții de 200 euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate, dar nu știa de la cine.

Întrucât s-a apreciat căv în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 din C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile iar inculpata C.F. a fost obligată să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

14. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, F.V. (fostă P.), a fost prezentă la un termen în cursul judecății și a solicitat doar plata biletului de călătorie în sumă de 50 euro.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile, iar inculpații S.F. și C.F. au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 50 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

15. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, S.V., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței, dar întrucât partea civilă nu și-a mai precizat pretențiile civile, ia fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă.

16. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, S.M., a arătat, în cursul judecății că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 400 de euro, întrucât nu a fost lăsat să intre în Grecia, iar la întoarcere în România, inculpatul a refuzat să-i restituie sumele cheltuite;

Ulterior, partea civilă și-a menținut pretențiile.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și următoarele din C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părții civile suma de 400 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

17. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, Ș.I., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 200 de euro; întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

18. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, S.N.M., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea doar a inculpatei C.F. la plata sumei de 100 de euro. A arătat că nu are pretenții civile de la inculpatul S.F., întrucât acesta i-a restituit în mai multe tranșe suma de 200 euro, iar în cursul judecății, partea civilă și-a menținut pretențiile.

Ulterior, partea civilă și-a precizat pretențiile la suma de 100 euro față de inculpata C.F.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile, iar inculpata C.F. a fost obligată să plătească părții civile suma de 100 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

19. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, T.C.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței, dar în cursul judecății partea civilă și-a precizat pretențiile la 3.000 euro cu titlu de daune materiale față de ambii inculpați și 20.000 euro daune morale. Cu privire la sumele reprezentând daune materiale a arătat că a achitat 200 euro inculpatului S.F. reprezentând costul excursiei, 200 euro a achitat inculpatei C.F. în Grecia, la sosire, pentru a-i asigura locul de muncă, alte 200 euro i-a plătit aceleiași inculpate pentru a-i găsi alt loc de muncă, 400 euro costul hotelului în localitatea unde a fost dus de inculpata C.F., 500 euro salariul de la al doilea loc de muncă care nu i-a fost achitat, 1.200 euro amenda pe care i-au aplicat-o autoritățile elene pentru depășirea perioadei vizei.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile, iar inculpații au fost obligați astfel:

- inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 1.300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiți de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiți de partea civilă pentru cazarea la hotel în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale încasate de inculpată în locul părții civile pentru munca prestată de aceasta, respingându-se, ca neîntemeiate și nedovedite, celelalte pretențiile ale părții civile cu titlu de daune materiale și morale.

20. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, T.M.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței, iar în cursul judecății, aceasta a confirmat că se constituie parte civilă, pretențiile urmând să le formuleze, ulterior, în scris. La termenul de judecată din 31 iulie 2009, partea vătămată a arătat, prin avocat din oficiu, că-și menținea constituirea de parte civilă, fără a preciza vreo sumă. Nici cu ocazia audierii sale, partea vătămată nu a precizat vreo sumă, menționând doar că-și menține pretențiile formulate și întrucât nu și-a mai precizat pretențiile civile, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă.

21. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, T.G., a arătat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză menținându-și poziția și în cursul judecății, astfel că s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

22. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, G.A., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței; Cu ocazia audierii în fața instanței, partea vătămată a arătat că nu are nici o pretenție civilă de la nimeni, astfel că s-a luat act de renunțarea părții civile la pretenții.

23. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, G.C.A., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței, iar la termenul de judecată din 31 iulie 2009, partea vătămată a arătat, prin avocat din oficiu, că-și menține constituirea de parte civilă, fără a preciza vreo sumă. Cu ocazia audierii în fața instanței, partea vătămată a arătat că nu are nici o pretenție civilă de la nimeni, motiv pentru care s-a luat act de renunțarea părții civile la pretenții.

24. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, U.A., a arătat în cursul urmăririi penale că se va constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 200 de euro, dar ulterior, partea civilă și-a menținut pretențiile în sumă de 200 euro. Cu ocazia audierii sale, partea civilă a arătat că-și menține pretențiile civile față de inculpatul S., majorându-le la 300 euro, respectiv 200 euro, cât a plătit înainte de plecare și 100 euro cât l-a costat drumul spre casă. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părții civile suma de 300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

25. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, U.D., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o suma de 150 de euro, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea transportului pe care l-a plătit pentru a se întoarce în România, pentru ca în cursul judecății, partea civilă să-și mențină pretențiile.

Ulterior, partea civilă și-a precizat pretențiile la suma de 200 euro, numai față de inculpatul S.F., precizând că suma respectivă a cheltuit-o pentru revenirea în România, de la granița elenă, după ce nu a fost lăsată să intre în Grecia. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale.

26. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, P.B.M. (fostă B.), a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților S.F. și C.F. la plata sumei de 500 euro cu titlu de daune materiale;

În cursul judecății, partea civilă și-a majorat pretențiile la suma de 575 euro, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F., înainte de plecare, 100 euro i-a achitat la urcarea în autocar șoferului, suma de 200 euro a achitat-o, în Grecia, inculpatei C.F., 25 euro o reprezentau costul cazării, pentru o noapte, la hotel, în lipsa rezervărilor ce trebuiau făcute de inculpați, iar 100 euro reprezentau costul transportului din Atena la Neos Pirgos, localitatea în care a fost trimisă, de inculpata C.F. Partea civilă a solicitat și 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice la care a fost supusă. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile iar inculpații au fost obligați astfel:

- inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 325 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiți de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 25 euro costul cazării la hotel, în lipsa rezervării făcute de inculpați, 100 euro costul transportului în Grecia până în localitatea unde a fost trimisă de inculpată, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

27. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, C.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților S.F. și C.F. la plata sumei de 400 euro cu titlu de daune materiale, iar în cursul judecății, aceasta și-a majorat pretențiile la suma de 450 euro, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F. înainte de plecare, 100 euro i-a achitat la urcarea în autocar șoferului, iar suma de 200 euro a achitat-o în Grecia inculpatei C.F.

Partea civilă a solicitat și 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice la care a fost supusă.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile, iar inculpații vor fi obligați astfel:

- inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, sumă primită de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

28. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, P.I.C., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale și nici al judecății, motiv pentru care s-a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

29. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, P.D.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale și nici al judecății, astfel că s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

30. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, S.C.R., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților S.F. și C.F. la plata sumei de 400 euro cu titlu de daune materiale;

În cursul judecății, partea civilă și-a majorat pretențiile la suma de 450 euro, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F. înainte de plecare, 100 euro i-a achitat la urcarea în autocar, iar suma de 200 euro a achitat-o în Grecia inculpatei C.F.

Partea civilă a solicitat și 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice la care a fost supusă.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile iar inculpații vor fi obligați astfel:

- inculpatul S.F. să plătească părții civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale.

- inculpata C.F. să plătească părții civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune materiale, sumă primită de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

31. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, S.S., a arătat, în cursul urmăririi penale că nu se va constitui parte civilă în cauză, ea menținându-și poziția procesuală și în cursul judecății, astfel că s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

32. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 3, H.V., a arătat, în cursul judecății că nu se constituie parte civilă, fapt pentru care s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

33. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 3, I.S., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale și nici al judecății și s-a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

34. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 3, B.K., a arătat, în cursul judecății că nu se constituie parte civilă, întrucât și-a recuperat integral prejudiciul suferit și s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

35. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 4, S.G., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale și nici al judecății, motiv pentru care s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

36. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, A.M., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în fața instanței, dar în altă declarație, partea vătămată a arătat că are pretenția să i se restituie întreaga sumă achitată, adică 200 euro.

În baza dovezii, din data de 4 martie 2005, părții vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.

În cursul judecății, partea civilă și-a majorat pretențiile la suma de 225 euro și 1.000 RON, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F. înainte de plecare, 75 euro i-a achitat la urcarea în autocar, suma de 200 euro a achitat-o în Grecia inculpatei C.F., iar 1.000 RON a cheltuit cu drumurile la Tg-Mureș.

Partea civilă a solicitat și 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice la care a fost supusă.

Cu ocazia audierii sale în fața instanței, partea civilă și-a precizat, din nou, pretențiile civile, arătând că are pretenții doar de la inculpatul S.F., respectiv 225 euro, banii de drum (pentru că o parte din suma achitată i-a fost restituită de acest inculpat) și 1.000 RON, costul drumurilor de la Târnăveni către Tg-Mureș, pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, și contravaloarea hainelor și a mâncării pe care Ie-a cumpărat înainte de a pleca în Grecia. Daunele morale Ie-a solicitat pentru că a fost făcută să sufere atâta.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească acestei părți sumele de 225 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății, și 1.000 RON, cu titlu de daune materiale, ultima sumă reprezentând contravaloarea călătoriilor făcute de partea civilă de la Târnăveni la Tg-Mureș, pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, precum și a îmbrăcămintei și hranei cumpărate pentru a pleca în Grecia, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

37. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, G.V., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în fața instanței, dar în altă declarație, partea vătămată a arătat că are pretenția să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.

În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părții vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească acesteia suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 20 RON, cu titlu de daune materiale.

38. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5,V.R., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în fața instanței, dar în altă declarație, aceasta a arătat că are pretenția să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.

În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părții vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, și 20 RON, cu titlu de daune materiale.

39. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, C.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în fața instanței, dar în altă declarație, partea vătămată a arătat că are pretenția să i se restituie întreaga sumă achitată plus 100 euro daune morale.

În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părții vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.

În cursul judecății, partea civilă și-a menținut pretențiile.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părții civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale părții civile cu titlu de daune morale.

40. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, C.T.E., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în fața instanței, dar în altă declarație, aceasta a arătat că are pretenția să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.

În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părții vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.

În cursul judecății, partea civilă și-a menținut pretențiile.

Cu ocazia audierii sale în fața instanței, partea civilă a renunțat la pretenții, astfel că s-a luat act de renunțarea părții civile la pretenții.

41. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, M.L., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în fața instanței, dar în altă declarație, aceasta a arătat că are pretenția să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.

În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părții vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.

În cursul judecății partea civilă și-a precizat pretențiile la suma de 175 euro numai față de inculpatul S.F., reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părții civile suma de 175 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plății, cu titlu de daune materiale. Cu ocazia activităților întreprinse, organele de urmărire penală au ridicat de la inculpatul S.F. suma de 615 euro, sumă depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureș cu dovada seria XX nr. X1. din data de 6 aprilie 2005.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. a fost instituit sechestrul asigurător asupra sumei de mai sus, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părților civile.

În situația nefolosirii sumei respective conform destinației menționate în baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acesteia. în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Această soluție a Tribunalul Mureș, în termen legal, a fost atacată cu apel, atât de către cei doi inculpați - S.F. și C.F. -, cât și de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg. Mureș.

În apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg. Mureș, hotărârea primei instanțe a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, învederându-se că:

În mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reținute în sarcina inculpatei C.F., cu motivarea că, la momentul săvârșirii faptei, elementul material al infracțiunii de trafic de persoane presupunea o singură cerință esențială, respectiv ca executarea muncii sau îndeplinirea de servicii să se facă în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, ori, chiar dacă părțile vătămate au fost obligate să accepte orice fel de muncă prost plătită, nu s-a înregistrat în vreo situație forțarea, ținerea în stare de sclavie sau altă formă de lipsire de libertate sau aservire.

Din probele administrate în cauză, a rezultat fără îndoială că persoanele vătămate au fost duse în Grecia la muncă, sub promisiunea unor locuri de muncă bine plătite, dar, în scopul exploatării acestora, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, condițiile de muncă referitoare la durata programului de muncă, la activitățile efectiv executate, la cazarea și asigurarea hranei.

Persoanele vătămate au luat cunoștință de condițiile grele de muncă, dar și de condițiile mizere de cazare, abia când au ajuns la locurile de muncă, unde au fost plasate, însă cele mai multe dintre ele au fost forțate, de împrejurări, să accepte acele locuri de muncă și condițiile de cazare pentru cel puțin o perioadă, neavând posibilități materiale pentru a se întoarce în țară.

S-a arătat că, prin inducerea în eroare a persoanelor vătămate asupra tuturor acestor condiții, în scopul exploatării acestora, inculpata a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, astfel cum era ea definită în art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens au fost invocate și deciziile nr. 3368 din 22 octombrie 2008 și nr. 2680 din 22 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în cauze similare.

De asemenea, s-a mai arătat că hotărârea primei instanțe era netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, celor doi inculpați, dar și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei C.F.

Gravitatea și modul de săvârșire a infracțiunilor deduse judecății - traficul de persoane cunoscând o creștere constantă în ultimii ani -, a relevat o periculozitate ridicată a inculpaților.

La individualizarea judiciară a pedepselor, se impunea a se avea în vedere numărul mare de persoane traficate, aproximativ 45, faptul că majoritatea persoanelor, la momentul recrutării nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri și aveau în întreținere copii, inculpații profitând deci de situația materială precară a acestora, pentru a-și atinge scopul, acela de a obține venituri, prin exploatarea persoanelor vătămate.

În altă ordine de idei, deși instanța a reținut comportamentul nesincer, al inculpaților, pe toată durata desfășurării procesului penal și, mai mult, faptul că inculpatul S.F. nu era la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist, a aplicat totuși celor doi inculpați pedepse orientate spre minimul special, pedepsele astfel cum au fost individualizate nefiind în măsură să-și atingă scopul educativ, impunându-se deci, o majorare a cuantumului acestora.

Față de cele de mai sus, s-a solicitat în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei C.F., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., majorarea pedepselor aplicate inculpaților de către prima instanță, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei C.F., în sensul executării în regim de detenție. În apelul declarat de către inculpata C.F. s-a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și desființării parțiale a hotărârii judecătorești pronunțate, rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., de sub acuza săvârșirii infracțiunii incriminate de înșelăciune, în formă continuată. S-a învederat că:

Din probele administrate nu au rezultat dovezi că inculpata ar fi avut activități de inducere în eroare a părților vătămate; din contră, părțile vătămate au declarat că au avut încredere în inculpata C., aceasta nu a avut decât o activitate de traducere, din limba greacă, pentru angajatorul din Grecia, numitul T., acesta a avut discuții cu părțile vătămate, inculpata doar a asigurat traducerea. Inculpata C. nu Ie-a promis nimic, nu a avut nici un fel de activități de acest gen, acest cetățean grec era cel care lua deciziile, în legătură cu părțile vătămate și le promitea anumite sume de bani, pe care părțile vătămate urmau să le încaseze, după prestarea anumitor munci. Din probele administrate nu s-a demonstrat vreo legătură între inculpata C. și coinculpatul S.F., care, acesta a avut activități de racolare a părților vătămate pe teritoriul României și s-a ocupat de trimiterea lor în Grecia. Acesta Ie-a spus ce muncă urmau să facă, ce locuri de muncă urmau să găsească în Grecia și nu s-a putut face dovada că inculpata C.F. știa ce anume le spunea inculpatul S.F.

Din declarațiile părților vătămate s-a desprins ideea că, chiar în momentul în care ajungeau, părțile vătămate, în Grecia, acestea aveau o anumită reprezentare a ceea ce urmau să facă, și inculpata le spunea că nu existau astfel de locuri de muncă, eventual le spunea, dacă vor găsi de lucru, cam cât vor putea să câștige și astfel asemenea lucruri care reieșeau din declarațiile părților vătămate. S-a învederat că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și s-a solicitat achitarea inculpatei pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul S.F., prin apelul declarat, a solicitat ca, în urma reformării parțiale a hotărârii judecătorești criticate să se dispună achitarea sa de sub acuza comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, conform prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a învederat că nu există nicio probă care să confirme susținerile acuzei. În realitate anumite persoane, sau părți vătămate s-au folosit de agenția de turism SC F.T. SRL, ca paravan, pentru a se deplasa la muncă în străinătate. Așa cum a rezultat din probele administrate, această agenția s-a ocupat cu organizarea unor excursii și nu cu plasarea forței de muncă în străinătate. Faptul că între persoanele, care se deplasau în străinătate, se strecurau și persoane care aveau intenția de a-și căuta un loc de muncă, în străinătate și faptul că nu toate persoanele, care se deplasau în Grecia, s-au întors cu această agenție, nu constituia un motiv pentru condamnarea sa.

Analizând cele trei apeluri astfel declarate prin prisma prev. art. 370-374 și 378 C. proc. pen. s-a constatat că doar cel promovat, de D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg.Mureș, are caracter fondat, impunându-se a fi admis, iar cele exercitate de către cei doi inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Reevaluându-se materialul probator administrat în prezenta cauză, s-a constatat că, în primul grad jurisdicțional, s-a stabilit o stare de fapt, parțial, corectă, care a primit, o parțială, adecvată încadrare juridică.

În mod corect, s-a concluzionat că inculpatul S.F., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în intervalul de timp cuprins între decembrie 2004 - februarie 2005 și în baza înțelegerii prestabilite cu inculpata C.F., sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Grecia, a inclus în eroare 41 de persoane (părți vătămate) de la care a pretins și primit diferite comisioane în valută și acordul acestora de a pleca în Grecia la lucru. Cu toate că, inculpatul S.F. le dădea asigurări, respectivelor persoane, că odată ajunse în Grecia, ca urmare a înscrierii lor, la efectuarea excursiilor organizate, prin intermediul firmei ce o administra, vor fi angajate, în condițiile anterior discutate și cu toate că acest inculpat, pretindea pentru acest fapt (al angajării victimelor pe teritoriul Statului Elen) sume de bani substanțiale, acesta nu-și onora obligațiile asumate, inducând în eroare părțile vătămate, în scopul însușirii, în interes propriu sau al firmei ce o administra, de importante sume de bani. De precizat că, atât la prim grad jurisdicțional, cât și în fața acestei instanțe de control judiciar, inculpatul S.F. a înțeles să recurgă la apărări, prin care susținea că nici un moment nu a înțeles să inducă în eroare vreuna din părțile vătămate, învederând că toate se înscriau la excursuri organizate pentru vizitarea unor zone ale Greciei, și nu pentru a rămâne pe teritoriul acestui stat, la muncă, de asemenea, acest inculpat, a înțeles să mai susțină că nu îi revenea, de la niciuna dintre persoanele înscrise, pentru efectuarea acestor excursii, vreo sumă de bani, în contextul în care sumele de bani primite de acestea, erau în cuantumul indicat, în afișele și în reclamele editate, în diferite publicații, și reprezentau contravaloarea acestor excursii, respectiv transport, cazare, asigurarea micului dejun și/sau a unei mese festive de Revelion.

Aceste apărări ale inculpatului S.F., în mod corect, au fost înlăturate și s-au reținut a fi lipsite de orice suport, cât timp părțile vătămate/civile audiate în cauză au relatat faptul că, o dată ajunse pe teritoriul Statului Elen, au constatat că aveau cazarea asigurată pentru o singură noapte și nu pentru numărul de nopți menționat în reclame (editate de societatea administrată de inculpat), au trebuit să își plătească din resurse financiare proprii, micul dejun (în unele cazuri), nu au avut achitată cina festivă pentru revelionul aferent anului 2004/2005, la hotelul unde erau cazate erau așteptate de către inculpata C.F., care urma să le plaseze la locuri de muncă găsite și asupra cărora părțile purtaseră discuții în acest sens.

De astfel, susținerile expuse în apărare de către inculpatul S.F. sunt lipsite de fundament și prin prisma aspectelor, rezultate tot din declarațiile părților vătămate care au invederat că, acesta, se ocupa, personal, de situarea lor în autocar, respectiv în microbuz, așezându-i pe banchete, perechi (bărbați-femei), pentru ca astfel să se creeze impresia vameșilor și poliției de frontieră că sunt cupluri ce vizitează Grecia și nu persoane că urmează să rămână, pe teritoriul Statului Elen, la muncă. Acest aspecte mai sus reținute, rezultă din interpretarea coroborată a declarațiilor date, în faza urmării penale și în fața Tribunalului Mureș, nu doar de inculpați, dar și de părțile vătămate T.G., S.V., P.V.

și P.E., B.C.V., C.M., D.T., A.S., P.D., T.C., G.A., F.C., T.M.C., S.S., G.M.C., S.N.M., B.M., S.C.R., C.C., P.B.M., S.E., M.I.S., Ș.I., A.V., S.G. și S.A. (declarațiile acestora aflându-se în primul volum de urmărire penală). Instanța va avea în vedere aspectele expuse de victime în primele declarații, pe care le-au dat în cauză, în faza urmării penale, deoarece au fost luate la scurt timp după producerea evenimentelor, erau detailate, iar inculpatul S.F. nu încercase, încă, să ia legătura cu acestea; astfel că se apreciază că realitatea descrisă, în aceste prime declarații, este nealterată, în niciun fel.

Deci, s-a concluzionat cu privire la inculpatul S.F. că, în primul grad jurisdicțional, ca urmare a probelor analizate, în mod judicios s-a reținut că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, incriminată de disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea disp. art. 37 lit.

b) C. pen. Conduita infracțională, anterior descrisă, desfășurată de acest inculpat, în intervalul de timp menționat, s-a apreciat că întrunește din punct de vedere, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, în formă continuată. Totuși această instanță de control judiciar a apreciat că, la prim grad jurisdicțional, cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat este prea blândă, neasigurând atingerea scopului pedepsei, astfel cum este acesta reglementat de disp. art. 52 C. pen.

Inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, sub paravanul excursiilor organizate, prin intermediul firmei de turism ce o administra, și-a însușit, în mod injust, importante sume de bani (la nivelul anilor 2004-2005), și nu a înțeles să manifeste o atitudine de colaborare, nu doar cu organele judiciare, dar și cu instanța, nu a acoperit integral, din punct de vedere material prejudiciul cauzat, părților vătămate, împrejurări față de care (alături de cele deja reținute de către instanța de fond) se impune majorarea pedepsei de la aplicată acestuia de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Prin urmare, legat de inculpatul S.F., s-a reținut că nu poate fi acceptată (prin prisma celor anterior menționate) solicitarea venită din partea avocatului desemnat din oficiu, pe seama acestuia, de a se dispune achitarea sa, de acuza ce i-a fost reținută în sarcină, potrivit disp. art. 10 lit.

c) C. proc. pen. Fapta penală, pentru care acesta a fost deferit justiției, există, ea fiind comisă de inculpat, ce a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe și a avut calitatea de autor.

În ceea ce o privește pe inculpata C.F., tot din reevaluarea probatoriului administrat în cauză (dându-se preeminență celui administrat în faza urmării penale, pentru considerentele reținute în alineatele vizându-l pe inculpatul S.F., din prezenta motivare) s-a constatat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că aceasta ar fi comis infracțiunea de înșelăciune în convenții, în formă continuată, prev. și ped. de dip. art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., când conduita infracțională, expres manifestată de aceasta, în perioada de timp critică, întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din declarațiile părților vătămate T.G., S.V., P.V., F.C., P.E., B.E., C.M., D.T., A.S., P.D., T.C.C., G.A. și G.C., S.S., B.M., a a rezultat că o dată ajunși, în Atena (dată fiind înscrierea lor la excursiile organizate de inculpatul S.F., prin firma de turism ce o administra) inculpata C.F., ce se prezenta sub pseudonimul „C.", venea la hotelul unde acestora le era asigurată cazarea pentru o noapte (și nu pentru 4/5 nopți cât se prevedea în reclamă, respectiv contractul încheiat cu firma administrată de inculpatul S.F., pentru efectuarea respectivei excursii).

De menționat, că această întâlnire pe care inculpata o avea cu victimele se realiza ca urmare a „relațiilor de colaborare" statornicite în timp între cei doi inculpați (S. și C.). Aici, la hotelul, unde victimelor li se asigura cazarea, pentru o singură noapte, inculpata discuta cu acestea condițiile în care urma să le trimită să muncească, la patronii unde le găsise, deja, de lucru, ea percepând de la fiecare parte vătămată comisioane cuprinse între 150-200 euro/persoană. Dacă victimele încercau să obțină plata acestui comision, în rate sau până la momentul încasării primului salariu, de la locul de muncă, aceasta reacționa violent,amenințându-le și transmițând că nu se vor angaja nicăieri că le va deferi autorităților.

Pe lângă faptul că victimele se aflau pe teritoriul unui stat străin, a cărui limbă nu o cunoșteau, inculpata C.F. le dirija pe acestea la gară sau autogara, pentru a le trimite la locațiile unde trebuiau să muncească, doar după încasarea comisionului menționat, de la fiecare persoană. Mai mult chiar.cum majoritatea victimelor s-au plâns, în mod repetat, acesteia, că, la locul de muncă, condițiile (inclusiv cele de cazare, dar și de salarizare) erau total opuse celor inițial discutate, aceasta (inculpata C.), pentru a le face rost de un eventual alt loc de muncă, le pretindea plata unui alt comision cuprins între 70-100 euro/persoană.

Nu este de omis nici împrejurarea că victimelor S.S., B.M., P.V., F.C., după prima lună de lucru, nu li s-a plătit salariul stabilit, integral, de către patronii respectivi, deoarece aceștia remiseseră inculpatei menționate, pentru fiecare „salariat procurat", în modalitatea expusă, câte 500 euro/victimă. Deci, această inculpată, pe lângă comisionul de 150-200 euro, deja încasat de la fiecare victimă, la momentul întâlnirii sale, cu acestea, la hotelul unde ele erau cazate, mai încasa, suplimentar, de la patronii victimelor câte 500 euro/parte vătămată, care, astfel, nu își încasau salariul stabilit.

Aceeași era situația părților vătămate cărora inculpata Ie-a asigurat locuri de muncă pe plantațiile de portocali, la cules de portocale: acestea lucrau un program de muncă mai mare de 8 ore zilnic, condițiile de cazare și hrană erau la polul opus expus celor prezentate de inculpată; la sfârșitul săptămânii când părților vătămate trebuia să li se achite drepturile salariale, li se comunica, de patronul grec, că suma era mult diminuată, pentru că i se plătise „C.", (respectiv inculpata C.F.) comisionul cuvenit și le fuseseră reținute cheltuielile legate de cazare și hrană.

Inculpata C.F., prin conduita infracțională, astfel manifestată s-a situat în planul unui „sclavagism modern", reglementat însă de dispozițiile Legii nr. 678/2001, deoarece profitând de faptul că victimele se aflau pe teritoriul unui stat străin, a cărui limbă nu o cunoșteau, unde nu aveau prieteni sau cunoștințe, obținea de pe urma muncii grele, desfășurate de acestea, de-a lungul unei zile de lucru de peste 10 ore, venituri substanțiale, pe care le utiliza în interes propriu. Astfel cum s-a mai arătat, inculpata C.F., anterior plasării victimelor, din prezenta cauză, la locurile de muncă găsite, încasa de la fiecare dintre acestea comisionul menționat, neplata acestuia atrăgând din partea sa amenințări și violențe verbale adresate acestora, factor tensionat ce a atras un evident stres, o evidentă stare de disconfort psihic a părților vătămate. Astfel cum s-a mai menționat, pe baza înțelegerii prestabilite cu patronii greci, care le-au angajat, pe părțile vătămate din prezenta cauză, inculpata C.F. încasa și de la aceștia importante sume de bani, cu titlu de comision, pentru faptul că Ie-a furnizat forța de muncă ieftină. Deci, aceste sume de bani încasate de inculpată se cuveneau a reveni părților vătămate, pentru munca prestată, la patronii greci, în condiții extrem de grele, ele erau remise, în mod injust, inculpatei, ce le folosea în interes propriu.

S-a reținut că, este neîndoios faptul că această inculpată, în condițiile anterior expuse, a comis infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, astfel cum era această infracțiune incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678 din 2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., anterior modificării acestui act normativ. Fapta reținută în sarcina inculpatei C.F., prin actul de inculpare, există, este calificată a fi, de către legiuitorul român, fapta penală, incriminată printr-o lege specială și a fost săvârșită de aceasta cu forma de vinovăție a intenției directe, astfel cum este aceasta reglementată de disp. art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. S-a reținut deci că, la nivelul prim jurisdicțional, s-a realizat o eronată încadrare juridică a faptei comise de către această inculpată, care nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în forma continuată (faptă penală pentru care Tribunalul Mureș a operat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii și a dispus condamnarea sa), ci a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată. Pentru această faptă, pentru care în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice,ca urmare a aplicării prev. art. 334 C. proc. pen., inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă, cu luarea în considerare a disp. art. 72 C. pen., pedeapsă al cărei cuantum și modalitate de executare trebuie să asigure reeducarea și resocializarea sa. Date fiind cele anterior expuse, s-a constatat că, în cauză, se impune condamnarea acestei inculpate pentru comiterea acuzei, ce i s-a reținut, în sarcină, prin actul de inculpare; neputându-se dispune achitarea sa, potrivit disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, infracțiune pentru care a fost deja condamnată la prim grad jurisdicțional.

La momentul determinării pedepsei ce s-a impus a-i fi aplicată inculpatei C.F. au fost avute în vedere numărul mare de persoane traficate, perioada de timp în care aceasta a acționat, foloasele materiale substanțiale obținute de aceasta, atingerea adusă unor valori sociale, special ocrotite în orice stat democratic - libertatea de mișcare a persoanei, securitatea și igiena muncii, atitudinea adoptată de aceasta pe întregul parcurs al derulării anchetei penale și cercetării judecătorești, perioada de timp scursă de la data comiterii faptei imputabile, calitatea de infractor primar. S-a apreciat astfel că, pentru infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, acestei inculpate (reținându-i-se și incidența disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - se afla la primul conflict cu legea penală, anterior săvârșirii faptei a fost bine integrată socio-profesional și familial) este necesar și suficient a i se aplica pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

De asemenea, în baza criteriilor expuse în alineatul anterior, s-a apreciat că scopul pedepsei penale, ce i-a fost aplicate, poate fi atins și fără privarea de libertate a acestei inculpate, dar prin supunerea ei respectării unor obligații, astfel încât, în viitor, aceasta să nu mai manifeste o conduită necorespunzătoare față de valorile sociale ocrotite de legiuitorul român. S-a apreciat de instanța de apel că față de inculpata C.F. se pot aplica prev. art. 861 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei astfel aplicate, pe durata unui termen de încercare de 7 ani (4 ani + 3 ani) calculat potrivit diosp. art. 862 C. pen. Pe durata termenului de încercare astfel stabilit, inculpata va trebui să respecte măsurile de supraveghere, imperativ expuse de legiuitorul român în primul alin. al art. 863 C. pen., atrăgându-i-se atenția acesteia asupra necesității respectării prev. art. 864 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 83 C. pen.

În prezentele considerente au fost cuprinse și următoarele aspecte, legate de măsura confiscării speciale ce se impunea a fi dispusă față de inculpata C.F. S-a dovedit, fără dubiu, faptul că aceasta a comis, cu intenție, fapta penală pentru care a fost deferită justiției, la data de 19 decembrie 2008 prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg. Mureș. Deși o mare parte din victime au înțeles să formuleze pretenții, în special, față de inculpatul S.F. și doar o mică parte și față de această inculpată, s-a constatat că desfășurând această activitate antisocială, inculpata a obținut produse -, sume de bani, în mod ilicit, care se impun a fi confiscate în baza art. 19 din Legea nr. 678 din 2001 coroborate cu disp. art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. și care au un cuantum total de 2.500 euro.

Pentru toate aceste considerente expuse în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 38 din 30 martie 2012 a Tribunalului Mureș de către inculpații S. și C.F.

Potrivit disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat împotriva sentinței penale anterior menționate de către D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg.Mureș.

S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 38/2012 a Tribunalului Mureș și rejudecând cauza în următoarele limite:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului apelant S.F., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, incriminată de disp. art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani la 4 ani închisoare și s-au menținut celelalte dispoziții ale instanței de fond cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, în ceea ce-l privea pe inculpatul S.F.

În conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii, pentru care inculpata C.F. a fost condamnată de Tribunalul Mureș, din infracțiunea incriminată de disp. art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (înșelăciune în formă continuată), în infracțiunea incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând și incidența art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata C.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen.

Potrivit prevederilor art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a pedepsei principale de 4 ani închisoare, aplicată acestei inculpate, pe durata unui termen de încercare de 7 ani (4 ani + 3 ani) calculat conform prevederilor art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare de 7 ani, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

- să anunțe acest serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;

S-a atras atenția inculpatei asupra necesității respectării prevederilor art. 864 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicată prin prezenta inculpatei C.F.

Au fost eliminate din sentința penală menționată dispozițiile referitoare la condamnarea inculpatei C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, de aplicare a pedepsei accesorii și de suspendare condiționată a executării pedepsei, astfel aplicată, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, precum și cea prin care i s-a atras atenția să respecte prevederile art. 83 C. pen., și cea prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborate cu prevederile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata C.F. a sumei globale de 2.500 euro, sumă obținută prin traficarea victimelor S.G., T.G., S.V., B.C., C.M., D.T., A.S., T.C., G.A., G.C.A., F.C., T.M., S.S., G.M.C., M.I.S., B.M. și Ș.I. Legat de modul în care, la prim grad jurisdicțional, s-au soluționat acțiunile civile exercitate în cauză de către părțile vătămate, se constată că prin prisma prev. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 din vechiul C. civ., acestea au primit dezlegarea necesară, despăgubirile acordate, atât cu titlu de daune materiale, cât și cu titlu de daune morale, fiind asigurat, în acest mod, acoperirea prejudiciului încercat.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții din hotărârea judecătorească apelată ce nu contravin prezentei.

Potrivit disp. art. 192 alin. (1) și (4) C. proc. pen. au fost obligați fiecare inculpat apelant, conform culpei sale procesuale, să plătească statului cheltuielile judiciare cuvenite.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen, recurs inculpații S.F. și C.F.

La termenul din data de 30 octombrie 2013, inculpatul S.F., prezent în instanță în stare de deținere într-o altă cauză și asistat fiind de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat ca instanța să ia act de declarația de retragere a recursului formulat.

Recurenta inculpată C.F. a depus la dosarul cauzei motivele de recurs la data de 29 august (primul termen de recurs fiind fixat la 04 septembrie 2013), invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, pct. 13, pct. 172 și pct. 14 C. proc. pen. solicitând următoarele:

- în principal, achitarea inculpatei în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența faptei;

- în subsidiar menținerea dispozițiilor sentinței pronunțate de către instanța de fond.

Examinând recursul declarat de inculpata C.F. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 04 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat. Se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurenta inculpată și-a motivat recursul la data de 29 august 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 04 septembrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

În speța de față, instanța de control judiciar. apreciază însă, că aceste critici formulate de recurenta inculpată nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12, 13, 14 și 172 C. proc. pen. întrucât, la acest moment procesual nu mai este posibilă reanalizarea situației de fapt.

Cu privire la critica vizând inexistența faptei pentru care inculpata C.F. a fost condamnată, se reține că, fapta săvârșită de inculpată întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cum în mod corect s-a stabilit în cauză. Existența faptei în materialitatea ei a fost dovedită prin întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv, rezultând din, declarațiile constante ale părților vătămate T.G., S.V., P.V., F.C., P.E., B.E., C.M., D.T., A.S., P.D., T.C.C., G.A. și G.C., S.S., B.M.

Cu privire la critica vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că, și aceasta este nefondată întrucât, prin Legea nr. 2 din 12 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, articolul 3859 alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., s-a modificat având următorul cuprins:

„14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;" în speța de față, inculpata C.F., a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare în condițiile suspendării sub supraveghere conf. art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 7 ani (4 ani + 3 ani) calculat conform prevederilor art. 862 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând și incidența art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel se constată că, pedepasa de 4 ani închisoare este legală, dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. neavând incidență în cauză.

Ori în speța de față, inculpata a formulat critici de netemeinicie cu referire la o decizie care a fost pronunțată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv. Decizia penală nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Înalta Curte, față de declarația recurentului inculpat S.F. făcută în ședința publică de la data de 30 octombrie 2013, în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va constata că recurentul inculpat S.F. este arestat în altă cauză.

Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile și intimatele părți vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva aceleiași decizii penale. Constată că recurentul inculpat S.F. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile și intimatele părți vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.